LINIILE NAZCA.

 

LINIILE NAZCA

 În timp ce scriitorul, decedat de curând, Erich von Däniken vedea în liniile Nazca dovada clară că strămoșii noștri au fost vizitati de civilizații avansate venite din spațiul cosmic, alți specialiști consideră ca desenele uriașe sunt simple iluzii optice. Însă indiferent de care parte a baricadei te-ai afla, liniile Nazca au stârnit numeroase controverse și speculații. 

 Pe versanții vestici ai anzilor se află un oraș modern și un râu numite Nazca, la fel ca și misterioasele vestigii ale unei civilizații antice omonime (uneori Nazca este scris Nasca). Rămășițele acestei civilizații includ o fâșie de construcții impresionante. Însă mult mai faimoase sunt semnele lăsate pe pământ într-un mod diferit, prin intermediul geoglifelor - termen care înseamnă, lierar, semne pe pământ (geo - pământ și gliphos - figură cu caracter simbolic).

Descoperire și locație:

 Pe o suprafață de aproape 400 km. pătrați, la poalele Anzilor, populația Nazca a trasat linii lungi și drepte, care se întretaie cu alte linii, spre a forma figuri geometrice, ca trapeze, triunghiuri și dreptunghiuri.  Alte linii formează imaginea unei păsări, a unei balene, a unor figuri umane și chiar a unor obiecte casnice, ca un gherghef primitiv. Liniile Nazca se găsesc într-o regiune extrem de aridă din Peru, între Anzi și Pacific. Teritoriul este străjuit de două râuri, Nazca și Grande. Acestea înconjoară două văi și o câmpie aluvionară (o regiune de uscat compusă din mâl, nisip și pietriș). Cursurile freatice de apă care ies la suprafață formând izvoare (puquios) au fost găsite de o populație străveche dispărută de mult, atunci când liniile au fost redescoperite, prin 1920. Dimensiunile pictogramelor de la Nazca n-au fost cunoscute pe deplin decât în anii ‘30 ai secolului trecut, când piloții primelor avioane care au survolat Peru au raportat existența unei colecții de geoglife mult mai extinse și mai variate decât se credea. Inițial, se crezuse că au fost realizate pentru indicarea canalelor pentru apă, dar rapoartele piloților au indicat că liniile erau mult mai complexe. Torriba Mejia, arheolog peruan, a prezentat rezultatele primei examinări științifice moderne a regiunii, cu prilejul unei conferințe internaționale de arheologie desfășurată la Lima, în 1939.

Liniile Nazca - hărți ale circuitului apei subterane?

 Modelele liniilor Nazca indică o complexitate deosebită a figurilor geometrice de tipul trapezelor - un dreptunghi care are o latură mai mare decât cea cu care este paralelă - triunghiurilor și dreptunghiurilor. În plus, ele au demonstrat existența a peste 40 de siluete de animale (incluzând o maimuță, un păianjen, un câine, o lamă și o pasăre a cărei coadă are peste 50 de metri lungime) și unele forme spirale. Cele trei explicații principale care au fost oferite leagă liniile, fie de obținerea apei, fie de scopuri astronomice, fie de ritualuri sacre ale populației Nazca. Legăturile dintre liniile Nazca și obținerea apei datează de la redescoperirea lor, în anii ‘20, când savanții au studiat tehnicile antice de irigații. Un mit local vorbește despre o uriașă dună de nisip numită Cerro Blanco. Despre aceasta se credea că ar ascunde un lac de mari dimensiuni care alimenta canalele subterane de apă sau care cândva ar fi erupt la suprafață, irigând regiunea. Mitul reflectă preocuparea locală față de lichidul vital. „Centrele radiante,” în care se întâlnesc mai multe linii sunt situate la baza dealurilor și pe buza înălțată a unei văi, pe unde curg râuri sezoniere. Multe linii urmează direcția cursurilor de ape și adesea se termină brusc, în apropierea unui râu. Un trapez apare la marginea văii unui râu; baza mare a trapezului este situată chiar lângă locul pe unde curge un râu sezonier, servind poate ca reper. Această conexiune dintre linii și sursele de apă a fost interpretată în raport cu religia. Procesiuni ritualice străvechi aveau loc, probabil, în zonele unde oamenii se așteptau ca apa să se acumuleze. Potrivit teoriei, populația mergea de-a lungul liniilor Nazca către ariile de unde venea apă și aici aduceau ofrande zeilor sau rosteau rugăciuni, împlorând abundența lichidului vital. Ei trasau liniile prin curățarea primului strat de pământ, scoțând astfel la iveală o argilă mai deschisă la culoare și puneau pământul excavat în grămăjoare, de o parte și de alta a șanțului alb-gălbui. Apăreau astfel făgașe de culoare mai deschisă decât solul din jur. Cea mai mare concentrare de linii apare în jurul locului numit Valea Ingenio, unde râurile sezoniere se formează din umezeala acumulată pe culmile Anzilor. Situl a devenit principalul loc de studiu pentru arheologi, ajutându-i pe aceștia mai ales să depisteze rutele de irigație către râurile sezoniere. Au fost găsite vestigiile a două așezări antice, Cahuachi și La Estaqueria. Cahuachi adăpostește un complex de clădiri lung de aproape 3 km. și larg de 1 km., incluzând piramide înalte de 20 de metri, piețe sătești și cimitire. Pe baza datării cu carbon radioactiv a ceramicii găsite aici, s-a stabilit că modesta comunitate s-a dezvoltat între anii 100-600. Ceramică similară, găsită de-a lungul liniilor ce duc la Cahuachi datează de pe la 800, sugerând că acest centru ar fi putut fi abandonat pe la 600, dar a rămas un important sit ceremonial pentru încă două secole. Datarea cu radiocarbon arată că La Estaqueria a apărut după părăsirea așezării Cahuachi.

Teorii incredibile:

 În primul rând trebuie să amintim aspectele asupra cărora experții s-au pus de acord. Este evident că liniile Nazca au fost realizate prin înlăturarea primului strat de pietre acoperite cu oxid de fier, pentru a scoate la iveală solul mai deschis la culoare de dedesubt. În al doilea rând, este unanim acceptat faptul că terminarea acestor desene ar fi necesitat un efort imens și mulți de ani de muncă și că, din cauza dimensiunilor acestora, artiștii nu ar fi putut niciodată să vadă rezultatele de pe sol. Liniile Nazca sunt atât de discrete, încât, în secolul trecut, Panamericana a fost construită prin mijlocul lor, fără ca muncitorii să le fi observat. Deși munca istovitoare de înlăturare a pietrelor ar fi necesitat un efort foarte mare din partea lucrătorilor, pentru desenarea acestor figurine gigantice nu ar fi fost nevoie de forțe supraomenești. Majoritatea siluetelor sunt asemănătoare stilistic cu desenele și picturile care ornau ceramica locală. Desenarea acestor imagini la scară, de la o suprafață de doar câțiva centimetri la câteva sute de metri, nu este așa de dificilă cum ar părea. Sunt necesare doar câteva cunoștințe de bază de trigonometrie, iar ca unelte, niște sfori, țăruși de lemn și planșe de desen. Misterul nu constă în modul în care au fost create aceste imagini uriașe, ci în motivul pentru care ar depune cineva atât eform pentru realizarea lor. În al treilea rând, pare posibil ca liniile să fi fost realizate de amerindienii care au trăit la Nazca între anii 400 î.H. și 600 d.H.. Această ipoteză se bazează pe datarea cu carbon radioactiv a cenușii și a resturilor de ceramică, deși nu este concludentă, deoarece liniile Nazca nu pot fi supuse aceleiași analize.

Liniile Nazca, simple linii astronomice?

 Istoricul Paul Kosok de la Universitatea Long Island, New York, a venit la Nazca în 1941, pentru a cerceta problema rețelelor de irigații ale civilizațiilor moderne. Oprindu-se să se odihnească, pe vârful unui deal, a remarcat o linie ce mergea direct spre punctul de apus al Soarelui. Era 21 iunie, ziua solstițiului de iarnă în emisfera sudică. Linia marca punctul de la orizont unde Soarele apunea și în direcția opusă, corespundea cu punctul de răsărit al Soarelui, în aceeași zi. Arheologii au început să lege geoglifele de constelatii: imaginea unei maimuțe imense a fost atribuită Carului Mare (sau Ursei Mari, în emisfera nordică) și s-a considerat că alte figuri ar corespunde Pleiadelor și Orionului. Maria Reiche, traducătoare și matematiciană din Lima, a venit la Nazca alături de Kosok. Ea va rămâne aici pentru următorii 50 de ani, făcând din studierea pictogramelor activitatea ei fundamentală, ilustrată în cartea „Contributions of Ancient Peru to the History of Geometry and Astronomy” (1993). Teoria că Liniile Nazca ar fi avut scopuri astronomice a fost însă contrazisă cu argumente viabile. În 1967, de exemplu, Gerald Hawkins, astronom la Universitatea Boston, a folosit un computer pentru a realiza o hartă a cerului de deasupra regiunii Nazca, acoperind o perioadă de 7.000 de ani. Figurile și liniile de pe sol au fost confruntate cu poziția de atunci a sistemului solar și a constelațiilor. Doar 20% dintre linii se aliniau cu răsăritul și apusul Soarelui și a Lunii pentru scopuri practice și nu exista nicio conexiune concretă între figuri și constelații. Chiar și așa, liniile care corespund cu răsăritul și apusul Soarelui sugerează că pictogramele ar fi putut servi drept calendar. Avertizați de momentul când râurile aveau să se reverse și de cel în care aveau să sece, localnicii s-ar fi organizat mai ușor și mai eficient, știind de pildă când trebuie să curețe șanțurile de irigații și când să semene plantele. În anii ‘70, arheologa Helaine Silverman, de la Universitatea Texas, a afirmat că liniile ar fi fost trasate după o perioadă de secetă. Zeii nu-i mai ajutau pe localnici sau, sugera ea, preoții care trăiau în centrul ceremonial din Cahuachi pierduseră încrederea oamenilor, atunci când seceta s-a prelungit. Dacă liniile au fost realizate după ce Cahuachi a intrat în declin, afirma Silverman, ele reprezintă țelul practic al comunității de a-și asigura o necesitate fundamentală. Ideea că liniile de la Nazca aveau o semnificație spirituală poate cuprinde teoriile legate de apă și de astronomie. Linii similare, la fel de vechi, au fost descoperite în actuala Bolivie, la granița cu Peru. Acestea au fost folosite în trecut la procesiuni ritualice. Că ritualurile legate de apă au dobândit dimensiuni spirituale pentru populația Nazca nu e deloc surprinzător, căci aici ploile sunt extrem de rare. Anual se înregistrează doar câțiva litri de precipitații pe metru pătrat. Pe lângă geoglifele care par să corespundă constelațiilor, o serie de figuri seamănă cu animalele acvatice (de pildă, o broască, o rață, o balenă), toate fiind semnalate și pe ceramica Nazca. În plus, alături de dansuri și ritualuri dedicate ploii, populația Nazca, la fel ca multe alte societăți străvechi, avea o castă preoțească, incluzându-i pe șamani. Intrarea în transă sau realizarea ritualurilor care vizau comunicarea cu spiritele animalelor reprezintă o practică obișnuită la șamani, iar imaginile de la Nazca ar putea reflecta animalele pe care acești oameni le respectau și ale căror spirite voia șamanul să le contacteze. În octombrie 2001, profesorul Anthony Aveni, de la Universitatea Colgate, a declarat că studiul amănunțit, efectuat timp de 30 de ani, din avion și de la sol, a peste 800 de linii Nazca l-a condus la concluzia că civilizația necunoscută care realizase semnele stranii practicase magia apei. Potrivit rezultatelor cercetărilor sale, aproximativ 62 de puncte spre care converg liniile se suprapun unor coturi, bucle ale râurilor și lacurilor înalte din Anzi din care curgea apă. Liniile Nazca erau străbătute, în cadrul ritualurilor, de localnicii care se rugau în acest timp la zei, pentru fertilitatea pământurilor lor.

Linii de forță și alinierile energetic:

 O altă teorie este cea a liniilor de forță și a alinierilor energetice. În 1921, Alfred Watkins (1855-1935) a inventat sintagma „linii de forță” când și-a explicat teoria potrivit căreia siturile străvechi din Marea Britanie, ca de pildă cercuri de piatră, grupări megalitice, tumuli funerari și locuri de venerare religioasă, au fost construite deliberat spre a forma anumite aliniamente, în cadrul peisajului. Cu excepția a puține cazuri izolate, majoritatea exemplelor date de Watkins nu corespund însă criteriilor unei alinieri perfecte și adesea încorporează structuri din epoci diferite. Cu toate acestea, persistă convingerea că mulți megaliti ridicați de populațiile neolitice au fost așezați de-a lungul unor linii de energie. Alții au o abordare mai pragmatică. Astfel de aliniamente ar fi putut servi, susțin ei, ca dispozitive de alarmă, de unde localnicii și-ar fi putut alerta compatrioții de apropierea unor armate inamice.

Aliniamente solare:

 Omul de știință american, Gerald Hawkins, a folosit un program special pentru a calcula numărul de aliniamente solare importante ale liniilor de la Nazca. A ajuns la concluzia că aliniamentele ar trebui să reprezinte în mod constant un eveniment astronomic important, precum răsăritul sau apusul stelelor, soarelui și al lunii. Însă unele linii însemnau mai mult decât atât. Dacă se dovedea că există o legătură cu fenomenele astronomice, atunci aceasta trebuia să fie valabilă pentru toate liniile. Hawkins a programat calculatorul să determine câte dintre linii erau aliniate cu pozițiile extreme ale soarelui sau lunii. Rezultatul a fost 39 din 136, puțin mai bun decât dacă ar fi fost trasate la întâmplare. În plus, numai câteva dintre cele 39 au legătură cu pozițiile importante ale soarelui sau ale lunii. Hawkins a încercat un experiment asemanator cu stelele, folosind drept date de intrare un catalog al pozițiilor lor din anul 10000 î.H. și până astăzi. Din nou, numărul de aliniamente era nesemnificativ din punct de vedere statistic.

Ceremonii magice:

 Cea mai probabilă explicație este aceea că liniile de la Nazca aveau legătură cu anumite ceremonii religioase sau magice. Cei care au trăit la Nazca formau o societate bazată pe agricultură, oamenii fiind pricepuți la semănarea, irigarea, strângerea, păstrarea și împărțirea recoltelor. De asemenea, erau vulnerabili la anumite dezastre naturale și la boli. Să fi fost oare liniile locul unde aceștia preamăreau sau domoleau mânia anumitor zei? Probabil că reprezentau lucrurile de care aveau nevoie oamenii și o rugăminte pentru ajutor adresată zeilor.

Teoriile incredibile ale regretatului Erich von Däniken:

 În timp ce arheologii și oamenii de știință întâmpină dificultăți în creionarea unei explicații universal acceptate cu privire la scopul geoglifelor, dar și a modului în care liniile Nazca din Peru au fost trasate cu atâta precizie de o civilizație aproape necunoscută, teoriile precum cele lansate de Erich von Däniken câștigă tot mai mult teren. Risipite pe o suprafață de peste 320 km. pătrați, liniile Nazca consistă din aceste uriaşe desene sau gravuri pe pământ. Sunt peste 800 de linii perfect drepte, peste 70 de figuri de animale și peste 150 de forme geometrice. Avem geoglife reprezentând figuri și forme ciudate pe sol.  Există o serie de linii complicate ce par să fie drumuri împrăștiate prin tot deșertul. Cea mai mare figură are aproape 305 metri, sau mărimea a trei terenuri de fotbal, în timp ce cea mai lungă linie se întinde pe aproape 14 km.. Pe baza acestor informații, regretatul autor Erich von Däniken a formulat o serie de întrebări extrem de interesante: De ce a simţit nevoia poporul Nazca că este necesar să realizeze aceste elaborate şi uriaşe desene pe pământ? Cărui scop intenţionau să servească? De ce au fost ele desenate în aşa mod, încât puteau fi văzute şi apreciate doar de la înălţime în vremuri când avioanele nici măcar nu existau? Datorită dimensiunilor impresionante, singurul loc din care aceste geoglife pot fi văzute în întregime este de la mare înălțime. S-a sugerat că civilizația misterioasă care a locuit pe platoul de la Nazca ar fi putut să construiască baloane cu aer cald. Un astfel de aparat le-ar fi permis să aprecieze ceea ce creaseră pe sol. Însă, dacă populaţia Nazca ar fi avut acces la baloane zburătoare, cronicarii spanioli ar fi înregistrat mai mult ca sigur aceasta în rapoartele lor. Dar nu există un singur cuvânt care să descrie că oamenii din Nazca deţineau baloane cu aer cald. Prin absenţă, suntem în zona de influenţă a unei înalte şi avansate tehnologii terestre şi asta este într-adevăr anomalia liniilor Nazca. Într-adevăr, sunt uşor de făcut, doar se îndepărtează stratul de la suprafaţă. Însă magnitudinea figurilor este ceea ce face din acestea o aşa complexă întreprindere. De exemplu, printre geoglifele de pe platoul Nazca se afla un triunghi uriaș care se întinde pe nu mai puțin de 15 km. pătrați. Măsuratorile moderne au arătat ca figura geometrica este de o precizie extraordinara. Mai mult decât atât, de la înălțime, din avion, pare ca triunghiul a fost realizat prin presarea solului la o adâncime de cel puțin 60 cm.. Cum au putut oare să preseze perfect un triunghi de 15 km. pătrați în deşertul de la Nazca? Ce fel de tehnologie poate face asta? Nu „picioarele” oamenilor antici. Cum au putut oamenii antici de la Nazca să creeze aşa uriaşe geoglife, fără capacitatea de a zbura, sau folosirea unor ustensile avansate?

Liniile de la Nazca - mesaje către vizitatori din spațiu?

 Erich von Däniken propunea o teorie care a fost rapid îmbrățișată de adepții astronauților antici. Conform acestei idei, liniile de la Nazca din Peru au fost realizate de fapt cu ajutorul ființelor din alte lumi. Să fie oare faptul că aceste geoglife pot fi văzute doar de sus, o indicaţie că au fost „desenate” pentru a fi folosite ca repere de navigație pentru „zei”? Să presupunem, pentru un moment, că extratereştrii trimit pe Pământ un tip de navă sondă, poate chiar precum roverul pe care noi l-am trimis pe Marte pentru a explora, cartografia și colecta monstre. O astfel de mașinărie ar lăsa, bineînțeles, urme pe platoul deșertic de la Nazca. Populația nativă, martoră la apariția unor urme stranii în nisip, ar putea cu mare ușurință să confunde acele urme cu mesaje criptice trimise de zei. În ziua de azi, mulți istorici şi antropologi sunt convinși că oamenii de la Nazca au fost unii dintre predecesorii civilizaţiei Inca, cel mai mare imperiu din America precolumbiană. În secolul al XIII-lea, Imperiul Inca a prosperat în regiunea munţilor Anzi din America de Sud. Conform legendelor, Viracocha, misteriosul zeu-creator Inca, a inaugurat liniile Nazca şi geoglifele în trecutul îndepărtat. Se spune că acestea ar fi fost create de Viracocha însuşi, care a fost cel mai mare zeu-profesor din Anzi. De unde a venit Viracocha rămâne încă un mister. Putea să fie din Sumer. Putea să fie conectat cumva cu Anunnaki. Nimeni nu ştie precis, dar aceleaşi legende şi aceleaşi povestiri ale acestor mari zei apar peste tot în lume, mai ales peste tot prin Americi. Puteau într-adevăr liniile şi geoglifele de la Nazca să fi fost opera zeului inca Viracocha, precum sugerează legendele lor? Dacă este aşa, care a fost scopul gravării acestor stranii geoglife pe pământ? În 1968, cercetătorul şi scriitorul Erich von Daniken publica prima sa lucrare, „Chariots of the Gods” în care introducea revoluţionara noţiune conform căreia liniile Nazca au fost create de oamenii de la Nazca, după ce au fost martorii extratereştrilor, folosind tehnologii avansate şi ecuații matematice complexe. Erich von Daniken a fost unul dintre primii care de fapt a efectuat zboruri complete deasupra regiunii Nazca. Acesta a analizat atât geoglifele din zonele joase ale platoului, dar şi pe acelea de pe dealurile de la Nazca. Daniken a găsit complicate diagrame matematice, ce niciodată nu fuseseră cercetate mai înainte. Unii savanţi, după descoperirea curioaselor forme și a straniilor desene, au sugerat că liniile Nazca puteau fi, de fapt, unul dintre primele exemple cunoscute de geometrie aplicată. Poate că răspunsurile pot fi aflate aruncând o privire mai atentă la una dintre cele mai misterioase figuri de la Nazca   - Astronautul. Teoreticienii astronauţilor antici cred că ciudata figură poate oferi un indiciu important în dezlegarea misterului de la Nazca din Peru. Ei îl numesc Omul spaţial. Geogliful înfățișează o ființă umanoidă ciudată care pare să aibă o cască, sau ceva similar pe cap, are un braț ridicat și pare că face semne cu mâna. Potrivit adeptilor teoriei astronautilor antici, imaginea infatiseaza unul dintre „zeii cerului.”

Deocamdată enigma:

 Cultura Nazca este în fond una preistorică, fără izvoare scrise, ceea ce îngreunează mult munca arheologilor și cercetătorilor din ziua de azi. Care este explicația liniilor Nazca? Se poate să fi jucat un rol în pelerinaj, ca linii de ghidare spre locuri sacre precum Cahuachi şi piramidele de argilă. Se poate să fi reprezentat constelaţii. Se poate să fie mesaje adresate zeilor. Sau poate că aveau mai mare legătură cu apa şi izvoarele subterane, fiind piese fundamentale pentru vechi ritualuri ale apei. Oricum, dincolo de toate teoriile fanteziste răsărite din pricina absenţei unor concluzii arheologice clare, civilizația Nazca ne-a lăsat drept moştenire un produs cultural cu totul deosebit, pe care merită să-l admirăm. Chiar dacă ignorăm teoria că lucrătorii ar fi fost ajutați de arhitecți extratereștri, adevărul este că scopul liniilor rămâne un mister.