IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA (Partea a paisprezecea).

 

IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA (Partea a paisprezecea)

66. La Ierusalim cu ocazia Sărbătorii Tabernacolelor:

IOAN 7:11-32;

IISUS PREDICĂ ÎN TEMPLU:

 În anii care au trecut de la botezul său, Iisus a devenit o persoană cunoscută. Mii de iudei au văzut miracolele sale şi pretutindeni se vorbea despre lucrările sale. Acum, cu ocazia Sărbătorii Tabernacolelor, sau a Colibelor, care are loc în Ierusalim, mulţi oameni îl caută. Părerile cu privire la Iisus sunt împărţite. Unii zic: „Este un om bun”, iar alţii: „Ba nu, ci înşală mulţimea” (Ioan 7:12). S-a vorbit mult despre El în primele zile ale sărbătorii. Totuşi, nimeni nu are curajul să-i ia apărarea în public. Oamenii se tem de reacţia conducătorilor iudei. Pe la jumătatea sărbătorii, Iisus vine la templu. Mulţi dintre cei prezenţi sunt uimiţi de modul impresionant în care predică El. Iisus nu a urmat şcoli rabinice, prin urmare, iudeii se întreabă: „Cum de ştie omul acesta carte (adică Scripturile), când n-a studiat în şcoli?” (Ioan 7:15). Iisus le explică: „Învăţătura pe care o predau Eu nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voinţa Sa, va şti dacă această învăţătură este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:16, 17). Învăţătura lui Iisus este în armonie cu Legea lui Dumnezeu, aşadar, ar trebui să fie evident că El caută gloria lui Dumnezeu, nu gloria Sa. Apoi Iisus spune: „Nu v-a dat Moise Legea? Dar niciunul dintre voi n-ascultă de Lege. De ce căutaţi să mă omorâţi?”. Unii oameni din mulţime, probabil unii care nu sunt din Ierusalim, nu ştiu că Iisus s-a aflat în acest pericol. Li se pare de neconceput ca cineva să vrea să ucidă un învăţător ca el. De aceea, ei cred că ceva este în neregulă cu Iisus dacă susţine aceasta. „Ai demon!”, îi zic ei. „Cine caută să te omoare?” (Ioan 7:19, 20). Realitatea este că, în urmă cu un an şi jumătate, conducătorii iudei au vrut să-l omoare pe Iisus deoarece a vindecat un om în sabat. Iisus foloseşte acum o argumentaţie logică pentru a scoate la iveală că aceştia nu sunt câtuşi de puţin rezonabili. El arată că, potrivit Legii, un copil de sex bărbătesc trebuie să fie circumcis în a opta zi, chiar dacă este sabat. Apoi Iisus le spune: „Dacă un om primeşte circumcizia în sabat pentru ca legea lui Moise să nu fie încălcată, vă mâniaţi atât de tare pe Mine fiindcă am făcut complet sănătos un om în sabat? Nu mai judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu judecată dreaptă!” (Ioan 7:23, 24). Locuitorii Ierusalimului care cunosc situaţia spun: „Nu este acesta omul pe care caută ei (conducătorii) să-l omoare? Şi totuşi, iată că el vorbeşte în public şi ei nu-i spun nimic. Nu cumva au ajuns conducătorii să ştie că acesta este cu adevărat Hristosul?”. Însă de ce nu cred oamenii că Iisus este Hristosul? „Noi ştim de unde este omul acesta, totuşi, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este”, spun ei (Ioan 7:25-27). Chiar acolo, la templu, Iisus le răspunde: „Voi Mă cunoaşteţi şi ştiţi şi de unde sunt. Mai mult decât atât, n-am venit din proprie iniţiativă, iar Cel care M-a trimis există cu adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi. Eu îl cunosc, pentru că sunt un reprezentant al său şi El M-a trimis” (Ioan 7:28, 29). După ce Iisus face această declaraţie directă, oamenii încearcă să-l prindă ca să-l arunce în închisoare sau să-l ucidă. Dar încercarea lor eşuează pentru că nu a sosit încă timpul ca Iisus să moară. Totuşi, mulţi manifestă credinţă în Iisus şi pe bună dreptate. Iisus a umblat pe mare, a potolit vântul, a hrănit în mod miraculos mii de oameni cu câteva pâini şi câţiva peşti, i-a vindecat pe bolnavi, a deschis ochii orbilor, i-a făcut pe şchiopi să umble, i-a curăţat pe leproşi şi chiar a readus la viaţă morţi. Da, ei au motive să întrebe: „Când va sosi Hristosul, va face oare mai multe semne decât a făcut omul acesta?” (Ioan 7:31). Când fariseii aud mulţimea spunând aceste lucruri, ei şi preoţii principali trimit nişte gărzi ca să-l aresteze pe Iisus.

67. „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa”:

IOAN 7:32-52;

SUNT TRIMISE GĂRZI CA SĂ-L ARESTEZE PE IISUS; NICODIM VORBEŞTE ÎN APĂRAREA LUI IISUS:

 Iisus este încă în Ierusalim la Sărbătoarea Tabernacolelor, sau a Colibelor. El se bucură că „mulţi oameni din mulţime cred în El”. Dar acest lucru nu este pe placul conducătorilor religioşi. Ei trimit gărzi, care acţionează asemenea unei poliţii religioase, ca să-L aresteze (Ioan 7:31, 32). Iisus însă nu încearcă să se ascundă. Dimpotrivă, el continuă să predice în public în Ierusalim, spunând: „Mai stau cu voi puţin timp până să mă duc la Cel care m-a trimis. Mă veţi căuta, dar nu mă veţi găsi şi, unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni” (Ioan 7:33, 34). Iudeii nu înţeleg despre ce vorbeşte Iisus, prin urmare, îşi zic unul altuia: „Unde are de gând omul acesta să meargă, ca să nu-l găsim? Doar n-are de gând să meargă la iudeii răspândiţi printre greci şi să-i înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: Mă veţi căuta, dar nu mă veţi găsi şi, unde voi fi eu, voi nu puteţi veni?” (Ioan 7:35, 36). Iisus vorbeşte, de fapt, despre moartea şi învierea sa, apoi, despre înălțarea lui la Cer, unde duşmanii săi nu-l pot urma. Este a şaptea zi a sărbătorii. În fiecare dimineaţă a sărbătorii, un preot scoate apă din bazinul Siloam şi o toarnă într-un vas de unde curge la baza altarului de la templu. Probabil că oamenii se gândesc la această practică atunci când Iisus le spune: „Dacă îi este cuiva sete, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, şuvoaie de apă vie vor curge din lăuntrul lui, aşa cum a spus Scriptura” (Ioan 7:37, 38). Iisus face referire la ce se va întâmpla când discipolii săi vor fi unşi cu Duhul Sfânt şi vor avea perspectiva de a primi viaţă cerească. Această ungere va avea loc după moartea sa. Începând cu ziua Penticostei din anul următor, şuvoaie de apă dătătoare de viaţă se vor revărsa pe măsură ce discipolii unşi cu Duhul Sfânt le vor împărtăşi oamenilor adevărul. Auzind ce afirmă Iisus, unii oameni spun: „Acesta este cu adevărat Profetul!”, referindu-se la profetul mai mare decât Moise care a fost prezis. Alţii spun: „Acesta este Hristosul!”. Dar alţii zic: „Doar nu din Galileea vine Hristosul? N-a spus Scriptura că Hristosul vine din descendenţa lui David şi din Betleem, satul de unde era David?” (Ioan 7:40-42). Aşadar, oamenii din mulţime au păreri diferite despre Iisus. Deşi unii vor ca Iisus să fie arestat, nimeni nu pune mâna pe el. Când gărzile se întorc la conducătorii religioşi fără Iisus, preoţii principali şi fariseii întreabă: „De ce nu l-aţi adus?”. Gărzile răspund: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa”. Înfuriaţi, conducătorii religioşi îi batjocoresc şi îi insultă pe aceşti bărbaţi: „Doar n-aţi fost înşelaţi şi voi? A crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei? Dar această mulţime care nu cunoaşte Legea este blestemată” (Ioan 7:45-49). Atunci, Nicodim, fariseu şi membru al Sanhedrinului, îndrăzneşte să vorbească în apărarea lui Iisus. În urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, Nicodim a venit la Iisus noaptea şi şi-a exprimat credinţa în el. Acum Nicodim spune: „Judecă legea noastră un om dacă nu este mai întâi audiat şi dacă nu se cunoaşte ce face el?”. Apărându-se, fariseii răspund: „Doar nu eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că niciun profet nu se va ridica din Galileea” (Ioan 7:51, 52). Scripturile nu spun în mod direct că un profet va veni din Galileea. Cuvântul lui Dumnezeu arată totuşi că Hristosul vine de aici, întrucât s-a profeţit că „o mare lumină” va fi văzută în „Galileea neamurilor” (Isaia 9:1, 2; Matei 4:13-17). În plus, aşa cum a fost prezis, Iisus s-a născut în Betleem şi este un urmaş al lui David. Deşi este posibil ca fariseii să ştie aceasta, ei sunt, probabil, cei responsabili pentru răspândirea multora dintre concepţiile greşite pe care le au oamenii despre Iisus.

68. Fiul lui Dumnezeu este „lumina lumii”:

IOAN 8:12-36;

IISUS EXPLICĂ CINE ESTE FIUL; ÎN CE SENS SUNT IUDEII SCLAVI?

 În ultima zi a Sărbătorii Tabernacolelor, ziua a şaptea, Iisus predică într-o parte a templului numită „trezorerie” (Ioan 8:20; Luca 21:1). Se pare că aceasta se află în Curtea Femeilor, unde oamenii îşi lasă contribuţiile. În timpul sărbătorii, această parte a templului este luminată noaptea într-un mod deosebit. Aici sunt patru lampadare imense, fiecare având patru vase mari, pline cu ulei. Lumina de la aceste lămpi este puternică, astfel că se răspândeşte până departe. Ceea ce spune Iisus le aminteşte, probabil, ascultătorilor săi de acest cadru: „Eu sunt lumina lumii. Cine Mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Fariseii nu sunt de acord cu cuvintele lui Iisus şi îi zic: „Tu depui mărturie despre tine. Mărturia ta nu este adevărată”. Atunci Iisus le spune: „Chiar dacă depun mărturie despre Mine, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Dar voi nu ştiţi de unde am venit şi unde Mă duc”. El adaugă: „În Legea voastră este scris: Mărturia a doi oameni este adevărată. Eu depun mărturie despre Mine şi Tatăl, care M-a trimis, depune şi El mărturie despre Mine” (Ioan 8:13-18). Neacceptând argumentaţia sa, fariseii îl întreabă: „Unde este Tatăl tău?”. Iisus le răspunde în mod franc: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu” (Ioan 8:19). Deşi fariseii vor în continuare ca Iisus să fie arestat, nimeni nu pune mâna pe el. Iisus face o afirmaţie pe care a făcut-o şi înainte: „Eu plec şi voi Mă veţi căuta, dar veţi muri în păcatul vostru. Unde merg Eu, voi nu puteţi veni”. Interpretând complet greşit cuvintele lui Iisus, iudeii se întreabă: „Doar n-o să se omoare? Pentru că zice: Unde merg eu, voi nu puteţi veni”. Ei nu înţeleg ce vrea să spună Iisus, deoarece nu ştiu de unde vine el. Iisus explică: „Voi sunteţi din domeniile de jos, Eu sunt din domeniile de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8:21-23). Iisus face referire la existenţa sa preumană ca Dumnezeu-Fiul şi la faptul că El este promisul Mesia, sau Hristos, pe care aceşti conducători religioşi ar trebui să-l recunoască. Cu toate acestea, ei îl întreabă cu dispreţ: „Cine eşti tu?” (Ioan 8:25). Văzând că fariseii i se împotrivesc, Iisus le răspunde: „Oare de ce vă mai vorbesc?”. Totuşi, el îndreaptă atenţia asupra Tatălui său şi explică de ce iudeii ar trebui să asculte de Fiul: „Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun în lume tocmai lucrurile pe care Le-am auzit de la El” (Ioan 8:25, 26). Apoi, Iisus îşi exprimă încrederea în Tatăl său, încredere pe care aceşti iudei nu o au: „Când îl veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi şti că Eu sunt acela şi că nu fac nimic de la Mine, ci spun lucrurile acestea aşa cum M-a învăţat Tatăl. Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute” (Ioan 8:28, 29). Totuşi, unii iudei manifestă credinţă în Iisus, iar el le spune: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr discipolii Mei. Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera” (Ioan 8:31, 32). Unora li se pare ciudat că Iisus le vorbeşte despre eliberare. Ei obiectează: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui: Veţi fi liberi?”. Iudeii ştiu că au existat perioade în care au fost sub dominaţie străină, dar refuză să fie numiţi sclavi. Iisus însă subliniază că ei sunt totuşi sclavi: „Foarte adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este sclav al păcatului” (Ioan 8:33, 34). Refuzând să admită că sunt sclavi ai păcatului, iudeii se află într-o situaţie periculoasă: „Sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna”, explică Iisus, „fiul rămâne pentru totdeauna” (Ioan 8:35). Un sclav nu are dreptul de a moşteni bunurile stăpânului şi poate fi oricând dat afară din casă. Doar un fiu care li s-a născut părinţilor sau a fost adoptat de ei rămâne „pentru totdeauna”, altfel spus, cât timp trăieşte. Prin urmare, adevărul despre Fiul este adevărul care îi eliberează pe oameni pentru totdeauna de păcat şi de moarte. „Dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi”, declară Iisus (Ioan 8:36).

69. Cine este tatăl lor - Avraam sau Diavolul?

IOAN 8:37-59;

IUDEII SUSŢIN CĂ TATĂL LOR ESTE AVRAAM; IISUS A EXISTAT ÎNAINTE DE AVRAAM:

 Iisus se află încă la Ierusalim pentru Sărbătoarea Tabernacolelor, sau a Colibelor, şi predică adevăruri spirituale importante. Unii iudei prezenţi la sărbătoare tocmai i-au spus: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui”. Iisus le răspunde: „Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu pătrunde în voi. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru” (Ioan 8:33, 37, 38). Ideea pe care vrea s-o transmită Iisus este clară: Tatăl lui nu este şi tatăl lor. Neştiind la ce se referă el, iudeii spun din nou: „Tatăl nostru este Avraam” (Ioan 8:39; Isaia 41:8). Ei sunt literalmente descendenţii săi şi, prin urmare, consideră că au aceeaşi credinţă ca Avraam, prietenul lui Dumnezeu. Însă Iisus face o afirmaţie neaşteptată: „Dacă sunteţi copiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam”. Într-adevăr, un fiu îşi imită tatăl. „Dar acum voi căutaţi să Mă omorâţi pe mine”, zice Iisus, „un om care v-a spus adevărul pe care l-a auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aşa”. Apoi Iisus afirmă ceva ce îi nedumereşte: „Voi faceţi faptele tatălui vostru” (Ioan 8:39-41). Iudeii tot nu înţeleg la cine se referă Iisus. Ei pretind că sunt fii legitimi: „Noi nu ne-am născut din fornicaţie. Avem un singur Tată, pe Dumnezeu”. Dar este Dumnezeu cu adevărat Tatăl lor? „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru”, le spune Iisus, „M-aţi iubi, fiindcă de la Dumnezeu am ieşit şi sunt aici. N-am venit din proprie iniţiativă, ci El M-a trimis”. Iisus pune apoi o întrebare la care şi dă răspunsul: „De ce nu înţelegeţi ce vorbesc? Deoarece nu puteţi asculta cuvântul Meu” (Ioan 8:41-43). Iisus a încercat să le arate care sunt consecinţele dacă îl resping. Dar acum le spune în mod direct: „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru”. Cum este tatăl lor? Iisus îi face o descriere cât se poate de potrivită: „El a fost un ucigaş când a început şi n-a rămas ferm în adevăr”. Iisus adaugă: „Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu” (Ioan 8:44, 47). Această acuzaţie îi înfurie pe iudei, care zic: „Nu spunem noi bine: Eşti samaritean şi ai demon?”. Numindu-l pe Iisus „samaritean”, ei îşi exprimă dispreţul faţă de el. Dar Iisus nu ia în seamă acest calificativ ofensator şi le răspunde: „N-am demon, ci Îmi onorez Tatăl, dar voi Mă dezonoraţi”. Aceasta este o chestiune serioasă, după cum reiese din promisiunea surprinzătoare pe care o face Iisus: „Dacă cineva respectă cuvântul Meu, nu va vedea moartea niciodată”. El nu vrea să spună că apostolii şi alţi continuatori ai săi nu vor muri niciodată, ci că nu vor fi condamnaţi la a doua moarte - moartea veșnică” (Ioan 8:48-51; Apocalipsa 21:8). Iudeii însă dau o interpretare literală cuvintelor lui Iisus, spunând: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit şi profeţii la fel. Dar tu spui: Dacă cineva respectă cuvântul meu, nu va gusta moartea niciodată. Doar nu eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? … Cine te crezi?” (Ioan 8:52, 53). Evident, Iisus vrea să sublinieze că El este Mesia. În loc să le răspundă direct la întrebarea referitoare la identitatea Sa, El spune: „Dacă Eu mă glorific, gloria Mea nu este nimic. Tatăl Meu este Cel care Mă glorifică, El, despre care spuneţi că este Dumnezeul vostru. Şi totuşi voi nu-l cunoaşteţi. Dar Eu îl cunosc. Şi, dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi ca voi, un mincinos” (Ioan 8:54, 55). Apoi, Iisus face din nou referire la exemplul strămoşului lor fidel: „Tatăl vostru Avraam s-a bucurat mult în speranţa de a vedea ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat”. Da, crezând promisiunea lui Dumnezeu, Avraam a aşteptat cu nerăbdare venirea lui Mesia. „N-ai nici cincizeci de ani şi totuşi l-ai văzut pe Avraam?”, îl întreabă neîncrezători iudeii. Iisus le răspunde: „Foarte adevărat vă spun: Eu Sunt înainte ca Avraam să vină în existenţă”. El se referă la existenţa Sa preumană ca Dumnezeu-Fiul, folosind expresia „Eu Sunt”, asumându-și, practic, numel divin Yahwe/Iehova (Ioan 8:56-58). Înfuriaţi deoarece Iisus susţine că a existat înainte de Avraam, folosind numele divin, iudeii vor să-l lapideze. Dar Iisus scapă teafăr.

70. Iisus vindecă un orb din naştere:

IOAN 9:1-18;

UN CERŞETOR ORB DIN NAŞTERE ESTE VINDECAT:

 Este sabat. Iisus se află încă în Ierusalim. Mergând prin oraş, el şi discipolii săi văd un cerşetor care este orb din naştere. Discipolii îl întreabă pe Iisus: „Rabi, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2). Iisus le răspunde: „Nici omul acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci a fost aşa pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie dezvăluite în el” (Ioan 9:3). Aşadar, bărbatul nu s-a născut orb deoarece el sau părinţii lui se făceau vinovaţi de vreo greşeală sau de vreun păcat. Din cauza păcatului adamic, toţi oamenii moştenesc imperfecţiunea şi se pot naşte cu anumite defecte, de exemplu, se pot naşte orbi. Însă faptul că omul este orb îi dă lui Iisus posibilitatea de a dezvălui lucrările lui Dumnezeu, la fel cum a făcut şi în alte cazuri vindecând oameni. Iisus subliniază că trebuie să facă aceste lucrări fără întârziere. El spune: „Trebuie să înfăptuim cât este ziuă lucrările Celui care M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Cât timp sunt în lume, sunt lumina lumii” (Ioan 9:4, 5). În curând, Iisus va muri. Însă, până atunci, el este o sursă de lumină în lume. Dar îl va vindeca Iisus pe bărbatul orb? Dacă da, cum? Iisus scuipă pe pământ şi face puţin noroi cu saliva sa. Pune noroiul pe ochii bărbatului şi îi spune: „Du-te şi spală-te în bazinul Siloam” (Ioan 9:7). Bărbatul face întocmai şi, pentru prima dată în viaţă, poate să vadă. Cât de bucuros trebuie să fie el! Vecinii şi alţii care ştiau că bărbatul era orb sunt uluiţi. „Nu este acesta omul care stătea şi cerşea?”, întreabă ei. „El este”, răspund unii. Altora însă nu le vine să creadă. Prin urmare, spun: „Nicidecum, dar seamănă cu el”. Omul le zice: „Eu sunt” (Ioan 9:8, 9). Atunci ei îl întreabă: „Cum ţi-au fost deschişi ochii?”. „Omul numit Iisus”, le răspunde bărbatul, „a făcut puţin noroi, mi-a uns ochii cu el şi mi-a zis: Du-te la Siloam şi spală-te. Eu m-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea”. „Unde este omul acela?”, întreabă ei. „Nu ştiu”, spune cerşetorul (Ioan 9:10-12). Oamenii îl duc pe bărbat la farisei. Şi ei vor să afle cum şi-a căpătat vederea. El le spune: „Mi-a pus puţin noroi pe ochi, iar eu m-am spălat şi văd”. Ar fi normal ca fariseii să se bucure că cerşetorul a fost vindecat. Însă unii dintre ei îl condamnă pe Iisus. „Acesta nu este un om de la Dumnezeu”, susţin ei, „pentru că nu ţine sabatul”. Alţii, în schimb, spun: „Cum poate un om care este un păcătos să facă astfel de semne?” (Ioan 9:15, 16). Aşadar, între ei este dezbinare. Neajungând la un acord, ei se întorc spre bărbatul care a fost vindecat şi îl întreabă: „Tu ce spui despre el, acum că ţi-a deschis ochii?”. Bărbatul nu are îndoieli cu privire la Iisus şi le răspunde: „Este profet” (Ioan 9:17). Fariseii refuză să creadă aceasta. Ei se gândesc probabil că Iisus împreună cu acest bărbat au pus la cale să-i înşele pe oameni. Fariseii ajung la concluzia că o modalitate de a rezolva situaţia este să-i întrebe pe părinţii cerşetorului dacă fiul lor a fost cu adevărat orb.

71. Fariseii îi cer socoteală omului care a fost orb:

IOAN 9:19-41;

FARISEII ÎI CER SOCOTEALĂ BĂRBATULUI CARE A FOST ORB; CONDUCĂTORII RELIGIOŞI SUNT „ORBI”:

 Fariseii nu pot accepta că Iisus l-a vindecat pe omul care s-a născut orb. Prin urmare, ei îi cheamă pe părinţii bărbatului. Aceştia ştiu că este posibil „să fie daţi afară din sinagogă” (Ioan 9:22). Excluderea lor, care ar însemna să nu mai aibă legături cu alţi iudei, ar avea grave consecinţe sociale şi economice asupra familiei. Fariseii le pun două întrebări: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Atunci cum de vede acum?”. Părinţii le răspund: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar, cum de vede acum, nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim”. Este posibil ca fiul lor să le fi spus ce s-a întâmplat, însă ei sunt prudenţi când le răspund fariseilor. „Întrebaţi-l pe el”, zic ei. „Este major. Să vorbească el pentru sine.” (Ioan 9:19-21) Aşadar, fariseii îl cheamă din nou pe bărbat şi încearcă să-l intimideze susţinând că au dovezi împotriva lui Iisus. Ei îi spun: „Dă-i glorie lui Dumnezeu. Noi ştim că omul acesta este păcătos”. Evitând să se pronunţe cu privire la acuzaţia lor, omul care a fost orb spune: „Dacă este păcătos, nu ştiu”. Totuşi, el afirmă: „Un lucru ştiu: că eram orb şi acum văd” (Ioan 9:24, 25). Fariseii nu se mulţumesc cu atât, ci îl întreabă: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”. Bărbatul dă dovadă de mult curaj răspunzându-le: „V-am spus deja şi n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Doar nu vreţi să deveniţi şi voi discipolii săi?”. Furioşi, fariseii îl acuză: „Tu eşti discipolul acelui om, dar noi suntem discipolii lui Moise. Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acest om nu ştim de unde este” (Ioan 9:26-29). Exprimându-şi mirarea, cerşetorul le spune: „Aceasta este într-adevăr o minune: voi nu ştiţi de unde este şi totuşi el mi-a deschis ochii”. Apoi bărbatul le aduce un argument logic referitor la cei pe care Dumnezeu îi ascultă şi îi aprobă: „Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar, dacă cineva se teme de Dumnezeu şi face voinţa sa, pe acela îl ascultă. Din vechime nu s-a auzit niciodată să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naştere”. Concluzia? „Dacă omul acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” (Ioan 9:30-33). Neputând să conteste raţionamentul cerşetorului, fariseii îl insultă: „Tu eşti născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?”. Şi îl aruncă afară (Ioan 9:34). Iisus află ce s-a întâmplat şi, după ce îl găseşte pe bărbat, îl întreabă: „Crezi tu în Fiul omului?”. Bărbatul îi răspunde: „Cine este, domnule, ca să cred în El?”. Iisus îi spune fără echivoc: „L-ai şi văzut. Cel care vorbeşte cu tine este Acela” (Ioan 9:35-37). Omul îi zice: „Cred în El, Doamne”. Dând dovadă de credinţă şi respect, bărbatul se pleacă înaintea lui Iisus, care face o afirmaţie profundă: „Pentru această judecată am venit în lumea aceasta: ca aceia care nu văd să vadă şi aceia care văd să ajungă orbi” (Ioan 9:38, 39). Fariseii, care se află şi ei acolo, ştiu că nu sunt orbi. Însă ce se poate spune despre rolul lor de îndrumători spirituali de care ar trebui să se achite? Apărându-se, ei îl întreabă: „Doar nu suntem orbi şi noi?”. Iisus le spune: „Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Vedem! De aceea păcatul vostru rămâne” (Ioan 9:40, 41). Dacă ei n-ar fi fost învăţători în Israel, ar fi putut avea circumstanţe atenuante pentru că l-au respins pe Iisus în calitate de Mesia. Însă fariseii cunosc bine Legea, prin urmare, faptul că îl resping pe Iisus este un păcat grav!