TEXTE APOCRIFE - CARTEA
LUI IASHER (CARTEA DREPTULUI)! - Capitolele 61-91!
Capitolul
61: 1. Și
s-a întâmplat la acea vreme că Faraon regele Egiptului le-a poruncit tuturor
oamenilor săi să îi facă un palat strașnic în Egipt. 2. Și el de asemenea le-a
poruncit fiilor lui Iacob să le asiste egiptenilor în construire, iar egiptenii
au făcut un frumos și elegant palat ca locuință regală, și el a locuit
înăuntrul lui și a înnoit guvernul său și a domnit în siguranță. 3. Iar Zebulon
fiul lui Iacob a murit în acel an, care este anul 72 al venirii israeliților în
Egipt, și Zebulon a murit la vârsta de 114 ani, și a fost pus într-un coșciug
și dat în mâinile copiilor săi. 4. Și în anul 75 a murit fratele său Simeon, el
avea 120 de ani la moartea lui, și el de asemenea a fost pus într-un coșciug și
dat în mâinile copiilor lui. 5. Iar Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau,
căpitan al oștilor regelui Angeas din Dinaba, încă îl ispitea zilnic pe Angeas
să se pregătească de bătălie pentru a lupta împotriva fiilor lui Iacob în
Egipt. Și Angeas nu era dornic să facă acest lucru, căci slujitorii lui îi
relataseră toată puterea fiilor lui Iacob, ceea ce ei le făcuseră lor în
bătălia cu copiii lui Esau. 6. Și Zefo în acele zile îl ispitea zilnic pe
Angeas să lupte împotriva fiilor lui Iacob. 7. Și după ceva timp Angeas a
ascultat de cuvintele lui Zefo și a consimțit să lupte împotriva fiilor lui
Iacob în Egipt; iar Angeas și-a pus toți oamenii săi în ordine, un popor
numeros precum nisipul de pe malul mării, și și-a formulat hotărârea sa să meargă
la Egipt să poate bătălie. 8. Și printre slujitorii lui Angeas era un tânăr de
15 ani, Balaam fiul lui Beor era numele lui, iar tânărul era foarte înțelept și
înțelegea arta vrăjitoriei. 9. Iar Angeas i-a spus lui Balaam: Conjură pentru
noi, te rog, cu vrăjitoria ta, ca noi să putem cunoaște cine va prevala în
această bătălie la care noi acum mergem. 10. Și Balaam a ordonat ca ei să îi
aducă ceară, și el a făcut din ea asemănarea carelor și călăreților
reprezentând armata lui Angeas și armata Egiptului; și el le-a pus în apele
pregătite în mod viclean pe care le avea pentru acel scop, și a luat în mâna sa
crengile copacilor de mirt, iar el și-a lucrat viclenia, și le-a împreunat
deasupra apei, și i-au apărut lui în apă imaginile ce se asemănau cu oștile lui
Angeas căzând înaintea imaginilor ce se asemănau cu egiptenii și cu fii lui
Iacob. 11. Iar Balaam i-a spus acest lucru lui Angeas și Angeas a disperat (s-a
îngroxpt) și nu s-a înarmat să meargă la Egipt să poarte bătălie, și el a rămas
în orașul său. 12. Și când Zefo, fiul lui Elifaz, a văzut că Angeas a disperat
de a merge la bătălie cu egiptenii, Zefo a fugit de la regele Angeas din
Africa, și a mers și a venit în Chittim. 13. Și toți oamenii lui Chittim l-au
primit pe el cu mare onoare, și ei l-au angajat să lupte bătăliile lor în toate
zilele. Și Zefo a devenit extrem de bogat în acele zile, iar trupele regelui
Africii încă se răspândeau în acele zile, și copiii lui Chittim s-au adunat și
au mers la Muntele Cuptizia din pricina trupelor regelui Angeas al Africii,
care avansau asupra lor. 14. Și s-a întâmplat că într-o zi Zefo a pierdut o
vițea tânără și a mers să o caute, și el a auzit-o mugind prin jurul muntelui.
15. Iar Zefo a mers și s-a uitat, și iată era o peșteră mare la poalele
muntelui, și era o piatră mare acolo la intrarea peșterii. Și Zefo a crăpat
piatra și a intrat în peșteră și s-a uitat, și iată un animal mare devora vita;
de la mijloc în sus semăna cu un om, iar de la mijloc în jos semăna cu un
animal, iar Zefo s-a ridicat împotriva animalului și l-a ucis cu sabia sa. 16.
Și locuitorii din Chittim au auzit de acest lucru, și ei s-au bucurat enorm, și
au spus: Ce îi vom face acestui om care a ucis acest animal care ne devora
vitele noastre? 17. Iar ei toți s-au adunat și au fost de acord să-i dedice o
zi din an lui, și au numit-o Zefo după numele lui, și an după an i-au adus lui
în acea zi ofrande de băutură, și ei i-au adus daruri. 18. La acea vreme Iania,
fiica lui Uzu nevasta regelui Angeas, s-a îmbolnăvit, iar boala ei era simțită
greu asupra lui Angeas și asupra ofițerilor lui. Iar Angeas a spus înțelepților
săi: Ce îi voi face lui Iania și cum o voi vindeca de boala ei? Și înțelepții
săi i-au spus lui: Deoarece aerul țării noastre nu este precum aerul ținutului
Chittim, și apa noastră nu este precum apa lor, din motivul acesta așadar
regina s-a îmbolnăvit. 19. Căci prin schimbarea aerului și a apei ea s-a
îmbolnăvit, și de asemenea deoarece în țara ei ea bea doar apa care venea din
Purma, pe care strămoșii ei o aduseseră cu apeducte. 20. Iar Angeas le-a
poruncit slujitorilor săi, și ei i-au adus în vase din apele din Purma
aparținând Chittimului, și au cântărit acele ape cu toate apele pământului
Africii și au găsit acele ape a fi mai ușoare decât apele Africii. 21. Și
Angeas a văzut acest lucru și le-a poruncit tuturor ofițerilor săi să adune
tăietorii de piatră cu miile și zecile de mii, iar ei au tăiat pietre fără
număr, și constructorii au venit și au construit un apeduct extrem de puternic,
și în felul acesta ei au adus izvorul de apă din ținutul Chittim în Africa, iar
acele ape erau pentru regina Iania și folosite pentru toate treburile ei, să
bea și să gătească, să spele și să se scalde cu ea, și de asemenea să ude cu ea
toată sămânța din care se putea obține mâncare, și toate roadele pământului.
22. Și regele a poruncit ca ei să aducă din solul din Chittim în corăbii mari,
iar ei de asemenea au adus și pietre cu care să construiască, și constructorii
au construit palate pentru regina Iania, iar regina a fost vindecată de boala
ei. 23. La trecerea anului trupele Africii au continuat să vină în ținutul
Chittim să prăduiască ca de obicei, iar Zefo fiul lui Elifaz a auzit raportul
lor, și el a dat ordine referitoare la ei și s-a luptat împotriva lor, iar ei
au fugit dinaintea lui, și el a izbăvit ținutul Chittim de ei. 24. Iar copiii
lui Chittim au văzut vitejia lui Zefo, și copiii lui Chittim s-au hotărât să-l
facă pe Zefo rege peste ei, iar el a devenit rege peste ei. Și în timp ce el
domnea ei au mers să-i supună pe copiii lui Tubal și toate insulele
înconjurătoare. 25. Și regele lor Zefo a mers înaintea lor și ei au făcut
război cu Tubal și insulele, și i-au supus, și când s-au întors de la bătălie
ei au înnoit guvernul lui pentru el, și au construit pentru el un foarte mare
palat ca locuință regală și loc de tron, iar ei au făcut un tron foarte mare
pentru el, și Zefo a domnit peste tot ținutul Chittim și peste ținutul Italia
timp de 50 de ani. Capitolul 62: 1.
În acel an, fiind anul 79 al venirii israeliților în Egipt, Ruben a murit, fiul
lui Iacob, în ținutul Egiptului. Ruben avea la moartea sa 125 de ani, și l-au
pus într-un coșciug, și a fost dat în mâinile copiilor săi. 2. Și în anul 80
fratele său Dan a murit. El avea 120 de ani la moartea lui, și el de asemenea a
fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 3. În acel an regele
Cușam al Edomului a murit, iar după el a domnit Hadad, fiul lui Bedad, timp de
35 de ani. În anul 81 Issacar (Issahar), fiul lui Iacob, a murit în Egipt, iar
Issacar avea 122 de ani la moartea sa, și a fost pus într-un coșciug în Egipt
și dat în mâinile copiilor săi. 4. Și în anul 82 a murit fratele său Așer. El
avea 123 de ani la moartea lui, și a fost pus într-un coșciug în Egipt și dat
în mâinile copiilor lui. 5. Și în anul 83 Gad a murit. El avea 125 de ani la
moartea sa, și a fost pus într-un coșciug în Egipt și dat în mâinile copiilor
săi. 6. Și s-a întâmplat în anul 84, care este al cincilea an al domniei lui
Hadad, fiul lui Bedad al Edomului, că Hadad a adunat toți copiii lui Esau, și
el și-a luat toată armata sa în grabă, aproape 400.000 de oameni, și s-a
îndreptat spre ținutul Moab, și a mers să lupte împotriva Moabului și să îi
facă pe ei tributari la el. 7. Iar copiii lui Moab au auzit acest lucru și s-au
înspăimântat mult, și au trimis o cerere la copiii lui Midian cerându-le să le
asiste în lupta cu Hadad, fiul lui Bedad al Edomului. 8. Și Hadad a venit în
ținutul Moab, iar Moabul și copiii lui Midian au ieșit să îl întâmpine, și s-au
pus în formație de război împotriva lui în plaiul Moabului. 9. Iar Hadad s-a
luptat cu Moabul, și au căzut din copiii lui Moab și copiii lui Midian mulți
uciși, aproape 200.000 de oameni. 10. Și bătălia a fost foarte severă asupra
Moabului. Iar când copiii lui Moab au văzut că bătălia era amară asupra lor,
și-au slăbit mâinile și și-au întors spatele, și i-au lăsat pe copiii lui
Midian să continue lupta. 11. Iar copiii lui Midian nu știau intențiile
Moabului, ci s-au întărit în bătălie și s-au luptat cu Hadad și toată oastea
lui, iar tot Midianul a căzut înaintea lui. 12. Și Hadad a izbit tot Midianul
cu o mare lovitură, și i-a ucis cu ascuțișul sabiei; el nu a lăsat pe niciunul
rămas din aceia care au venit să asiste Moabului. 13. Și când toți copiii lui
Midian pieriseră în bătălie, și copiii lui Moab scăpaseră, Hadad a făcut tot
Moabul la acea vreme tributar al său. Iar ei au ajuns sub mâna sa, și ei au dat
o taxă anuală precum se ordonase, iar Hadad s-a întors și a mers înapoi la
ținutul său. 14. Iar la trecerea anului, când restul oamenilor lui Midian care
erau în ținut au auzit că toți frații lor căzuseră în bătălie împotriva lui
Hadad pentru Moab, deoarece copiii lui Moab își întorseseră spatele în bătălie
și lăsaseră lupta în seama Midianului, atunci cinci din prinții Midianului s-au
hotărât cu restul fraților lor, care au rămas în ținutul lor, să lupte
împotriva Moabului să răzbune cauza fraților lor. 15. Și copiii lui Midian au
trimis vorbă la toți frații lor, copiii estului, și toți frații lor, toți
copiii lui Chetura, să vină să asiste Midianului să lupte împotriva Moabului.
16. Iar copiii lui Moab au auzit acest lucru, și se temeau mult că toți copiii
estului se adunaseră împreună împotriva lor pentru bătălie, iar ei, copiii lui
Moab, au trimis un mesaj la ținutul Edomului, la Hadad fiul lui Bedad, spunând:
17. Veniți acum la noi și asistați-ne și noi vom bate Midianul, căci ei toți
s-au adunat împreună și au venit împotriva noastră cu toți frații lor, copiii
estului, să poarte bătălie, să răzbune cauza Midianului care a căzut în
bătălie. 18. Iar Hadad, fiul lui Bedad al Edomului, a plecat cu toată armata sa
și a mers la ținutul Moabului să lupte împotriva Midianului, iar Midianul și
copiii estului s-au luptat împotriva Moabului în plaiul Moabului, și bătălia a
fost foarte crâncenă între ei. 19. Iar Hadad a bătut toți copiii lui Midian și
copiii estului cu ascuțișul sabiei; și Hadad la acea vreme a izbăvit Moabul din
mâna Midianului, și a celor care au rămas din Midian. Iar copiii estului au
fugit dinaintea lui Hadad și a armatei lui, și Hadad i-a urmărit până în
meleagul lor, și i-a ucis într-un foarte mare măcel, iar cei uciși au căzut pe
drum. 20. Și Hadad a izbăvit Moabul din mâna Midianului, căci toți copiii lui
Midian căzuseră prin ascuțișul sabiei, iar Hadad s-a întors și a mers înapoi la
ținutul lui. 21. Și din acea zi înainte, copiii lui Midian i-au urât pe copiii
lui Moab, deoarece căzuseră în bătălie pentru ei, și a fost o mare și puternică
dușmănie între ei în toate zilele. 22. Și toți care au fost găsiți de-ai
Midianului pe drumul ținutului Moab au pierit prin sabia Moabului, iar toți cei
care au fost găsiți de-ai Moabului în drumul ținutului Midian au pierit prin
sabia Midianului; astfel i-a făcut Midianul Moabului și Moabul Midianului timp
de multe zile. 23. Și s-a întâmplat la acea vreme că Iuda, fiul lui Iacob, a
murit în Egipt, în anul 86 al venirii lui Iacob în Egipt, iar Iuda avea 129 de
ani la moartea sa, și l-au îmbălsămat și l-au pus într-un coșciug iar el a fost
dat în mâinile copiilor săi. 24. Și în anul 89 a murit Naftali, el avea 132 de
ani, și a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor săi. 25. Și s-a
întâmplat în anul 91 al venirii israeliților în Egipt, care este anul 30 al
domniei lui Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, că în timpul domniei sale
peste copiii lui Chittim, copiii Africii au venit asupra copiilor lui Chittim
să îi prăduiască ca de obicei, cu toate că nu veniseră asupra lor de 13 ani.
26. Și au venit la ei în acel an, iar Zefo, fiul lui Elifaz, a ieșit la ei cu
unii din oamenii săi, și i-a lovit cu disperare; iar trupele Africii au fugit
dinaintea lui Zefo și morții au căzut înaintea sa, iar Zefo și oamenii săi i-au
urmărit, mergând în continuare și omorându-i până aproape de granițele Africii.
27. Iar regele Angeas al Africii a auzit ceea ce Zefo făcuse, și l-a vexat
enorm, iar Angeas s-a temut de Zefo în toate zilele. Capitolul
63: 1. Și
în anul 93 Levi, fiul lui Iacob, a murit în Egipt, iar la moartea sa Levi avea
137 de ani , și l-au pus într-un coșciug și a fost dat în mâinile copiilor săi.
2. Și s-a întâmplat după moartea lui Levi, când tot Egiptul a văzut că fiii lui
Iacob, frații lui Iosif, erau morți, că toți egiptenii au început să-i
prigonească pe copiii lui Iacob și să le amărască viețile lor din acea zi până
în ziua plecării lor din Egipt; și au luat din mâinile lor toate podgoriile și
terenurile pe care Iosif le dăduseră lor, și toate casele elegante în care
oamenii lui Israel locuiau, și tot belșugul Egiptului. Egiptenii au luat totul
de la fiii lui Iacob în acele zile. 3. Și mâna întregului Egipt a devenit mai
cumplită în acele zile împotriva copiilor lui Israel, și toți egiptenii i-au
vătămat pe israeliți până când copiii lui Israel au fost osteniți de viețile
lor din pricina egiptenilor. 4. Și s-a întâmplat în acele zile, în anul 102 al
venirii lui Israel în Egipt, că Faraon regele Egiptului a murit, iar Melol fiul
său a domnit în locul său, și toți oamenii puternici ai Egiptului și toată
generația care i-a cunoscut pe Iosif și pe frații lui au murit în acele zile.
5. Și o altă generație s-a ridicat în locul lor, care nu îi cunoscuse pe fiii
lui Iacob și tot binele pe care ei îl făcuseră lor, și nu le văzuseră toată
puterea în Egipt. 6. Așadar, tot Egiptul a început din acea zi înainte să
amărască viețile fiilor lui Iacob și să îi necăjească cu tot felul de muncă
grea, deoarece nu îi cunoscuseră pe strămoșii lor care îi izbăviseră pe ei în
zilele foametei. 7. Și aceasta a fost de asemenea de la Domnul pentru copiii
lui Israel, să le beneficieze în zilele lor din urmă, pentru ca toți copiii lui
Israel să-l poată cunoaște pe Domnul Dumnezeul lor, 8. Și ca ei să poată
cunoaște semnele și minunile grozave pe care Domnul avea să le facă în Egipt
datorită poporului Lui Israel, astfel încât copiii lui Israel să se teamă de
Domnul Dumnezeul strămoșilor lor și să meargă în toate căile Lui, ei și toată
sămânța lor după ei în toate zilele. 9. Melol avea 20 de ani când a început să
domnească, și a domnit 94 de ani, iar Egiptul îl numea Faraon după numele
tatălui lui, precum era obiceiul lor să-i facă fiecărui rege care domnea peste
ei în Egipt. 10. La acea vreme toate trupele regelui Angeas al Africii, au mers
să se răspândească de-a lungul ținutului Chittim ca de obicei pentru prăduială.
11. Iar Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, a auzit raportul lor, și a mers să
îi întâmpine cu armata sa, și s-a luptat cu ei acolo pe drum. 12. Și Zefo a
nimicit trupele regelui Africii cu ascuțișul sabiei, și nu a lăsat pe niciunul
rămas din ei, nici măcar unul nu s-a întors la stăpânul lui în Africa. 13. Iar
Angeas a auzit de ceea ce Zefo fiul lui Elifaz le făcuse trupelor sale, că el
le-a distrus pe ele. Iar Angeas a adunat toate trupele sale, toți bărbații
ținutului Africii, un popor numeros precum nisipul de lângă malul mării. 14. Și
Angeas a trimis un mesaj la fratele său Lucus, spunând: Vino la mine cu toți
oamenii tăi și ajută-mă să-i nimicesc pe Zefo și pe toți copiii lui Chittim,
care mi-au distrus oamenii mei. Iar Lucus a venit cu toată armata sa, o foarte
mare forță, să-i asiste fratelui său Angeas în a lupta cu Zefo și copiii lui
Chittim. 15. Iar Zefo și copiii lui Chittim au auzit acest lucru, și s-au
înspăimântat mult și o mare teroare a căzut asupra inimilor lor. 16. Și Zefo de
asemenea a trimis o scrisoare la ținutul Edomului la Hadad fiul lui Bedad al
Edomului și la toți copiii lui Esau, spunând: 17. Eu am auzit că regele Angeas
al Africii vine la noi cu fratele lui pentru bătălie împotriva noastră, iar noi
ne temem mult de el, căci armata lui este foarte mare, îndeosebi pentru că el
vine împotriva noastră cu fratele lui și cu armata lui de asemenea. 18. Așadar
acum, voi ar trebui să veniți de asemenea cu mine și să mă ajutați, iar noi ne
vom lupta împreuna împotriva lui Angeas și a fratelui lui Lucus, și voi ne veți
salva din mâinile lor, dar dacă nu, să cunoașteți voi că noi vom muri cu toții.
19. Și copiii lui Esau au trimis o scrisoare copiilor lui Chittim și lui Zefo
regele lor, spunând: Noi nu putem lupta împotriva lui Angeas și a oamenilor lui
căci un legământ de pace a fost făcut între noi cu mulți ani în urmă, din
zilele lui Bela primul rege, și din zilele lui Iosif, regele Egiptului, fiul
lui Iacob, cu care noi ne-am luptat pe cealaltă parte a Iordanului când el l-a
îngropat pe tatăl lui. 20. Și când Zefo a auzit cuvintele fraților săi, copiii
lui Esau, el s-a abținut de la ei, iar Zefo era foarte înspăimântat de Angeas.
21. Iar Angeas și Lucus fratele său au gătit toate forțele lor, aproape 800.000
de oameni, împotriva copiilor lui Chittim. 22. Și toți copiii lui Chittim i-au
spus lui Zefo: Roagă-te pentru noi la Dumnezeul strămoșilor tăi, poate că El ne
poate izbăvi pe noi din mâna lui Angeas și a armatei lui, căci noi am auzit că
El este un mare Dumnezeu și că El îi izbăvește pe toți care se încred în El.
23. Zefo a auzit cuvintele lor, iar Zefo l-a căutat pe Domnul și a spus: 24.
Domnul Dumnezeul lui Avraam și Isaac strămoșii mei, în această zi eu cunosc că
Tu ești un adevărat Dumnezeu și că toți zeii neamurilor sunt zadarnici și
inutili. 25. Amintește-ți acum în această zi pentru mine legământul Tău cu
Avraam tatăl nostru, pe care strămoșii noștri ni l-au relatat nouă, și fii
îngăduitor cu mine în această zi de dragul lui Avraam și al lui Isaac părinții
noștri, și salvează-ne pe mine și pe copiii lui Chittim din mâna regelui
Africii care vine împotriva noastră la bătălie. 26. Iar Domnul a ascultat de
vocea lui Zefo, și El l-a avut în vedere datorită lui Avraam și lui Isaac, iar
Domnul i-a izbăvit pe Zefo și pe copiii lui Chittim din mâna lui Angeas și a
oamenilor lui. 27. Și Zefo s-a luptat cu regele Angeas al Africii, și cu toți
oamenii lui în acea zi, iar Domnul i-a dat pe toți oamenii lui Angeas în
mâinile copiilor lui Chittim. 28. Și bătălia a fost severă asupra lui Angeas,
iar Zefo i-a bătut pe toți oamenii lui Angeas și ai lui Lucus fratele lui cu
ascuțișul sabiei. Au căzut din ei până în seara acelei zile aproape 400.000 de
oameni. 29. Și când Angeas a văzut că toți oamenii săi au pierit, a trimis o
scrisoare la toți locuitorii Africii să vină la el să îi asiste lui în bătălie,
și a scris în scrisoare, zicând: Toți care se află în Africa să vină la mine de
la vârsta de zece ani în sus. Să vină cu toții la mine, și iată, dacă nu vine
va muri, și tot ceea ce el are cu toată casa lui, regele le va lua. 30. Și toți
bărbații de vârstă de luptă ai locuitorilor Africii au fost îngroziți de
cuvintele lui Angeas, și au ieșit din orașe aproape 300.000 de bărbați și
băieți, de la zece ani în sus, și ei au venit la Angeas. 31. Și la sfârșitul a
zece zile Angeas a reînnoit bătălia împotriva lui Zefo și a copiilor lui
Chittim, iar bătălia a fost foarte mare și puternică între ei. 32. Iar din
armata lui Angeas și Lucus, Zefo i-a trimis pe mulți din răniți în propriul său
ținut să devină sclavi, aproape 2.000 de oameni, iar Sosiftar căpitanul oștilor
lui Angeas a căzut în acea bătălie. 33. Și când Sosiftar căzuse, trupele
africane și-au întors spatele să fugă, și au fugit, iar Angeas și Lucus fratele
său erau cu ei. 34. Iar Zefo cu copiii lui Chittim i-au urmărit, și încă i-au
mai bătut greu pe drum, aproape 200 de oameni, și l-au urmărit pe Azdrubal,
fiul lui Angeas, care fugise cu tatăl lui, și au ucis 20 din oamenii lui în
drum, iar Azdrubal a scăpat de copiii lui Chittim, iar ei nu l-au ucis pe el. 35.
Iar Angeas și fratele său Lucus au fugit cu restul oamenilor lor, și au scăpat
și au venit în Africa cu teroare și consternare, și Angeas s-a temut în toate
zilele ca nu cumva Zefo, fiul lui Elifaz, să meargă la război împotriva sa. Capitolul 64: 1. Iar Balaam,
fiul lui Beor, a fost implicat la acea vreme cu Angeas în bătălie, și când a
văzut că Zefo a prevalat asupra lui Angeas, a fugit de acolo și a mers la
Chittim. 2. Iar Zefo și copiii lui
Chittim l-au primit cu mare onoare, căci Zefo cunoștea înțelepciunea lui
Balaam, iar Zefo i-a dat lui Balaam multe daruri și a rămas cu el. 3. Și când Zefo se întorsese de la
război, a poruncit ca toți copiii lui Chittim să fie numărați din aceia care
merseseră cu el în bătălie, și iată niciunul nu lipsea. 4. Și Zefo s-a bucurat de acest lucru, și și-a înnoit regatul său,
și a făcut un ospăț pentru toți supușii săi. 5. Dar Zefo nu și l-a amintit pe Domnul și el nu a considerat că
Domnul îl ajutase pe el în bătălie, și că El îi izbăvise pe el și pe oamenii
săi din mâna regelui Africii. Ci a continuat să umble în căile copiilor lui Chittim
și ale copiilor nelegiuiți ai lui Esau, să slujească altor zei de care frații
săi, copiii lui Esau, îl învățaseră pe el; este prin urmare spus, de la
nelegiuit purcede nelegiuirea. 6.
Iar Zefo a domnit peste toți copiii lui Chittim în siguranță, dar nu îl
cunoștea pe Domnul care îi izbăvise pe el și pe toți oamenii săi din mâna
regelui Africii; și trupele Africii nu au mai venit la Chittim să prăduiască ca
de obicei, căci ei știau de puterea lui Zefo care îi nimicise pe ei toți cu
ascuțișul sabiei, astfel Angeas s-a temut de Zefo, fiul lui Elifaz, și de
copiii lui Chitim în restul tuturor zilelor vieții sale. 7. La acea vreme când Zefo se întorsese de la război, și când Zefo
văzuse cum el a prevalat asupra tuturor oamenilor Africii și cum îi nimicise pe
ei în bătălie prin ascuțișul sabiei, atunci Zefo s-a sfătuit cu copiii lui
Chittim, să meargă la Egipt să lupte împotriva fiilor lui Iacob și a lui Faraon
regele Egiptului. 8. Căci Zefo a
auzit că oamenii puternici ai Egiptului erau morți și că Iosif și frații lui,
fiii lui Iacob, erau morți, și că toți copiii lor, aparținând copiilor lui
Israel, au rămas în Egipt. 9. Iar
Zefo a considerat că este timpul să meargă să lupte împotriva lor și a
întregului Egipt, să răzbune cauza fraților săi, copiii lui Esau, pe care Iosif
și frații lui și tot Egiptul îi bătuseră în ținutul Canaan când au mers să îl
îngroape pe Iacob în Hebron. 10. Și
Zefo a trimis mesageri la Hadad, fiul lui Bedad, și la regele Edomului și la
toți frații săi, copiii lui Esau spunând:
11. Nu ați spus voi că nu vă veți lupta împotriva regelui Africii căci el
este un membru al legământului vostru? Iată, eu m-am luptat împotriva lui și
i-am bătut pe el și pe toți oamenii lui.
12. Așadar acum eu m-am hotărât să lupt împotriva Egiptului și a copiilor
lui Iacob care sunt acolo, iar eu voi fi răzbunat prin ei pentru ceea ce Iosif
și frații și strămoșii lui ne-au făcut nouă în ținutul Canaan, când ei au mers
să-l îngroape pe tatăl lor în Hebron. 13.
Și acum dacă voi sunteți dornici să veniți la mine să îmi asistați în lupta
împotriva lor și a Egiptului, atunci noi vom răzbuna cauza fraților noștri. 14. Iar copiii lui Esau au ascultat de
cuvintele lui Zefo, și copiii lui Esau s-au adunat împreună, un popor foarte
mare, și au mers să-i asiste lui Zefo și copiilor lui Chittim în bătălie. 15. Iar Zefo a trimis la toți copiii
estului și la toți copiii lui Ismael mesageri cu cuvinte precum acestea, și ei
s-au adunat și au venit în ajutorul lui Zefo și al copiilor lui Chittim în
războiul asupra Egiptului. 16. Și
toți acești regi, regele Edomului și copiii estului, și toți copiii lui Isamel,
și regele Zefo al Chittimului, au mers și și-au pregătit toate oștile lor în
Hebron. 17. Și bivuacul era foarte
mare, în lungime întinzându-se o distanță de trei zile de mers, un popor
numeros precum nisipul de pe malul mării care nu putea fi numărat. 18. Și toți acești regi și oștile lor
au mers să vină împotriva întregului Egipt în bătălie, și au campat împreună în
valea din Patros. 19. Și tot Egiptul
a auzit raportul despre aceasta, și ei de asemenea s-au adunat împreună, toți
oamenii ținutului Egiptului, și din toate orașele aparținând Egiptului, aproape
300.000 de oameni. 20. Iar oamenii
Egiptului au trimis un mesaj de asemenea la copiii lui Israel care erau în
acele zile în ținutul Goșen, să vină la ei pentru a merge să lupte împotriva
acestor regi. 21. Și bărbații lui
Israel s-au adunat și erau aproape 150 de bărbați, și au mers în bătălie să le
asiste egiptenilor. 22. Iar bărbații
lui Israel și ai Egiptului au pornit, aproape 300.000 de bărbați și 150 de
bărbați (căpetenii?), și au mers înspre acești regi la luptă, și s-au
poziționat înafara ținutului Goșen vizavi de Patros. 23. Dar egiptenii nu aveau încredere în Israel să se alăture la
oștile lor pentru bătălie, căci toți egiptenii au spus: Poate copiii lui Israel
ne vor da în mâinile copiilor lui Esau și Isamel, căci ei sunt frații lor. 24. Și toți egiptenii au spus copiilor
lui Israel: Rămâneți voi aici împreună în locul vostru iar noi vom merge să
luptăm împotriva copiilor lui Esau și lui Ismael, și dacă acești regi ar birui
asupra noastră, atunci veniți voi toți împreună asupra lor și asistați-ne; iar
copiii lui Israel au făcut astfel. 25.
Iar de-ai Edomului Zefo din Chittim, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, și regele
Hadad al Edomului, fiul lui Bedad, și toate oștile lor, și toți copiii estului
și copiii lui Ismael, un popor numeros precum nisipul, au campat împreună în
valea din Patros vizavi de Tacpanches. 26.
Și Balaam, fiul lui Beor sirianul, era acolo în oastea lui Zefo, căci el a
venit cu copiii lui Chittim pentru bătălie, iar Balaam era un om foarte onorat
în ochii lui Zefo și ai oamenilor lui. 27.
Iar Zefo i-a spus lui Balaam: Încearcă prin divinație pentru noi ca să putem
ști cine va prevala în bătălie, noi sau egiptenii. 28. Și Balaam s-a ridicat și a încercat arta divinației, și el era
iscusit în cunoașterea ei, dar a fost confuzionat și lucrarea a fost distrusă
în mâna sa. 29. Și el a încercat-o
din nou dar nu a reușit, iar Balaam a disperat de ea și a lăsat-o și nu a
terminat-o, căci aceasta a fost de la Domnul, pentru a-i cauza pe Zefo și pe
oamenii lui să cadă în mâinile copiilor lui Israel, care aveau încredere în
Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, în războiul lor. 30. Iar Zefo și Hadad și-au pus forțele lor în formațiune de
luptă. Și toți egiptenii au mers singuri împotriva lor, aproape 300.000 de
oameni, și niciun om al lui Israel nu era cu ei. 31. Și toți egiptenii s-au luptat cu acești regi vizavi de Patros
și Tacpanches, iar bătălia a fost severă împotriva egiptenilor. 32. Iar regii erau mai puternici decât
egiptenii în acea bătălie, și aproape 180 de oameni ai Egiptului au căzut în
acea zi, și aproape 30 de oameni din forțele regilor, iar toți oamenii
Egiptului au fugit dinaintea regilor; așadar copiii lui Esau și ai lui Ismael
i-au urmărit pe egipteni, continuând să îi bată până în locul unde era oastea
copiilor lui Israel. 33. Și
toți egiptenii au strigat către copiii lui Israel, zicând: Grăbiți-vă la noi și
asistați-ne și salvați-ne din mâinile lui Esau, Ismael și ale copiilor lui
Chittim. 34. Și 150 de oameni din
copiii lui Israel au alergat de la postul lor spre oștile acestor regi, iar
copiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor să îi izbăvească. 35. Și Domnul a ascultat de Israel, iar
Domnul i-a dat pe toți oamenii regilor în mâna lor, iar copiii lui Israel s-au
luptat împotriva acestor regi, și copiii lui Israel au bătut aproape 4000 din
oamenii regilor. 36. Iar Domnul a
aruncat mare consternare în bivuacul regilor, astfel încât frica de copiii lui
Israel a căzut asupra lor. 37.
Și toate oștile regilor au fugit dinaintea copiilor lui Israel, iar copiii lui
Israel i-au urmărit pe ei continuând să îi bată până la granițele ținutului
Cuș. 38. Și copiii lui Israel au
ucis din ei pe drum încă alți 2000 de oameni, iar din copiii lui Israel nu a
căzut niciunul. 39. Și când
egiptenii i-au văzut pe copiii lui Israel că se luptaseră cu atât de puțini
oameni împotriva regilor, și că bătălia era astfel foarte severă împotriva lor, 40. Toți egiptenii s-au temut mult
pentru viețile lor din pricina bătăliei crâncene, și tot Egiptul a fugit,
fiecare om ascunzându-se de forțele armate, și s-au ascuns de-a lungul
drumului, și i-au lăsat pe israeliți să se ocupe de luptă. 41. Iar copiii lui Israel au dat o lovitură teribilă împotriva
oamenilor regilor, și s-au întors după ce îi alungaseră până la granița
ținutului Cuș. 42. Și tot Israelul
știa ceea ce oamenii Egiptului le făcuseră lor, că fugiseră de la ei în bătălie
și că i-au lăsat să lupte singuri. 43.
Așadar copiii lui Israel de asemenea s-au purtat cu viclenie. Pe când copiii
lui Israel se întorceau de la bătălie, ei i-au găsit pe unii din egipteni de-a
lungul drumului și i-au ucis acolo. 44.
Și în timp ce îi omorau, le spuneau lor aceste vorbe: 45. Pentru ce ați plecat de la noi și ne-ați lăsat, fiind puțini
oameni, să ne lăsați să luptăm împotriva acestor regi care aveau un popor
numeros să ne nimicească, ca voi prin aceasta să vă izbăviți propriile suflete? 46. Iar despre unii pe care israeliții
i-au întâlnit pe drum, ei copiii lui Israel spuneau unul altuia, zicând: Ucide-l,
ucide-l, căci el este un ismaelit sau un edomit, sau din copiii lui Chittim; și
ei au stat deasupra lui și l-au ucis, în timp ce ei știau că el era un
egiptean. 47. Și copiii lui Israel
au făcut aceste lucruri viclenește împotriva egiptenilor, deoarece ei îi
dezertaseră în bătălie și fugiseră de la ei. 48. Iar copiii lui Israel au ucis din oamenii Egiptului de-a
lungul drumului în această manieră, aproape 200 de oameni. 49. Și toți oamenii Egiptului au văzut răul pe care copiii lui
Israel îl făcuseră lor. Așadar tot Egiptul s-a temut mult de copiii lui Israel,
căci le văzuseră marea lor putere, și că niciun om din ei nu căzuse. 50. Astfel toți copiii lui Israel s-au
întors cu veselie pe drumul lor spre Goșen, iar restul Egiptului s-a întors,
fiecare om la propriul lui loc. Capitolul
65: 1. Și s-a întâmplat după aceste lucruri, că toți sfetnicii lui
Faraon, regele Egiptului, și toți bătrânii Egiptului s-au adunat și au venit înaintea
regelui și s-au plecat la pământ, și s-au așezat înaintea lui. 2. Iar sfetnicii și bătrânii Egiptului
i-au vorbit regelui, spunând: 3.
Iată oamenii copiilor lui Israel sunt mai mari și mai puternici decât suntem
noi, și tu cunoști tot răul pe care ei ni l-au făcut nouă pe drum când noi
ne-am întors de la bătălie. 4. Și tu
de asemenea le-ai văzut puterea lor mare, căci această putere o au ei de la
părinții lor, căci doar puțini oameni au stat împotriva unui popor numeros
precum nisipul, și i-au omorât cu ascuțișul sabiei, iar dintre ei niciunul nu a
căzut, astfel încât dacă ei ar fi fost numeroși i-ar fi distrus cu desăvârșire. 5. Așadar acum, dă-ne sfat ce să facem
cu ei, încât să îi distrugem treptat pe ei dintre noi, ca nu cumva ei să devină
prea numeroși pentru noi în ținut. 6.
Căci dacă copiii lui Israel s-ar înmulți în ținut, ar deveni un obstacol pentru
noi, iar dacă vreun război ar avea loc, ei s-ar alătura dușmanilor noștri
împotriva noastră cu marea lor putere și ar lupta împotriva noastră să ne
distrugă pe noi în ținut, și ar pleca din el. 7. Așa că regele le-a răspuns bătrânilor Egiptului și le-a spus
lor: Acesta este planul conceput împotriva lui Israel, de la care noi nu ne vom
abate. 8. Iată, în ținut sunt Pitom
și Ramses, orașe nefortificate împotriva bătăliei. Vi se cuvinte vouă și nouă
să începem să construim acolo, și să le fortificăm. 9. Așadar acum, mergeți și voi de asemenea și purtați-vă
viclenește față de ei, și proclamați cu o voce în Egipt și în Goșen la porunca
regelui, spunând: 10. Toți voi
bărbații din Egipt, Goșen, Patros și toți locuitorii lor! Regele ne-a poruncit
nouă să clădim Pitomul și Ramsesul și să le fortificăm pentru bătălie; care
dintre voi locuitori ai întregului Egipt, dintre copiii lui Israel și dintre
toți locuitorii orașelor, sunt dornici să clădească cu noi, fiecăruia îi va fi
dată plata lui zilnic la ordinul regelui; astfel mergeți voi întâi și faceți
viclenește, și adunați-vă și veniți la Pitom și Ramses să clădiți. 11. Și în timp ce voi clădiți, faceți
o proclamare de felul acesta să fie făcută de-a lungul Egiptului în fiecare zi
la porunca regelui. 12. Și când unii
din copiii lui Israel vor veni să clădească împreună cu voi, le veți da plata
lor zilnic timp de câteva zile. 13.
Și după ce ei vor fi clădit împreună cu voi pentru plata lor zilnică,
trageți-vă departe de le ei zilnic, unul câte unul în secret, iar apoi voi vă
veți ridica și veți deveni ai lor supraveghetori și ofițeri, și îi veți lăsa pe
ei apoi să clădească fără plată, și dacă ei vor refuza, atunci forțați-i cu
toată puterea voastră să clădească. 14.
Și dacă voi veți face aceasta, va fi bine cu noi să ne întărim ținutul nostru
împotriva copiilor lui Israel, căci din pricina oboselii construirii și muncii,
copiii lui Israel vor scădea, pentru că voi îi veți priva pe ei de la nevestele
lor zi după zi. 15. Și toți bătrânii
Egiptului au auzit sfatul regelui, iar sfatul le părea bun în ochii lor și în
ochii slujitorilor lui Faraon, și în ochii întregului Egipt, iar ei au făcut
conform cuvântului regelui. 16. Și
toți slujitorii au plecat de la rege, și au cauzat o proclamare să fie făcută
în tot Egiptul, în Tacpanches și în Goșen, și în toate orașele care împrejmuiau
Egiptul, spunând: 17. Voi ați văzut
ceea ce copiii lui Esau și ai lui Ismael ne-au făcut nouă, care au venit să se
războiască împotriva noastră și au dorit să ne distrugă pe noi. 18. Așadar acum, regele ne-a poruncit
nouă să fortificăm ținutul, să clădim orașele Pitom și Ramses, și să le
fortificăm pentru bătălie, dacă ei iarăși ar veni împotriva noastră. 19. Oricare dintre voi din tot
Egiptul și din copiii lui Israel va veni să clădească cu noi, el va avea plata
lui zilnică dată de rege, precum este porunca lui către noi. 20. Și când Egiptul și toți copiii lui
Israel au auzit tot ceea ce slujitorii lui Faraon spuseseră, au venit din
egipteni și din copiii lui Israel oameni să clădească cu slujitorii lui Faraon,
Pitomul și Ramsesul, dar niciunul din copiii lui Levi nu a venit cu frații lui
să clădească. 21. Și toți slujitorii
lui Faraon și prinții lui au venit la început cu înșelăciune să clădească
împreună cu toți oamenii lui Israel ca muncitori angajați cu ziua, și i-au dat
lui Israel plata lor zilnică la început.
22. Iar slujitorii lui Faraon au construit cu toți oamenii lui Israel, și
erau angajați în acea muncă cu Israel timp de o lună. 23. Și la sfârșitul lunii, toți slujitorii lui Faraon au început
să se retragă în secret de la oamenii lui Israel zilnic. 24. Și Israel a continuat cu munca la acea vreme, dar ei
atunci își primeau plata lor zilnică, deoarece unii din oamenii Egiptului încă
mai continuau munca cu Israel la acea vreme; prin urmare egiptenii au dat lui
Israel plata lor în acele zile, pentru ca ei, egiptenii tovarăși lor de muncă,
să își poată lua de asemenea plata lor pentru truda lor. 25. Și după un an și patru luni toți egiptenii se retrăseseră de
la copiii lui Israel, astfel încât copiii lui Israel au fost lăsați singuri
angajați în muncă. 26. Și după ce
toți egiptenii se retrăseseră de la copiii lui Israel ei s-au întors și au
devenit opresori și ofițeri asupra lor, iar unii din ei stăteau peste copiii
lui Israel ca supraveghetori, să primească în locul lor tot ceea ce lor le-a
fost dat pentru plata muncii lor. 27.
Și egiptenii le-au făcut în această manieră copiilor lui Israel zi după zi, ca
să îi dezoleze pe israeliți în munca lor.
28. Și toți copiii lui Israel erau singuri, angajați în muncă, iar
egiptenii s-au abținut din a le da vreo plată copiilor lui Israel din acel timp
înainte. 29. Și când unii din
oamenii lui Israel au refuzat să muncească din pricina plăților că nu le erau
date, atunci taxatorii și slujitorii lui Faraon i-au oprimat și i-au lovit cu
lovituri grele, și i-au făcut să se întoarcă prin forță, să se trudească cu
frații lor; astfel au făcut toți egiptenii copiilor lui Israel în toate zilele. 30. Iar toți copiii lui Israel se
temeau mult de egipteni în această chestiune, și toți copiii lui Israel s-au
întors și au lucrat singuri fără plată. 31.
Iar copiii lui Israel au clădit Pitomul și Ramsesul, și toți copiii lui Israel
au făcut treaba, unii făcând cărămizi, și unii clădind, iar copiii lui Israel
au clădit și au fortificat tot ținutul Egiptului și zidurile lui, și copiii lui
Israel erau ocupați cu munca timp de mulți ani, până când a venit vremea când
Domnul și-a amintit de ei și i-a adus afară din Egipt. 32. Dar copiii lui Levi nu erau angajați în muncă cu frații lor ai
Israelului, de la început până în ziua plecării lor din Egipt. 33. Căci toți copiii lui Levi știau că
egiptenii spuseseră toate aceste cuvinte cu înșelăciune israeliților, prin
urmare copiii lui Levi s-au abținut de la a se apropia de munca în care frații
lor se trudeau. 34. Și egiptenii nu
și-au îndreptat atenția să îi facă pe copiii lui Levi să muncească apoi, din
moment ce ei nu fuseseră cu frații lor la început, prin urmare egiptenii i-au
lăsat pe ei în pace. 35. Iar mâinile
oamenilor Egiptului au fost îndreptate cu severitate continuă împotriva
copiilor lui Israel în acea muncă, iar egiptenii i-au făcut pe copiii lui
Israel să muncească cu rigoare. 36.
Și egiptenii au amărât viețile copiilor lui Israel cu muncă grea, în a face
mortar și cărămizi. Și de asemenea în toată maniera de treabă la câmp. 37. Și copiii lui Israel l-au numit pe
Melol regele Egiptului „Meror, regele Egiptului”, deoarece în zilele lui
egiptenii le amărâseră viețile lor cu tot felul de treburi. 38. Și toată munca în care egiptenii i-au făcut pe copiii lui
Israel să se trudească, a fost impusă de ei cu rigoare, pentru a-i prigoni pe
copiii lui Israel, dar cu cât îi prigoneau mai mult, cu atât se înmulțeau și
creșteau mai mult, și văzând aceasta egiptenii au fost mâhniți din pricina
copiilor lui Israel. Capitolul 66:
1. La acea vreme Hadad a murit, fiul lui Bedad regele Edomului, iar Samlah
din Mesreca, din țara copiilor estului, a domnit în locul lui. 2. În anul 13 al domniei lui
Faraon regele Egiptului, care era anul 125 al venirii izraeliților în Egipt,
Samlah domnise asupra Edomului 18 ani. 3.
Și când el a domnit, a scos oștile sale să meargă să lupte împotriva lui Zefo
fiul lui Elifaz și a copiilor lui Chittim, deoarece ei făcuseră război
împotriva regelui Angeas al Africii și îi distruseseră toată armata lui. 4. Dar nu s-a luptat cu el, căci
copiii lui Esau l-au prevenit, zicând că el era fratele lor, așa că Samlah a ascultat
de vocea copiilor lui Esau, și s-a întors înapoi cu toate forțele sale la
ținutul Edom, și nu a înaintat să lupte împotriva lui Zefo, fiul lui Elifaz. 5. Iar Faraon regele Egiptului a auzit
acest lucru, spunând: Regele Samlah al Edomului s-a hotărât să lupte împotriva
copiilor lui Chittim, iar apoi el va veni să lupte împotriva Egiptului. 6. Și când egiptenii au auzit despre această
chestiune, au sporit truda asupra copiilor lui Israel, ca nu cumva israeliții
să le facă lor precum le făcuseră în războiul lor împotriva copiilor lui Esau
în zilele lui Hadad. 7. Așa că
egiptenii le-au spus copiilor lui Israel: Grăbiți-vă și faceți-vă treaba
voastră, și terminați sarcina voastră, și întăriți ținutul, ca nu cumva copiii
lui Esau frații voștri să vină să lupte împotriva noastră, căci din pricina
voastră vor veni ei împotriva noastră. 8.
Iar copiii lui Israel au făcut treaba oamenilor Egiptului zi după zi, iar
egiptenii i-au prigonit pe copiii lui Israel pentru a-i împuțina în ținut. 9. Dar așa cum egiptenii au sporit
munca asupra copiilor lui Israel, astfel și copiii lui Israel au sporit și s-au
înmulțit, și tot Egiptul a fost umplut cu copiii lui Israel. 10. Și în anul 125 al venirii lui
Israel în Egipt, toți egiptenii au văzut că sfatul lor nu a reușit împotriva
lui Israel, ci ei au sporit și au crescut, iar ținuturile Egiptului și ale
Goșenului au fost umplute cu copiii lui Israel. 11. Așa că toți bătrânii Egiptului și oamenii înțelepți ai lui au
venit înaintea regelui și i s-au plecat jos lui și s-au așezat înaintea lui. 12. Și toți bătrânii Egiptului și
oamenii înțelepți din el i-au spus regelui: Fie ca regele să trăiască pentru
totdeauna; tu ne-ai sfătuit pe noi împotriva copiilor lui Israel, iar noi le-am
făcut lor conform cuvântului regelui. 13.
Dar în proporție cu sporirea muncii așa și ei sporesc și cresc în ținut, și
iată toată țara este umplută cu ei. 14.
Așadar acum domnul și regele nostru, ochii întregului Egipt sunt asupra ta să
le dai sfat cu înțelepciunea ta, prin care ei să poată prevala asupra lui
Israel să îi distrugă, sau să îi diminueze pe ei din ținut; iar regele le-a
răspuns lor, zicând: Dați voi sfat în această chestiune ca noi să știm ce să le
facem lor. 15. Și un ofițer, unul
din sfetnicii regelui, al cărui nume era Iov, din Mesopotamia, din ținutul Uz,
i-a răspuns regelui, spunând: 16.
Dacă îl încântă pe rege, să asculte sfatul slujitorului său. Iar regele i-a
spus lui, vorbește! 17. Iar Iov a
vorbit înaintea regelui, prinților, și înaintea tuturor bătrânilor Egiptului,
spunând: 18. Iată, sfatul regelui pe
care el l-a sfătuit anterior în ceea ce privește munca copiilor lui Israel este
foarte bun, și tu nu trebuie să înlături de la ei munca aceea pentru totdeauna. 19. Dar acesta este sfatul dat prin
care tu îi poți împuțina, dacă îi pare bun regelui să îi prigonească. 20. Iată, noi ne-am temut de război de
mult timp, și noi am spus, când Israel devine roditor în ținut, ei ne vor
alunga din ținut dacă un război ar avea loc. 21. Dacă îl încântă pe rege, să se dea un decret regal, și să fie
scris în legile Egiptului care nu vor fi revocate, ca fiecărui copil de parte
bărbătească născut israeliților, să îi fie sângele vărsat pe pământ. 22. Și tu făcând aceasta, când toți
copiii de parte bărbătească ai lui Israel vor fi murit, răul războaielor lor va
înceta. Să facă regele astfel si să trimită după toate moașele evreilor și să
le ordone lor în această chestiune
să o execute. Așa că lucrul i-a plăcut regelui și prinților, iar regele a făcut
conform cuvântului lui Iov. 23. Iar
regele a trimis după moașele evreilor să fie chemate, dintre care numele uneia
era Șefrah, iar numele celeilalte Puah. 24.
Și moașele au venit înaintea regelui, și au stat în prezența lui. 25. Iar regele le-a spus lor: Când voi
veți face treaba voastră de moașe femeilor evreiești, și le veți vedea pe
scaunele de naștere, dacă are să fie un fiu, atunci voi îl veți ucide pe el,
dar dacă are să fie o fiică, atunci ea va trăi. 26. Dar dacă voi nu veți face acest lucru, atunci eu vă voi arde
pe voi și pe toate casele voastre cu foc.
27. Dar moașele se temeau de Dumnezeu și nu au ascultat de regele Egiptului
și nici de cuvintele lui, iar când femeile evreiești nășteau către moașă fiu
sau fiică, atunci moașa îi făcea tot ce era necesar copilului și îl lăsa să
trăiască; astfel au făcut moașele în toate zilele. 28. Și acest lucru i-a fost spus regelui, iar el a trimis să fie
aduse moașele și el le-a spus lor: De ce ați făcut voi acest lucru și ați
păstrat copiii în viață? 29. Iar
moașele au răspuns, și au vorbit împreună înaintea regelui, spunând: 30. Să nu creadă regele că femeile
evreiești sunt precum femeile egiptene, căci toți copiii lui Israel sunt plini
de viață, și înainte să vină moașa la ele ei sunt născuți, și cât despre noi
slujnicele tale, timp de multe zile nicio femeie evreiască nu a născut către
noi, căci toate femeile evreiești sunt propriile lor moașe, deoarece ele sunt
pline de viață. 31. Iar Faraon a
auzit cuvintele lor și le-a crezut pe ele în această chestiune, iar moașele au
plecat de la rege, iar Dumnezeu a tratat bine cu ele, și oamenii s-au înmulțit
și au devenit foarte numeroși. Capitolul
67: 1. Era un om în ținutul Egiptului din sămânța lui Levi al cărui
nume era Amram, fiul lui Chehat fiul lui Levi, fiul lui Israel. 2. Iar acest om a mers și și-a luat o
nevastă, și anume pe Iochebed, fiica lui Levi sora tatălui său, iar ea avea 126
de ani, și el a venit la ea. 3. Și
femeia a zămislit și a născut o fiică, iar ea a numit-o Miriam, deoarece în
acele zile egiptenii amărâseră viețile copiilor lui Israel. 4. Și ea a zămislit din nou și a născut un fiu iar ea l-a numit
Aaron, căci în zilele sarcinii ei Faraon a început să verse sângele copiilor de
parte bărbătească ai lui Israel. 5.
În acele zile regele Zefo al Chittimului a murit, fiul lui Elifaz fiul lui
Esau, iar Ianeas a domnit în locul lui. 6.
Timpul în care Zefo a domnit peste copiii Chittimului a fost de 50 de ani, iar
el a murit și a fost îngropat în orașul Nabna în ținutul Chittim. 7. Și Ianeas, unul din vitejii
copiilor lui Chittim, a domnit după el și a domnit 50 de ani. 8. Și a fost după moartea regelui
Chittimului că Balaam fiul lui Beor a fugit din ținutul Chittim, și a mers și a
venit la Egipt la Faraon regele Egiptului.
9. Iar Faraon l-a primit cu mare onoare, căci auzise de înțelepciunea lui,
și i-a dat cadouri și l-a făcut un sfetnic și l-a elevat. 10. Și Balaam a locuit în Egipt, în onoare cu toți nobilii
regelui. Iar nobilii l-au exaltat, deoarece ei toți râvneau să învețe
înțelepciunea lui. 11. Și în anul
130 al venirii lui Israel în Egipt, Faraon a visat că stătea pe tronul său
regal și că și-a ridicat ochii și a văzut un om bătrân stând înaintea sa, și
erau balanțe în mâinile bătrânului, asemenea balanțe precum sunt folosite de
negustori. 12. Și omul bătrân a luat
balanțele și le-a atârnat înaintea lui Faraon. 13. Iar omul bătrân a luat toți bătrânii Egiptului și toți nobilii
și oamenii de seamă, și i-a legat pe ei împreună și i-a pus pe o parte a
balanței. 14. Și a luat un sugar și
l-a pus în cealaltă parte a balanței, iar sugarul cântărea mai mult decât toți. 15. Iar Faraon a fost uimit de această
viziune cumplită, de ce sugarul ar fi cântărit mai mult decât toți, și Faraon
s-a trezit și iată era un vis. 16.
Și Faraon s-a sculat devreme dimineața și și-a chemat toți slujitorii săi și
le-a relatat lor visul, iar oamenii s-au înspăimântat mult. 17. Iar regele le-a spus tuturor oamenilor săi înțelepți: Interpretați
vă rog visul pe care eu l-am visat, ca eu să îi pot cunoaște interpretarea lui. 18. Și Balaam fiul lui Beor, i-a
răspuns regelui și i-a spus: Aceasta înseamnă nimic altceva decât un mare rău
care va răsări împotriva Egiptului în zilele din urmă. 19. Căci un fiu îi va fi născut lui Israel, care va distruge tot
Egiptul și pe locuitorii lui, și îi va scoate pe israeliți din Egipt cu o mână
puternică. 20. Așadar acum, rege,
sfătuiește-te în această chestiune, ca să poți distruge speranța copiilor lui
Israel și așteptările lor înainte ca acest rău să se ridice împotriva
Egiptului. 21. Iar regele i-a spus
lui Balaam: Ce îi vom face noi lui Israel? Cu siguranță după o anume manieră
noi la început ne-am sfătuit împotriva lor și nu am putut prevala asupra lor. 22. Așadar acum dă tu de asemenea sfat
împotriva lor prin care noi să putem prevala asupra lor. 23. Iar Balaam i-a răspuns regelui, zicând: Trimite acum să îți
fie aduși cei doi sfetnici ai tăi, și noi vom vedea care este sfatul lor asupra
acestei chestiuni iar după aceea slujitorul tău va vorbi. 24. Și regele a trimis să fie aduși cei doi sfetnici ai săi Reuel
midianitul și Iov Uzitul, iar ei au venit și s-au așezat înaintea regelui. 25. Și regele le-a spus lor: Iată voi
amândoi ați auzit visul pe care eu l-am visat, și interpretarea lui; așadar
acum, dați sfat și aflați și vedeți ce este de făcut împotriva copiilor lui
Israel, prin care noi să putem prevala asupra lor înainte ca răul lor să se
ridice împotriva noastră. 26. Iar
Reuel midianitul i-a răspuns regelui și a spus: Fie ca regele să trăiască pentru
totdeauna. 27. Dacă îi pare bun
regelui, să înceteze cu evreii și să îi lase, și să nu își întindă mâna sa
împotriva lor. 28. Căci aceștia sunt
aceia pe care Domnul i-a ales în zilele din vechi, și i-a luat ca lot de
moștenire dintre toate neamurile pământului și regii pământului; și cine este
să își întindă mâna sa împotriva lor cu impunitate, pe care Dumnezeul lor să nu
se fi răzbunat? 29. Cu siguranță tu
știi că atunci când Avraam a mers în Egipt, Faraon, fostul rege al Egiptului, a
văzut-o pe Sara nevasta lui, și a luat-o să îi fie nevastă, deoarece Avraam a
spus, ea este sora mea, căci el se temea, ca nu cumva oamenii Egiptului să îl
omoare din pricina nevestei lui. 30.
Și când regele Egiptului o luase pe Sara atunci Dumnezeu l-a lovit pe el și pe
casa lui cu urgii grele, până când el i-a înapoiat-o lui Avraam pe nevasta sa
Sara, iar apoi a fost el vindecat. 31.
Iar pe Abimelec geraritul, regele filistenilor, Dumnezeu l-a pedepsit din
pricina lui Sara nevasta lui Avraam, închizând fiecare pântece de la om la
animal. 32. Când Dumnezeul lor a
venit la Abimelec în visul nopții și l-a îngrozit, pentru ca el să i-o
înapoieze lui Avraam pe Sara pe care el o luase. Și după aceea toți oamenii din
Gerar au fost pedepsiți din pricina lui Sara, iar Avraam s-a rugat la Dumnezeul
lui pentru ei, și El a fost înduplecat de el, și El i-a vindecat pe ei. 33. Și Abimelec s-a temut de tot acest
rău care a venit asupra lui și a oamenilor lui, și el i-a înapoiat-o lui Avraam
pe nevasta sa Sara, și a trimis cu ea multe daruri să îi fie date lui. 34. El i-a făcut astfel de asemenea
lui Isaac când îl izgonise din Gerar. Dumnezeu îi făcuse lucruri minunate lui,
că toate apele Gerarului au fost secate, iar pomii lor roditori nu au rodit. 35. Aceasta a continuat până când
Abimelec din Gerar, și Ahuzzat unui din prietenii săi, și Picol căpitanul oștii
sale, au mers la el și s-au aplecat și s-au plecat înaintea lui jos la pământ. 36. Și ei au cerut de la el să implore
pentru ei, iar el s-a rugat la Domnul pentru ei, și Domnul a fost înduplecat de
el și i-a vindecat pe ei. 37. Iacob
de asemenea, omul simplu, a fost izbăvit prin integritatea sa din mâna fratelui
său Esau, și din mâna lui Laban sirianul, fratele mamei sale, care îi dorise
moartea; de asemenea din mâna tuturor regilor Canaanului care veniseră împreună
împotriva lui și a copiilor lui să îi distrugă. Iar Domnul i-a izbăvit din
mâinile lor, încât ei s-au întors asupra lor și i-au nimicit, căci cine își
întinsese vreodată mâna sa împotriva lor cu impunitate? 38. Cu siguranță Faraon anteriorul, tatăl tatălui tău, l-a ridicat
pe Iosif fiul lui Iacob deasupra tuturor prinților ținutului Egiptului, când a
văzut înțelepciunea lui, căci prin înțelepciunea lui a salvat toți locuitorii
ținutului de la foamete. 39. După
care el a ordonat ca Iacob și copiii lui să vină în Egipt, pentru ca prin
virtutea lor, ținutul Egiptului și ținutul Goșen să poată fi izbăvite de
foamete. 40. Acum, prin
urmare, daca îți pare bun în ochii tăi, încetează din a-i distruge pe copiii
lui Israel, dar dacă nu este voia ta ca ei să locuiască în Egipt, trimite-i de
aici, ca ei să poată merge la ținutul Canaan, meleagul în care strămoșii lor
sălășluiseră. 41. Și când
Faraon a auzit cuvintele lui Ietro era foarte mânios pe el, încât el s-a
ridicat cu rușine dinaintea prezenței regelui, și a mers la Midian, ținutul
său, și a luat toiagul lui Iosif cu el. 42.
Iar regele i-a spus lui Iov uzitul: Ce spui tu Iov, și care e sfatul tău
referitor la evrei? 43. Așa că Iov
i-a spus regelui: Iată toți locuitorii ținutului sunt în puterea ta, să facă
regele precum îi pare bun în ochii lui. 44.
Și regele i-a spus lui Balaam: Ce spui tu, Balaam, vorbește-ți cuvântul ca noi
să îl putem auzi. 45. Iar Balaam i-a
spus regelui: De tot ceea ce regele a sfătuit împotriva evreilor ei vor fi
izbăviți, iar regele nu va putea să prevaleze asupra lor cu orice sfat. 46. Căci dacă tu te gândești să-i
împuținezi pe ei prin foc învăpăiat, tu nu poți prevala asupra lor, căci cu
siguranță Dumnezeul lor l-a izbăvit pe Avraam tatăl lor din Ur Casdim; iar dacă
tu te gândești să îi distrugi pe ei prin sabie, cu siguranță Isaac tatăl lor a
fost izbăvit de ea, și un berbec a fost pus în locul lui. 47. Și dacă prin grea și riguroasă muncă tu te-ai gândit să îi
împuținezi pe ei, tu nu vei prevala nici chiar în aceasta, căci tatăl lor Iacob
i-a slujit lui Laban în toată maniera de muncă grea, și a prosperat. 48. Acum prin urmare, o rege, ascultă
cuvintele mele, căci acesta este sfatul care este sfătuit împotriva lor, prin
care tu vei prevala asupra lor, și de la care tu nu ar trebui să te abați. 49. Dacă îl încântă pe rege, să ordone
ca toți copiii lor care vor fi născuți din această zi înainte, să fie aruncați
în apă, căci prin aceasta poți tu să nimicești numele lor, căci niciunul din
ei, nici din părinții lor, nu a fost încercat în această manieră. 50. Iar regele a auzit cuvintele lui
Balaam, și lucrul i-a încântat pe rege și pe prinți, și regele a făcut conform
cuvântului lui Balaam. 51. Și regele
a ordonat o proclamare să fie dată și o lege să fie făcută de-a lungul
ținutului Egiptului, spunând: Fiecare copil de parte bărbătească născut
evreilor din această zi înainte va fi aruncat în apă. 52. Iar Faraon i-a chemat pe toți slujitorii săi, zicând: Mergeți
acum și căutați de-a lungul ținutului Goșen unde copiii lui Israel se află, și
asigurați-vă ca fiecare fiu născut evreilor să fie aruncat în râu, dar pe
fiecare fiică voi o veți lăsa să trăiască.
53. Și când copiii lui Israel au auzit acest lucru pe care Faraon îl
poruncise, să le arunce copiii lor de parte bărbătească în râu, unii din oameni
s-au separat de neveste lor iar alții s-au alipit de ele. 54. Și din acea zi înainte, când vremea nașterii le venea acelor
femei ale lui Israel, care rămăseseră cu soții lor, ele au mers la câmp să
nască acolo, și au născut în câmp, și și-au lăsat copiii lor pe câmp și s-au
întors acasă. 55. Iar Domnul care
jurase strămoșilor lor să îi înmulțească, a trimis pe unul din îngerii Lui
slujitori care sunt în cer să spele fiecare copil în apă, să îl ungă și să îl
înfeșe și să îi pună în mâna lui două pietre netede din care din una sugea
lapte și din cealaltă miere. Și prin compasiunea Lui pentru el, El a cauzat ca
părul lui să-i crească până la genunchii lui prin care el se putea acoperi pe
sine, Și El a cauzat ca el să fie alinat de înger și să se alipească de acela. 56. Și când Dumnezeu a avut compasiune
asupra lor și a dorit să îi înmulțească pe ei pe fața meleagului, a ordonat
pământului Lui să îi primească pe ei să fie păstrați înăuntrul lui până la
vremea creșterii lor, după care pământul și-a deschis gura sa și i-a dat afară
din el iar ei au răsărit din oraș precum verdeața pământului, și iarba pădurii,
și ei s-au întors fiecare la familia sa și la casa tatălui său, și au rămas cu
ei. 57. Iar pruncii copiilor lui
Israel erau pe pământ precum verdeața câmpului, prin bunăvoința lui Dumnezeu
pentru ei. 58. Și când toți egiptenii
au văzut acest lucru, ei au plecat, fiecare la câmpul său cu jugul său de boi
și cu plugul său, și l-au brăzdat precum unul brăzdează pământul la vremea
semănatului. 59. Și când ei au
brăzdat nu au putut să-i vatăme pe pruncii copiilor lui Israel. Astfel oamenii
s-au înmulțit și au sporit enorm. 60.
Iar Faraon a ordonat ofițerilor săi zilnic să meargă la Goșen să-i caute pe
pruncii copiilor lui Israel. 61. Și
când ei căutau și găseau unul, îl luau de la pieptul mamei lui prin forță, și
îl aruncau în râu, dar pruncul de parte femeiască îl lăsau cu mama lui. Astfel
le-au făcut egiptenii israeliților în toate acele zile. Capitolul 68: 1. Și a fost la acea vreme că Duhul lui
Dumnezeu era asupra lui Miriam, fiica lui Amram și soră a lui Aaron, iar ea a mers și a proorocit despre casă,
spunând: Iată un fiu ne va fi născut nouă de la tatăl meu și mama mea de această dată, iar el va salva
Israelul din mâinile Egiptului. 2.
Și când Amram a auzit cuvintele fiicei lui, a mers și și-a luat nevasta înapoi
în casă, după ce el o izgonise în vremea
când Faraon a ordonat ca fiecare copil de parte bărbătească din casa lui Iacob
să fie aruncat în râu. 3. Așa că Amram a luat-o pe Iochebed
nevasta sa, la trei ani după ce el o alungase pe ea, și a venit la ea iar ea a zămislit. 4. Și la sfârșitul a șapte luni de la
concepție ea a născut un fiu, și toată casa a fost umplută cu o mare lumină precum lumina soarelui și a lunii la
vremea strălucirii lor. 5. Iar când
femeia a văzut copilul că era bun și plăcut privirii, ea l-a ascuns pe el timp
de trei luni într-o cameră
interioară. 6. În acele zile
egiptenii au conspirat să-i distrugă pe toți evreii de acolo. 7. Și femeile egiptene au mers la
Goșen unde copiii lui Israel erau, iar ele și-au purtat copiii pe umerii lor, sugarii lor care nu puteau încă să
vorbească. 8. Și în acele zile, când
femeile copiilor lui Israel au născut, fiecare femeie își ascunsese fiul
dinaintea egiptenilor, ca
egiptenii să nu cunoască de nașterea lor, și să nu îi distrugă pe ei din ținut. 9. Și femeile egiptene au venit
la Goșen, și copiii lor care nu puteau vorbi erau pe umerii lor, iar când o femeie egipteană a venit în casa unei
femei evreiești, pruncul său a început să plângă. 10. Și când el a plâns, copilul care era în camera interioară i-a
răspuns lui; astfel femeile egiptene au mers și au spus acest lucru la casa lui Faraon. 11. Iar Faraon și-a trimis ofițerii săi să ia copiii și să îi
ucidă. Astfel au făcut egiptenii femeilor evreiești în toate zilele. 12. Și a fost la acea vreme, după aproape trei luni de la
ascunderea lui Iochebed a fiului ei, că a devenit cunoscut în casa lui Faraon.
13. Iar femeia s-a grăbit să își ducă fiul înainte ca ofițerii să vină, și
ea a luat pentru el o arcă de pipirig, și a
tencuit-o cu mocirlă și smoală, și a pus copilul înăuntrul ei, iar ea a
așezat-o în stânjeneii de baltă de lângă
marginea râului. 14. Iar sora
lui, Miriam, a stat în depărtare să afle ce avea să îi fie făcut lui, și ce
avea să se aleagă de cuvintele ei. 15. Și Dumnezeu a trimis la acea vreme
o căldură teribilă în ținutul Egiptului, care ardea carnea omului precum soarele în cursul lui, și i-a
oprimat mult pe egipteni. 16. Iar
toți egiptenii au mers să se scalde în râu din pricina căldurii mistuitoare ce
le ardea carnea lor. 17. Și Batia,
fiica lui Faraon, a mers de asemenea să se scalde în râu, datorită căldurii
mistuitoare, iar slujnicele ei au
mers pe malul râului și toate femeile Egiptului de asemenea. 18. Iar Batia și-a ridicat ochii săi
spre râu, și ea a văzut arca pe apă, și a trimis-o pe slujnica ei să o aducă. 19. Și ea a deschis-o și a văzut
copilul, și iată pruncul a plâns, iar ea a avut compasiune pentru el, și a spus: Acesta este unul din copiii evrei. 20. Și toate femeile Egiptului, care
mergeau pe malul râului, au dorit să îi dea să sugă, dar el nu a vrut să sugă, căci acest lucru a fost de la Domnul
pentru a-l înapoia pe el la sânul mamei lui. 21. Și sora sa Miriam a fost la acea vreme printre femeile
egiptene de pe malul râului. Ea a văzut acest lucru și i-a spus fiicei lui Faraon: Să merg să aduc o doică dintre femeile
evreilor, ca ea să-l alăpteze pe copil pentru tine? 22. Iar fiica lui
Faraon i-a spus ei: Mergi! Și tinerele au mers și au chemat-o pe propria mamă a
copilului. 23. Și fiica lui Faraon
i-a spus lui Iochebed: Ia acest copil de aici și alăptează-l pe el pentru mine,
iar eu îți voi plăti ție leafa ta,
doi arginți zilnic; și femeile au luat copilul și l-au îngrijit. 24. Și la capătul a doi ani, când
copilul a crescut, ea l-a adus pe el la fiica lui Faraon, iar el i-a fost ei
precum un fiu, și ea i-a pus numele
Moise, căci ea a spus: Deoarece eu l-am scos pe el afară din apă. 25. Iar Amram tatăl lui i-a pus numele
Cabar, căci a spus: A fost pentru el că s-a apropiat de nevasta sa, pe care o alungase. 26. Și Iochebed mama lui i-a pus numele Iecutiel, căci ea a spus:
Eu am sperat pentru el la Atotputernicul, iar Dumnezeu mi l-a înapoiat mie.
27. Iar Miriam sora lui l-a numit Iered, căci ea a coborât după el la râu
să afle care avea să fie sfârșitul lui. 28.
Și fratele lui, Aaron, i-a pus numele Abi Zanuc, spunând: Tatăl meu a lăsat-o
pe mama mea și s-a întors la ea
datorită lui. 29. Iar Chehat, tatăl
lui Amram, l-a numit Abigdor, deoarece datorită lui Dumnezeu a reparat fisura
casei lui Iacob, și ei nu mai puteau
să-i arunce pe copiii lor de parte bărbătească în apă. 30. Și doica lor l-a numit Abi Soco, spunând: În cortul lui a fost
el ascuns timp de trei luni din pricina copiilor lui Ham. 31. Iar tot
Israelul l-a numit Șemaia, fiul lui Netanel, căci ei au spus: În zilele lui, Dumnezeu
a auzit strigătele lor și i-a salvat
pe ei de la opresorii lor. 32. Moise
a fost în casa lui Faraon și i-a fost lui Batia, fiica lui Faraon, precum un
fiu; iar Moise a crescut printre
copiii regelui. Capitolul 69: 1. Și regele Edomului a
murit în acele zile, în anul 18 al domniei sale, și a fost îngropat în templul
său pe care îl construise pentru el
ca reședința sa regală în ținutul Edomului.
2. Iar copiii lui Esau au trimis soli la Petor, care este lângă râu, și au
adus de acolo un tânăr cu ochi frumoși și
aspect plăcut, al cărui nume era Saul, și l-au făcut rege peste ei în locul
lui Samlah. 3. Și Saul a domnit
peste toți copiii lui Esau în ținutul Edomului timp de 40 de ani. 4. Iar când Faraon regele Egiptului a
văzut că sfatul pe care Balaam îl dăduse referitor la copiii lui Israel nu a reușit, ci ei încă erau roditori, și
se înmulțeau și creșteau de-a lungul ținutului Egiptului, 5. Atunci Faraon a poruncit în acele zile ca o proclamare să fie
dată de-a lungul Egiptului spre copiii lui Israel, zicând: Niciun om nu va diminua nimic din munca sa zilnică. 6. Și dacă un om va fi găsit deficitar
în munca sa, pe care el o face zilnic, fie în mortar sau în cărămizi, atunci fiul său mai mic va fi pus în loc. 7. Iar munca silnică a Egiptului s-a
consolidat asupra copiilor lui Israel în acele zile; și iată, dacă o cărămidă era deficitară în munca zilnică a
oricărui om, egiptenii îl luau pe fiul lui cel mai mic prin forță de la mama sa și îl puneau pe el în loc să facă
cărămida pe care tatăl său o lăsase lipsă.
8. Și oamenii Egiptului au făcut astfel la toți copiii lui Israel zi după
zi, în toate zilele pentru o lungă perioadă. 9. Dar din tribul lui Levi nu au muncit la acea vreme cu israeliții,
frații lor, precum a fost de la început, căci copiii lui Levi știau viclenia egiptenilor, pe care ei o
exercitaseră la începutul proiectului înspre israeliți. Capitolul 70: 1. Și în al treilea an de la nașterea lui
Moise, Faraon stătea la un banchet, când regina Alparanit ședea la dreapta lui și Batia la stânga lui, și
tânărul Moise stătea la pieptul ei, iar Balaam fiul lui Beor cu cei doi fii ai lui, și toți prinții regatului stăteau
la masă în prezența regelui. 2. Și
băiatul și-a întins mâna sa către capul regelui, și a luat coroana de pe capul
regelui și și-a pus-o pe propriul
său cap. 3. Iar când regele și
prinții au văzut lucrarea pe care băiatul o făcuse, regele și prinții au fost
îngroziți, iar un om spre vecinul
său a exprimat uimire. 4. Și regele
le-a spus prinților care erau înaintea sa la masă: Ce vorbiți voi și ce spuneți
voi, o voi prinților, în această
chestiune, și care este a fi judecată împotriva băiatului din pricina acestui
fapt? 5. Și Balaam, fiul lui Beor
magicianul, a răspuns înaintea regelui și prinților, și a spus: Amintește-ți
acum, o domnul și regele meu, visul
pe care tu l-ai visat cu multe zile în urmă, și aceea ce slujitorul tău ți-a interpretat ție. 6. Așadar acum acesta este un copil dintre copiii evrei, în care
este Duhul lui Dumnezeu, și să nu-și permită regele meu să își imagineze că acest tinerel a făcut acest lucru
fără cunoaștere. 7. Căci el este un
băiat evreu, iar înțelepciunea și înțelegerea sunt cu el, cu toate că el este
încă un copil, și cu înțelepciune a
făcut el aceasta și și-a ales pentru el regatul Egiptului. 8. Căci aceasta este maniera tuturor evreilor să înșele pe regi și
pe nobilii lor, să facă toate aceste lucruri viclenește, pentru a-i face pe regii pământului și pe oamenii lor
să tremure. 9. Cu siguranță tu știi
că Avraam tatăl lor a acționat astfel, care a înșelat armata regelui Nimrod al
Babelului și pe regele Abimelec al
Gerarului, și că el și-a luat în stăpânire ținutul copiilor lui Het și toate
regatele Canaanului. 10. Și că el a coborât în Egipt și a
spus de Sara nevasta sa, ea este sora mea, pentru a induce în eroare Egiptul și regele lui. 11. Fiul său Isaac de asemenea a făcut astfel când a mers la Gerar
și a locuit acolo, iar puterea lui a prevalat asupra armatei lui Abimelec regele filistenilor. 12. El de asemenea a gândit să facă
regatul filistenilor să se poticnească, zicând că Rebeca nevasta sa era sora sa. 13. Iacob de asemenea s-a purtat perfid cu fratele său, și a luat
din mâna lui dreptul lui de întâi născut și
binecuvântarea lui. 14. El a
mers atunci la Padan-Aram la casa lui Laban fratele mamei sale, și viclenește a
obținut de la el pe fiica lui,
vitele lui, și toate ce îi aparțineau lui, și a fugit departe și s-a întors la
ținutul Canaan la tatăl său. 15.
Fiii săi l-au vândut pe fratele lor Iosif, care a mers în Egipt și a devenit un
sclav, și a fost pus în închisoare timp
de 12 ani. 16. Până când Faraon de
altădată a visat vise, și l-a scos din casa de arest, și l-a mărit deasupra
tuturor prinților în Egipt datorită
interpretării lui a viselor lui Faraon. 17.
Iar când Dumnezeu a provocat o foamete de-a lungul ținutului, el a trimis după
tatăl său și frații săi, și toată
casa tatălui său, și i-a adus și i-a sprijinit pe ei fără plată sau recompensă,
și i-a cumpărat pe egipteni ca
sclavi. 18. Așadar acum domnul
regele meu, iată, acest copil s-a ridicat în locul lor în Egipt, să facă
conform faptelor lor și să facă
imixtiune cu fiecare rege, prinț, și judecător. 19. Dacă îl încântă pe rege, să vărsăm acum sângele lui pe pământ,
ca nu cumva el să crească și să-ți ia guvernul
din mâna ta, și speranța Egiptului să piară după ce el domnește. 20. Și Balaam i-a spus regelui, mai
mult: Haide să-i chemăm pe toți judecătorii Egiptului și pe oamenii înțelepți din el, și să aflăm dacă judecata
morții i se cuvinte acestui băiat precum tu ai spus, iar apoi noi îl vom ucide pe el. 21. Și Faraon a trimis să fie aduși toți oamenii înțelepți ai
Egiptului iar ei au venit înaintea regelui; și un înger al Domnului a venit printre ei, și el era precum unul din oamenii
înțelepți ai Egiptului. 22. Iar
regele le-a spus oamenilor înțelepți: Cu siguranță voi ați auzit ceea ce acest
băiat evreu, care este în casă, a
făcut; și astfel a judecat Balaam în chestiune. 23. Acum judecați și voi de asemenea și vedeți ce i se cuvine
băiatului pentru fapta pe care el a comis-o. 24. Iar îngerul, care părea precum unul din oamenii
înțelepți ai lui Faraon, a răspuns, și a spus după cum urmează înaintea tuturor oamenilor înțelepți ai Egiptului și
înaintea regelui și a prinților: 25.
Dacă îl încântă pe rege, să trimită după oameni care vor aduce înaintea lui o
piatră de onix și un cărbune încins,
și le vor pune înaintea copilului, iar de copilul își va întinde mâna sa și va
lua piatra de onix, atunci noi vom
ști că tânărul cu înțelepciune a făcut tot ceea ce el a făcut, și trebuie să îl
ucidem. 26. Dar dacă el își întinde
mâna sa spre cărbune, atunci noi vom ști că nu a fost cu cunoaștere că a făcut
el acest lucru, iar el va trăi. 27. Și părea bun în ochii regelui și
ai prinților, așadar regele a făcut conform cuvântului îngerului Domnului. 28. Și regele a ordonat ca piatra de
onix și cărbunele să fie aduse și puse înaintea lui Moise. 29. Iar ei l-au pus pe băiat înaintea lor, și băiatul a încercat
să își întindă mâna sa către piatra de onix, dar îngerul Domnului a luat mâna lui și a pus-o pe cărbune, iar cărbunele
s-a stins în mâna sa, și el l-a ridicat și
l-a dus la gura sa, și și-a ars parte din buzele sale și parte din limba
sa, și el a devenit greu de gură și limbă.
30. Iar când regele și prinții au văzut aceasta, au știut că Moise nu se
purtase cu înțelepciune când a dat jos coroana
de pe capul regelui. 31. Astfel
regele și prinții s-au abținut de la uciderea copilului. Așadar Moise a rămas
în casa lui Faraon, crescând, iar
Domnul era cu el. 32. Și cât
timp copilul a fost în casa regelui, a fost îmbrăcat în purpuriu și el a
crescut printre copiii regelui. 33.
Iar când Moise a crescut în casa regelui, Batia, fiica lui Faraon, l-a
considerat pe el ca pe un fiu, și toată casa
lui Faraon l-a onorat pe el, și toți oamenii Egiptului s-au temut de el. 34. Și el zilnic ieșea și venea în
ținutul Goșen, unde frații săi copiii lui Israel se aflau, iar Moise i-a văzut
pe ei zilnic suflând greu și în
muncă grea. 35. Iar Moise i-a
întrebat pe ei, zicând: Pentru ce este această muncă împărțită vouă zi după zi? 36. Și ei i-au spus lui tot ceea ce se
abătuse asupra lor, și toate interdicțiile pe care Faraon le pusese asupra lor dinainte de nașterea lui. 37. Și ei i-au spus lui toate
sfaturile pe care Balaam, fiul lui Beor, le sfătuise împotriva lor, și de
asemenea ceea ce sfătuise împotriva
lui pentru a-l ucide după ce el luase coroana regelui de pe capul lui. 38. Iar când Moise a auzit aceste
lucruri, mânia sa a fost aprinsă împotriva lui Balaam, și a căutat să îl ucidă,
și l-a pândit pe el zi după zi. 39. Iar Balaam s-a temut de Moise, și
el și cei doi fii ai săi s-au ridicat și au plecat din Egipt, și au fugit și
și-au izbăvit sufletele lor. Ei s-au
stabilit în ținutul Cuș la regele Chichianus al Cușului. 40. Și Moise a fost în casa regelui ieșind și intrând, Domnul i-a
dat lui favoare în ochii lui Faraon, și în ochii tuturor slujitorilor lui, și în ochii tuturor oamenilor Egiptului,
iar ei l-au iubit enorm pe Moise. 41.
Și a venit ziua când Moise a mers la Goșen să îi vadă pe frații săi, că i-a
văzut pe copiii lui Israel în poverile lor
și muncă grea, iar Moise a fost mâhnit din pricina lor. 42. Iar Moise s-a întors în Egipt și a venit la casa lui Faraon,
și a venit înaintea regelui, și Moise s-a plecat jos înaintea regelui. 43.
Și Moise i-a spus lui Faraon: Te rog domnul meu, eu am venit să caut o mică
solicitare de la tine, nu îmi întoarce
fața mea goală. Iar Faraon i-a spus lui: Vorbește! 44. Și Moise i-a spus lui Faraon, să le fie dată slujitorilor tăi
copiii lui Israel, care sunt în Goșen, o zi să se odihnească în ea de la truda lor. 45. Iar regele i-a răspuns lui Moise și a spus: Iată, eu ți-am
ridicat ție fața în acest lucru să îți acord solicitarea ta. 46. Și Faraon a
ordonat o proclamare să fie dată de-a lungul Egiptului și Goșenului, spunând: 47. Către voi, toți copiii lui Israel,
astfel spune regele, timp de șase zile voi vă veți face treaba și munca dar în a șaptea zi voi vă veți odihni, și nu
veți face nicio treabă, astfel veți face voi toate zilele, precum regele și Moise fiul lui Batia au poruncit. 48. Iar Moise s-a bucurat de acest
lucru pe care regele i-l acordase, și toți copiii lui Israel au făcut precum Moise le-a ordonat lor. 49. Căci acest lucru a fost de la
Domnul pentru copiii lui Israel, căci Domnul începuse să își amintească de copiii lui Israel să îi salveze de
dragul părinților lor. 50. Și
Domnul a fost cu Moise iar faima lui a mers de-a lungul Egiptului. 51. Și Moise a devenit mare în ochii
tuturor egiptenilor și în ochii tuturor copiilor lui Israel, căutând bine pentru poporul său Israel, vorbindu-i
cuvinte de pace referitor la ei regelui.
Capitolul 71: 1. Și când Moise avea 18 ani, el a dorit să-i vadă pe
tatăl său și pe mama sa și a mers la ei la Goșen; iar când Moise venise aproape de Goșen, a venit la locul unde copiii lui
Israel erau implicați în muncă, și el le-a
observat poverile lor, și l-a văzut pe un egiptean lovindu-l pe unul din
frații săi evrei. 2. Iar când omul
care era bătut l-a văzut pe Moise, a fugit la el pentru ajutor, căci omul Moise
era respectat mult în casa lui
Faraon. Și i-a spus lui: Domnul meu ajută-mă, acest egiptean a venit în casa
mea în timpul nopții, m-a legat, și
a venit la nevasta mea în prezența mea, iar acum el caută să îmi ia viața. 3. Și când Moise a auzit acest lucru
hain, mânia sa a fost aprinsă împotriva egipteanului, și s-a întors într-o parte și în cealaltă, și când a văzut
ca nu era niciun om în jur, l-a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip, și l-a izbăvit pe evreu din mâna celui
care l-a lovit. 4. Iar evreul a mers
la casa sa și Moise s-a întors acasă la el, și a mers și s-a întors înapoi la
casa regelui. 5. Și când omul se
întorsese acasă, s-a gândit să o repudieze pe nevasta sa, căci nu era drept în
casa lui Iacob ca vreun bărbat să
vină la nevasta sa după ce ea fusese pângărită. 6. Iar femeia a mers și le-a spus fraților ei, și frații ei au
căutat să îl ucidă, iar el a fugit la casa sa și a scăpat. 7. Și în a doua zi Moise a mers la frații săi, și a văzut, și iată
doi oameni se certau, iar el i-a spus celui
nelegiuit: De ce îl lovești tu pe vecinul tău? 8. Iar el a răspuns și i-a spus lui: Cine te-a pus pe tine ca
prinț și judecător deasupra noastră? Te gândești să mă ucizi pe mine precum l-ai ucis pe egiptean? Și Moise s-a temut
și a spus: Cu siguranță lucrul este cunoscut! 9. Iar Faraon a auzit de
această pricină, și a ordonat ca Moise să fie ucis, așa că Dumnezeu și-a trimis
îngerul Lui, și el i-a apărut lui
Faraon în asemănarea unui căpitan al gărzii. 10. Și îngerul Domnului a luat sabia din mâna unui alt căpitan al
gărzii, și i-a tăiat capul lui cu ea, căci
asemănarea celuilalt căpitan al gărzii se schimbase în asemănarea lui
Moise. 11. După aceea, îngerul
Domnului a apucat mâna dreaptă a lui Moise, și l-a adus afară din Egipt, și l-a
pus în afara granițelor Egiptului,
la o distanță de 40 de zile de mers. 12.
Iar Aaron fratele lui a rămas singur în ținutul Egiptului, și a proorocit
copiilor lui Israel, spunând: 13.
Astfel spune Domnul Dumnezeul strămoșilor voștri. Aruncați, fiecare om,
abominațiile ochilor Lui, și nu vă pângăriți
cu idolii Egiptului. 14. Și copiii
lui Israel s-au răzvrătit și nu au vrut să asculte de Aaron la acea vreme. 15. Iar Domnul s-a gândit să îi
distrugă pe ei, dacă nu ar fi fost că Domnul și-a amintit legământul pe care El
îl făcuse cu Avram, Isaac și Iacob. 16.
În acele zile mâna lui Faraon a continuat să fie severă împotriva copiilor lui
Israel, iar el i-a zdrobit și i-a oprimat
pe ei până la vremea când Dumnezeu și-a trimis Cuvântul Lui și i-a luat în
vedere pe ei. Capitolul 72: 1.
Și s-a petrecut în acele zile că a fost un război mare între copiii lui Cuș și
copiii estului și ai lui Aram, iar ei s-au
răzvrătit împotriva regelui Cușului în ale cărui mâini ei erau. 2. Așadar regele Chichianus al Cușului
a plecat cu toți copiii lui Cuș, un popor numeros precum nisipul, și a mers să lupte împotriva lui Aram și a
copiilor estului, să îi aducă sub stăpânire. 3. Și când Chichianus a plecat, l-a lăsat pe magicianul Balaam cu
cei doi fii ai lui să păzească orașul și pe cei mai mici ai ținutului. 4.
Așadar Chichianus a plecat înspre Aram și copiii estului, și a luptat împotriva
lor și i-a bătut, iar ei toți au căzut
jos răniți înaintea lui Chichianus și a oamenilor lui. 5. Și i-a luat pe mulți din ei captivi și i-a adus sub stăpânire
precum la început, și a campat pe ținutul lor să ia tribut de la ei ca de obicei.
6. Iar Balaam, fiul lui Beor, când regele Cușului l-a lăsat să păzească
orașul și pe sărmanii orașului, s-a ridicat
și i-a sfătuit pe oamenii ținutului să se răzvrătească împotriva regelui
Chichianus și să nu îl lase să intre în oraș
când avea să vină acasă. 7. Și
oamenii ținutului au ascultat de el, și i-au jurat și l-au făcut pe el rege
peste ei, iar pe cei doi fii ai lui căpitani
ai armatei. 8. Prin urmare s-au
ridicat și au înălțat zidurile orașului la cele două colțuri, și au construit o
clădire extrem de strașnică. 9. Și
la al treilea colț ei au săpat șanțuri fără număr, între oraș și râul care
înconjura tot ținutul Cuș, și au făcut
apele râului să țâșnească acolo. 10.
La al patrulea colț ei au adunat șerpi numeroși prin incantațiile și farmecele
lor. Ei au fortificat orașul și au locuit
înăuntrul lui, și fără permisiune nimeni nu ieșea sau intra înaintea lor. 11. Iar Chichianus a luptat împotriva
lui Aram și a copiilor estului și i-a biruit ca înainte, și ei i-au dat lui
tributul obișnuit, iar el a plecat
și s-a întors în ținutul său. 12. Și
când regele Chichianus al Cușului s-a apropiat de orașul său împreună cu toți
căpitanii forțelor, ei și-au ridicat
ochii lor și au văzut că zidurile orașului au fost clădite în sus și înălțate
mult. Prin urmare oamenii au fost
uimiți de aceasta. 13. Iar ei au
spus unul altuia: este deoarece au văzut că am fost întârziați în bătălie, și
s-au îngrijorat mult pentru noi;
prin urmare au făcut acest lucru și au înălțat zidurile orașului și le-au
fortificat, pentru ca regii Canaanului
să nu vină în bătălie împotriva lor. 14.
Așadar regele și trupele s-au apropiat de poarta orașului și s-au uitat în sus
și iată, toate porțile orașului erau
închise, iar ei au strigat către santinele, zicând: Deschideți-ne, ca să putem
intra în oraș. 15. Dar santinelele
au refuzat să le deschidă lor prin ordinul magicianului Balaam regele lor. Ei
nu le-au îndurat să-i lase să intre
în orașul lor. 16. Așadar au stârnit
o bătălie împotriva lor vizavi de poarta orașului, și 130 de oameni din armata
lui Chichianus au căzut în acea zi. 17. Iar în următoarea zi ei au
continuat să lupte și au luptat pe partea cu râul; au încercat să treacă dar nu
au putut, astfel unii din ei s-au
scufundat în gropi și au murit. 18.
Așa că regele le-a ordonat să taie copaci să facă pontoane, pe care ar fi putut
trece la ei, și au făcut astfel. 19.
Și când au venit la locul șanțurilor, apele au fost învârtite de mori, și 200
de oameni de pe zece pontoane au
fost înecați. 20. Și în a treia zi
au venit să lupte pe partea unde erau șerpii, dar nu s-au putut apropia acolo,
căci șerpii au omorât din ei 170 de
oameni, iar ei au încetat a se lupta împotriva Cușului. Ei au asediat Cușul
timp de nouă ani, nicio persoană nu
a ieșit sau a intrat. 21. La
acea vreme când războiul și asediul erau împotriva Cușului, Moise a fugit din
Egipt de la Faraon care căuta să îl
ucidă pentru că l-a omorât pe egiptean. 22.
Și Moise avea 18 ani când a fugit din Egipt de la prezența lui Faraon, și el a
fugit și a scăpat la bivuacul lui Chichianus,
care la acea vreme asedia Cușul. 23.
Și Moise a fost nouă ani în tabăra regelui Chichianus al Cușului, în tot timpul
în care ei asediau Cușul, iar Moise
ieșea și intra cu ei. 24. Iar
regele și prinții și toți oamenii luptători îl iubeau pe Moise, căci el era
mare și vrednic, statura lui era precum
un nobil leu, fața lui era precum soarele, iar puterea lui era precum aceea a
unui leu, iar el era sfetnic al
regelui. 25. Și la sfârșitul
a nouă ani Chichianus a fost cuprins de o boală mortală, iar boala lui a
prevalat asupra lui și el a
murit în a șaptea zi. 26. Așadar
slujitorii lui l-au îmbălsămat, și l-au purtat, și l-au îngropat vizavi de
poarta orașului înspre nordul ținutului
Egiptului. 27. Și ei au construit
deasupra lui o clădire elegantă, strașnică și înaltă, și au pus pietre mari
dedesubt. 28. Iar pe acele pietre
cărturarii regelui au gravat toată măreția regelui lor Chichianus și toate
bătăliile lui pe care el le-a
purtat; iată ele sunt scrise acolo până în această zi. 29. Acum după moartea regelui Chichianus al Cușului oamenii lui și
trupele lui s-au mâhnit mult din pricina
războiului. 30. Așadar au spus
unul altuia: Dați-ne sfat ce ar trebui să facem la vremea aceasta, căci noi am
locuit în pustietate nouă ani
departe de casele noastre. 31. Dacă
noi spunem, noi ne vom lupta împotriva orașului, mulți din noi vor cădea răniți
sau uciși, iar dacă rămânem aici în
asediu noi de asemenea vom muri. 32.
Căci acum toți regii Aramului și ai copiilor estului vor auzi că regele nostru
este mort, iar ei ne vor ataca pe noi
deodată într-o manieră ostilă, și ei vor lupta împotriva noastră și nu vor lăsa
nicio rămășiță din noi. 33. Acum
prin urmare haideți să mergem să facem un rege peste noi, și să rămânem în
asediu până când orașul ne este
cedat nouă. 34. Iar ei și-au dorit
să aleagă în acea zi un om ca rege din armata lui Chichianus, și nu au găsit
nicio alegere precum Moise ca să
domnească peste ei. 35. Și ei s-au
grăbit și au dat jos veșmintele fiecărui om și le-au aruncat pe pământ, și ei
au făcut o grămadă mare și l-au pus
pe Moise pe ea. 36. Și s-au ridicat
și au sunat din trompete și au strigat înaintea lui, și au spus: Fie ca regele
să trăiască, fie ca regele să
trăiască! 37. Iar toți
oamenii și nobilii i-au jurat lui să i-o dea de nevastă pe regina Adonia din
Cuș, nevasta lui Chichianus, și l-au
făcut pe Moise rege peste ei în acea zi.
38. Și toți oamenii Cușului au dat o proclamare în acea zi, zicând: Fiecare
om trebuie să-i dea ceva lui Moise din
ceea ce are în posesia sa. 39. Iar
ei au întins o pânză pe morman, și fiecare om a aruncat pe ea ceva din ceea ce
avea, unul un cercel de aur iar
celălalt o monedă. 40. De asemenea
din pietre de onix, bedelion, perle și marmură au aruncat copiii lui Cuș pentru
Moise deasupra mormanului, de
asemenea argint și aur în mare abundență.
41. Iar Moise a luat tot argintul și aurul, toate vasele, și bedelionul și
pietrele de onix, pe care copiii lui Cuș i le dăduseră lui, și el le-a pus printre comorile sale. 42. Și Moise a domnit peste copiii lui
Cuș în acea zi, în locul regelui Chichianus al Cușului. Capitolul 73: 1. În anul 55 al domniei lui Faraon regele
Egiptului, care este anul 157 al venirii israeliților în Egipt, a domnit Moise în Cuș. 2. Moise avea 27 de ani când a
început să domnească peste Cuș, și 40 de ani el a domnit. 3. Iar Domnul i-a dat lui Moise favoare si grație în ochii
tuturor copiilor lui Cuș, și copiii lui Cuș l-au iubit pe el enorm; așadar Moise a fost favorizat
de Domnul și de oameni. 4. Și în a
șaptea zi a domniei lui, toți copiii lui Cuș s-au adunat și au venit înaintea
lui Moise și i s-au plecat jos la
pământ lui. 5. Și toți copiii au
vorbit împreună în prezența regelui, zicând: Dă-ne sfat ca noi să putem vedea
ce e de făcut acestui oraș. 6. Căci sunt acum nouă ani de
când noi am asediat în jurul orașului, și nu ne-am văzut copiii și nevestele. 7. Așadar regele le-a răspuns lor,
zicând: Dacă voi veți asculta de vocea mea în toate ce vi le voi porunci, atunci Domnul ne va da orașul în
mâinile noastre iar noi îl vom supune. 8.
Căci dacă noi luptăm împotriva lor ca în bătălia anterioară, pe care noi am
avut-o cu ei înainte de moartea lui
Chichianus, mulți dintre noi vor cădea jos răniți ca înainte. 9. Așadar acum, iată, aici este sfat
pentru voi în această chestiune; dacă voi veți asculta de vocea mea, atunci orașul va fi dat în mâinile noastre. 10. Așadar toate forțele i-au răspuns
regelui, zicând: Tot ceea ce domnul nostru va porunci aceea vom face. 11. Și Moise le-a spus lor: Treceți și
proclamați în tot bivuacul către toți oamenii, spunând: 12. Astfel spune regele, mergeți în pădure și aduceți cu
voi din puii de barză, fiecare om cu un pui în mâna sa. 13. Și orice persoană care încalcă cuvântul regelui, care nu va
aduce cu el puiul lui, acela va muri, iar regele va lua tot ceea ce îi aparține lui. 14. Și când îi veți aduce ei vor fi în grija voastră, voi îi veți
îngriji până când vor crește, iar voi îi veți învăța să se năpustească, precum este felul puilor de șoim. 15. Astfel toți copiii lui Cuș au auzit cuvintele lui Moise, și
s-au ridicat și au cauzat o proclamare să fie dată de-a lungul bivuacului, spunând: 16. Către voi, toți copiii lui Cuș, ordinul regelui este ca voi să
mergeți toți împreună în pădure și să prindeți acolo berzele tinere, fiecare om puiul de barză în mâna sa, iar
voi îi veți aduce acasă. 17. Și
orice persoană care încalcă ordinul regelui va muri, iar regele va lua tot ceea
ce îi aparține lui. 18. Și toți
oamenii au făcut astfel, și au mers în codru și s-au cățărat în pini și au
prins, fiecare om un pui în mâna sa,
toți puii de barză, și i-au adus în deșert și i-au crescut la ordinul regelui,
și i-au învățat să se năpustească,
similar cu tinerii șoimi. 19. Și
după ce tinerele berze au fost crescute, regele a ordonat ca ele să fie
înfometate timp de trei zile, și toți oamenii
au făcut astfel. 20. Iar în a treia
zi, regele le-a spus lor: Întăriți-vă și deveniți oameni viteji, și să-și pună
fiecare om armura sa și sabia sa
legată la mijloc, și să călărească fiecare om pe calul său și să ia fiecare
barza sa tânără în mâna sa. 21. Și noi ne vom ridica și vom lupta
împotriva orașului la locul unde sunt șerpii; și toți oamenii au făcut precum poruncise regele. 22. Iar ei și-au luat fiecare om barza
sa tânără în mâna sa, și au plecat, și când au venit la locul șerpilor, regele le-a spus lor: Trimiteți-vă fiecare om
barza sa tânără asupra șerpilor. 23.
Și ei au trimis fiecare om barza sa tânără la ordinul regelui, iar berzele
tinere s-au năpustit asupra șerpilor și
i-au devorat pe toți și i-au distrus din locul acela. 24. Iar când regele și oamenii văzuseră că toți șerpii au fost
distruși din acel loc, toți oamenii au ridicat un strigăt mare. 25.
Și ei s-au apropiat și s-au luptat împotriva orașului și l-au luat și l-au
supus, și au intrat în oraș. 26. Și
au murit în acea zi 1.100 de bărbați din oamenii orașului, toți care locuiau în
oraș, dar din oamenii care asediau
niciunul nu a murit. 27. Așadar toți
copiii lui Cuș au mers fiecare la casa sa, la nevasta și copiii săi și la toate
cele ce-i aparțineau. 28. Iar Balaam
magicianul, când a văzut că orașul a fost luat, a deschis poarta iar el și cei
doi fii ai săi și cei opt frați ai
săi au fugit și s-au întors în Egipt, la Faraon regele Egiptului. 29. Ei sunt vrăjitorii și magicienii
menționați în Cartea Legii, stând împotriva lui Moise când Domnul a adus urgiile asupra Egiptului. 30. Așadar Moise a luat orașul prin
înțelepciunea sa, iar copiii lui Cuș l-au pus pe tron în locul regelui Chichianus al Cușului. 31. Iar ei au pus coroana regală pe
capul lui, și i-au dat-o de nevastă pe Adonia, regina din Cuș; fosta nevastă a lui Chichianus. 32. Și Moise s-a temut de Domnul Dumnezeul părinților săi, așa că
nu a venit la ea, nici nu și-a întors ochii săi înspre ea. 33. Căci
Moise și-a amintit cum Avraam îl făcuse pe slujitorul lui Eliezer să jure,
spunându-i lui: Să nu iei o femeie
din fiicele din Canaan pentru fiul meu Isaac. 34. De asemenea ceea ce Isaac a făcut când Iacob fugise de fratele
lui, când i-a poruncit, zicând: Să nu iei o
nevastă din fiicele din Canaan, nici să faci alianță cu vreunul din copiii
lui Ham. 35. Căci Domnul
Dumnezeul nostru i-a dat pe Ham fiul lui Noe, și pe copiii lui și pe toată
sămânța lui, ca sclavi pentru copii
lui Șem și pentru copii lui Iafet, și pentru sămânța lor după ei, ca sclavi,
pentru totdeauna. 36. Prin urmare
Moise nu și-a întors inima sa și nici ochii săi înspre nevasta lui Chichianus
în toate zilele în care el a domnit
peste Cuș. 37. Și Moise s-a temut de
Domnul Dumnezeul său toată viața sa, iar Moise a mers înaintea Domnului în adevăr cu toată inima sa și cu tot
sufletul său, el nu s-a întors de la calea dreaptă în toate zilele vieții sale; el nu a declinat de la calea dreaptă
nici înspre dreapta și nici înspre stânga, cale în care Avraam, Isaac și Iacob merseseră. 38. Și Moise s-a întărit în regatul copiilor lui Cuș, și i-a
îndrumat pe copiii lui Cuș cu înțelepciunea sa obișnuită, iar Moise a prosperat în regatul său. 39. La acea vreme Aramul și copiii estului au auzit că regele
Chichianus al Cușului murise. Așadar Aramul și copiii estului s-au răzvrătit împotriva Cușului în acele zile. 40. Iar Moise a adunat toți
copiii lui Cuș, un popor foarte mare, aproape 30.000 de oameni, și a mers să
lupte împotriva Aramului și a
copiilor estului. 41. Și ei au mers
întâi la copiii estului, iar când copiii estului au auzit raportul lor, au mers
să îi întâmpine, și au purtat
bătălie cu ei. 42. Și războiul a
fost sever împotriva copiilor estului, astfel Domnul i-a dat pe toți copiii
estului în mâna lui Moise, și
aproape 300 de oameni au căzut omorâți. 43.
Și toți copiii estului s-au întors înapoi și s-au retras, așa că Moise și
copiii lui Cuș i-au urmărit și i-au supus
și au pus o taxă asupra lor, precum le era obiceiul lor. 44. Așadar Moise și toți oamenii care
erau cu el au trecut de acolo în ținutul Aram pentru bătălie. 45. Și oamenii Aramului de asemenea au
mers să îi întâmpine, și s-au luptat împotriva lor, iar Domnul i-a dat în mâna lui Moise, și mulți din
oamenii Aramului au căzut răniți. 46.
Iar Aramul de asemenea a fost supus de Moise și de oamenii Cușului, și de
asemenea și-au dat taxa obișnuită. 47. Și Moise a adus Aramul și copiii
estului sub supunerea copiilor lui Cuș, iar Moise și toți oamenii care erau cu el s-au întors înspre ținutul Cuș. 48. Iar Moise s-a întărit în regatul
copiilor lui Cuș, și Domnul a fost cu el. Și toți copiii lui Cuș s-au temut de
el. Capitolul 74: 1. La
capătul anilor Saul a murit, regele Edomului, iar Baal Canan, fiul lui Acbor, a
domnit în locul lui. 2. În anul 16
al domniei lui Moise peste Cuș, Baal Canan, fiul lui Acbor, a început să
domnească în ținutul Edomului peste
toți copiii lui Edom, ceea ce a făcut timp de 38 de ani. 3. În zilele lui, Moabul s-a răzvrătit împotriva puterii Edomului,
fiind sub Edom din zilele lui Hadad, fiul lui Bedad, care i-a bătut pe ei și pe Midian, și a adus Moabul sub
supunerea Edomului. 4. Iar când Baal
Canan fiul lui Acbor a domnit peste Edom, toți copiii Moabului și-au retractat
alianța lor cu Edomul. 5. Și regele Angeas al Africii, a
murit în acele zile, iar fiul său Azdrubal a domnit în locul său. 6. Și în acele zile Ianeas a
murit, regele copiilor lui Chittim, iar ei l-au îngropat în templul lui pe care
și-l construise pentru el în câmpia
Canopia ca reședință, iar Latinus a domnit în locul lui. 7. În anul 22 al domniei lui Moise peste copiii lui Cuș, Latinus a
domnit peste copiii lui Chittim 45 de ani.
8. Și el de asemenea și-a construit un mare și strașnic turn, și a
construit înăuntrul lui un templu elegant ca reședința sa, să conducă guvernul său, precum era obiceiul. 9. În al treilea an al domniei sale a
cauzat o proclamare să fie făcută către toți meșteșugarii lui, care au făcut multe corăbii pentru el. 10. Și Latinus și-a adunat toate
forțele sale, iar ei au venit în corăbii, și au mers cu ele să lupte împotriva
lui Azdrubal fiul regelui Angeas al
Africii, și au venit în Africa și au purtat bătălie cu Azdrubal și armata lui. 11. Iar Latinus a prevalat asupra lui
Azdrubal, și Latinus a luat de la Azdrubal apeductul pe care tatăl lui îl întinsese de la copiii lui Chittim,
când a luat-o pe Iania fiica lui Uzi de nevastă. Prin urmare Latinus a răsturnat podul apeductului, și a dat
o lovitură severă întregii armate a lui Azdrubal. 12. Și oamenii puternici rămași ai lui Azdrubal s-au întărit, iar
inimile lor au fost umplute cu invidie, și ei au curtat moartea, și din nou s-au angajat în bătălie cu regele
Latinus al Chittimului. 13. Și
bătălia a fost severă asupra tuturor oamenilor Africii, iar ei au căzut cu
toții răniți înaintea lui Latinus și a oamenilor
lui, și Azdrubal regele de asemenea a căzut în acea bătălie. 14. Iar regele Azdrubal avea o fiică
frumoasă, al cărei nume era Ușpezena, și toți oamenii Africii și-au țesut asemănarea ei pe veșmintele lor,
datorită frumuseții ei mari și înfățișării ei plăcute. 15. Și oamenii lui Latinus au văzut-o pe Ușpezena, fiica lui
Azdrubal, și au lăudat-o pe ea la Latinus regele lor. 16. Iar Latinus a ordonat ca ea să fie adusă la el, și Latinus a
luat-o pe Ușpezena de nevastă, și s-a întors înapoi la drumul său înspre Chittim.
17. Și a fost după moartea lui Azdrubal, fiul lui Angeas, când Latinus se
întorsese înapoi înspre ținutul său de la
bătălie, că toți locuitorii Africii s-au ridicat și l-au luat pe Anibal fiul
lui Angeas, fratele mai tânăr al lui Azdrubal,
și l-au făcut pe el rege în locul fratelui lui peste tot ținutul Africii. 18. Și când el a domnit, s-a hotărât
să meargă la Chittim să lupte împotriva copiilor lui Chittim, să răzbune cauza lui Azdrubal fratele său, și din
pricina locuitorilor Africii, și el a făcut astfel. 19. Iar el a făcut multe corăbii, și a venit cu ele cu
toată armata sa, și a mers la Chittim. 20.
Așa că Anibal s-a luptat cu copiii lui Chittim, iar copiii lui Chittim au căzut
răniți înaintea lui Anibal și a armatei
sale, iar Anibal a răzbunat cauza fratelui său. 21. Și Anibal a continuat războiul timp de 18 ani cu copiii
lui Chittim, iar Anibal a locuit în ținutul Chittimului și a campat acolo pentru mult timp. 22. Iar Anibal i-a bătut pe copiii lui Chittim foarte sever, și
le-a ucis oamenii lor mari și prinții lor, iar din restul oamenilor a ucis aproape 80.000 de oameni. 23. Și la sfârșitul zilelor și anilor, Anibal s-a întors la
ținutul său în Africa, și a domnit în siguranță în locul lui Azdrubal fratele său. Capitolul 75: 1. La acea vreme,
în anul 180 al venirii israeliților în Egipt, au ieșit din Egipt oameni viteji,
30.000 pe jos, din copiii lui
Israel, care erau toți din tribul lui Iosif, din copiii lui Efraim, fiul lui
Iosif. 2. Căci ei au spus că
perioada a fost împlinită, pe care Domnul le-o stabilise copiilor lui Israel în
vremurile vechi, pe care El i-a
spus-o lui Avraam. 3. Și acești
oameni s-au încins, și și-au legat fiecare sabia sa într-o parte, și fiecare
și-a pus armura sa pe el, iar ei
s-au încrezut în puterea lor, și au ieșit împreună din Egipt cu o mână
puternică. 4. Dar ei nu și-au adus
nicio provizie pentru drum, doar argint și aur, nici măcar pâine pentru acea zi
nu și-au luat ei în mâinile lor,
căci s-au gândit să își ia provizia lor cu plată de la filisteni, iar dacă nu,
ei aveau să o ia cu forța. 5. Și acești oameni erau foarte
puternici și viteji, un om putea urmări o mie iar doi puteau pune pe fugă zece mii; așa că ei s-au încrezut în
puterea lor și au mers împreună așa cum erau. 6. Iar ei și-au îndreptat cursul înspre ținutul Gat, și au mers și
au găsit păstorii din Gat hrănind vitele copiilor lui Gat. 7. Și ei le-au
spus păstorilor: Dați-ne câteva din oi pentru plată, ca noi să putem mânca,
căci ne este foame, căci noi nu am
mâncat nicio pâine în această zi. 8.
Iar pastorii au spus: Sunt ele oile sau vitele noastre ca noi să vi le dăm vouă
chiar și pentru plată? Așadar copiii
lui Efraim s-au apropiat să le ia prin forță. 9. Și păstorii din Gat au strigat după ei încât strigătul lor a
fost auzit la distanță, așa că toți copiii lui Gat au mers la ei. 10. Iar
când copiii lui Gat au văzut faptele rele ale copiilor lui Efraim, s-au întors
și au adunat oamenii din Gat, și
și-au pus fiecare om armura sa, și au venit la copiii lui Efraim pentru a purta
bătălie. 11. Și s-au luptat cu ei în
valea din Gat, iar bătălia a fost severă, și au ucis unii de la ceilalți o
mulțime mare în acea zi. 12. Iar în a doua zi copiii din Gat au
trimis mesageri la toate orașele filistenilor ca ei să le poată veni în
ajutorul lor, spunând: 13. Veniți la noi și ajutați-ne, ca să-i
putem bate pe copiii lui Efraim care au venit din Egipt să ne ia vitele noastre, și să se lupte împotriva
noastră fără cauză. 14. Acum
sufletele copiilor lui Efraim erau epuizate de foame și sete, căci ei nu
mâncaseră nicio pâine de trei zile.
Și 40.000 de oameni au venit din orașele filistenilor în ajutorul oamenilor din
Gat. 15. Și acești oameni au fost
angajați în bătălie cu copiii lui Efraim, iar Domnul i-a dat pe copiii lui
Efraim în mâinile filistenilor. 16. Și ei i-au ucis pe toți copiii lui
Efraim, toți cei care ieșiseră din Egipt, niciunul nu a rămas decât zece oameni care fugiseră de la luptă. 17. Căci acest rău a fost de la Domnul
împotriva copiilor lui Efraim, căci ei au încălcat Cuvântul Domnului ieșind din Egipt înainte ca perioada
să fi venit, pe care Domnul în zilele din vechi o stabilise pentru Israel. 18. Iar din filisteni a căzut de
asemenea o mulțime mare, aproape 20.000 de oameni, și frații lor i-au purtat și i-au îngropat în orașele lor. 19. Și cei uciși din copiii lui Efraim
au rămas părăsiți în valea din Gat pentru multe zile și mulți ani, și nu au
fost aduși la înmormântare, iar
valea a fost umplută cu oasele oamenilor.
20. Iar oamenii care scăpaseră de la bătălie au venit în Egipt, și le-au
spus tuturor copiilor lui Israel tot ceea ce se abătuse asupra lor. 21.
Și tatăl lor Efraim a jelit după ei timp de multe zile, iar frații lui au venit
să îl aline. 22. Iar el a venit la
nevasta sa și ea a născut un fiu, și el i-a pus numele Beria, căci ea fusese
nefericită în casa lui. Capitolul 76: 1. Moise, fiul
lui Amram, era încă rege în ținutul Cuș în acele zile, iar el a prosperat în
regatul său, și a condus guvernul
copiilor lui Cuș în justiție, în dreptate și integritate. 2. Și toți copiii lui Cuș l-au iubit pe Moise în toate zilele în care
el a domnit peste ei, și toți locuitorii ținutului Cuș s-au temut mult de el. 3.
Și în anul 40 al domniei lui Moise peste Cuș, Moise stătea pe tronul regal în
timp ce regina Adonia era înaintea
lui, și toți nobilii stăteau în jurul lui.
4. Iar regina Adonia a spus înaintea regelui și prinților: Ce este acest
lucru pe care voi, copiii lui Cuș, l-ați
făcut pentru atât de mult timp? 5.
Cu siguranță știți că timp de 40 de ani cât acest om a domnit peste Cuș el nu
s-a apropiat de mine, nici nu a
slujit zeilor copiilor lui Cuș. 6.
Așadar acum ascultați, o voi copii ai lui Cuș, și nu-l mai lăsați pe acest om
să domnească peste voi căci el nu
este din carnea noastră. 7. Iată,
fiul meu Menacrus este crescut, lăsați-l pe el să domnească peste voi, căci
este mai bine pentru voi să-i
slujiți fiului domnului vostru, decât să-i slujiți unui străin, un sclav al
regelui Egiptului. 8. Și toți
oamenii și nobilii copiilor lui Cuș au auzit cuvintele pe care regina Adonia le
vorbise în urechile lor. 9. Și toți
oamenii au pregătit ascesiunea până seara, iar dimineața ei s-au sculat devreme
și l-au făcut pe Menacrus, fiul lui
Chichianus, rege peste ei. 10. Și
toți copiii lui Cuș nu au îndrăznit să își întindă mâna împotriva lui Moise,
căci Domnul era cu Moise, iar copiii
lui Cuș și-au amintit jurământul pe care ei i-l juraseră lui Moise; prin urmare
ei nu i-au făcut niciun rău lui. 11. Dar în schimb copiii lui Cuș i-au
dat multe cadouri lui Moise, și l-au trimis de la ei cu mare onoare. 12. Prin urmare Moise a ieșit din
ținutul Cuș și a mers să-și găsească o casă și a încetat să domnească peste Cuș. Iar Moise avea 66 de ani când a
plecat din ținutul Cuș, căci lucrul a fost de la Domnul, căci perioada venise pe care El o stabilise în
zilele din vechi, să-l scoată pe Israel de sub asuprirea copiilor lui Ham. 13. Așadar Moise a mers la Midian,
căci s-a temut să se întoarcă în Egipt din pricina lui Faraon, iar el a mers și s-a așezat la o fântână de apă în
Midian. 14. Și cele șapte fiice ale
lui Reuel midianitul au mers să hrănească turma tatălui lor. 15. Iar ele au venit la fântână și au
scos apă să adape turma tatălui lor. 16.
Așadar păstorii din Midian au venit și le-au alungat, iar Moise s-a ridicat și
le-a ajutat și a adăpat turma. 17.
Iar ele au venit acasă la tatăl lor Reuel, și i-au spus ceea ce Moise a făcut
pentru ele. 18. Și ele au spus: Un
bărbat egiptean ne-a izbăvit din mâinile păstorilor, a scos apă pentru noi și a
adăpat turma. 19. Și Reuel le-a spus fiicelor sale: Și unde este el? Pentru ce
l-ați lăsat pe om? 20. Iar Reuel a
trimis după el și l-a adus acasă, și a mâncat pâine cu el. 21. Și Moise i-a relatat lui Reuel că fugise din Egipt și că a
domnit 40 de ani peste Cuș, și că ei după aceea luaseră guvernul de la el, și îl trimiseseră în pace cu onoare și
cu cadouri. 22. Iar când
Reuel auzise cuvintele lui Moise, Reuel și-a spus în sinea sa: Eu îl voi pune
pe acest om în închisoare, lucru
prin care îi voi concilia pe copiii lui Cuș, căci el a fugit de la ei. 23. Și l-au luat și l-au pus în
închisoare, iar Moise a fost în închisoare 10 ani, și în timp ce Moise era în închisoare, Zippora fiica lui Reuel
și-a făcut milă de el, și l-a întreținut cu pâine și cu apă tot timpul. 24. Și toți copiii lui Israel erau
încă în ținutul Egiptului slujind egiptenilor în tot soiul de munci grele, iar
mâna Egiptului a continuat în
severitate asupra copiilor lui Israel în acele zile. 25. La acea vreme Domnul l-a lovit pe Faraon regele Egiptului, și
l-a afectat cu urgia leprei din talpa piciorului lui până în creștetul capului lui. Datorită tratamentului crud
asupra copiilor lui Israel a fost această urgie la acea vreme de la Domnul asupra lui Faraon regele Egiptului. 26. Căci Domnul a ascultat de
rugăciunea poporului Lui, copiii lui Israel, iar strigătul lor a ajuns la El
din pricina muncii lor grele. 27. Totuși mânia Lui nu s-a întors de
la ei, iar mâna lui Faraon era încă întinsă împotriva copiilor lui Israel, și Faraon s-a răzvrătit înaintea
Domnului, și a sporit jugul lui asupra copiilor lui Israel, și le-a amărât
viețile lor cu tot soiul de munci
grele. 28. Și când Domnul cauzase
urgia asupra lui Faraon regele Egiptului, el a cerut oamenilor lui înțelepți și vrăjitorilor lui să îl lecuiască. 29. Iar oamenii lui înțelepți și
vrăjitorii lui i-au spus că dacă sângele copiilor mici ar fi pus în răni el ar
fi vindecat. 30. Și Faraon a ascultat de ei, și a
trimis slujitorii săi la Goșen la copiii lui Israel să-i ia pe copiii lor
micuți. 31. Iar slujitorii lui
Faraon au mers și i-au luat pe pruncii copiilor lui Israel de la piepturile
mamelor lor prin forță, și
i-au adus la Faraon zilnic, un copil în fiecare zi, iar doctorii i-au ucis și
au aplicat sângele lor bolii; astfel
au făcut ei în toate zilele. 32. Și
numărul copiilor pe care Faraon i-a ucis a fost de 375. 33. Dar Domnul nu a ascultat de doctorii Egiptului iar urgia a
continuat să sporească mult. 34. Și
Faraon a fost zece ani afectat de acea urgie, totuși inima lui Faraon a fost
mai întărită împotriva copiilor lui
Israel. 35. Și la capătul a
zece ani Domnul a continuat să-l afecteze pe Faraon cu urgii distructive. 36. Iar Domnul l-a lovit cu o tumoare
rea și boală la stomac, iar acea urgie s-a schimbat într-o bubă severă. 37. La acea vreme cei doi miniștri ai
lui Faraon au venit din ținutul Goșen unde toți copiii lui Israel se aflau, și au mers la casa lui Faraon și i-au
spus: Noi i-am văzut pe copiii lui Israel stăviliți în munca lor și neglijenți
în truda lor. 38. Iar când Faraon a auzit cuvintele miniștrilor săi, mânia sa
s-a aprins împotriva copiilor lui Israel enorm, căci a fost foarte mâhnit de durerea trupului său. 39. Și el a răspuns și a spus: Acum că ai lui Israel copii
știu că eu sunt bolnav, ei se întorc și râd de noi, așadar acum înhămați carul meu pentru mine, iar eu mă voi duce la Goșen
și voi vedea batjocora copiilor lui Israel
cu care ei mă zeflemisesc pe mine. Așa că slujitorii săi au înhămat carul
pentru el. 40. Și l-au luat și l-au
pus călare pe un cal, căci el nu era capabil să conducă de unul singur. 41. Și a luat cu el zece
călăreți și zece pedestrași, și a mers la copiii lui Israel la Goșen. 42. Iar când ei veniseră la granița
Egiptului, calul regelui a trecut într-un loc îngust, elevat în partea goală a podgoriei, împrejmuit în ambele părți,
depresiunea șesului fiind pe cealaltă parte. 43. Și caii au alergat repede în acel loc și s-au împresurat unul
pe altul, iar ceilalți cai l-au împresurat pe calul regelui. 44. Iar calul
regelui a căzut în depresiunea terenului în timp ce regele călărea pe el, și
când a căzut, carul s-a răsturnat
peste fața regelui și calul era întins pe rege, iar regele a țipat, căci carnea
lui era foarte dureroasă. 45. Și carnea regelui a fost ruptă de
pe el, iar oasele lui au fost rupte și el nu putea călări, căci acest lucru a
fost de la Domnul pentru el, căci
Domnul auzise plânsetele oamenilor Lui, copiii lui Israel, și văzuse nenorocirea lor. 46. Iar slujitorii săi l-au dus pe umerii lor, câte puțin de
fiecare dată, și l-au adus înapoi în Egipt, iar călăreții care erau cu el au venit de asemenea înapoi în Egipt. 47. Și ei l-au așezat în patul său,
iar regele știa că timpul lui venise să moară, așa că nevasta sa regina Alparanit a venit și a plâns înaintea
regelui, iar regele a suspinat un mare suspin cu ea. 48. Și toți nobilii și slujitorii săi au venit în acea zi și l-au
văzut pe rege în nenorocirea aceea, și au suspinat un mare suspin cu el. 49.
Iar prinții regelui și toți sfetnicii săi l-au sfătuit pe rege să-l numească pe
unul să domnească în locul său în ținut,
pe oricare l-ar alege dintre fiii săi. 50.
Și regele avea trei fii și două fiice pe care regina Alparanit nevasta sa îi
născuse lui, pe lângă copiii regelui prin
concubine. 51. Iar acestea erau
numele lor: întâiul său născut Otri, al doilea Adicam și al treilea Morion, și
surorile lor, numele celei mai mari
era Batia iar numele celeilalte era Acuzi.
52. Și Otri întâiul născut al regelui era un idiot, precipitat și grabnic
în cuvintele lui. 53. Dar Adicam era
un om viclean și înțelept și cunoscător în toată înțelepciunea Egiptului, dar
de un aspect neplăcut, gros de
carne, și foarte scund de statură; înălțimea lui era doar de un cot. 54. Și când regele l-a văzut pe fiul
său Adicam inteligent și înțelept în toate lucrurile, regele s-a hotărât că el
ar trebui să fie rege în locul său
după moartea sa. 55. Și a luat
pentru el o nevastă, Geduda fiica lui Abilot, iar el avea zece ani, și ea i-a
născut lui patru fii. 56. Iar el
după aceea a mers și a luat trei neveste și a zămislit opt fii și trei fiice. 57. Și boala a prevalat mult asupra
regelui, iar carnea sa puțea precum carnea unui stârv aruncat pe camp vara în timpul căldurii soarelui. 58. Și când regele a văzut că boala sa
se întărise mult asupra sa, a ordonat ca fiul său Adicam să fie adus la el, iar ei l-au făcut rege peste ținut în
locul său. 59. Și la capătul a trei
ani regele a murit în rușine, dizgrație, și dezgust, iar slujitorii lui l-au
purtat și l-au îngropat în cripta
regilor Egiptului în Zoan Mizraim. 60.
Dar ei nu l-au îmbălsămat precum era obișnuit cu regii, căci carnea lui era
putredă, iar ei nu s-au putut apropia
să îl îmbălsămeze din pricina duhorii, așadar ei l-au îngropat în grabă. 61. Căci acest rău a fost de la Domnul
pentru el, căci Domnul îi răsplătise lui rău pentru răul pe care el în zilele lui i-l făcuse lui Israel. 62. Iar el a murit cu teroare
și cu rușine, și fiul său Adicam a domnit în locul său. Capitolul 77: 1. Adicam avea 20 de ani când a început să
domnească peste Egipt, lucru care l-a făcut timp de patru ani. 2. În anul 206 al venirii lui Israel
în Egipt a domnit Adicam peste Egipt, dar nu a continuat prea mult în domnia sa peste Egipt precum părinții
lui continuaseră în domniile lor. 3.
Căci Melol tatăl său a domnit 94 de ani în Egipt, dar a fost bolnav zece ani și
a murit, căci el fusese nelegiuit
înaintea Domnului. 4. Și toți
egiptenii l-au numit pe Adicam cu numele Faraon, ca pe numele părinților săi,
precum era obiceiul lor să facă în
Egipt. 5. Și toți oamenii înțelepți
ai lui Faraon l-au numit pe Adicam cu numele Ahuz, căci scund se spune ahuz în limba egiptenilor. 6. Adicam era extrem de urât, el avea un cot și o palmă înălțime
și avea o barbă mare care ajungea la tălpile picioarelor sale. 7. Și
Faraon a stat pe tronul tatălui său să domnească peste Egipt, și a condus
guvernul Egiptului în înțelepciunea
sa. 8. Și în timp ce el a domnit i-a
întrecut pe tatăl său și pe toți regii precedenți în nelegiuire, și a sporit
jugul său asupra copiilor lui
Israel. 9. Și a mers cu slujitorii
săi la Goșen, la copiii lui Israel, și a sporit munca asupra lor și le-a spus
lor: Completați-vă munca voastră,
treaba fiecărei zile, și nu lăsați mâinile voastre să stăvilească de la treaba noastră din această zi înainte precum
voi ați făcut în zilele tatălui meu. 10.
Iar el a pus ofițeri peste ei dintre copiii lui Israel, și peste acești ofițeri
a pus supraveghetori dintre slujitorii săi. 11. Și a pus asupra lor o măsură de
cărămizi pentru ei ca să o facă conform acelui număr, zi după zi, și s-a întors înapoi și a mers în Egipt. 12. La acea vreme supraveghetorii lui
Faraon le-au ordonat ofițerilor copiilor lui Israel conform poruncii lui Faraon, spunând: 13. Astfel spune Faraon, faceți-vă treaba voastră în fiecare zi,
și terminați-vă lucrarea, și păstrați măsura zilnică de cărămizi; nu diminuați nimic. 14. Și se va întâmpla că dacă voi veți fi deficitari în cărămizile
voastre zilnice, eu îi voi pune pe copiii voștri în locul lor. 15. Iar
supraveghetorii Egiptului au făcut astfel în acele zile precum Faraon le
ordonase lor. 16. Și oricând vreo
deficiență era găsită la copiii lui Israel în măsura cărămizilor lor zilnice,
supraveghetorii lui Faraon mergeau
la nevestele copiilor lui Israel și luau prunci din copiii lui Israel după
numărul cărămizilor deficitare, îi
luau prin forță din poalele mamelor lor, și îi puneau în construcție în locul
cărămizilor, 17. În timp ce tații
lor și mamele lor plângeau după ei și suspinau când auzeau vocile pruncilor lor
plângând în zidul clădirii. 18. Și supraveghetorii au prevalat
asupra lui Israel, insistând ca israeliții să își pună pruncii lor în
construcție, așa că un om își punea
fiul său în zid și punea mortar peste el, în timp ce ochii săi plângeau
deasupra lui, iar lacrimile sale
curgeau pe copilul său. 19. Și
supraveghetorii Egiptului au făcut astfel pruncilor lui Israel timp de multe
zile, și nimeni nu a avut milă sau
compasiune pentru pruncii copiilor lui Israel. 20. Iar numărul tuturor copiilor uciși în lucrarea construirii a
fost de 270, peste unii dintre ei au construit deasupra lor în locul cărămizilor ce fuseseră lăsate deficitare de
tații lor, iar pe unii dintre ei îi scoseseră morți din construcție. 21.
Și truda impusă asupra copiilor lui Israel în zilele lui Adicam a depășit în
greutate ceea ce ei au făcut în zilele
tatălui lui. 22. Iar copiii lui
Israel au oftat în fiecare zi din pricina muncii lor grele, căci își spuseseră
în sinea lor: Iată când Faraon
moare, fiul lui se va ridica și ne va ușura truda! 23. Dar ei au sporit munca din urmă mai mult decât cea precedentă,
iar copiii lui Israel au oftat de aceasta și plânsul lor s-a ridicat la Dumnezeu din pricina trudei lor. 24. Și Dumnezeu a auzit vocea copiilor
lui Israel și plânsul lor în acele zile, iar Dumnezeu le-a amintit lor legământul Lui pe care El îl făcuse cu
Avraam, Isaac și Iacob. 25. Și
Dumnezeu a văzut povara copiilor lui Israel și munca lor grea în acele zile, și
El a hotărât să îi izbăvească. 26.
Iar Moise fiul lui Amram, era încă închis în temniță în acele zile în casa lui
Reuel midianitul, iar Zippora fiica lui
Reuel l-a întreținut cu mâncare în secret zi după zi. 27. Și Moise a fost închis în temniță în casa lui Reuel timp de
zece ani. 28. Și la sfărșitul a zece
ani, care era primul an de domnie al lui Faraon peste Egipt, în locul tatălui
lui, 29. Zippora i-a spus tatălui ei
Reuel: Nicio persoană nu întreabă sau caută după acest bărbat evreu, pe care tu l-ai legat în închisoare de acum zece
ani. 30. Acum, prin urmare, dacă
pare bun în văzul tău, haide să trimitem un slujitor să vedem dacă el e în
viață sau este mort, dar tatăl ei nu
știa că ea îl întreținuse pe el. 31.
Iar Reuel tatăl ei a răspuns și i-a spus ei: S-a întâmplat vreodată un asemenea
lucru ca un om să poată fi închis
într-o închisoare fără mâncare timp de zece ani, și să poată trăi? 32. Și Zippora i-a răspuns tatălui ei,
zicând: Cu siguranță tu ai auzit că Dumnezeul evreilor este mare și îngrozitor, și face minuni pentru ei
în toate timpurile. 33. A fost El
care l-a izbăvit pe Avraam din Ur al caldeenilor, și pe Isaac de sabia fratelui
lui, și pe Iacob de la îngerul
Domnului care s-a luptat cu el la trecătoarea Iabbuc. 34. Cu acest om de asemenea El a făcut multe lucruri, El l-a
izbăvit din râu în Egipt și de sabia lui Faraon, și de copiii lui Cuș, așadar de asemenea poate El să îl izbăvească și de
foamete și să îl facă să trăiască. 35.
Și lucrul părea bun în văzul lui Reuel, și a făcut conform cuvântului fiicei
sale, și a trimis un slujitor la temniță
să constate ce se alesese de Moise. 36.
Și a văzut, și iată, omul Moise trăia în temniță, stând pe picioarele sale,
slăvind și rugându-se la Dumnezeul
strămoșilor săi. 37. Iar Reuel a
poruncit ca Moise să fie adus afară din temniță. Așa că ei l-au bărbierit și el
și-a schimbat veșmintele sale de
închisoare și a mâncat pâine. 38. Și
după aceea Moise a mers în grădina lui Reuel, care era în spatele casei, iar
acolo el s-a rugat la Domnul Dumnezeul
său, care făcuse mari minuni pentru el.
39. Și a fost că în timp ce el se ruga, s-a uitat vizavi de el, și iată
un toiag de safir a fost pus în pământ, care fusese plantat în mijlocul grădinii. 40. Iar el s-a apropiat de toiag și s-a uitat, și iată numele
Domnului Dumnezeului oștirilor era gravat pe el, scris și transpus pe toiag. 41.
Și el l-a citit și și-a întins mâna sa și l-a smuls precum un copac din codru
din tufăriș, iar toiagul era în mâna sa. 42. Și acesta era toiagul cu care
toate lucrările Dumnezeului nostru au fost făcute, după ce El crease cerul și pământul, și toate sumedeniile
din ele, mările, râurile și toți peștii lor. 43. Și când Dumnezeu îl izgonise pe Adam din grădina Eden, el a
luat toiagul în mâna lui și a mers și a lucrat pământul din care el a fost luat. 44. Iar toiagul a ajuns la Noe și i-a fost dat lui Șem și
descendenților lui, până când a venit în mâna lui Avraam evreul. 45. Și când
Avraam dăduse tot ceea ce avea fiului său Isaac, i-a dat de asemenea și acest
toiag. 46. Iar când Iacob fugise la
Padan-Aram, l-a luat în mâna sa, și când s-a întors la tatăl său nu îl lăsase
în urma lui. 47. De asemenea când el a mers în Egipt l-a luat în mâna sa și i
l-a dat lui Iosif, de-o parte, deasupra fraților lui, căci Iacob îl luase prin forță de la fratele său Esau. 48. Și după moartea lui Iosif, nobilii
Egiptului au venit în casa lui Iosif, iar toiagul a ajuns în mâna lui Reuel midianitul, și când el a plecat din
Egipt, l-a luat în mâna sa și l-a plantat în grădina sa. 49. Și toți oamenii puternici ai Chiniților au încercat să îl
smulgă când s-au străduit să o ia pe Zippora fiica lui, dar ei nu au reușit.
50. Prin urmare acel toiag a rămas plantat în grădina lui Reuel, până când
avea să vină acela care avea drept la el,
și să îl ia. 51. Iar când Reuel a
văzut toiagul în mâna lui Moise, s-a minunat de aceasta, și i-a dat-o lui pe
fiica sa Zippora de nevastă. Capitolul 78: 1. La acea vreme
a murit Baal Canan fiul lui Acbor, regele Edomului, și a fost îngropat în casa
sa în ținutul Edomului. 2. Și după moartea lui copiii lui Esau
au trimis soli la ținutul Edomului, și au luat de acolo un om care era
în Edom, al cărui nume era Hadad, și
l-au făcut rege peste ei în locul lui Baal Canan, regele lor. 3. Și Hadad a domnit peste copiii lui
Edom 48 de ani. 4. Și când el a
domnit, s-a hotărât să lupte împotriva copiilor lui Moab, să îi aducă sub
puterea copiilor lui Esau precum au
fost înainte, dar nu a fost capabil să facă astfel, deoarece copiii lui Moab au
auzit acest lucru, și s-au ridicat
și s-au grăbit să își aleagă un rege peste ei dintre frații lor. 5. Iar ei după aceea au adunat
împreună o mulțime mare, și au trimis la copiii lui Ammon, frații lor, o solicitare pentru ajutor în
lupta lor împotriva regelui Hadad al Edomului. 6. Și Hadad a auzit ceea ce copiii lui Moab făcuseră, și s-a temut
mult de ei, și s-a abținut din a lupta împotriva
lor. 7. În acele zile, Moise, fiul
lui Amram, cât a fost în Midian, a luat-o pe Zippora, fiica lui Reuel
midianitul, de nevastă. 8. Iar Zippora a mers în căile
fiicelor lui Iacob, ea nu a fost mai prejos în dreptate față de Sara, Rebeca, Rahela și Lea. 9. Și Zippora a zămislit și a născut un fiu iar el l-a numit
Gerșom, căci el a spus: Am fost un străin într-un meleag străin; dar nu i-a circumcis prepuțul la comanda socrului
său Reuel. 10. Și ea a zămislit
iarăși și a născut un fiu, dar lui i-au circumcis prepuțul, și i-au pus numele
Eliezer, căci Moise a spus: Deoarece
Dumnezeul părinților mei a fost ajutorul meu și m-a izbăvit de sabia lui
Faraon. 11. Iar Faraon, regele
Egiptului, a sporit mult munca copiilor lui Israel în acele zile, și a
continuat să facă jugul lui mai greu
asupra copiilor lui Israel. 12. Și a
ordonat o proclamare să fie făcută în Egipt, spunând: Nu le mai dați deloc paie
oamenilor să facă cu ele cărămizi,
să meargă ei să adune singuri paie precum le-ar putea găsi. 13. De asemenea, în ce privește numărul cărămizilor, care vor fi
făcute, ei să dea cărămizi în fiecare zi precum se obișnuia a fi, și să nu diminueze nimic de la acelea, căci ei
trândăvesc în munca lor. 14.
Și copiii lui Israel au auzit aceasta, și au jelit și oftat, și au plâns la
Domnul din pricina amărăciuni sufletelor
lor. 15. Și Domnul a auzit
plânsetele copiilor lui Israel și a văzut asuprirea cu care egiptenii îi
oprimau pe ei. 16. Iar Domnul a fost
gelos pentru oamenii Lui și pentru moștenirea Lui și a auzit vocea lor, și El
s-a hotărât să îi scoată din
nenorocirea din Egipt, să le dea ținutul Canaan ca posesiune. Capitolul 79: 1. Și în acele
zile Moise hrănea turma lui Reuel midianitul, socul său, dincolo de pustietatea
din Sin, iar toiagul pe care el l-a
luat de la socrul său era în mâna sa. 2.
Și s-a întâmplat într-o zi că un ied dintre capre s-a abătut de la turmă, iar
Moise l-a urmărit și a venit la Horeb,
Muntele lui Dumnezeu. 3. Și când el
a venit la Horeb, Domnul i-a apărut acolo lui în tufiș, și el a găsit tufișul
arzând cu foc, dar focul nu avea
nicio putere asupra tufișului să îl consume. 4. Iar Moise a fost foarte uluit de această priveliște, pentru
care motiv tufișul nu era consumat, și s-a
apropiat să vadă acest mare lucru, iar Domnul a strigat către Moise din foc
și i-a poruncit să meargă în Egipt,
la Faraon regele Egiptului, să-i trimită pe copiii lui Israel din slujba lui. 5. Și Domnul i-a spus lui Moise:
Du-te, întoarce-te la Egipt, căci toți acei oameni care ți-au vrut viața sunt morți, iar tu îi vei spune lui Faraon
să-i trimită pe copiii lui Israel din ținutul lui. 6. Și Domnul i-a arătat lui cum să facă semne și minuni în Egipt
înaintea ochilor lui Faraon și ai supușilor lui, pentru ca ei să poată crede că Domnul îl trimisese pe el. 7. Iar Moise a ascultat de tot ceea ce
Domnul îi poruncise lui, și s-a întors la socrul său și i-a spus ce s-a întâmplat; iar Reuel i-a spus lui: Mergi
în pace. 8. Și Moise s-a ridicat să
meargă la Egipt, și și-a luat nevasta sa și fiii săi cu el, și când a fost la
un han pe drum, îngerul lui Dumnezeu
a coborât și a căutat o ocazie împotriva lui. 9. El a dorit să îl ucidă din pricina întâiului lui fiu născut,
deoarece el nu îl circumcisese, și încălcase legământul pe care Domnul l-a făcut cu Avraam. 10. Căci Moise ascultase de cuvintele socrului său, care i le
vorbise lui, să nu îl circumcidă pe întâiul său fiu născut; prin urmare nu l-a circumcis. 11. Și Zippora a văzut îngerul Domnului căutând o ocazie împotriva
lui Moise, și ea a știut că aceasta era datorită
faptului că el nu l-a circumcis pe fiului ei Gerșom. 12. Iar Zippora s-a grăbit și a luat din pietrele ascuțite care
erau acolo, și l-a circumcis pe fiul ei, și prin aceasta i-a izbăvit pe soțul ei și pe fiul ei din mâna îngerului Domnului. 13. Și Aaron, fiul lui Amram, fratele
lui Moise, era în Egipt mergând pe malul râului în acea zi. 14. Și Domnul i-a apărut lui la acel loc, și El i-a spus lui:
Mergi acum înspre Moise în pustietate, iar el a mers și l-a întâlnit pe Muntele lui Dumnezeu, și l-a pupat. 15. Iar Aaron și-a ridicat ochii săi
și a văzut-o pe Zippora, nevasta lui Moise, și pe copiii ei, și i-a spus lui
Moise: Cine sunt aceștia pentru
tine? 16. Și Moise i-a spus lui: Ei
sunt nevasta mea și fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat mie în Midian; iar
lucrul l-a mâhnit pe Aaron din
pricina femeii și a copiilor ei. 17.
Iar Aaron i-a spus lui Moise: Trimite femeia și pe copiii ei ca ei să poată
merge la casa tatălui ei, iar Moise a ascultat
de cuvintele lui Aaron și a făcut astfel.
18. Și Zippora s-a întors cu copiii ei, și au mers la casa lui Reuel și au
rămas acolo până a venit timpul când Domnul
a vizitat poporul Lui și i-a scos din Egipt din mâna lui Faraon. 19. Iar Moise și Aaron au venit în
Egipt la comunitatea copiilor lui Israel, și le-au vorbit lor toate cuvintele Domnului, iar oamenii s-au bucurat cu
o bucurie enormă. 20. Și Moise și
Aaron s-au sculat devreme în următoarea zi, și au mers la casa lui Faraon și au
luat în mâinile lor toiagul lui
Dumnezeu. 21. Și când ei au venit la
poarta regelui, doi lei tineri erau legați acolo cu instrumente de fier, și
nicio persoană nu ieșea sau intra
înaintea lor, decât aceia cărora regele le ordona să vină, iar apoi
conjuratorii veneau și trăgeau
înapoi leii prin incantațiile lor, și astfel îi aduceau la rege. 22. Și Moise s-a grăbit și a ridicat
toiagul asupra leilor și i-a slobozit, iar Moise și Aaron au venit în casa
regelui. 23. Leii de asemenea au
venit cu ei în veselie, și i-au urmat și s-au bucurat precum un câine se bucură
de stăpânul său când el vine de la
câmp. 24. Și când Faraon a văzut
acest lucru a fost uimit de el, și s-a îngrozit mult la constatare, căci
înfățișarea lor era precum
înfățișarea fiilor lui Dumnezeu. 25.
Iar Faraon i-a spus lui Moise: Ce îți trebuie? Și ei i-au răspuns, zicând:
Domnul Dumnezeul evreilor ne-a trimis
pe noi aici la tine, să spunem, trimite poporul Meu ca ei să îmi poată sluji
Mie. 26. Și când Faraon a auzit
cuvintele lor, s-a îngrozit mult înaintea lor, și el le-a spus lor: Mergeți
astăzi și întoarceți-vă înapoi la
mine mâine, iar ei au făcut conform cuvântului regelui. 27. Când ei plecaseră, Faraon a trimis după Balaam magicianul și
după Iannes și Iambres fii lui, și după toți magicienii și conjuratorii și sfetnicii care îi aparțineau
regelui, iar ei toți au venit și s-au așezat înaintea regelui. 28. Și regele
le-a spus lor toate cuvintele pe care Moise și fratele lui Aaron i le spuseseră
lui, iar magicienii i-au spus
regelui: Dar cum au venit oamenii la tine, din pricina leilor care erau legați
la poartă? 29. Și regele a spus: Deoarece
ei și-au ridicat toiagul lor împotriva leilor și i-au slobozit, și au venit la
mine, iar leii de asemenea s-au
bucurat de ei precum un câine se bucură să-și întâlnească stăpânul. 30. Iar Balaam fiul lui Beor, magicianul,
i-a răspuns regelui, zicând: Aceștia nu sunt altceva decât magicieni ca noi. 31. Așadar acum trimite după ei, și lasă-i să vină iar noi îi vom
încerca pe ei, și regele a făcut astfel.
32. Și dimineața Faraon a trimis după Moise și Aaron să vină înaintea
regelui, iar ei au luat toiagul lui Dumnezeu,
și au venit la rege și i-au vorbit, zicând:
33. Astfel spune Domnul Dumnezeul evreilor, trimite poporul Meu ca ei să
îmi poată sluji Mie. 34. Și regele
le-a spus lor: Dar cine vă va crede pe voi că sunteți mesagerii lui Dumnezeu și
că voi veniți la mine la ordinul
Lui? 35. Așadar acum, dați o minune
sau un semn în această chestiune, iar apoi cuvintele pe care voi le vorbiți vor fi crezute. 36. Și Aaron s-a grăbit și a aruncat toiagul din mâna sa
înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, iar toiagul s-a transformat într-un șarpe. 37. Și vrăjitorii au văzut aceasta și
ei și-au aruncat fiecare om toiagul lui pe pământ și au devenit de asemenea șerpi. 38. Iar șarpele din toiagul lui Aaron și-a ridicat capul său și
și-a deschis gura sa să înghită toiegele magicienilor. 39. Și Balaam magicianul a răspuns și a zis: Acest lucru a fost
din vremurile din vechi, ca un șarpe să își înghită seamănul, și că viețuitoarele se devorează una pe cealaltă. 40. Așadar acum refaceți-l într-un
toiag precum a fost întâi, și noi de asemenea ne vom reface toiegele noastre precum au fost întâi, și dacă
toiagul tău va înghiți toiegele noastre, atunci vom ști noi că Duhul lui Dumnezeu este în tine, și dacă nu, tu
ești doar un scamator precum suntem noi.
41. Și Aaron s-a grăbit și și-a întins mâna sa și a apucat coada
șarpelui iar el a devenit un toiag în mâna sa, și vrăjitorii au făcut la fel cu toiegele lor, și ei au
apucat, fiecare om de coada șarpelui lui, iar ele au devenit toiege ca la început. 42. Și când ei s-au refăcut ca toiege,
toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
43. Iar când regele a văzut acest lucru, a ordonat să fie adusă cartea
arhivei regilor Egiptului, și au adus cartea arhivei, cronicile regilor Egiptului, în care toți idolii
Egiptului erau înscriși, căci ei se gândiseră să găsească înăuntrul ei numele lui YHWH, dar ei nu l-au găsit. 44. Și Faraon a spus lui Moise și lui
Aaron: Iată eu nu am găsit numele Dumnezeului vostru scris în această carte, iar numele Lui eu nu îl cunosc. 45. Iar sfetnicii și oamenii înțelepți
i-au răspuns regelui: Noi am auzit că Dumnezeul evreilor este un fiu al înțelepților, fiul regilor antici. 46. Și Faraon s-a întors către Moise
și Aaron și le-a spus: Eu nu cunosc Domnul pe care voi l-ați declarat, și nici nu-i voi trimite pe oamenii Lui. 47. Și ei au răspuns și i-au spus
regelui: Domnul Dumnezeul dumnezeilor este numele Lui, și El și-a proclamat numele Lui asupra noastră din zilele
strămoșilor noștri, și ne-a trimis pe noi, zicând: Duceți-vă la Faraon și spuneți-i lui: Trimite poporul Meu ca
ei să îmi poată sluji Mie. 48.
Așadar acum trimite-ne, ca noi să putem face o călătorie de trei zile în
pustietate, și acolo să-i putem sacrifica
Lui, căci din zilele venirii noastre în Egipt, El nu a luat din mâinile
noastre, nici ofrandă arsă, jertfă sau
sacrificiu, și dacă tu nu ne vei trimite, mânia Lui va fi aprinsă împotriva ta,
și El va lovi Egiptul fie cu urgie
fie cu sabie. 49. Și Faraon le-a spus
lor: Spuneți-mi acum puterea Lui și măreția Lui. Și ei i-au spus lui: El a
creat cerul și pământul, mările și
toți peștii lor, El a format lumina, a creat întunericul, a cauzat ploaia
asupra pământului și l-a udat, și a făcut verdeața și iarba să răsară, El a
creat omul și fiara și animalele pădurii,
păsările aerului și peștii mării, și prin gura Lui ele trăiesc și mor. 50. Cu siguranță El te-a creat pe tine
în pântecele mamei tale, și a pus în tine suflarea vieții, și te-a crescut pe tine și te-a pus pe tronul regal al
Egiptului, și El va lua suflarea ta și sufletul tău de la tine și te va înapoia pe tine la pământul de unde tu ai fost
luat. 51. Și mânia regelui a fost
aprinsă de cuvintele lor, și le-a spus: Dar cine dintre toți dumnezeii neamurilor
pot face aceasta? Râul meu este al
meu, și eu l-am făcut pentru mine. 52.
Și i-a alungat pe ei dinaintea lui, și el a ordonat ca munca asupra lui Israel
să fie mai severă decât era cu o zi
în urmă și în ultima vreme. 53. Iar
Moise și Aaron au plecat din prezența regelui, și i-au văzut pe copiii lui
Israel într-o stare rea căci supraveghetorii
le făcuseră munca lor extraordinar de grea.
54. Și Moise s-a întors la Domnul și a spus: De ce Tu ai tratat rău oamenii
Tăi? Căci de când eu am venit să îi vorbesc
lui Faraon despre ceea ce Tu m-ai trimis să spun, el a folosit extraordinar de
rău copiii lui Israel. 55. Iar
Domnul i-a spus lui Moise: Iată, tu vei vedea cum cu o mână întinsă și urgii
grele, Faraon îi va trimite pe copiii
lui Israel din ținutul lui. 56. Iar Moise
și Aaron au locuit printre frații lor, copiii lui Israel, în Egipt. 57. Și cât despre copiii lui Israel,
egiptenii le-au amărât viețile lor, cu munca grea pe care le-au impus-o asupra lor. Capitolul 80: 1. La sfârșitul a doi ani, Domnul din nou l-a
trimis pe Moise la Faraon să-i scoată pe copiii lui Israel, și să îi trimită afară din ținutul
Egiptului. 2. Iar Moise a mers și a
venit la casa lui Faraon, și i-a vorbit cuvintele Domnului, care îl trimisese
pe el, dar Faraon nu a vrut să
asculte de vocea Domnului. Iar Dumnezeu și-a stârnit puterea Lui în Egipt
asupra lui Faraon și a supușilor
lui, iar Dumnezeu i-a lovit pe Faraon și pe oamenii lui cu foarte mari și
dureroase urgii. 3. Și Domnul a trimis urgii prin mâna lui Aaron și a schimbat
toate apele Egiptului în sânge, cu toate pâraiele și râurile lor. 4. Iar
când un egiptean venea să bea și să scoată apă, se uita în ulciorul lui, și
iată toată apa era schimbată în sânge;
iar când el venea să bea din cupa lui apa din cupă devenea sânge. 5. Și când o femeie frământa coca ei
și gătea bucatele ei, înfățișarea lor era schimbată în aceea a sângelui. 6. Și Domnul a trimis încă o urgie și
a cauzat toate apele să scoată broaște, și toate broaștele au venit în casele egiptenilor. 7. Iar când egiptenii beau, burțile
lor se umpleau cu broaște și ele dansau în burțile lor precum ele dansează în râu. 8. Și toată apa lor de băut și de gătit s-a schimbat în broaște,
de asemenea când ei stăteau în paturile lor
sudoarea lor odrăslea broaște. 9.
Cu toate acestea mânia Domnului nu s-a întors de la ei, iar mâna Lui era
întinsă împotriva tuturor egiptenilor
să îi lovească pe ei cu fiecare urgie grea.
10. Și El a trimis și a făcut praful lor în păduchi, iar păduchii au ajuns
în Egipt până la înălțimea a doi coți pe
pământ. 11. Păduchii erau de
asemenea foarte numeroși în carnea omului și a animalelor, în toți locuitorii
Egiptului, de asemenea asupra
regelui și reginei Domnul a trimis păduchii, și s-a mâhnit Egiptul enorm din
pricina păduchilor. 12. Totuși, mânia Domnului nu s-a
întors, iar mâna Lui era încă întinsă deasupra Egiptului. 13. Și Domnul a trimis tot felul de fiare de-ale câmpului în
Egipt, și ele au venit și au distrus tot Egiptul, om și animal, și copaci, și toate lucrurile care erau în Egipt. 14. Și Domnul a trimis șerpi înfocați,
scorpioni, șoareci, nevăstuici, broaște râioase, împreună cu altele care se târăsc în praf. 15. Muște, viespi, purici, gândaci și țânțari, fiecare roi conform
genului lui. 16. Și toate reptilele
și animalele înaripate conform genului lor au venit în Egipt și i-au mâhnit pe
egipteni enorm. 17. Iar puricii și muștele au intrat în ochii și urechile
egiptenilor. 18. Și viespea a venit
asupra lor și i-a alungat, și s-au ferit de ea în camerele lor interioare, iar
ea i-a urmărit. 19. Și când egiptenii
s-au ascuns din pricina roiului de animale, ei și-au încuiat ușile lor după ei,
iar Dumnezeu a ordonat ca sulanutul
care era în mare, să iasă și să meargă în Egipt. 20. Și avea mâini lungi, zece coți în lungime precum cotul unui
om. 21. Și a urcat pe
acoperișuri și a desfăcut plafonurile și dușumelele și le-a tăiat, și și-a
întins mâna în casă și a scos
lacătul și bolțul, și a deschis casele Egiptului. 22. După aceea a venit roiul de animale în casele Egiptului, iar
roiul de animale îi distrugea pe egipteni, și îi mâhnea enorm. 23.
Totuși mânia Domnului nu s-a întors de la egipteni, și mâna Lui era încă
întinsă împotriva lor. 24. Și
Dumnezeu a trimis molimă, iar molima a pătruns în Egipt, în cai și asini, și în
cămile, în mulțimi de boi și oi și
în om. 25. Și când egiptenii s-au
sculat devreme dimineața să ducă vitele lor la pășunat ei și-au găsit vitele
lor moarte. 26. Și au rămas din vitele egiptenilor doar una din zece. Iar din
vitele ce aparțineau lui Israel în Goșen niciuna nu a murit. 27. Și Dumnezeu
a trimis o inflamație usturătoare în carnea egiptenilor, care le-a crăpat
pielea, și a devenit o mâncărime
severă în toți egiptenii din tălpile picioarelor lor până în creștetele
capetelor lor. 28. Și multe bube
erau în carnea lor, încât carnea lor se deteriora până când devenea stricată și
putredă. 29. Totuși mânia Domnului
nu s-a întors, iar mâna Lui era încă întinsă deasupra întregului Egipt. 30. Și Domnul a trimis o grindină
grea, care a distrus podgoriile lor și a rupt pomii lor fructiferi și i-a uscat
încât au căzut pe ei. 31. De asemenea fiecare plantă verde a
devenit uscată și s-a prăpădit, căci un foc amestecat a coborât printer grindină, prin urmare grindina și
focul au consumat toate lucrurile. 32.
De asemenea oamenii și animalele care erau găsite afară au pierit de flăcările
de foc și de grindină, și toți tinerii
lei au fost epuizați. 33. Iar Domnul
a trimis și a adus numeroase lăcuste în Egipt, chasel, salom, chargol și
chagole, lăcuste fiecare de genul
ei, care au devorat tot ceea ce grindina lăsase rămas. 34. Atunci egiptenii s-au bucurat de lăcuste, deși ele au consumat
produsul câmpului, iar ei le-au prins în
abundență și le-au sărat pentru mâncare. 35. Și Domnul a întors un vânt puternic al mării care a luat toate
lăcustele, chiar și pe cele care au fost sărate, și le-a aruncat în Marea Roșie; nicio lăcustă nu a mai rămas între
granițele Egiptului. 36. Și Dumnezeu
a trimis întuneric asupra Egiptului, încât tot meleagul Egiptului și Patrosului
a devenit întunecat timp de trei
zile, încât un om nu își putea vedea mâna sa când și-o ridica la gura sa. 37. La acea vreme au murit mulți din
oamenii lui Israel care se răzvrătiseră împotriva Domnului și care nu au vrut să asculte de Moise și Aaron, și
nu au crezut în ei că Dumnezeu îi trimisese pe ei. 38. Aceia, care nu au vrut să asculte de vocea lui Moise, care au
spus: Noi nu vom pleca din Egipt ca nu cumva să pierim de foame într-o pustietate dezolată. 39. Iar Domnul i-a chinuit pe aceia în cele trei zile de
întuneric, și izraeliții i-au îngropat în acele zile fără ca egiptenii să știe de ei sau să se
bucure asupra lor. 40. Și
întunericul a fost foarte mare în Egipt timp de trei zile, și orice om care
stătea când întunericul a venit, a rămas
stând în locul lui, și acela care ședea, a rămas șezut, și acela care stătea
întins a continuat să rămână întins
în același fel, și acela care mergea a rămas stând pe pământ în același loc; și
acest lucru s-a întâmplat tuturor
egiptenilor, până când întunericul trecuse.
41. Și zilele de întuneric au trecut, iar Domnul i-a trimis pe Moise și Aaron
la copiii lui Israel, zicând: Sărbătoriți
ospățul vostru și pregătiți-vă mielul pascal, căci iată Eu vin în mijlocul
nopții printre toți egiptenii, și îi voi
nimici pe toți întâii lor născuți, de la întâiul născut al unui om la
întâiul născut al unui animal, și când voi
vedea mielul vostru pascal, Eu voi trece peste voi. 42. Și copiii lui Israel au făcut conform la tot ceea ce
Domnul le poruncise lui Moise și Aaron, astfel au făcut ei în acea noapte. 43. Și
s-a întâmplat în mijlocul nopții, că Domnul a mers prin Egipt, și i-a nimicit
pe toți întâii născuți ai egiptenilor,
de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalului. 44. Iar Faraon s-a ridicat în timpul
nopții, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și a fost un mare plânset
de-a lungul Egiptului în acea
noapte, căci nu era nicio casă în care să nu fi fost un cadavru. 45. De asemenea asemănările întâilor
născuți ai Egiptului care erau gravate în pereții caselor lor, au fost distruse și au căzut la pământ. 46. Chiar și oasele întâilor lor
născuți care muriseră înainte de aceasta și pe care ei îi îngropaseră în casele
lor, au fost scormonite de câinii
Egiptului în acea noapte și târâte înaintea egiptenilor și răspândite înaintea lor. 47. Iar toți egiptenii au văzut acest rău care venise brusc asupra
lor, și toți egiptenii au plâns cu voce tare. 48. Și toate familiile Egiptului au plâns în acea noapte, fiecare
om pentru fiul lui, și fiecare om pentru fiica lui, fiind cea dintâi născută, iar tumultul Egiptului a fost in acea
noapte auzit la distanță. 49. Și
Batia fiica fostului Faraon a mers cu regele în acea noapte să-i caute pe Moise
și Aaron în casele lor, și i-au
găsit pe ei în casele lor, mâncând și bând și bucurându-se cu tot Israelul. 50. Iar Batia i-a spus lui Moise: Aceasta
este recompensa pentru binele pe care eu ți l-am făcut ție, care te-am crescut și te-am înălțat, iar tu ai
adus acest rău asupra mea și asupra casei tatălui meu? 51. Și Moise i-a spus ei: Cu siguranță zece urgii Domnul a adus
asupra Egiptului; s-a ivit vreun rău asupra ta de la vreuna din ele? Te-a afectat vreuna pe tine? Și ea a spus: Nu. 52. Iar Moise i-a spus ei: Cu toate că
tu ești cea dintâi născută a mamei tale, tu nu vei muri, și niciun rău nu te va ajunge pe tine în interiorul
Egiptului. 53. Și ea a spus: Ce
avantaj este aceasta pentru mine, când eu îl văd pe rege, pe fratele meu, și pe
toată casa lui și pe supușii lui în
acest rău, ai căror întâi născuți pier cu toți întâii născuți ai Egiptului? 54. Iar Moise i-a spus ei: Cu
siguranță fratele tău și casa lui și supușii lui, familiile Egiptului, nu au
vrut să asculte de cuvintele
Domnului. Prin urmare acest rău a venit asupra lor. 55. Și Faraon regele Egiptului, s-a apropiat de Moise și Aaron, și
de unii din copiii lui Israel care erau cu ei în acel loc, și i-a rugat pe ei, spunând: 56. Ridică-te și ia-i pe frații tăi, toți copiii lui Israel care
sunt în ținut, cu oile și boii lor, și cu toate cele ce le aparțin lor, ei nu vor lăsa nimic rămas; doar roagă-te
pentru mine la Domnul Dumnezeul tău. 57.
Și Moise i-a spus lui Faraon: Iată, deși ești întâiul născut al mamei tale, nu
te teme totuși, căci tu nu vei muri,
căci Domnul a poruncit ca tu să trăiești, pentru a-ți putea arăta ție marea Lui
putere și mâna Lui puternică
întinsă. 58. Iar Faraon a ordonat să
fie trimiși copiii lui Israel, și toți egiptenii s-au întărit să îi trimită,
căci au spus: Noi pierim cu toții. 59. Și toți egiptenii i-au trimis pe
israeliți, cu mari bogății, oi și boi și lucruri prețioase, conform
legământului Domnului dintre El și
părintele lor Avraam. 60. Iar copiii
lui Israel au întârziat să plece în acea noapte, și când egiptenii au venit la
ei să îi aducă afară, le-au spus
lor: Suntem noi hoți, de ar trebui să plecăm noaptea? 61. Și copiii lui Israel au cerut de la egipteni vase de argint și
vase de aur și veșminte. Copiii lui Israel i-au golit pe egipteni. 62. Iar
Moise s-a grăbit și s-a ridicat și a mers la râul Egiptului, și a scos de acolo
coșciugul lui Iosif și l-a luat cu el. 63. Copiii lui Israel de asemenea au
luat cu ei, fiecare om coșciugul tatălui lui cu el, și fiecare om coșciugele tribului lui. Capitolul 81: 1. Și copiii lui Israel au călătorit de la
Ramses la Succot, aproape 600.000 de bărbați pe jos, pe lângă micuți și
nevestele lor. 2. De asemenea o multitudine amestecată a mers cu ei, și turme
și cirezi, chiar și multe vite. 3. Și sălășluirea copiilor lui Israel, care au
locuit în ținutul Egiptului în muncă grea, a fost de 210 ani. 4. Iar la
sfârșitul a 210 ani, Domnul i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt cu o mână
puternică. 5. Și copiii lui Israel au călătorit din Egipt și din Goșen și din
Ramses, și au campat în Succot în ziua 15 a primei luni. 6. Iar egiptenii și-au
îngropat toți întâii născuți pe care Domnul îi nimicise, și toți egiptenii și
i-au îngropat pe cei uciși ai lor timp de trei zile. 7. Și copiii lui Israel au
călătorit din Succot și au campat în Etom, la capătul pustietății. 8. Și în a
treia zi după ce egiptenii își îngropaseră întâii născuți, mulți oameni s-au
ridicat din Egipt și au mers după Israel să îi facă să se întoarcă în Egipt,
căci ei regretaseră că i-au trimis pe israeliți din slujba lor. 9. Și un om i-a
spus vecinului său: Cu siguranță Moise și Aaron i-au vorbit lui Faraon, zicând:
Noi vom merge într-o călătorie de trei zile în pustietate și vom sacrifica
Domnului Dumnezeului nostru. 10. Așadar acum haideți să ne sculăm devreme
dimineața și să îi cauzăm pe ei să se întoarcă, și va fi că dacă se vor
întoarce cu noi în Egipt și se vor supune stăpânilor lor, atunci noi vom ști că
este loialitate în ei, dar dacă nu se vor întoarce, atunci ne vom lupta
împotriva lor, și îi vom face să se întoarcă cu mare putere și o mână
puternică. 11. Și toți nobilii lui Faraon s-au sculat dimineața, și cu ei
aproape 700.000 de oameni, și au plecat din Egipt în acea zi, și au venit la
locul unde copiii lui Israel se aflau. 12. Și toți egiptenii au văzut și iată
Moise și Aaron și toți copiii lui Israel stăteau înainte de Pihahirot, mâncând și
bând și sărbătorind ospățul Domnului. 13. Și toți egiptenii le-au spus copiilor
lui Israel: Cu siguranță voi ați spus, noi vom merge în călătorie trei zile în pustietate
și vom sacrifica Dumnezeului nostru, și ne vom întoarce. 14. Acum, prin urmare,
cu această zi sunt cinci zile de când voi ați plecat, de ce nu vă întoarceți la
stăpânii voștri? 15. Iar Moise și Aaron le-au răspuns, zicând: Deoarece Domnul
Dumnezeul nostru a mărturisit în noi, spunând: Nu vă veți mai întoarce în
Egipt, ci vă veți stabili într-un ținut unde curge lapte și miere, precum
Domnul Dumnezeul nostru le jurase strămoșilor noștri să ni-l dea nouă. 16. Și
când nobilii Egiptului au văzut că nu au ascultat copiii lui Israel de ei, să
se întoarcă în Egipt, s-au pregătit să se lupte împotriva lui Israel. 17. Și
Domnul a întărit inimile copiilor lui Israel asupra egiptenilor, încât le-au
dat o bătaie severă, iar bătălia a fost amară asupra egiptenilor, și toți
egiptenii au fugit dinaintea copiilor lui Israel, căci mulți dintre ei au pierit
prin mâna lui Israel. 18. Și nobilii lui Faraon au mers înapoi în Egipt și i-au
spus lui Faraon, zicând: Copiii lui Israel au fugit, și nu se vor mai întoarce
în Egipt, și în această manieră Moise și Aaron ne-au vorbit nouă. 19. Iar Faraon
a auzit acest lucru, și inima lui și inimile supușilor lui au fost întoarse
împotriva lui Israel, și au regretat că l-au trimis pe Israel; și toți
egiptenii l-au sfătuit pe Faraon să-i urmărească pe copiii lui Israel să îi
facă să se întoarcă la sarcinile lor. 20. Iar ei au spus fiecare om fratelui
său: Ce este aceasta ceea ce noi am făcut, că l-am trimis pe Israel din slujba
noastră? 21. Și Domnul a întărit inimile tuturor egiptenilor ca să-i urmărească
pe israeliți, căci Domnul dorea să îi răstoarne pe egipteni în Marea Roșie. 22.
Și Faraon s-a ridicat și și-a înhămat carul, și le-a ordonat tuturor
egiptenilor să se adune, niciun om nu a fost lăsat cu excepția micuților și a
femeilor. 23. Și toți egiptenii au mers cu Faraon să-i urmărească pe copiii lui
Israel, iar oastea Egiptului era o foarte mare și grea oaste, aproape 1.000.000
de oameni. 24. Și toată această oaste a mers și i-a urmărit pe copiii lui
Israel să îi aducă înapoi în Egipt, și i-au ajuns când ei campau lângă Marea
Roșie. 25. Și copiii lui Israel și-au ridicat ochii, și iată toți egiptenii îi
urmăreau, iar copiii lui Israel s-au îngrozit mult de ei, și copiii lui Israel
au strigat către Domnul. 26. Și din pricina egiptenilor, copiii lui Israel s-au
împărțit în patru diviziuni, și erau împărțiți în opiniile lor fiind temători
de egipteni, iar Moise i-a vorbit fiecăreia din ele. 27. Prima diviziune era
dintre copiii lui Ruben, Simeon, și Issacar, iar ei se hotărâseră să se arunce
în mare, căci se temeau enorm de egipteni. 28. Și Moise le-a spus lor: Nu vă
temeți, stați liniștiți și vedeți salvarea Domnului, pe care El o va săvârși în
această zi pentru voi. 29. A doua diviziune era dintre copiii lui Zebulun,
Beniamin și Naftali, iar ei se hotărâseră să meargă înapoi la Egipt cu
egiptenii. 30. Și Moise le-a spus lor: Nu vă temeți, căci precum i-ați văzut pe
egipteni în această zi, astfel nu îi veți mai vedea deloc pentru totdeauna. 31.
A treia diviziune era dintre copiii lui Iuda și Iosif, iar ei se hotărâseră
să-i întâmpine pe egipteni să lupte împotriva lor. 32. Și Moise le-a spus lor:
Stați la locurile voastre, căci Domnul va lupta pentru voi, iar voi veți rămâne
tăcuți. 33. Și a patra diviziune era dintre copiii lui Levi, Gad și Așer, iar
ei se hotărâseră să meargă în mijlocul egiptenilor să îi zăpăcească, și Moise
le-a spus lor: Rămâneți la locurile voastre și nu vă temeți, doar strigați către
Domnul ca El să vă poată salva din mâinile lor. 34. După aceasta Moise s-a
ridicat din mijlocul oamenilor, și s-a rugat la Domnul și a spus: 35. O Domnul
Dumnezeul întregului pământ, salvează acum oamenii Tăi pe care Tu i-ai adus din
Egipt, și nu-i lăsa pe egipteni să se laude cum că puterea și tăria sunt ale
lor. 36. Așadar Domnul i-a spus lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește-le
copiilor lui Israel ca ei să pornească, și întinde-ți toiagul tău asupra mării
și împarte-o, iar copiii lui Israel vor trece prin ea. 37. Și Moise a făcut
astfel, și și-a ridicat toiagul său asupra mării și a împărțit-o. 38. Iar apele
mării au fost împărțite în 12 părți, și copiii lui Israel au trecut prin ea pe
jos, cu încălțări, precum un om ar trece printr-un drum pregătit. 39. Și Domnul
a manifestat copiilor lui Israel minunile Lui în Egipt și în mare prin mâna lui
Moise și Aaron. 40. Și când copiii lui Israel intraseră în mare, egiptenii au
venit după ei, iar apele mării au revenit asupra lor, și ei toți s-au scufundat
în apă, și niciun om nu a fost lăsat cu excepția lui Faraon, care a dat
mulțumiri Domnului și a crezut în El. Prin urmare Domnul nu i-a provocat
pieirea la acea vreme cu egiptenii. 41. Și Domnul a ordonat unui înger să îl ia
dintre egipteni, care l-a aruncat peste ținutul Ninive și a domnit peste el
pentru un timp îndelungat. 42. Și în acea zi Domnul l-a salvat pe Israel din
mâna Egiptului, și toți copiii lui Israel au văzut că egiptenii pieriseră, și
au privit mâna puternică a Domnului, în ceea ce El făcuse în Egipt și în mare. 43.
Atunci au cântat Moise și copiii lui Israel acest cântec Domnului, în ziua când
Domnul i-a cauzat pe egipteni să cadă înaintea lor. 44. Și tot Israelul a
cântat în concert, zicând: Eu îi voi cânta Domnului căci El este mult exaltat,
pe calul și pe călărețul lui El i-a aruncat în mare. Iată, este scris în Cartea
Legii lui Dumnezeu. 45. După aceasta copiii lui Israel au pornit la drumul lor,
și au campat în Mara, iar Domnul le-a dat copiilor lui Israel statute și
judecăți în acel loc în Mara, și Domnul le-a poruncit copiilor lui Israel să
meargă în toate căile Lui și să îi slujească Lui. 46. Iar ei au călătorit din
Mara și au venit în Elim, iar în Elim erau 12 izvoare de apă și 70 de curmali,
iar copiii lui Israel au campat acolo lângă ape. 47. Și ei au călătorit din
Elim și au venit în pustietatea din Sin, în ziua 15 a celei de-a doua luni după
plecarea lor din Egipt. 48. La acea vreme Domnul a dat manna copiilor lui
Israel să mănânce, iar Domnul a cauzat mâncare să pice din cer pentru copiii
lui Israel zi după zi. 49. Și copiii lui Israel au mâncat manna timp de 40 de
ani, în toate zilele în care au fost în pustietate, până când ei au venit în
ținutul Canaan să îl posede. 50. Și au pornit din pustietatea din Sin și au
campat în Aluș. 51. Și au pornit din Aluș și au campat în Refidim. 52. Iar când
copiii lui Israel au fost în Refidim, Amalec fiul lui Elifaz, fiul lui Esau,
fratele lui Zefo, a venit să lupte împotriva lui Israel. 53. Și a adus cu el
1.800 de oameni, și de asemenea magicieni și conjuratori, și s-a pregătit de
luptă împotriva lui Israel la Refidim. 54. Și au purtat o bătălie mare și
severă împotriva lui Israel, iar Domnul i-a dat pe Amalec și pe oamenii lui în mâinile
lui Moise și ale copiilor lui Israel, și în mâna lui Iosua, fiul lui Nun,
efratitul, slujitorul lui Moise. 55. Și copiii lui Israel i-au bătut pe Amalec
și pe oamenii lui cu ascuțișul sabiei, dar bătălia a fost foarte amară asupra
copiilor lui Israel. 56. Și Domnul i-a spus lui Moise: Scrie acest lucru ca un
memoriu pentru tine într-o carte, și pune-o în mâna lui Iosua fiul lui Nun,
slujitorul tău, iar tu vei porunci copiilor lui Israel, zicând: Când voi veți
veni în ținutul Canaan, să ștergeți complet pomenirea lui Amalec de sub cer. 57.
Iar Moise a făcut astfel, și a luat cartea și a scris în ea aceste cuvinte,
zicând: 58. Amintește-ți ceea ce Amalec ți-a făcut ție pe drum când tu ai
plecat din Egipt. 59. Care te-a întâlnit pe tine pe drum și a lovit spatele
tău, chiar și pe cei care erau firavi în spatele tău când tu erai slăbit și
ostenit. 60. Prin urmare va fi atunci când Domnul Dumnezeul tău îți va fi dat
ție odihnă de toți vrășmașii tăi dimprejur în meleagul pe care Domnul Dumnezeul
tău ți l-a dat ca moștenire, să îl posezi, că tu vei șterge pomenirea lui
Amalec de sub cer. Să nu o uiți! 61. Iar regele care va avea milă de Amalec,
sau asupra amintirii lui sau asupra seminței lui, iată, eu voi cere compensație
de la el, și eu îl voi îndepărta de la poporul lui. 62. Și Moise a scris toate
aceste lucruri într-o carte, și le-a impus copiilor lui Israel să respecte
aceste chestiuni. Capitolul 82:
1. Și copiii lui Israel au pornit din Refidim și au campat în pustietatea din
Sinai, în a treia lună de la plecarea lor din Egipt. 2. La acea vreme a venit
Reuel midianitul, socrul lui Moise, cu fiica lui Zippora și cei doi fii ai ei,
căci el auzise de minunile pe care Domnul i le făcuse lui Israel, că El îi
izbăvise pe ei din mâna Egiptului. 3. Și Reuel a venit la Moise în pustietatea
în care a campat, unde se afla Muntele Domnului. 4. Și Moise a mers să-l
întâlnească pe socul său cu mare onoare și tot Israelul era cu el. 5. Iar Reuel
și copiii lui au rămas printre israeliți timp de multe zile, și Reuel l-a
cunoscut pe Domnul din acea zi înainte. 6. Și în a treia lună de la plecarea
copiilor lui Israel din Egipt, în a șasea zi a acelei luni, Domnul i-a dat lui Israel
cele zece porunci pe Muntele Sinai. 7. Și tot Israelul a auzit toate aceste
porunci, și tot Israelul s-a bucurat enorm întru Domnul în acea zi. 8. Iar
slava Domnului s-a lăsat asupra Muntelui Sinai, și El l-a chemat pe Moise, iar
Moise a venit în mijlocul unui nor și a urcat pe munte. 9. Și Moise a fost pe munte
40 de zile și 40 de nopți; el nu a mâncat nicio pâine și nu a băut apă, iar
Domnul l-a instruit pe el în statute și judecăți pentru a-i învăța pe copiii
lui Israel. 10. Și Domnul a scris cele zece porunci pe care El le poruncise
copiilor lui Israel pe două tablete de piatră, pe care El i le-a dat lui Moise
ca un memoriu să conducă copiii lui Israel. 11. Și la sfârșitul a 40 de zile și
40 de nopți, când Domnul terminase de vorbit cu Moise pe Muntele Sinai, atunci
Domnul i-a dat lui Moise tabletele de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. 12.
Iar când copiii lui Israel au văzut că Moise zăbovea să coboare de pe munte,
s-au adunat în jurul lui Aaron și au spus: Cât despre omul acesta Moise noi nu
știm ce s-a ales de el. 13. Așadar acum ridică-te, fă-ne un dumnezeu care va
merge înaintea noastră, pentru ca tu să nu mori. 14. Și Aaron s-a temut mult de
oameni, și le-a ordonat să îi aducă aur iar el l-a făcut într-un vițel de aur
topit pentru oameni. 15. Și Domnul i-a spus lui Moise, înainte ca el să fi coborât
de pe munte: Coboară-te, căci oamenii tăi pe care tu i-ai scos din Egipt s-au
pângărit pe ei înșiși. 16. Ei și-au făcut pentru ei înșiși un vițel turnat, și
i-au făcut plecăciune lui, acum prin urmare lasă-Mă, ca Eu să îi pot mistui de
pe pământ, căci ei sunt un popor încăpățânat. 17. Iar Moise a implorat
înfățișarea Domnului, și el s-a rugat la Domnul pentru oameni din pricina
vițelului pe care ei îl făcuseră, iar el apoi a coborât de pe munte și în
mâinile sale erau cele două tablete de piatră, pe care Dumnezeu i le dăduse lui
ca un memoriu să conducă israeliții. 18. Și când Moise s-a apropiat de tabără
și a văzut vițelul pe care oamenii îl făcuseră, mânia lui Moise a fost aprinsă
și el a spart tabletele la poalele muntelui. 19. Și Moise a venit în tabără și
a luat vițelul și l-a ars cu foc, și l-a pulverizat până când a devenit praf
fin, și l-a presărat asupra apei și l-a dat israeliților să bea. 20. Și acolo
au murit din oameni prin săbiile unora altora aproape 3.000 de oameni care
făcuseră vițelul. 21. Iar în ziua următoare Moise le-a spus oamenilor: Eu voi
merge sus la Domnul, poate că eu voi putea face ispășire pentru păcatele
voastre, pe care voi le-ați păcătuit Domnului. 22. Și Moise iarăși s-a urcat la
Domnul, și a rămas cu Domnul 40 de zile și 40 de nopți. 23. Și în timpul celor
40 de zile Moise l-a implorat pe Domnul în numele copiilor lui Israel, iar
Domnul a ascultat de rugăciunea lui Moise, și Domnul a fost implorat de el în
numele lui Israel. 24. Atunci i-a vorbit Domnul lui Moise să taie două tablete
de piatră și să le aducă sus la Domnul, care avea să scrie pe ele cele zece
porunci. 25. Apoi Moise a făcut astfel, și a coborât și a tăiat cele două
tablete și a urcat pe Muntele Sinai la Domnul, iar Domnul a scris cele zece
porunci pe tablete. 26. Și Moise a rămas încă cu Domnul 40 de zile și 40 de
nopți, iar Domnul l-a instruit pe el în statute și judecăți să le împărtășească
lui Israel. 27. Și Domnul i-a poruncit referitor la copiii lui Israel, ca ei să
îi facă un locaș Domnului, ca numele Lui să se așeze înăuntrul lui. Iar Domnul
i-a arătat asemănarea locașului și asemănarea tuturor vaselor lui. 28. Și la
sfârșitul celor 40 de zile, Moise a coborât de pe munte, iar cele două tablete
erau în mâna lui. 29. Și Moise a venit la copiii lui Israel și le-a vorbit
toate cuvintele Domnului, și i-a învățat legi, statute și judecăți care Domnul
îl învățase pe el. 30. Și Moise le-a spus copiilor lui Israel Cuvântul
Domnului, că un locaș trebuie făcut pentru El, în interiorul căruia să
locuiască printre copiii lui Israel. 31. Și oamenii s-au bucurat mult de tot
binele pe care Domnul îl spusese lor prin Moise, și ei au spus: Noi vom face
tot ceea ce Domnul ți-a vorbit ție. 32. Și poporul s-a ridicat precum un singur
om, iar ei au făcut ofrande generoase pentru locașul Domnului, și fiecare om a
adus ofranda pentru Domnul pentru lucrarea locașului și pentru toate
ustensilele lui. 33. Și toți copiii lui Israel au adus fiecare om din tot ce
s-a găsit în posesia lui pentru lucrarea locașului Domnului, aur, argint și
alamă, și tot ce era folositor pentru locaș. 34. Și toți oamenii iscusiți, care
erau experimentați în muncă, au venit și au făcut locașul Domnului conform la tot
ceea ce Domnul poruncise, fiecare om în treaba în care avea experiență; și toți
oamenii cu inimile înțelepte au făcut locașul și conținutul lui și toate vasele
pentru slujba sfântă, precum Domnul îi poruncise lui Moise. 35. Și lucrarea
locașului cortului a fost completată la sfârșitul a cinci luni, iar copiii lui
Israel au făcut tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise. 36. Iar ei au adus
locașul și toate conținuturile lui pentru inspecție la Moise; care erau conform
reprezentației pe care Domnul i-o arătase lui Moise; astfel au făcut copiii lui
Israel. 37. Și Moise a văzut lucrarea, și iată, ei au făcut-o tocmai precum
Domnul îi poruncise lui. Așa că Moise i-a binecuvântat pe ei. Capitolul 83: 1. Și în luna 12,
în ziua 23 a lunii, Moise i-a luat pe Aaron și pe fii lui, și i-a îmbrăcat în
veșmintele lor, și i-a uns și le-a făcut precum Domnul îi poruncise lui, iar
Moise a adus toate ofrandele pe care Domnul în acea zi i le poruncise lui. 2.
Moise după aceea i-a luat pe Aaron și pe fiii lui deoparte și le-a spus: Timp
de șapte zile voi veți rămâne la ușa cortului, căci astfel mi s-a poruncit să
vă spun vouă. 3. Iar Aaron și fiii lui au făcut tot ceea ce Domnul le poruncise
lor prin Moise, și ei au rămas timp de șapte zile la ușa cortului. 4. Și în
ziua a opta, fiind prima zi a primei luni, în al doilea an de la plecarea israeliților
din Egipt, Moise a înălțat locașul, iar Moise a așezat tot conținutul cortului
și tot conținutul locașului, și el a făcut tot ceea ce Domnul îi poruncise lui.
5. Iar Moise i-a chemat pe Aaron și pe fiii lui, și ei au adus ofranda arsă și
ofranda pentru păcatele lor și ale copiilor lui Israel, precum Domnul îi
poruncise lui Moise. 6. În acea zi cei doi fii ai lui Aaron, Nadab și Abihu, au
luat foc străin și l-au adus înainte Domnului, care nu le poruncise lor în
felul acela, iar un foc a mers dinaintea Domnului și i-a consumat pe ei, și ei
au murit înaintea Domnului în acea zi. 7. Atunci, în ziua în care Moise
terminase de înălțat locașul, prinții copiilor lui Israel au început să își
aducă ofrandele lor înaintea Domnului pentru dedicarea altarului. 8. Și ei au
adus ofrandele lor, fiecare prinț pentru o zi, un prinț în fiecare zi timp de
12 zile la rând. 9. Și toate ofrandele pe care ei le-au adus, fiecare om în
ziua lui, o tavă de argint cântărind 130 shekeli, un vas de argint de 70 de
shekeli după shekelul locașului, amândouă din ele pline cu făină fină,
amestecată cu ulei ca ofrandă de mâncare. 10. O lingură, cântărind zece shekeli
de aur, plină cu tămâie. 11. Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca
ofrandă arsă. 12. Și un ied de capră ca ofrandă pentru păcate. 13. Și ca un
sacrificiu de ofrandă de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei
de un an. 14. Astfel au făcut cei 12 prinți ai lui Israel zi după zi, fiecare
om în ziua lui. 15. Și a fost după aceasta, în ziua 13 a lunii, că Moise le-a
poruncit copiilor lui Israel să țină Paștile. 16. Iar copiii lui Israel au
ținut Paștile în sezonul lui în ziua 14 a lunii, precum Domnul îi poruncise lui
Moise, astfel au făcut copiii lui Israel. 17. Și în a doua lună, în prima zi a
ei, Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: 18. Numără capetele tuturor celor de
parte bărbătească ai copiilor lui Israel de la vârsta de 20 de ani în sus, tu și
fratele tău Aaron și cei 12 prinți ai lui Israel. 19. Iar Moise a făcut astfel,
și Aaron a venit cu cei 12 prinți ai lui Israel, și ei au numărat copiii lui
Israel în pustietatea din Sinai. 20. Și numerele copiilor lui Israel după
casele părinților lor, de la vârsta de 20 de ani în sus, erau de 603.550. 21.
Dar copiii lui Levi nu au fost numărați printre frații lor, copiii lui Israel. 22.
Și numărul tuturor celor întâi născuți de parte bărbătească ai copiilor lui
Israel de la vârsta de o lună în sus era de 22.273. 23. Și numărul tuturor
celor de parte bărbătească ai copiilor lui Levi de la vârsta de o lună în sus,
era de 22.000 24. Iar Moise i-a pus pe preoți și pe leviți, fiecare om la
slujba lui și la sarcina lui, să slujească locașului cortului, precum Domnul îi
poruncise lui Moise. 25. Și în ziua 20 a lunii, norul a fost luat de la cortul
mărturisirii. 26. La acea vreme copiii lui Israel au continuat călătoria lor
din pustietatea din Sinai, și au făcut o călătorie de trei zile, iar norul s-a
așezat deasupra cortului în pustietatea din Paran. Acolo mânia Domnului a fost aprinsă
împotriva lui Israel, căci ei îl provocaseră pe Domnul cerându-i Lui carne, ca
ei să poată mânca. 27. Și Domnul a ascultat de vocea lor, și le-a dat lor carne
pe care ei au mâncat-o timp de o lună. 28. Dar după aceasta mânia Domnului a
fost aprinsă împotriva lor, și El i-a lovit pe ei cu un măcel mare, iar ei au
fost îngropați acolo în acel loc. 29. Și copiii lui Israel au numit acel loc
Chebrot Hattaava, deoarece ei acolo i-au îngropat pe oamenii care au poftit
după carne. 30. Iar ei au plecat de la Chebrot Hattaava și au campat în
Hazerot, care este în pustietatea din Paran. 31. Și în timp ce copiii lui
Israel erau în Hazerot, mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Miriam
datorită lui Moise, iar ea a devenit leproasă, albă precum zăpada. 32. Și ea a
fost închisă înafara taberei timp de șapte zile până când ea se vindecase de
lepra ei. 33. Copiii lui Israel după aceea au plecat din Hazerot, și au campat
la granița pustietății din Paran. 34. La acea vreme Domnul i-a vorbit lui Moise
să trimită 12 bărbați din copiii lui Israel, un bărbat pentru un trib, să meargă
și să exploreze ținutul Canaan. 35. Și Moise i-a trimis pe cei 12 bărbați, iar
ei au venit la ținutul Canaan să-l cerceteze și să îl examineze, și ei au
explorat tot ținutul de la pustietatea din Sin până la Recob unde se vine la
Camot. 36. Și la sfârșitul a 40 de zile ei au venit la Moise și Aaron, și i-au
adus cuvântare precum era în inimile lor, și zece dintre bărbați au adus un
raport rău la copiii lui Israel despre ținutul pe care ei îl exploraseră,
zicând: Este mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt decât să mergem în
acest ținut, un ținut care-i consumă pe locuitorii lui. 37. Dar Iosua fiul lui
Nun, și Caleb fiul lui Iefune, care erau dintre aceia ce au explorat ținutul,
au spus: Ținutul este extraordinar de bun. 38. Dacă Domnul se încântă de noi,
atunci El ne va aduce pe noi în acest ținut și ni-l va da nouă, căci este un ținut
în care curge lapte și miere. 39. Dar copiii lui Israel nu au vrut să asculte
de ei, și au ascultat de cuvintele celor zece bărbați care aduseseră un raport
rău despre ținut. 40. Iar Domnul a auzit murmurările copiilor lui Israel și El
a fost mânios și a jurat, zicând: 41. Cu siguranță, niciun om al acestei
generații nelegiuite nu va vedea ținutul din cei cu vârsta de la 20 de ani în
sus exceptându-l pe Caleb, fiul lui Iefune, și pe Iosua, fiul lui Nun. 42. Dar
cu siguranță această generație nelegiuită va pieri în această pustietate, iar
copiii lor vor veni în ținut și ei îl vor poseda. Așa că mânia Domnului a fost
aprinsă împotriva lui Israel, și El i-a făcut pe ei să rătăcească în pustietate
timp de 40 de ani până când acea generație nelegiuită s-a sfârșit, deoarece ei
nu l-au urmat pe Domnul. 43. Și oamenii au locuit în pustietatea din Paran
pentru mult timp, iar ei după aceea au pornit spre pustietatea de lângă drumul
Mării Roșii. Capitolul 84: 1.
La acea vreme, Cora fiul lui Iețer fiul lui Chehat fiul lui Levi, a luat mulți
oameni din copiii lui Israel, iar ei s-au ridicat și s-au certat cu Moise și cu
Aaron și cu toată congregația. 2. Și Domnul s-a mâniat pe ei, iar pământul și-a
deschis gura lui, și i-a înghițit pe ei, cu casele lor și cu toate cele ce le
aparțineau lor, și cu toți oamenii care îi aparțineau lui Cora. 3. Și după
aceasta, Dumnezeu i-a făcut pe oameni să ocolească pe drumul Muntelui Seir
pentru mult timp. 4. La acea vreme Domnul i-a spus lui Moise: Nu provoca un
război împotriva copiilor lui Esau, căci Eu nu îți voi da nimic din ce le
aparține lor, atât cât ar putea talpa piciorului să calce, căci Eu am dat
Muntele Seir ca o moștenire lui Esau. 5. De aceea copiii lui Esau au luptat
împotriva copiilor lui Seir în vremurile trecute. Și Domnul i-a dat pe copiii lui
Seir în mâinile copiilor lui Esau și i-a distrus dinaintea lor, iar copiii lui
Esau au locuit în locul lor până în această zi. 6. Așadar Domnul le-a spus
copiilor lui Israel: Nu luptați împotriva fraților voștri, copiii lui Esau,
căci nimic din ținutul lor nu vă aparține vouă, dar voi puteți cumpăra mâncare
de la ei pentru bani și să o mâncați, și puteți cumpăra apă de la ei pentru
bani și să o beți. 7. Iar copiii lui Israel au făcut conform Cuvântului
Domnului. 8. Și copiii lui Israel au mers prin pustietate, ocolind pe drumul
Muntelui Sinai pentru mult timp, și nu s-au atins de copiii lui Esau, și au
continuat în acel district timp de 19 ani. 9. La acea vreme a murit Latinus
regele copiilor lui Chittim, în anul 45 al domniei lui, care este anul 14 al plecării
copiilor lui Israel din Egipt. 10. Iar ei l-au îngropat în locul lui pe care el
îl construise pentru sine în ținutul Chittim, iar Abimnas a domnit în locul lui
timp de 38 de ani. 11. Și copiii lui Israel au trecut granița copiilor lui Esau
în acele zile, la sfârșitul a 19 ani, și au venit și au trecut pe drumul
pustietății din Moab. 12. Iar Domnul i-a spus lui Moise: Nu asedia Moabul, și
nu lupta împotriva lor, căci Eu nu îți voi da nimic din ținutul lor. 13. Și
copiii lui Israel au trecut pe drumul pustietății din Moab timp de 19 ani, și
nu s-au luptat împotriva lor. 14. Și în anul 36 al plecării copiilor lui Israel
din Egipt Domnul a lovit inima lui Sihon, regele amoriților, iar el a purtat
război, și a mers să lupte împotriva copiilor lui Moab. 15. Și Sihon a trimis
mesageri la Beor, fiul lui Ianeas fiul lui Balaam, un sfetnic al regelui
Egiptului, și la Balaam fiul lui, să blesteme Moabul, pentru a putea fi dat în
mâna lui Sihon. 16. Și mesagerii au mers și l-au adus pe Beor fiul lui Ianeas,
și pe Balaam fiul lui, din Petor din Mesopotamia, așa că Beor și Balaam fiul
lui au venit în orașul lui Sihon și au blestemat Moabul și pe regele lor în
prezența lui Sihon regele amoriților. 17. Așadar Sihon a plecat cu toată armata
lui, și a mers la Moab și a luptat împotriva lor, și i-a supus, iar Domnul i-a
dat în mâinile lui, și Sihon l-a ucis pe regele Moabului. 18. Iar Sihon a luat
toate orașele Moabului în bătălie; el de asemenea a luat Heșbonul de la ei,
căci Heșbon era unul din orașele Moabului, și Sihon și-a pus prinții și nobilii
lui în Heșbon, iar Heșbon i-a aparținut lui Sihon în acele zile. 19. Prin
urmare, vorbitorii de pilde Beor și Balaam fiul lui au rostit aceste cuvinte,
zicând: Veniți în Heșbon, orașul lui Sihon va fi construit și consacrat. 20.
Vai de tine Moab! Tu ești rătăcit, o popor al lui Chemoș! Iată, este scris în
Cartea Legii lui Dumnezeu. 21. Și când Sihon cucerise Moabul, el a pus străjeri
în orașele pe care le luase de la Moab, și un număr considerabil din copiii lui
Moab au căzut în bătălie în mâna lui Sihon, iar el a făcut o mare captură din
ei, fii și fiice, și le-a ucis regele lor; prin urmare Sihon s-a întors în ținutul
lui. 22. Iar Sihon a dat numeroase cadouri de argint și aur lui Beor și lui
Balaam fiului lui, și i-a lăsat să plece, iar ei au mers în Mesopotamia la casa
și țara lor. 23. La acea vreme toți copiii lui Israel au trecut de drumul
pustietății din Moab, și s-au întors și au împrejmuit pustietatea din Edom. 24.
Așadar toată congregația a venit în pustietatea din Sin în prima lună a anului
40 de la plecarea lor din Egipt, iar copiii lui Israel au locuit acolo în
Cadeș, în pustietatea din Sin, și Miriam a murit acolo și ea a fost îngropată
acolo. 25. La acea vreme Moise a trimis mesageri la regele Hadad al Edomului,
zicând: Astfel spune fratele tău Israel, lasă-mă să trec te rog prin ținutul
tău, noi nu vom trece prin câmp sau podgorie, noi nu vom bea apa fântânii; vom
merge pe drumul regelui. 26. Iar Edomul i-a spus lui: Tu nu vei trece pe aici,
și Edomul a mers să-i întâmpine pe copiii lui Israel cu un popor puternic. 27.
Și copiii lui Esau au refuzat să-i lase pe copiii lui Israel să treacă prin
ținutul lor, așadar israeliții s-au dus de la ei, și nu s-au luptat împotriva
lor. 28. Deoarece în timpurile anterioare Domnul le poruncise copiilor lui
Israel, zicând: Voi nu veți lupta împotriva copiilor lui Esau. Prin urmare israeliții
s-au dus de la ei și nu s-au luptat împotriva lor. 29. Apoi copiii lui Israel
au plecat din Cadeș, și toți oamenii au venit la Muntele Hor. 30. La acea vreme
Domnul i-a spus lui Moise: Spune-i fratelui tău Aaron că el va muri acolo, căci
el nu va intra în ținutul pe care Eu l-am dat copiilor lui Israel. 31. Iar
Aaron a urcat, la porunca Domnului, pe Muntele Hor, în anul 40, în luna a
cincea, în prima zi a lunii. 32. Și Aaron avea 123 de ani când el a murit la
Muntele Hor. Capitolul 85: 1.
Și regele Arad canaanitul, care locuia la sud, a auzit că israeliții veniseră
prin intermediul spionilor, și și-a aranjat forțele lui să lupte împotriva israeliților.
2. Și copiii lui Israel s-au temut mult de el, căci el avea o armată mare și
grea, așadar copiii lui Israel se hotărau să se întoarcă în Egipt. 3. Și copiii
lui Israel s-au întors înapoi o distanță de trei zile de mers în Maserat Beni
Iaacon, căci s-au înspăimântat mult din pricina regelui Arad. 4. Iar copiii lui
Israel nu vroiau să se întoarcă înapoi la locurile lor precedente, așadar ei au
rămas în Beni Iaacon timp de 30 de zile. 5. Și când copiii lui Levi au văzut
cum copiii lui Israel nu vroiau să se întoarcă, au fost geloși de dragul Domnului,
și s-au ridicat și s-au luptat împotriva israeliților, frații lor, și au ucis
din ei o mulțime mare, și i-au forțat să se întoarcă înapoi la locul lor la
Muntele Hor. 6. Și când ei s-au întors, regele Arad încă își aranja oastea lui
pentru bătălie împotriva israeliților. 7. Iar Israel a făgăduit o făgăduință
Domnului, zicând: Dacă Tu îi vei da într-adevăr pe acești oameni în mâna mea,
atunci voi distruge cu desăvârșire orașele lor. 8. Și Domnul a ascultat de
vocea lui Israel, și El i-a dat pe canaaniți în mâna lor, și El i-a distrus cu
desăvârșire pe ei și pe orașele lor, iar El a pus numele acelui loc Hormah. 9.
Iar copiii lui Israel au călătorit de la Muntele Hor și au campat în Obot, și
ei au călătorit din Obot și au campat în Iie-Abarim, la granița Moabului. 10.
Și copiii lui Israel au trimis mesageri la Moab, zicând: Lăsați-ne să trecem
acum prin ținutul vostru înspre locul nostru. Dar copiii lui Moab nu vroiau să
le îngăduie copiilor lui Israel să treacă prin ținutul lor, căci copiii lui
Moab s-au temut mult, ca nu cumva copiii lui Israel să le facă lor precum
Sihon, regele amoriților, le făcuse lor, care le luase ținutul lor și îi
omorâse pe mulți dintre ei. 11. Prin urmare Moabul nu vroia să le îngăduie israeliților
să treacă prin ținutul lor. Iar Domnul le-a poruncit copiilor lui Israel,
spunând că ei nu ar trebui să lupte împotriva Moabului; așadar israeliții s-au
depărtat de Moab. 12. Și copiii lui Israel au călătorit de la granița Moabului
și au venit pe cealaltă parte a răului Arnon la granița Moabului, între Moab și
amoriți, iar ei au campat la granița ținutului lui Sihon, regele amoriților, în
pustietatea din Chedemot. 13. Iar copiii lui Israel au trimis mesageri la
Sihon, regele amoriților, zicând: 14. Lasă-ne să trecem prin ținutul tău, noi
nu ne vom întoarce înspre câmpii sau înspre podgorii, noi vom merge de-a lungul
drumului principal al regelui până când noi vom fi trecut de granița ta. Dar
Sihon nu a vrut să le îngăduie israeliților să treacă. 15. Așa că Sihon a
adunat toți oamenii amoriților și a mers în pustietate să-i întâmpine pe copiii
lui Israel, și el s-a luptat împotriva lui Israel în Iahaz. 16. Iar Domnul l-a
dat pe Sihon regele amoriților în mâna copiilor lui Israel, și Israel i-a bătut
pe toți oamenii lui Sihon cu ascuțișul sabiei și ei au răzbunat cauza Moabului.
17. Și copiii lui Israel au luat în posesie ținutul lui Sihon de la Aram până
la Iabuc, până la copiii lui Ammon, și ei au luat toată prada orașelor. 18. Iar
Israel a luat toate aceste orașe, și Israel a locuit în toate orașele
amoriților. 19. Și toți copiii lui Israel s-au hotărât să lupte împotriva copiilor
lui Ammon, să le ia și ținutul lor de asemenea. 20. Așadar Domnul le-a spus
copiilor lui Israel: Nu-i asediați pe copiii lui Ammon, nici nu stârniți
bătălie împotriva lor, căci Eu nu vă voi da nimic vouă din ținutul lor, iar
copiii lui Israel au ascultat de Cuvântul Domnului, și nu s-au luptat împotriva
copiilor lui Ammon. 21. Și copiii lui Israel s-au întors și au mers pe drumul
dinspre Bașan către ținutul regelui Og al Bașanului. Iar regele Og al Bașanului
a mers să-i întâmpine pe israeliți în bătălie, și a avut cu el mulți oameni
viteji, și o foarte puternică forță din oamenii amoriților. 22. Iar regele Og
al Bașanului era un om foarte puternic, dar Naaron fiul lui era extraordinar de
puternic, chiar mai puternic decât era el. 23. Și Og și-a spus în inima lui: Iată,
acum tot bivuacul lui Israel ocupă un loc de trei parsa (?), acum eu îi voi nimici
pe ei deodată fără sabie sau suliță. 24. Și Og a urcat pe Muntele Iahaz și a
luat de acolo o stâncă mare, lungimea căreia era de trei parsa, și și-a pus-o
pe capul său, și s-a hotărât să o arunce asupra bivuacului copiilor lui Israel,
să-i nimicească pe toți israeliții cu acea piatră. 25. Iar îngerul Domnului a
venit și a străpuns piatra pe capul lui Og, și piatra a căzut pe gâtul lui Og,
încât Og a căzut la pământ din pricina greutății pietrei asupra gâtului lui. 26.
La acea vreme Domnul le-a spus copiilor lui Israel: Nu vă temeți de el, căci Eu
l-am dat pe el și pe toți oamenii lui și tot ținutul lui în mâna voastră, iar
voi îi veți face lui precum i-ați făcut lui Sihon. 27. Și Moise a mers la el cu
un număr mic din copiii lui Israel, iar Moise l-a lovit pe Og cu un băț la
gleznele picioarelor lui și l-a ucis. 28. Copiii lui Israel după aceea i-au
urmărit pe copiii lui Og și pe toți oamenii lui, și i-au bătut și i-au distrus
pe ei până când nu a mai fost nicio rămășiță din ei. 29. Moise după aceea i-a
trimis pe unii din copiii lui Israel să spioneze Iaazerul, căci Iaazer era un
oraș foarte faimos. 30. Iar spionii au mers la Iaazer și l-au explorat, și
spionii s-au încrezut în Domnul, și s-au luptat împotriva oamenilor din Iaazer.
31. Și acești oameni au luat Iaazerul și satele lui, iar Domnul le-a dat în
mâna lor, și ei i-au alungat pe amoriții care erau acolo. 32. Și copiii lui
Israel au luat ținutul celor doi regi ai amoriților, 60 de orașe care erau pe
partea cealaltă a Iordanului, de la pârâul Arnonului până la Muntele Hermon. 33.
Iar copiii lui Israel au călătorit și au venit în șesul Moabului, care este de
partea aceasta a Iordanului, lângă Ierihon. 34. Și copiii lui Moab au auzit tot
răul pe care copiii lui Israel îl făcuseră celor doi regi ai amoriților, lui
Sihon și lui Og. Așa că toți oamenii Moabului s-au temut mult de israeliți. 35.
Și bătrânii Moabului au spus: Iată cei doi regi ai amoriților, Sihon și Og,
care erau mai puternici decât toți regii pământului, nu au putut sta împotriva
copiilor lui Israel, atunci cum putem sta noi înaintea lor? 36. Cu siguranță ei
ne-au trimis un mesaj nouă acum ceva timp să treacă prin ținutul nostru în
drumul lor, și noi nu le-am îndurat, acum ei se vor întoarce asupra noastră cu
săbiile lor grele și ne vor distruge; iar Moabul a fost îndurerat din pricina
copiilor lui Israel, și s-au temut mult de ei, și s-au sfătuit împreună ce trebuia
făcut împotriva copiilor lui Israel. 37. Și bătrânii Moabului s-au hotărât și
l-au luat unul din oamenii lor, Balac, fiul lui Zippor moabitul, și l-au făcut
pe el rege peste ei la acea vreme, iar Balac era un om foarte înțelept. 38. Și
bătrânii Moabului s-au ridicat și au trimis un sol la copiii lui Midian să facă
pace cu ei, căci o mare bătălie și dușmănie fusese în acele zile între Moab și
Midian, din zilele lui Hadad, fiul regelui Bedad al Edomului, care bătuse
Midianul în șesul Moabului, până în acele zile. 39. Iar copiii lui Moab au trimis
un sol la copiii lui Midian, și au făcut pace cu ei, iar bătrânii din Midian au
venit în ținutul Moabului să facă pace în numele copiilor lui Midian. 40. Și
bătrânii Moabului s-au sfătuit cu bătrânii Midianului ce să facă pentru a-și
salva viețile lor de la Israel. 41. Și toți copiii lui Moab le-au spus
bătrânilor din Midian: Noi acum îi vedem pe copiii lui Israel că ei îi sorb pe toți
care sunt în jurul nostru, precum boul soarbe iarba câmpului, căci astfel le-au
făcut ei celor doi regi ai amoriților, care sunt mai puternici decât noi. 42.
Iar bătrânii Midianului au spus Moabului: Noi am auzit că la vremea când Sihon
regele amoriților a luptat împotriva voastră, când el a prevalat asupra voastră
și v-a luat ținutul, el trimisese mesageri la Beor, fiul lui Ianeas, și la
Balaam, fiul lui din Mesopotamia, iar ei au venit și v-au blestemat pe voi; de
aceea mâna lui Sihon a prevalat asupra voastră, încât el v-a luat ținutul
vostru. 43. Așadar acum trimiteți și voi de asemenea mesageri la Balaam fiul
lui, căci el încă rămâne în ținutul lui, și dați-i plata lui, ca să vină și
să-i blesteme pe toți oamenii de care voi vă temeți; așadar bătrânii Moabului au
auzit acest lucru, și i-a încântat pe ei să trimită mesageri la Balaam fiul lui
Beor. 44. Așadar Balac fiul regelui Zippor al Moabului a trimis mesageri la
Balaam, zicând: 45. Iată este un popor care a ieșit din Egipt. Iată, ei acoperă
fața pământului, și ei sălășluiesc împotriva mea. 46. Așadar acum vino și
blestemă acest popor pentru mine, căci ei sunt prea puternici pentru mine,
poate că voi reuși să lupt împotriva lor și să îi alung, căci eu am auzit că
acela pe care tu îl binecuvântezi este binecuvântat, și acela pe care tu îl
blestemi este blestemat. 47. Așa că mesagerii lui Balac au mers la Balaam și l-au
adus pe Balaam la Moab pentru a-i blestema pe oamenii care aveau să se lupte
împotriva Moabului. 48. Și Balaam a venit la Balac pentru a-l blestema pe
Israel. Iar Domnul i-a spus lui Balaam: Nu blestema acest popor, căci el este
binecuvântat. 49. Și Balac l-a presat pe Balaam zi după zi să-l blesteme pe
Israel, dar Balaam nu a ascultat de Balac din pricina Cuvântului Domnului, pe
care El îl spusese lui Balaam. 50. Iar când Balac a văzut că Balaam nu aderă la
dorința lui, s-a ridicat și a mers acasă, iar Balaam de asemenea s-a întors în
ținutul lui și a plecat de acolo către Midian. 51. Și copiii lui Israel au
călătorit din șesul Moabului, și au campat lângă Iordan, de la Bet-Iesimot
chiar până la Abel-Șittim, la capătul câmpiilor Moabului. 52. Iar când copiii
lui Israel au locuit în șesul Sittimului, au început să comită curvie cu
fiicele lui Moab. 53. Și copiii lui Israel s-au apropiat de Moab, iar copiii
lui Moab și-au întins corturile lor vizavi de tabăra copiilor lui Israel. 54.
Iar copiii lui Moab se temeau de copiii lui Israel, și copiii lui Moab și-au
luat toate fiicele lor și nevestele lor de înfățișare frumoasă și plăcută, și
le-au îmbrăcat pe ele în aur și argint și veșminte scumpe. 55. Și copiii lui
Moab au așezat acele femei la ușa corturilor lor, în așa fel încât copiii lui
Israel să le poată vedea și să se întoarcă înspre ele, și să nu lupte împotriva
Moabului. 56. Și toți copiii lui Moab au făcut acest lucru copiilor lui Israel,
și fiecare om și-a pus nevasta sa și fiica sa la ușa cortului său, iar toți
copiii lui Israel au văzut fapta copiilor lui Moab, și copiii lui Israel s-au
întors înspre fiicele lui Moab și au râvnit la ele, și au mers la ele. 57. Și
s-a întâmplat că atunci când un evreu venea la ușa cortului Moabului, și vedea
o fiică a lui Moab și și-o dorea în inima lui, și vorbea cu ea la ușa cortului
ceea ce el dorea, în timp ce ei vorbeau împreună oamenii cortului ieșeau și îi
spuneau evreului precum aceste cuvinte: 58. Cu siguranță tu știi că noi suntem
frați, suntem toți descendenții lui Lot și descendenții lui Avraam fratele lui,
pentru ce atunci voi nu rămâneți cu noi, și pentru ce nu mâncați pâinea noastră
și sacrificiul nostru? 59. Iar când copiii lui Moab îl copleșeau astfel cu
discursurile lor, și îl ispiteau prin cuvintele lor măgulitoare, ei îl așezau
în cort și găteau și sacrificau pentru el, iar el mânca din sacrificiul lor și
din pâinea lor. 60. Ei apoi îi dădeau lui vin și el bea și devenea intoxicat,
iar ei puneau înaintea lui o domniță frumoasă, și el făcea cu ea precum îi
plăcea, căci el nu știa ce face, deoarece băuse vin din abundență. 61. Astfel
i-au făcut copiii lui Moab lui Israel în acel loc, în șesul Șittimului, iar
mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Israel din pricina acestei
chestiuni, și El a trimis o molimă printre ei, și au murit din israeliți 24.000
de oameni. 62. Atunci era un om din copiii lui Simeon al cărui nume era Zimri,
fiul lui Salu, care se împreunase cu midianita Cosbi, fiica regelui Zur al
Midianului, în văzul tuturor copiilor lui Israel. 63. Iar Fineas, fiul lui
Eleazer fiul lui Aaron preotul, a văzut acest lucru nelegiuit pe care Zimri îl
făcuse, și a luat o suliță și s-a ridicat și a mers după ei, și i-a străpuns pe
amândoi și i-a ucis, iar apoi molima a încetat de la copiii lui Israel. Capitolul 86: 1. La acea vreme
după molimă, Domnul le-a vorbit lui Moise și lui Eleazer, fiul lui Aaron
preotul, zicând: 2. Numărați capetele întregii comunități a copiilor lui
Israel, de la 20 de ani în sus, toți cei care fac parte din armată. 3. Iar Moise
și Eleazer i-au numărat pe copiii lui Israel după familiilor lor, și numărul
întregului Israel era de 700.730. 4. Și numărul tuturor celor de parte
bărbătească ai lui Levi, de la o lună în sus, era de 23.000, și printer aceștia
nu era niciun om din aceia numărați de Moise și Aaron în pustietatea din Sinai.
5. Căci Domnul le spusese că ei aveau să moară în pustietate, așadar ei toți au
murit, și niciunul nu fusese lăsat din ei exceptându-l pe Caleb fiul lui
Iefune, și pe Iosua fiul lui Nun. 6. Și a fost după aceasta că Domnul i-a spus
lui Moise: Spune-le copiilor lui Israel să răzbune asupra lui Midian cauza fraților
lor, copiii lui Israel. 7. Și Moise a făcut astfel, iar copiii lui Israel au
ales dintre ei 12.000 de oameni, fiind o mie de la fiecare trib, și ei au mers
la Midian. 8. Iar copiii lui Israel s-au războit împotriva Midianului și i-au
ucis pe fiecare de parte bărbătească, de asemenea pe cei cinci prinți ai
Midianului, și pe Balaam, fiul lui Beor, ei l-au ucis cu sabia. 9. Iar copiii
lui Israel au luat nevestele Midianului captive cu micuții lor și cu vitele
lor, și cu toate bunurile lor. 10. Și ei au luat bunurile și toată prada, și
le-au adus la Moise și la Eleazer în câmpiile Moabului. 11. Iar Moise și
Eleazer și toți prinții congregației au mers să îi întâmpine cu bucurie. 12. Și
ei au împărțit toată prada Midianului. Astfel copiii lui Israel s-au răzbunat
asupra Midianului pentru cauza fraților lor, copiii lui Israel. Capitolul 87: 1. La acea vreme
Domnul i-a spus lui Moise: Iată, zilele tale se apropie de sfârșit, ia-l acum
pe Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău și pune-l în cort, iar Eu îi voi porunci
lui. Și Moise a făcut astfel. 2. Iar Domnul a apărut în cort într-un stâlp de
nor, și stâlpul de nor stătea la intrarea cortului. 3. Și Domnul i-a poruncit
lui Iosua fiul lui Nun și i-a spus lui: Fii puternic și curajos căci tu îi vei
aduce pe copiii lui Israel la ținutul pe care Eu l-am jurat că îl voi da lor,
iar Eu voi fi cu tine. 4. Și Moise i-a spus lui Iosua: Fii puternic și curajos
căci tu îi vei face pe copiii lui Israel să moștenească ținutul, iar Domnul va
fi cu tine, El nu te va lăsa și nici nu te va părăsi, să nu fii temător și nici
deznădăjduit. 5. Iar Moise a strigat către toți copiii lui Israel și le-a spus
lor: Voi ați văzut tot binele pe care Domnul Dumnezeul vostru l-a făcut pentru
voi în pustietate. 6. Așadar acum, respectați toate cuvintele legii acesteia,
și mergeți în calea Domnului Dumnezeului vostru, nu vă întoarceți de la calea
pe care Domnul v-a poruncit-o vouă, fie spre dreapta sau spre stânga. 7. Și
Moise i-a învățat pe copiii lui Israel statute și judecăți și legi să le facă
în ținut precum Domnul îi poruncise lui. 8. Și el i-a învățat pe ei calea
Domnului și legile Lui; iată, ele sunt scrise în Cartea Legii lui Dumnezeu pe
care El a dat-o copiilor lui Israel prin mâna lui Moise. 9. Iar Moise a
terminat de poruncit copiilor lui Israel. Și Domnul i-a vorbit lui, spunând:
Urcă pe Muntele Abarim și mori acolo, și fii adunat la oamenii tăi precum Aaron
fratele tău a fost adunat. 10. Și Moise a urcat precum Domnul îi poruncise lui,
iar el a murit acolo în ținutul Moab la ordinul Domnului, în anul 40 de la
plecarea israeliților din ținutul Egiptului. 11. Iar copiii lui Israel au plâns
pentru Moise în câmpiile Moabului timp de 30 de zile, și zilele plânsului și jelitului
pentru Moise au fost împlinite. Capitolul
88: 1. Și a fost după moartea lui Moise că Domnul i-a vorbit lui Iosua
fiul lui Nun, zicând: 2. Ridică-te și treci Iordanul în meleagul pe care Eu
l-am dat copiilor lui Israel, iar tu îi vei face pe copiii lui Israel să
moștenească meleagul. 3. Fiecare loc peste care talpa picioarelor tale va
călca, îți va aparține. De la pustietatea Libanului până la marele râu Perat va
fi granița ta. 4. Niciun om nu se va ridica împotriva ta în toate zilele vieții
tale; precum Eu am fost cu Moise, așa voi fi Eu cu tine, doar fii puternic și
curajos să respecți toată legea pe care Moise ți-a poruncit-o ție, nu te
întoarce de la cale fie spre dreapta sau spre stânga, pentru ca tu să poți prospera
în tot ceea ce faci. 5. Iar Iosua le-a poruncit ofițerilor lui Israel, zicând:
Treceți prin tabără și porunciți-le oamenilor, spunând: Pregătiți-vă provizii,
căci după trei zile voi veți trece Iordanul să posedați ținutul. 6. Și ofițerii
copiilor lui Israel au făcut astfel, și le-au poruncit oamenilor iar ei au
făcut tot ceea ce Iosua poruncise. 7. Iar Iosua a trimis doi oameni să spioneze
ținutul Ierihonului, și oamenii au mers și au spionat Ierihonul. 8. Și la
sfârșitul a șapte zile ei au venit la Iosua în tabără și i-au spus: Domnul a
dat tot ținutul în mâna noastră, iar locuitorii de acolo se topesc de frică din
pricina noastră. 9. Și s-a întâmplat după aceea, că Iosua s-a sculat dimineața
și tot Israelul cu el, și ei au plecat din Șittim. Iar Iosua și tot Israelul cu
el au trecut Iordanul; și Iosua avea 82 de ani când a trecut Iordanul cu
Israel. 10. Și oamenii au plecat de la Iordan în a zecea zi a primei luni, și
au campat în Gilgal la colțul estic al Ierihonului. 11. Și copiii lui Israel au
ținut Paștile în Gilgal în câmpiile Ierihonului, în ziua 14 a lunii, precum
este scris în legea lui Moise. 12. Iar manna a încetat la acea vreme în a doua
zi după Paști, și nu mai era mannă pentru copiii lui Israel, și ei au mâncat
din produsele ținutului Canaan. 13. Și Ierihonul era în totalitate închis
pentru copiii lui Israel, nimeni nu intra sau ieșea. 14. Și a fost în cea de-a
doua lună, în prima zi a lunii, că Domnul i-a spus lui Iosua: Ridică-te, iată
Eu am dat Ierihonul în mâna ta cu toți oamenii lui; și toți oamenii tăi de
luptă vor merge în jurul orașului, odată pe zi, astfel vei face timp de șase
zile. 15. Iar preoții vor sufla în trâmbițe, și când se va auzi sunetul
trâmbiței toți oamenii să dea un mare strigăt pentru ca zidurile orașului să se
prăbușească; toți oamenii vor merge fiecare împotriva adversarului lui. 16. Și
Iosua a făcut conform la tot ceea ce Domnul îi poruncise lui. 17. Și în a
șaptea zi ei au mers în jurul orașului de șapte ori, iar preoții au suflat în
trâmbițe. 18. Iar a șaptea oară, Iosua a spus oamenilor: Strigați, căci Domnul
a dat tot orașul în mâinile noastre. 19. Doar că orașul și tot ceea ce conține
va fi necurat Domnului, și abțineți-vă de la lucrul necurat, ca nu cumva să
faceți tabăra lui Israel necurată și să o necăjiți. 20. Dar tot argintul și
aurul și alama și fierul vor fi consacrate Domnului, ele vor intra în
trezoreria Domnului. 21. Și oamenii au suflat în trâmbițe și au scos un strigăt
mare, iar zidurile Ierihonului s-au prăbușit, și toți oamenii au mers, fiecare om
drept înaintea lui, și au luat orașul și au distrus cu desăvârșire tot ce era
în el, atât bărbați cât și femei, tineri și bătrâni, boi și oi și asini, cu
ascuțișul sabiei. 22. Și au ars tot orașul cu foc; doar vasele de argint și
aur, și alamă și fier, ei le-au pus în trezoreria Domnului. 23. Și Iosua a
jurat la acea vreme, zicând: Blestemat fie omul care clădește Ierihonul. El va
pune în fundația lui întâiul său născut, iar în porțile lui își va pune fiul
cel mai tânăr. 24. Iar Acan, fiul lui Carmi fiul lui Zabdi fiul lui Zerah fiul
lui Iuda, s-a purtat perfid cu lucrul necurat, și a luat lucrul necurat și l-a
ascuns în cort, iar mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Israel. 25. Și
a fost după aceasta, când copiii lui Israel se întorseseră de la arderea
Ierihonului, că Iosua a trimis oameni să spioneze de asemenea și în Ai, și să
dea raport cum să lupte împotriva lui. 26. Iar oamenii au mers și au spionat Aiul,
și s-au întors și au spus: Să nu meargă toți bărbații cu tine în Ai, lasă doar
vreo 3.000 de bărbați să meargă și să distrugă orașul, căci bărbații de acolo
sunt puțini. 27. Și Iosua a făcut astfel, și au mers cu el din copiii lui
Israel aproape 3.000 de bărbați, și au luptat împotriva bărbaților din Ai. 28.
Iar bătălia a fost severă împotriva lui Israel, și bărbații din Ai au ucis 36
de bărbați ai lui Israel, și copiii lui Israel au fugit dinaintea bărbaților
din Ai. 29. Și când Iosua a văzut acest lucru și-a rupt veșmintele sale și a
căzut asupra feței sale la pământ înaintea Domnului, el, cu bătrânii lui
Israel, și ei și-au pus praf pe capetele lor. 30. Și Iosua a spus: De ce O
Doamne ai adus Tu poporul acesta peste Iordan? Ce am să spun după ce israeliții
și-au întors spatele la vrășmașii lor? 31. Așadar acum, toți canaaniții,
locuitori ai ținutului, vor auzi acest lucru, și ne vor înconjura și vor stârpi
numele nostru. 32. Și Domnul i-a spus lui Iosua: De ce cazi asupra feței tale?
Ridică-te, mergi de aici, căci israeliții au păcătuit, și au luat din lucrul
necurat. Eu nu voi mai fi cu ei decât dacă ei distrug lucrul necurat de printre
ei. 33. Iar Iosua s-a ridicat și a adunat oamenii, și a adus Urimul la ordinul
Domnului, și tribul lui Iuda a fost luat, iar Acan fiul lui Carmi a fost luat. 34.
Și Iosua i-a spus lui Acan: Spune-mi fiul meu, ce ai făcut tu, iar Acan a spus:
Eu am văzut printre pradă un veșmânt bun din Șinear și 200 shekeli de argint,
și o pană de aur de 50 shekeli greutate; eu am râvnit la ele și le-am luat, și
iată, ele sunt toate ascunse în pământ în mijlocul cortului. 35. Iar Iosua a
trimis oameni, care au mers și le-au luat din cortul lui Acan, și le-au adus la
Iosua. 36. Și Iosua i-a luat pe Acan și pe aceste lucruri, și pe fiii și
fiicele lui și tot ce îi aparținea lui, iar ei i-au adus în valea Acorului. 37.
Și Iosua i-a ars pe ei acolo cu foc, și toți israeliții au aruncat cu pietre în
Acan, și au ridicat deasupra lui un morman de pietre, prin urmare el a numit
acel loc Valea Acorului. În acest mod mânia Domnului a fost potolită, iar Iosua
după aceea a venit la oraș și a luptat împotriva lui. 38. Și Domnul i-a spus
lui Iosua: Nu te teme, nici nu fi consternat, iată, Eu am dat în mâna ta Aiul,
regele și oamenii lui, iar tu le vei face lor precum le-ai făcut Ierihonului și
regelui lui, doar bunurile de acolo și vitele de acolo le veți lua ca pradă
pentru voi; pregătește o ambuscadă împotriva orașului în spatele lui. 39.
Așadar Iosua a făcut conform Cuvântului Domnului, și el a ales dintre fiii
războiului 30.000 de oameni viteji, și i-a trimis pe ei, iar ei au așteptat în
ambuscadă împotriva orașului. 40. Și el le-a poruncit lor, zicând: Când voi ne
veți vedea pe noi fugind dinaintea lor cu viclenie, iar ei ne vor urmări, voi
atunci vă veți ridica din ambuscadă și veți lua orașul, iar ei au făcut astfel.
41. Și Iosua a luptat, iar oamenii orașului au ieșit înspre Israel, necunoscând
că așteptau în ambuscadă pentru ei în spatele orașului. 42. Iar Iosua și toți
israeliții s-au prefăcut a fi osteniți înaintea lor, și au fugit prin drumul
pustietății cu viclenie. 43. Și bărbații din Ai au adunat toți oamenii care erau
în oraș să-i urmărească pe israeliți, iar ei au ieșit afară și au fost ademeniți
departe de oraș, niciunul nu a rămas. Ei au lăsat orașul deschis și i-au
urmărit pe israeliți. 44. Iar aceia care așteptau în ambuscadă s-au ridicat din
locurile lor, și s-au grăbit să intre în oraș și l-au luat și l-au incendiat,
iar oamenii din Ai s-au întors înapoi, și iată fumul orașului se ridica la
ceruri, și nu aveau niciun mijloc de a se retrage fie într-o parte sau în
cealaltă. 45. Și toți oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel, unii pe o
parte și alții pe cealaltă parte, și i-au ucis încât niciunul din ei nu a mai
rămas. 46. Și copiii lui Israel l-au luat pe regele Meloș al Aiului viu, și
l-au adus la Iosua, iar Iosua l-a spânzurat de un copac și a murit. 47. Iar
copiii lui Israel s-au întors la oraș după ce l-au ars, și i-au ucis pe toți
cei care se aflau în el cu ascuțișul sabiei. 48. Și numărul celor ce căzuseră
din oamenii Aiului, și bărbați și femei, a fost de 12.000; doar vitele și prada
orașului au luat-o pentru ei, conform Cuvântului Domnului către Iosua. 49. Și
toți regii de partea aceasta a Iordanului, toți regii Canaanului, au auzit de
răul pe care copiii lui Israel îl făcuseră Ierihonului și Aiului, și s-au
adunat împreună să lupte împotriva lui Israel. 50. Doar locuitorii Gibeonului
s-au temut mult să lupte împotriva izraeliților ca nu cumva să piară, așa că
s-au purtat cu viclenie, și au venit la Iosua și la tot Israelul, și le-au
spus: Noi am venit dintr-un ținut îndepărtat, așadar acum faceți un legământ cu
noi. 51. Iar locuitorii Gibeonului au fost mai șireți decât copiii lui Israel,
iar copiii lui Israel au făcut un legământ cu ei, și au făcut pace cu ei, iar
prinții congregației le-au jurat, dar după aceea copiii lui Israel au aflat că
erau vecini lor și că locuiau printre ei. 52. Dar copiii lui Israel nu i-au
ucis; căci le juraseră lor pe Domnul, iar ei au devenit tăietori de lemne și adăpători.
53. Și Iosua le-a spus lor: De ce m-ați înșelat să ne faceți acest lucru nouă? Iar
ei i-au răspuns lui, zicând: Deoarece le-a fost spus slujitorilor tăi tot ceea
ce tu făcuseși tuturor regilor amoriților, și noi ne-am temut mult pentru
viețile noastre, și prin urmare noi am făcut acest lucru. 54. Și Iosua le-a
stabilit lor în acea zi să taie lemne și să adape, și el i-a împărțit pe ei ca
sclavi la toate triburile lui Israel. 55. Iar când regele Adonițedec al
Ierusalimului a auzit tot ceea ce copiii lui Israel făcuseră Ierihonului și
Aiului, a trimis vorbă la regele Hoham al Hebronului și la regele Piram al
Iarmutului, și la regele Iafia al Lachișului și la regele Deber al Eglonului,
spunând: 56. Veniți la mine și ajutați-mă, ca să îi putem nimici pe copiii lui
Israel și pe locuitorii Gibeonului care au făcut pace cu copiii lui Israel. 57.
Și s-au adunat împreună iar cei cinci regi ai amoriților au mers cu toate
oștile lor, un popor numerous precum nisipul malului mării. 58. Și toți acești
regi au venit și au campat înainte de Gibeon, și au început să lupte împotriva
locuitorilor Gibeonului, iar toți oamenii din Gibeon au trimis vorbă la Iosua,
spunând: Vino repede la noi și ajută-ne, căci toți regii amoriților s-au adunat
împreună să lupte împotriva noastră. 59. Iar Iosua și toți oamenii de luptă au
plecat din Gilgal, și Iosua a venit brusc la ei, și i-a lovit pe acești cinci regi
cu un mare măcel. 60. Și Domnul i-a zăpăcit pe ei înaintea copiilor lui Israel,
care i-au lovit cu un măcel teribil în Gibeon, și i-au urmărit de-a lungul
drumului care duce prin Beth Boron până la Machedah, iar ei au fugit dinaintea copiilor
lui Israel. 61. Și în timp ce ei fugeau, Domnul a trimis asupra lor grindină
din cer, și mai mulți dintre ei au murit de la grindină, decât de la măcelul
copiilor lui Israel. 62. Iar copiii lui Israel i-au urmărit, și i-au ucis pe
drum, mergând în continuare și omorându-i. 63. Și în timp ce ei omorau, ziua
declina înspre seară, iar Iosua a spus în văzul tuturor oamenilor: Soare stai
tu nemișcat deasupra Gibeonului și tu lună în valea Aialonului, până când neamul
se va fi răzbunat asupra vrășmașilor ei. 64. Iar Domnul a ascultat de vocea lui
Iosua, și soarele a stat nemișcat în mijlocul cerurilor, și a stat nemișcat 36
de vremuri, iar luna de asemenea a rămas nemișcată și nu s-a grăbit să coboare
în timpul întregii zi. 65. Și nu a fost nicio zi ca aceea înaintea ei sau după
ea, în care Domnul să fi ascultat de vocea unui om, căci Domnul lupta pentru
Israel. Capitolul 89: 1.
Atunci a grăit Iosua acest cântec, în ziua în care Domnul îi dăduse pe amoriți
în mâna lui Iosua și a copiilor lui Israel, și el a spus în văzul întregului
Israel: 2. Tu ai făcut lucruri mărețe, O Doamne. Tu ai făcut lucrări mari. Cine
este asemenea Ție? Buzele mele vor cânta numelui Tău. 3. Bunătatea mea și
fortăreața mea, turnul meu înalt, eu îți voi cânta un nou cântec Ție. Cu
mulțumire eu îți voi cânta Ție. Tu ești puterea salvării mele. 4. Toți regii
pământului te vor slăvi pe Tine, prinții lumii îți vor cânta Ție, copiii lui
Israel se vor bucura în salvarea Ta, ei vor cânta și vor slăvi puterea Ta. 5.
La Tine, O Doamne, noi ne-am destăinuit. Noi am spus, Tu ești Dumnezeul nostru,
căci Tu ai fost adăpostul nostru și turnul nostru strașnic împotriva dușmanilor
noștri. 6. La Tine noi am plâns și nu am fost rușinați, în Tine noi ne-am
încrezut și am fost izbăviți. Când noi am plans la Tine, Tu ne-ai auzit vocea
noastră, Tu ne-ai izbăvit sufletele noastre de sabie, Tu ne-ai arătat nouă
grația Ta, Tu ne-ai dat nouă salvarea ta, Tu ne-ai bucurat inimile noastre cu
puterea Ta. 7. Tu ai pornit pentru salvarea noastră, cu al Tău braț Tu i-ai
răscumpărat pe oamenii Tăi; Tu ne-ai răspuns nouă din Cerurile Sfințeniei Tale,
Tu ne-ai salvat pe noi de zeci de mii de oameni. 8. Soarele și luna au stat
nemișcate în cer, și Tu ai stat în mânia Ta împotriva opresorilor noștri și ai
poruncit judecățile Tale asupra lor. 9. Toți prinții pământului s-au ridicat,
regii națiunilor se adunaseră împreună, ei nu au fost mișcați la prezența Ta,
ei au dorit bătăliile Tale. 10. Tu te-ai ridicat împotriva lor în mânia Ta, și
ți-ai coborât urgia Ta asupra lor; Tu i-ai distrus pe ei în mania ta, și i-ai
nimicit pe ei în inima Ta. 11. Neamuri au fost consumate de furia Ta, regate au
declinat din pricina urgiei Tale, Tu ai rănit regi în ziua mâniei Tale. 12. Tu
ți-ai turnat furia Ta asupra lor, mânia Ta furioasă i-a apucat pe ei; Tu le-ai
întors nedreptatea lor asupra lor, și i-ai nimicit pe ei în nelegiuirea lor. 13.
Ei au întins o capcană, ei au căzut înăuntrul ei, în plasă ei s-au ascuns,
piciorul lor a fost prins. 14. Mâna Ta a fost pregătită pentru toți dușmanii
Tăi care au spus, prin sabia noastră noi posedăm ținutul, prin armele noastre
noi locuim în oraș. Tu le-ai umplut fețele lor cu rușine, Tu le-ai adus
coarnele lor la pământ, Tu i-ai îngrozit pe ei în furia ta și i-ai distrus pe
ei în mânia Ta. 15. Pământul a tremurat și s-a zguduit la sunetul furtunii Tale
asupra lor. Tu nu ai reținut sufletele lor de la moarte și le-ai coborât
viețile lor în mormânt. 16. Tu i-ai urmărit pe ei în furtuna Ta, Tu i-ai
consumat pe ei în vijelia Ta, Tu ai schimbat ploaia lor în grindină. Ei au
căzut în puțuri adânci încât ei nu s-au putut ridica. 17. Stârvurile lor au
fost precum gunoiul aruncat în mijlocul străzilor. 18. Ei au fost consumați și
distruși în mânia ta. Tu i-ai salvat pe oamenii tăi cu puterea Ta. 19. Așadar,
inimile noastre se bucură în Tine, sufletele noastre se înalță în salvarea Ta. 20.
Limbile noastre vor relata puterea Ta, noi vom cânta și vom lăuda lucrările
Tale minunate. 21. Căci Tu ne-ai salvat pe noi de la dușmanii noștri, Tu ne-ai
izbăvit pe noi de aceia care s-au ridicat împotriva noastră, Tu i-ai distrus pe
ei dinaintea noastră și i-ai strivit pe ei sub picioarele noastre. 22. Astfel
toți dușmanii Tăi vor pieri Doamne, și nelegiuiții vor fi precum pleava
risipită de vânt, și cei iubiți de Tine vor fi precum copaci plantați lângă
ape. 23. Așadar, Iosua și tot Israelul cu el s-au întors la tabără în Gilgal,
după ce-i nimiciseră pe toți regii, încât nicio rămășiță nu a fost lăsată din
ei. 24. Și cei cinci regi au fugit singuri pe jos de la bătălie, și s-au ascuns
într-o peșteră, iar Iosua a căutat după ei pe câmpul de bătălie, și nu i-a
găsit. 25. Și i-a fost după aceea spus lui Iosua, zicând: Regii sunt găsiți și
iată ei sunt ascunși într-o peșteră. 26. Iar Iosua a spus: Desemnați oameni care
să fie la gura peșterii, să îi păzească, ca nu cumva să plece de acolo; și
copiii lui Israel au făcut astfel. 27. Și Iosua a stigat către tot Israelul și
a spus ofițerilor de bătălie: Puneți-vă picioarele voastre pe gâtlejurile
acestor regi, iar Iosua a spus: Astfel va face Domnul tuturor vrășmașilor
voștri. 28. Iar Iosua a poruncit apoi ca ei să-i omoare pe regi și să îi arunce
în peșteră, și să pună pietre mari la gura peșterii. 29. Și Iosua a mers după
aceea cu toți oamenii care erau cu el în acea zi la Maccedah, și l-a nimicit cu
ascuțișul sabiei. 30. Și el a distrus cu desăvârșire sufletele și tot ce
aparținea orașului, și le-a făcut regelui și oamenilor de acolo precum el îi
făcuse Ierihonului. 31. Iar el a trecut de acolo la Libnah și s-a luptat
împotriva lui, și Domnul l-a dat în mâna lui, și Iosua l-a nimicit cu ascuțișul
sabiei și pe toate sufletele de acolo, și i-a făcut orașului și regelui de
acolo precum el îi făcuse Ierihonului. 32. Și de acolo el a continuat spre Lachiș
să lupte împotriva lui, iar regele Horam din Gaza, s-a ridicat să le asiste
oamenilor din Lachiș, și Iosua i-a nimicit pe el și pe oamenii lui până când nu
i-a rămas niciunul lui. 33. Iar Iosua a luat Lachișul și toți oamenii de acolo,
și a făcut precum el făcuse în Libna. 34. Și Iosua a trecut de acolo la Eglon,
și l-a luat și pe acela de asemenea, și l-a nimicit cu tot cu oamenii de acolo
prin ascuțișul sabiei. 35. Și de acolo el a trecut la Hebron și a luptat
împotriva lui și l-a luat și l-a distrus cu desăvârșire, iar el s-a întors de
acolo cu tot Israelul la Debir și a luptat împotriva lui și l-a nimicit cu
ascuțișul sabiei. 36. Iar el a distrus fiecare suflet de acolo, nu a lăsat pe
niciunul rămas, și le-a făcut locului și regelui de acolo precum el îi făcuse
Ierihonului. 37. Și Iosua a bătut toți regii amoriților de la Cadeș-Barnea până
la Azah, și el le-a luat țara lor deodată, căci Domnul a luptat pentru Israel. 38.
Și Iosua cu tot Israelul au venit la tabără în Gilgal. 39. Când la acea vreme
regele Iabin al Cazorului a auzit tot ceea ce Iosua făcuse regilor amoriților,
Iabin a trimis vorbă la regele Iobat al Midianului, la regele Laban al
Șimronului, , la regele Iefal al Achșafului, și la toți regii amoriților,
zicând: 40. Veniți repede la noi și ajutați-ne, ca să-i putem bate pe copiii
lui Israel înainte ca ei să vină asupra noastră și să ne facă nouă precum ei au
făcut celorlalți regi ai amoriților. 41. Și toți acești regi au ascultat de
cuvintele regelui Iabin al Cazorului, și au plecat cu toate oștile lor, 17
regi. Iar oamenii lor erau numeroși precum nisipul de pe malul mării, împreună
cu cai și care fără număr, și au venit și au campat împreună la apele
Meromului, și s-au întâlnit să lupte împreună împotriva lui Israel. 42. Și
Domnul i-a spus lui Iosua: Nu te teme de ei, căci mâine pe la timpul acesta Eu
îi voi da pe ei, toți morți înaintea ta, tu le vei ologii caii lor și le vei
arde carele lor cu foc. 43. Iar Iosua a venit cu toți oamenii de război deodată
asupra lor și i-au bătut, iar ei au căzut în mâinile lor, căci Domnul îi dăduse
pe ei în mâinile copiilor lui Israel. 44. Așadar copiii lui Israel i-au urmărit
pe toți acești regi cu oștile lor, și i-au nimicit până când nu a mai rămas
niciunul din ei, iar Iosua le-a făcut lor precum Domnul îi spusese lui. 45. Și
Iosua s-a întors la acea vreme la Cazor și l-a nimicit cu ascuțișul sabiei și a
distrus fiecare suflet din el, și l-a ars cu foc, iar de la Cazor, Iosua a
trecut la Șimron și l-a nimicit și l-a distrus cu desăvârșire. 46. De acolo el
a trecut la Achșaf și i-a făcut precum el îi făcuse Șimronului. 47. De acolo el
a trecut la Adulam și a nimicit toți oamenii din el, și i-a făcut Adulamului
precum el îi făcuse Achșafului și Șimronului. 48. Și el a trecut de acolo la
toate orașele regilor, pe care el îi omorâse, și a bătut toți oamenii care erau
rămași din ei și i-a distrus cu desăvârșire. 49. Doar bunurile lor și vitele
lor israeliții le-au luat ca pradă, dar pe fiecare om ei l-au ucis, nu i-au
îndurat niciunui suflet să trăiască. 50. Precum Domnul îi poruncise lui Moise
astfel au făcut Iosua și tot Israelul, ei nu au eșuat în nimic. 51. Iar Iosua
și toți copiii lui Israel au nimicit tot ținutul Canaan precum Domnul le
poruncise lor, și i-au ucis pe toți regii lor, fiind 31 de regi, iar copiii lui
Israel au luat toată țara lor, 52. Înafara regatelor lui Sihon și Og, care erau
pe partea celaltă a Iodranului, din care Moise nimicise multe orașe. Pe acelea
Moise le-a dat rubeniților și gadiților și la jumătate din tribul lui Manasse. 53.
Și Iosua a ucis toți regii care erau pe partea aceea a Iordanului către vest,
și meleagurile le-a dat ca moștenire celor nouă triburi și jumătății de trib
ale lui Israel. 54. Timp de cinci ani Iosua a purtat în continuare războiul cu
acești regi, și le-a dat orașele lor la israeliți, iar ținutul a devenit
liniștit de la bătălie de-a lungul orașelor amoriților și canaaniților. Capitolul 90: 1. La acea vreme
în al cincilea an după ce copiii lui Israel trecuseră peste Iordan, după ce
copiii lui Israel se odihniseră de la războiul lor cu canaaniții, la acea vreme
bătălii mari și severe s-au ivit între Edom și copiii lui Chittim, iar copiii
lui Chittim s-au luptat împotriva Edomului. 2. Și regele Abianus al Chittimului
a pornit în acel an, care a fost anul 31 al domniei lui, și el a avut o forță mare
cu el dintre oamenii viteji ai copiilor lui Chittim, și el a mers la Seir să
lupte împotriva copiilor lui Esau. 3. Iar regele Hadad al Edomului a auzit de
raportul lui, și a pornit să îl întâmpine cu un popor numeros și o forță
puternică, și s-a angajat în bătălie cu el în șesul Edomului. 4. Și mâna
Chittimului a prevalat asupra copiilor lui Esau, iar copiii lui Chittim au ucis
din copiii lui Esau 22.000 de oameni, și toți copiii lui Esau au fugit
dinaintea lor. 5. Iar copiii lui Chittim i-au urmărit și au ajuns la regele
Hadad al Edomului, care fugea dinaintea lor, și l-au prins viu și l-au adus la
regele Abianus al Chittimului. 6. Și Abianus a ordonat să fie ucis, iar regele
Hadad al Edomului a murit în anul 48 al domniei lui. 7. Și copiii lui Chittim
au continuat urmărirea Edomului, și i-au lovit cu un mare măcel, iar Edomul a
devenit supus copiilor lui Chittim. 8. Iar copiii lui Chittim au domnit peste
Edom, și Edomul a venit sub mâna copiilor lui Chittim iar ei au devenit un
singur regat din acea zi înainte. 9. Și de la acea vreme ei nu și-au mai putut
ridica capetele lor, iar regatul lor a devenit unul cu copiii lui Chittim. 10.
Și Abianus a desemnat ofițeri în Edom și toți copiii lui Edom au devenit supuși
și tributari la Abianus, iar Abianus s-a întors înapoi în ținutul lui, Chittim.
11. Și când el s-a întors, și-a înnoit guvernul și și-a construit un palat
spațios și fortificat ca reședință regală, și a domnit în siguranță peste
copiii lui Chittim și peste Edom. 12. În acele zile, după ce copiii lui Israel
îi alungaseră pe toți canaaniții și amoriții, Iosua era bătrân și avansat în
ani. 13. Iar Domnul i-a spus lui Iosua: Tu ești bătrân, avansat în viață, și o
mare parte din ținut rămâne să fie luată în posesie. 14. Așadar acum împarte
acest ținut ca moștenire celor nouă triburi și jumătății de trib al lui
Manasse, iar Iosua s-a ridicat și a făcut precum Domnul îi spusese lui. 15. Și
el a împărțit tot ținutul între triburile lui Israel ca o moștenire, în
concordanță cu diviziunile lor. 16. Dar tribului lui Levi el nu i-a dat nicio
moștenire, ofrandele Domnului sunt moștenirea lor precum Domnul spusese de ei
prin intermediul lui Moise. 17. Și Iosua a dat Muntele Hebron lui Caleb, fiul
lui Iefune, o parte deasupra fraților lui, precum Domnul spusese prin Moise. 18.
Prin urmare Hebronul a devenit o moștenire pentru Caleb și copiii lui până în
această zi. 19. Iar Iosua a împărțit tot ținutul prin tragere la sorți la tot
Israelul ca moștenire, precum Domnul îi poruncise lui. 20. Și copiii lui Israel
au dat orașe leviților din propria lor moștenire, și suburbii pentru vitele
lor, și proprietate, precum Domnul îi poruncise lui Moise, astfel au făcut
copiii lui Israel, și ei au împărțit ținutul prin tragere la sorți fie mici sau
mari. 21. Iar ei au mers să moștenească ținutul conform granițelor lor, și
copiii lui Israel i-au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei. 22.
Prin Cuvântul Domnului ei i-au dat lui orașul pe care el l-a cerut,
Timnat-Serac în Muntele Efraim, iar el a construit orașul și a locuit înăuntrul
lui. 23. Acestea sunt moștenirile pe care preotul Eleazer și Iosua, fiul lui
Nun, și căpeteniile triburilor le-au porționat copiilor lui Israel prin tragere
la sorți în Șiloh, înaintea Domnului, la ușa cortului, iar ei au terminat de
împărțit ținutul. 24. Și Domnul a dat ținutul israeliților, iar ei l-au
stăpânit precum Domnul le spusese lor, și precum Domnul le jurase strămoșilor
lor. 25. Și Domnul a dat israeliților odihnă de la toți dușmanii lor dimprejur,
și niciun om nu s-a ridicat împotriva lor, iar Domnul i-a dat pe toți dușmanii
lor în mâinile lor, și niciun lucru nu a lipsit din tot binele pe care Domnul
îl vorbise copiilor lui Israel, da Domnul a înfăptuit toate lucrurile. 26. Iar
Iosua i-a chemat pe toți copiii lui Israel și i-a binecuvântat, și le-a
poruncit lor să-i slujească Domnului, iar el după aceea i-a trimis, și ei au
mers fiecare om în orașul lui, și fiecare om la moștenirea lui. 27. Și copiii
lui Israel i-au slujit Domnului în toate zilele lui Iosua, iar Domnul le-a dat
lor odihnă de la toți dimprejurul lor, și ei au locuit în siguranță în orașele
lor. 28. Și s-a întâmplat în acele zile, că regele Abianus al Chittimului a
murit, în anul 38 al domniei lui, care este al șaptelea an al domniei lui peste
Edom, iar ei l-au îngropat în locul lui pe care și-l construise, și Latinus a domnit
în locul lui 50 de ani. 29. Și în timpul domniei lui el a pornit cu o armată,
și a mers și a luptat împotriva locuitorilor din Britannia și Chernania, copiii
lui Elișa fiul lui Iavan, și a prevalat asupra lor și i-a făcut pe ei
tributari. 30. El apoi a auzit că Edomul se răzvrătise de sub mâna Chittimului,
iar Latinus a mers la ei și i-a bătut și i-a supus, și i-a pus pe ei sub mâna
copiilor lui Chittim, iar Edomul a devenit un singur regat cu copiii lui Chittim
în toate zilele. 31. Și pentru mulți ani nu a fost niciun rege în Edom, iar
guvernul lor a fost cu copiii lui Chittim și cu regele lor. 32. Și a fost în
anul 26 după ce copiii lui Israel traversaseră Iordanul, care este anul 66 după
ce copiii lui Israel plecaseră din Egipt, că Iosua era bătrân, avansat în ani,
având 108 ani în acele zile. 33. Și Iosua a chemat tot Israelul, bătrânii lor,
judecătorii și ofițerii lor, după ce Domnul dăduse tuturor israeliților odihnă
de la toți dușmanii lor de jur împrejur, iar Iosua le-a spus bătrânilor
Israelului, și judecătorilor lor: Iată, eu sunt bătrân, avansat în ani, și voi
ați văzut ceea ce Domnul a făcut tuturor neamurilor pe care El le-a alungat
dinaintea voastră, căci este Domnul care a luptat pentru voi. 34. Așadar acum
întăriți-vă să păstrați și să faceți toate cuvintele legii lui Moise, să nu
deviați de la ea înspre dreapta sau înspre stânga, și să nu veniți printre
acele neamuri care sunt rămase în ținut; nici să nu pomeniți numele zeilor lor,
ci voi să vă alipiți de Domnul Dumnezeul vostru, precum voi ați făcut până în această
zi. 35. Și Iosua i-a îndemnat mult pe copiii lui Israel să-i slujească Domnului
în toate zilele lor. 36. Iar toți israeliții au spus: Noi îi vom sluji Domnului
Dumnezeului nostru în toate zilele noastre, noi și copiii noștri, și copiii
copiilor noștri, și sămânța noastră pentru totdeauna! 37. Și Iosua a făcut un
legământ cu oamenii în acea zi, și i-a trimis pe copiii lui Israel, iar ei au mers
fiecare om la moștenirea lui și la orașul lui. 38. Și a fost în acele zile,
când copiii lui Israel locuiau în siguranță în orașele lor, că ei au îngropat
coșciugele triburilor strămoșilor lor, pe care ei le aduseseră din Egipt,
fiecare om în moștenirea copiilor lui. Copiii lui Israel i-au îngropat pe cei
12 fii ai lui Iacob, fiecare om în proprietatea copiilor lui. 39. Și acestea
sunt numele orașelor în care ei i-au îngropat pe cei 12 fii ai lui Iacob, pe
care copiii lui Israel îi aduseseră din Egipt. 40. Iar ei i-au îngropat pe
Ruben și pe Gad în partea aceasta a Iordanului în Romia, pe care Moise o dăduse
copiilor lor. 41. Și ei i-au îngropat pe Simeon și pe Levi în orașul Mauda,
care fusese dat copiilor lui Simeon, și suburbia orașului a fost pentru copiii
lui Levi. 42. Și ei l-au îngropat pe Iuda în orașul lui Beniamin vizavi de
Betleem. 43. Și ei au îngropat oasele lui Issacar și lui Zebulun în Sidon, în
partea care le-a revenit copiilor lor. 44. Iar Dan a fost îngropat în orașul
copiilor lui în Eștael, și ei i-au îngropat pe Naftali și pe Așer în Cadeș-Naftali,
fiecare om în locul lui care fusese dat copiilor lui. 45. Și ei au îngropat
oasele lui Iosif în Sihem, în partea terenului pe care Iacob o cumpărase de la
Hamor, și pe care Iosif a primit-o ca moștenire. 46. Și ei l-au îngropat pe
Beniamin în Ierusalim vizavi de iebusiți, care fusese dat copiilor lui
Beniamin; copiii lui Israel și-au îngropat părinții lor fiecare om în orașul
copiilor lui. 47. Și la capătul a doi ani Iosua, fiul lui Nun, a murit la
vârsta de 110 ani, și timpul în care Iosua a judecat Israelul a fost de 28 de
ani, iar Israel i-a slujit Domnului în toate zilele vieții lui. 48. Iar
celelalte treburi ale lui Iosua și bătăliile lui și mustrările lui cu care el
mustrase Israelul, și toate cele ce el le poruncise lor, și numele orașelor pe
care copiii lui Israel le stăpâneau în acele zile, iată, sunt scrise în cartea
cuvintelor lui Iosua către copiii lui Israel, și în cartea războaielor
Domnului, pe care Moise și Iosua și copii lui Israel le scriseseră. 49. Și
copiii lui Israel l-au îngropat pe Iosua la granița moștenirii lui, în
Timnat-Serac, care îi fusese dat lui în Muntele Efraim. 50. Iar Eleazer, fiul
lui Aaron, a murit în acele zile, și ei l-au îngropat pe el într-un deal aparținându-i
lui Fineas fiul său, care îi fusese dat lui în Muntele Efraim. Capitolul 91: 1. La acea vreme,
după moartea lui Iosua, copiii canaaniților erau încă în ținut, iar israeliții
s-au hotărât să îi alunge. 2. Și copiii lui Israel l-au întrebat pe Domnul,
zicând: Cine se va duce întâi pentru noi la canaaniți să lupte împotriva lor?
Iar Domnul a spus: Iuda va merge. 3. Iar copiii lui Iuda le-au spus copiilor
lui Simeon: Mergeți cu noi în sarcina noastră, și vom lupta împotriva canaaniților
iar noi de asemenea vom merge cu voi în sarcina voastră. Așadar copiii lui
Simeon au mers cu copiii lui Iuda. 4. Și copiii lui Iuda au mers și s-au luptat
împotriva canaaniților. Așa că Domnul i-a dat pe canaaniți în mâinile copiilor
lui Iuda, și i-au omorât în Bezec, 10.000 de oameni. 5. Iar ei s-au luptat cu
Adoni-Bezec în Bezec, și el a fugit dinaintea lor, și ei l-au urmărit și l-au
prins, și l-au apucat și i-au retezat degetele lui mari de la picioare și de la
mâini. 6. Și Adoni-Bezec a spus: 70 de regi având degetele lor mari de la mâini
și de la picioare retezate, și-au adunat carnea lor sub masa mea. Precum eu am
făcut, astfel Dumnezeu mi-a răsplătit mie; iar ei l-au adus pe el la Ierusalim
și el a murit acolo. 7. Și copiii lui Simeon au mers cu copiii lui Iuda, și
i-au ucis pe canaaniți cu ascuțișul sabiei. 8. Și Domnul a fost cu copiii lui
Iuda, iar ei au stăpânit muntele, și copiii lui Iosif au mers la Betel, și
Domnul a fost cu ei. 9. Iar copiii lui Iosif au spionat Betelul, și veghetorii
au văzut un om ieșind din oraș, și l-au prins și i-au spus: Arată-ne acum
intrarea orașului iar noi îți vom arăta bunăvoință ție. 10. Și acel om le-a
arătat lor intrarea orașului, iar copiii lui Iosif au venit și au nimicit
orașul cu ascuțișul sabiei. 11. Iar pe om cu familia lui ei l-au fost trimis de
acolo, și el a mers la hitiți și a construit un oraș, și l-a numit Luz. Așadar
toți israeliții au locuit în orașele lor, și copiii lui Israel i-au slujit
Domului în toate zilele lui Iosua, și în toate zilele bătrânilor, care își lungiseră
zilele lor după Iosua, și văzuseră marea lucrare a Domnului, pe care El o
îndeplinise pentru Israel. 12. Și bătrânii au judecat Israelul după moartea lui
Iosua timp de 17 ani. 13. Iar toți bătrânii de asemenea au luptat bătăliile lui
Israel împotriva canaaniților și Domnul i-a alungat pe canaaniți dinaintea
copiilor lui Israel pentru a-i așeza pe israeliți în meleagul lor. 14. Și El
împlinise toate cuvintele, pe care El le vorbise lui Avraam, Isaac, și Iacob,
și legământul pe care El îl jurase, să le dea lor și copiilor lor, ținutul
canaaniților. 15. Iar Domnul le-a dat copiilor lui Israel tot ținutul Canaan,
precum El le jurase strămoșilor lor, și Domnul le-a dat lor odihnă de la aceia
din jurul lor, și copiii lui Israel au locuit în siguranță în orașele lor. 16.
Binecuvântat fie Domnul pentru totdeauna, amin, și amin. 17. Întăriți-vă, și
fie ca inimile tuturor celor ce se încred în Domnul să fie de bun curaj!
Sfârșit.
Notă:
această carte este foarte posibil să fi fost, la origine, autentică! Adică,
chiar să fi fost Cartea Dreptului. Totuși, cartea a fost modificată din rațiuni
necunoscute. Este evident că, evenimentele din timpul vieții lui Moise, de
exemplu, nu aveau cum să fie contemporane cu războaiele punice, cu Hanibal (în
textul cărții - Anibal). La fel se întâmplă cu multe alte aspecte din istoria
străveche a evreilor - nu aveau cum să fie contemporane cu evenimente de la
începuturile Romei! Ele sunt mult mai îndepărtate în timp. Intenția celor (celui?) care au modificat Cartea Dreptului
ar fi putut fi aceea de a demonstra că istoria spațiului mediteranean gravita
în jurul Israelului.
