FUNDAMENTELE ISTORICE ALE TOTALITARISMULUI
Deși în perioada interbelică avem 3 regimuri totalitare fundamentale (sovietic, fascist, nazist) și se consideră, în general că , totalitarismul se impune în această perioadă, în realitate, de-a lungul istoriei, cunoaștem multe regimuri care pot fi considerate, dacă nu totalitare, cel puțin o „avampremieră” a totalitarismelor din secolul XX. Astfel:
* în Egiptul Antic avem regimul absolutist-autoritar al faraonilor. Aceștia dețineau întreaga putere în stat. Mai mult, în Egipt evem și un adevărat cult al personalității faraonului - cazul faraonului Sesosthris III,căruia i s-au compus numeroase imnuri de proslăvire a „generozității și bunătății sale”;
* în Epoca Elenistică, monarhii aveau puterea absolută; erau considerați adevărați zei pe Pământ; se bucurau și ei de cultul personalității, Mulți dintre ei au fost de o mare cruzime. În timpul acestor monarhi avem și încercări de rezistență, unele destul de ingenioase. De exemplu Epicur a fondat un sistem filosofic, - epicureismul-, care, deși are o serie de extreme, în fapt este o încercare de rezistență față de monarhii eleniști. Respectivii monarhi erau considerați zei și, întrucât comiteau nenumărate fărădelegi, Epicur îi îndemna pe oameni să-și trăiască viața ignorându-i pe zei. Cine erau acești zei? Monarhii eleniști desigur! Cu alte cuvinte „zeii”, nedrepți fiind, nu trebuiau amestecați în viața oamenilor! Întrucât societatea era sub autoritatea „zeilor„ eleniști, oamenii trebuiau, în opinia lui Epicur, să trăiască ascunși, ignorând legăturile sociale și politice ale comunității și ale societății. Avem de-a face cu un adevărat mesaj subversiv de rezistență, Epicur putând fi considerat un adevărat părinte spiritual pentru orice mișcare de rezistență antitotalitară din istorie! Tot din timpul lui Epicur datează și-un model de organizare al mișcărilor de rezistență, perpetuat peste timp, anume: oamenii se adunau în societăți „literare”, societăți de „filosofie”, societăți de „teologie„, pentru a se organiza și rezista, exemplu: „Mișcarea transcendentală” din timpul regimului comunist ceaușist, care grupa importanți oameni de cultură români, care se adunau să vorbească,-nu-i așa?-, despre Dumnezeu în timpul regimului comunist ateist!;
* în Republica Romană avem regimurile dictatoriale ale lui Cornelius Sylla și Iulius Caesar. În timpul lui Sylla avem și o avampremieră la eliminarea „dușmanilor poporului” practicată de regimul sovietic în sec. XX -anume „regimul delațiunii”. Acești delaționiști îi pârau lui Sylla pe cei considerați „proscriși” -oameni care meritau moartea fără a fi judecați. Proscrișii erau considerați „dușmani ai statului” și li se tăiau capetele! Aceste...capete trebuiau aduse în dar lui Sylla în centrul Romei, unde s-a și format, de altfel, un morman de capete tăiate!;
* alte regimuri absolutist-totalitare întâlnim în vremea Imperiului Roman, -în Epoca Dominatului, mai cuseamă-, în vremea absolutismului monarhic din secolele XVI-XVII - ex. Ludovic al XIV-lea al Franței cu formula sa celebră: „Statul sunt eu!”;
* în timpul Revoluției Franceze întâlnim dictatura iacobină. În vremea ei a intrat în vigoare „legea suspecților”. Conform acesteia, „suspecții” urmau să fie ghilotinați fără proces, fie și numai pentru că îndrăzneau să critice regimul iacobinilor. Avem o adevărată „continuitate” istorică între „proscrișii” din Roma Antică, „suspecții” din timpul iacobinilor și „dușmanii poporului” din vremea lui Stalin!
Înțelegem, în concluzie, că, regimurile totalitare din sec.XX,groaznice în ferocitatea lor, au avut de unde să se inspire, din păcate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu