VIAȚA ȘI OPERA MARILOR COMPOZITORI: WOLFGANG AMADEUS MOZART.

VIAȚA ȘI OPERA MARILOR COMPOZITORI: WOLFGANG AMADEUS MOZART

      S-a născut la Salzburg, la 27 ianuarie 1756 și a murit la 5 decembrie 1791, la Viena. Este unul dintre cei mai mari compozitori din istorie. Alături de Haydn și Beethoven, a fost reprezentant de seamă al școlii de muzică vieneză. Spre deosebire de alți compozitori, el a explorat toate genurile muzicale ale epocii.

    El a provenit dintr-o familie bogată, de care, însă, s-a înstrăinat treptat. Tatăl său se chema Leopold, iar mama Anna Maria. Mozart și sora sa Maria Anna au fost singurii care au supraviețuit dintre cei șapte copii ai celor doi soți.

      Mozart a fost extrem de talentat, încă de mic. La 3 ani cânta la clavecin; la 4-5 ani compunea. În copilărie, Mozart și sora sa interpretau diverse piese în locuri publice sau în biserici. Aceste interpretări ajung să-l facă pe Mozart, încă de timpuriu, foarte cunoscut și apreciat. Familia sa îi va asigura legături cu marii muzicieni ai timpului, ex. Johann Christian Bach, fiul cel mai mic al celebrului Johann Sebastian Bach.

    La doar 13 ani, Mozart cunoștea, deja, la perfecțiune arta muzicală a epocii. A întreprins numeroase turnee mai cuseamă  în Italia, unde se va perfecționa în stilui italian de operă. Mai târziu domină lumea muzicală a orașului Salzburg. În această perioadă compune: „Regele păstor”, „Litaniae de venerabili altaris sacramento” etc.. Compune, de asemenea, numeroase partituri influențate de folclorul german. Ulteror, tatăl, pe un ton autoritar, îi ordonă să plece la Paris - „Du-te la Paris! Și asta cât mai curând. Locul tău este printre oamenii mari ai lumii: aut Caesar, aut nihil (Ori Cezar, ori nimic)”. La Paris se perfecționează dar, se-ndepărtează sufletește de părinții săi. Se pare că tatăl lui nu prea avea încredere că fiul său s-ar fi putut descurca fără sprijinul său.

    Mozart se va întoarce la Salzburg și între 1779-1780 va compune 3 simfonii, printre care „Simfonia concertantă pentru vioară și violă”. Va conoaște, apoi, o perioadă de glorie la Viena. Aici compune, printre altele, „Răpirea din Serai”. Practic, la Viena, Mozart cunoaște apogeul carierei sale. Se afirmă ca strălucit pianist și compozitor; este apreciat de mari personalități ale Austriei, chiar din familii nobiliare care dominau viața politică. Totuși, în ciuda succeselor sale, Mozart, lipsit de sprijinul financiar al tatălui, începe să se confrunte cu dificultăți bănești. Problemele s-au accentuat pe masură ce publicul vienez, renumit pentru nestatornicia sa, își găsea alți idoli. Se va redresa totuși odată cu celebra ”Nunta lui Figaro”. Continuă cu numai puțin celebra compoziție „Don Giovanni”. „Nunta lai Figaro” a ajuns pe scenă , pentru prime oară, la data de 1 mai 1786 și a cunoscut un succes absolut uriaș.

     În 1787, primește vestea că tatăl său este grav bolnav. Mozart revine la sentimente mai bune pentru tatăl său, pe care va încerca, din răsputeri, să-l consoleze. Totuși, Leopold va muri  în mai 1787.

       Interesant este și faptul că Mozart a fost și francmason. Cum a aderat exact la Francmasonerie nu se știe. De altfel, în 1788 scrie o serie de scrisori unui prieten francmason, Michael Pachberg, pe care-l ruga să-i împrumute bani. Cu alte cuvinte, deși se redresase financiar, totuși Mozart se confrunta cu lipsuri. Mai mult, îi scrie prietenului său că „este bântuit de gânduri negre” -se gândea la sinucidere? Recunoaște în scrisori că se confrunta cu o puternică depresie. Chiar și-n această perioadă dificilă compune capodopere, ca de ex. „Simfonia în sol major”.

    În 1790 are loc prime reprezentație a celebrei sale compoziții „Cosi fan tutte”-aceasta este considerată cea mai reușită operă a sa și, totuși, mulți contemporani au criticat-o dur pentru că le ataca foarte urât pe femei. Printre cei dezgustați de această operă se număra și fostul său elev Beethoven!

      Pe 30 septembrie 1791 Mozart dirija primea reprezentație a operei „Flautul fermecat”, o altă mare capodoperă a sa. În această perioadă, Mozart suferea de un sever tifos abdominal, precum și de o febră reumatică inflamatorie. Va muri la 5 decembrie 1791 din cauza acestei boli. În momentul morții , Mozart era considerat, deja, cel mai mare dar și cel mai îndrăzneț și mai dificil compozitor al epocii.

    Una dintre cele mai celebre și mai ușor de recunoscut și de fredonat compoziții ale sale rămâne, fără îndoială, celebra „Mica Serenadă”, - un elocvent exemplu de ceea ce înseamnă, cu adevărat, muzica clasică!