ORIGENE ȘI ÎNVĂȚĂTURILE SALE.

ORIGENE ȘI ÎNVĂȚĂTURILE SALE

      A fost numit „cel mai mare conducător al Bisericii de după Apostoli” de către Ieronim, cunoscutul traducător al Vulgatei.Și astăzi am observat că sunt mulți teologi și preoți care se folosesc de Origene și opera acestuia parcă fără să știe că acesta a fost declarat eretic!De altfel un scriitor din sec. VII spunea: „În cea mai mare parte, doctrina sa este absurdă și nocivă, ca veninul ucigător al șarpelui, pe care l-a scuipat în lume.”Se pune întrebarea: De ce a stârnit Origene atât admirație, cât și animozitate?

        Origene s-a născut, după cât se pare, în anul 185 d.H.. în orașul egiptean Alexandria. Deși a primit o vastă instruire în domeniul literaturii elene, tatăl său, Leonides, i-a impus să se ocupe în egală măsură și de studierea Scripturilor, Când Origene avea 17 ani, împăratul roman a emis un decret potrivit căruia schimbarea religiei unei persoane era o infracțiune. Tatăl lui Origene a fost aruncat în închisoare pentru că devenise creștin. Animat de un puternic zel, Origene a hotărât să i se alăture în închisoare și în martiriu. Văzând aceasta, mama lui Origene i-a ascuns hainele ca să-l împiedice să plece de acasă. Prin intermediul unei scrisori, Origene l-a implorat pe tatăl său spunându-i: „Te rog să nu te răzgândești doar pentru noi.” Leonides a rămas ferm și a fost executat. lăsându-și familia săracă. Dar Origene avansase destul de mult în studiile sale pentru a se putea îngriji de mama și de cei șase frați mai mici ai lui predând literatură elenă.

         Împăratul intenționa să împiedice răspândirea creștinismului. Întrucât decretul său îi viza nu numai pe studenți, ci și pe profesori, toți instructorii religioși creștini au fugit din Alexandria. Când necreștinii care căutau îndrumare biblică au apelat la tânărul Origene pentru ajutor, el a văzut în aceasta o însărcinare de la Dumnezeu. Mulți dintre studenții săi au fost martirizați, unii dintre ei chiar înainte de terminarea studiilor. Deși se afla în mare pericol, Origene îi încuraja în mod deschis pe elevii săi, îndiferent că erau în fața unui judecător, în închisoare sau pe punctul de a fi executați. Eusebiu, istoric al Bisericii din sec.IV, a spus că, atunci când ei erau duși să fie omorâți, Origene „îi saluta foarte curajos cu un sărut.”

        Deși a fost silit să se mute dintr-un loc în altul ca să scape de urmăritori, Origene nu și-a întrerupt activitatea de predare. Neînfricarea și dedicarea lui l-au impresionat pe Demetrius, episcop de Alexandria. Astfel, când Origene avea doar 18 ani, Demetrius l-a numit conducătorul școlii catehetice din Alexandria.

        În cele din urmă, Origene a ajuns un renumit erudit și un scriitor prolific. A ajuns renumit în special pentru vasta sa lucrare „Hexapla”, o ediție în 50 de volume a Scripturilor ebraice. Origene a aranjat textul acestei lucrări în 6 coloane paralele:

1- textul în ebraică și aramaică;

2- transliterarea în limba greacă a acestui text;

3- versiunea greacă a lui Aquila;

4- versiunea greacă a lui Symmachus;

5- Septuaginta greacă, pe care Origene a revizuit-o pentru a corespunde mai bine textului ebraic;

6- versiunea greacă a lui Theodotion.

        „Prin această compilare”, a scris biblistul John Hort, „Origene spera să reverse lumină asupra semnificației multor pasaje cu privire la care un cititor grec ar fi fost fie derutat, fie indus în eroare dacă ar fi avut numai Septuaginta. 

          Cu toate acestea, scrierile lui Origene sunt profund contaminate cu o serie de idei din filosofia greacă total incompatibile cu creștinismul, dar pe care el le considera perfect în armonie cu religia creștină.În fapt, dorind să împace filosofia greacă cu creștinismul, Origene se va bizui pe metoda alegorică de interpretare a Bibliei. El a susținut mereu că Scripturile au, în primul rând, o semnificație spirituală. Această convingere i-a dat posibilitatea de a deduce din Biblie o serie de interpretări aberante, absurde chiar și pentru cel mai aprig susținător al metodei alegorice de interpretare a Bibliei.Multe din comentariile sale au fost publicate, în anii din urmă, de către Editura Polirom și trebuie să vă înarmați cu multă răbdare și...îngăduință pentru a le citi și a le înțelege, în măsura în care acest lucru vă este posibil. Mie câteva din aceste comentarii mi-au stârnit ilaritate.

         Totuși, Origene are o contibuție majoră la dezvoltarea doctrinei privitoare la Sfânta Treime. În lucrarea „Despre principii”dezvoltă ideea nașterii eterne a Fiului din Tatăl, fundamentând ideea că Fiul nu doar că s-a născut din Tatăl ,dar că această naștere este eternă, nefiind situată în timp! Deasemenea , el a argumentat faptul că Fiul are aceeași natură cu cea a Tatălui, într-o vreme în care acest fapt era negat de alți teologi, așa cum este negat și astăzi de Martorii lui Iehova.

         Cu toate aceste merite, el va fi considerat eretic și, în cele din urmă, condamnat ca atare de către Biserică, tocmai datorită aberantelor sale interpretări alegorice. De exemplu, un patriarh al Bisericii din sec.V, pe nume Teofil avertiza: „ Lucrările lui Origene sunt ca o pajiște cu tot felul de flori. Dacă găsesc pe ea o floare frumoasă, o culeg; dar, dacă mi se pare că vreuna are spini, o evit ca să nu mă-nțep.”