IROD CEL MARE - UN ARHITECT DE GENIU.

IROD CEL MARE - UN ARHITECT DE GENIU

         Irod cel Mare a trăit acum mai bine de 2 000 de ani şi a domnit peste trei decenii. A fost rege al Iudeii şi al câtorva teritorii învecinate.

         Irod a rămas însă în istorie ca un criminal plin de invidie, vinovat fiind de uciderea unor membri ai familiei sale, precum şi a unor prunci nevinovaţi. Când nişte astrologi de la răsărit i-au spus că s-a născut un viitor rege, Irod s-a prefăcut că doreşte să i se închine. Atunci i-a rugat să găsească copilul, după care să se întoarcă la el. Întrucât au fost avertizaţi de Dumnezeu, astrologii nu s-au mai întors. Prin urmare , Irod a ordonat uciderea tuturor băieţilor de până la doi ani din Betleem - oraşul în care astrologii îl găsiseră pe Iisus - şi din împrejurimile sale (Matei 2:1-18).

     Cu toate acestea, Irod câştigase deja admiraţia multora datorită remarcabilelor sale proiecte arhitecturale. Construise temple, amfiteatre, hipodromuri şi apeducte, ca de altfel şi fortăreţe-palat cu băi somptuoase. Proiectele sale i-au impresionat nu doar pe oamenii vremurilor sale, ci şi pe inginerii de azi care studiază ruinele acestora.

      Irod a ales locaţii spectaculoase pentru proiectele sale, integrându-le bine în peisaj. Palatele lui erau decorate cu fresce complexe, stucaturi bogate şi pardoseli mozaicate. El a mai introdus în Iudeea şi băile în stil roman. Acestea aveau încăperi dotate cu căzi umplute cu apă caldă şi fierbinte şi cu sisteme de încălzire în pardoseală. De fapt, Irod a construit oraşe întregi, unul dintre ele chiar cu un port artificial.

Cezareea, un oraş-port:

    În Cezareea, Irod a construit unul dintre cele mai mari porturi maritime ale lumii romane. Dimensiunile sale i-au uluit pe arheologi. Aici puteau ancora şi o sută de corăbii! Nu încape îndoială, Cezareea devenise un centru comercial internaţional.

    Debarcaderele şi digurile au fost construite cu ajutorul celor mai avansate tehnici ale vremii. Erudiţii se întrebau însă cum au reuşit muncitorii să manipuleze imensele blocuri de piatră care măsurau 15 m lungime, 3 m lăţime şi 3 m înălţime, blocuri descrise de istoricul evreu Josephus Flavius. În zilele noastre, scufundătorii au descoperit că aceste blocuri erau, de fapt, din beton. Pentru a construi debarcaderele şi digurile, muncitorii au turnat betonul în cofraje de lemn, iar blocurile rezultate au fost scufundate şi apoi ancorate.

      Acest oraş-port atât de bine organizat se mândrea şi cu un templu dedicat lui Caesar Augustus, cu un palat, cu un hipodrom, cu un teatru cu o capacitate de 4 000 de locuri şi cu un sistem subteran de canalizare. Apeductele şi tunelurile aduceau în oraş apă proaspătă de la izvoarele din ţinutul muntos al Carmelului, situat la aproximativ 6 km.

Ierusalimul şi templul lui Irod:

      Cel mai de seamă proiect al lui Irod a fost templul pe care l-a construit în Ierusalim. Iniţial, aici se afla templul înălţat de regele Solomon după planurile arhitecturale pe care tatăl său, David, le primise prin inspiraţie divină. Acel templu a fost distrus de babilonieni aproximativ 420 de ani mai târziu, iar circa 90 de ani după aceea a fost ridicată pe acelaşi loc o construcţie destul de modestă, sub îndrumarea guvernatorului Zorobabel.

      Josephus a scris referitor la templul construit de Irod: „Îmbrăcat cum era cu masive plăci de aur, la răsăritul soarelui el revărsa o strălucire atât de puternică încât privitorul care se străduia să-l contemple era silit să-şi întoarcă privirile la fel ca în faţa razelor astrului zilei. Aşadar străinilor veniţi la Ierusalim în pelerinaj, Templul le apărea din depărtare ca o creastă de munte acoperită cu zăpadă; căci porţiunile neaurite erau strălucitor de albe“ (Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, trad. Gheneli Wolf şi Ion Acsan, ed. Hasefer, 1997).

     Mii de oameni au fost implicaţi în construirea zidurilor de susţinere ale templului care, la apus, aveau o lungime de 500 m. Uriaşele blocuri de piatră ce formau zidăria n-au fost îmbinate cu mortar. Un singur bloc de piatră cântărea aproape 400 de tone şi, conform spuselor unui erudit, „ca mărime nu-şi găsea asemănare în întreaga lume“ (Rudolf Kusner - Comentarii biblice). Nu-i de mirare că la vederea acestora discipolii lui Iisus au fost impresionaţi! (Marcu 13:1) Deasupra zidurilor a fost ridicată o imensă platformă numită Muntele Templului. Având o suprafaţă de 144 000 m2, ea ar fi putut cuprinde 26 de terenuri de fotbal! Aceasta a fost cea mai mare platformă construită de om în lumea antică.

      Irod a construit şi alte clădiri în Ierusalim. Una dintre ele a fost fortăreaţa Antonia, care era situată în apropierea templului, ridicat de acesta anterior. Irod a mai construit un palat şi trei remarcabile turnuri cu mai multe niveluri la intrarea în oraş.

Samaria şi Ierihonul:

      Irod primise în dar de la Caesar Augustus anticul oraş Samaria, căruia i-a schimbat numele în Sebaste. L-a înfrumuseţat cu diferite construcţii şi, după cât se pare, cu un stadion înconjurat de colonade. A ridicat multe alte clădiri impunătoare pe care le-a decorat cu fresce lucrate cu măiestrie.

       Ierihonul este situat în Valea Iordanului, la circa 250 m sub nivelul mării, şi se bucură de o climă subtropicală. La vremea aceea, oraşul se întindea pe mai bine de 1 000 ha şi avea aspectul unui oraş-grădină. Aici, Irod şi-a construit un palat de iarnă. A mai construit şi un vast complex rezidenţial compus din trei palate, fiecare având săli de recepţie, băi, grădini şi piscine. Nu-i de mirare că Ierihonul a fost reşedinţa lui preferată de iarnă!

Fortăreţe-palat remarcabile:

      Irod mai avea o locuinţă de iarnă. El a ridicat o fortăreaţă pe impozantul platou stâncos cunoscut sub numele de Masada, ce se află la peste 400 m deasupra nivelului Mării Moarte. În această locaţie el a construit un elegant palat pe trei niveluri cu o terasă şi piscine. A înălţat şi un palat dotat cu o baie în stil roman care avea un sistem de încălzire în pereţi şi o toaletă cu sistem de spălare cu apă curentă!

      Într-un mediu ostil, în plin deşert, Irod a creat o adevărată staţiune balneară regală. A dotat-o cu mai multe rezervoare având o capacitate de peste 40 de milioane de litri de apă. Întrucât fortăreaţa a fost prevăzută cu un sistem eficient de colectare şi de stocare a apei de ploaie, era apă din belşug pentru a iriga culturile şi pentru a alimenta piscinele şi băile.

      O altă remarcabilă realizare a lui Irod în domeniul construcţiilor a fost fortăreaţa-palat Herodium, amplasată pe coama unui deal, la aproximativ 5 km sud-est de Betleem. Fortăreaţa era alcătuită din două sectoare principale: Herodiumul de Sus şi Herodiumul de Jos. Herodiumul de Sus cuprindea o impozantă fortăreaţă-palat al cărei turn estic masiv, cu cinci niveluri, - acum în ruine -, domina odinioară peisajul. În urmă cu șase ani, agenţiile internaţionale de presă au anunţat că s-au descoperit vestigii ale mormântului lui Irod. Mormântul se afla într-un amplasament spectaculos, la jumătatea colinei. Această descoperire confirmă relatarea istoricului Josephus despre procesiunea funerară a lui Irod.

     Palatul din Herodiumul de Jos avea un complex de anexe şi birouri. Punctul de atracţie era grădina în stil roman, împodobită cu coloane. Ea se întindea de jur împrejurul unui imens bazin, în mijlocul căruia se afla o insulă decorativă. Bazinul era de două ori mai mare decât un bazin olimpic de azi. Acesta servea ca rezervor, dar era folosit şi pentru înot, şi pentru plimbări cu barca. Apa era adusă printr-un apeduct de la un izvor aflat la doar 5 km.

       Acum câţiva ani un turist a spus despre peisajul acestor locuri: „La răsărit zărim Marea Moartă. În faţa noastră se întinde pustiul Iudeei unde David a reuşit să se ascundă de Saul care-l urmărea cu înverşunare. Când vezi terenul accidentat înţelegi numaidecât cum a reuşit David să scape, mai ales că încă de tânăr el cunoştea bine acest ţinut. În timp ce-şi păştea oile, probabil că David urca adesea pe acest deal pentru a admira magnifica privelişte de care ne bucurăm şi noi astăzi“.

    Despre proiectele de construcţie ale lui Irod s-au scris cărţi întregi. S-au făcut însă şi multe speculaţii cu privire la motivul pentru care a lansat un program de construcţie atât de vast. Unii spun că pentru faimă, alţii că pentru susţinere politică. Oricare ar fi fost motivul, această prezentare succintă a realizărilor sale confirmă faptul că Irod cel Mare nu a fost doar un tiran nemilos, ci şi un arhitect de geniu.