CUM ÎȚI INFLUENȚEAZĂ ȘTIINȚA VIAȚA?

CUM ÎȚI INFLUENȚEAZĂ ȘTIINȚA VIAȚA?

     Potrivit unui dicţionar, „ştiinţa” este „studiul sistematic al naturii şi al comportamentului universului material, având la bază observaţia, experimentul şi calculul”. Acest studiu presupune eforturi asidue, care deseori nu duc la niciun rezultat. Oamenii de ştiinţă fac cercetări şi experimente ce pot dura săptămâni, luni sau chiar ani. Deşi, uneori, nu găsesc soluţii, descoperirile lor aduc, în general, foloase mari omenirii. Să analizăm câteva exemple.

       O companie europeană a fabricat un filtru de apă prevăzut cu membrane performante. Acest filtru, realizat dintr-un plastic rezistent, purifică apa contaminată, eliminând astfel riscul îmbolnăvirii. Asemenea dispozitive au fost folosite după unele dezastre naturale, cum ar fi cutremurul care a lovit Haiti în 2010.

       La o distanţă considerabilă de pământ există reţele de sateliţi artificiali, care formează Sistemul de Poziţionare Globală (GPS). Chiar dacă la început a fost folosit în scopuri militare, în prezent GPS-ul este utilizat de conducătorii auto, de piloţi, de marinari şi chiar de vânători şi de turişti. Datorită acestei invenţii a oamenilor de ştiinţă, putem ajunge mai uşor la destinaţie.

       Folosiţi telefonul mobil, computerul sau internetul? Vi s-a îmbunătăţit sănătatea sau chiar v-aţi vindecat de o anumită boală datorită descoperirilor făcute de medicina modernă? Călătoriţi cu avionul? Dacă da, înseamnă că beneficiaţi de unele realizări ale ştiinţei moderne. Prin urmare, ştiinţa v-a influenţat viaţa în bine.

LIMITELE ŞTIINŢEI MODERNE:

       Pentru a-şi lărgi orizontul cunoaşterii, oamenii de ştiinţă fac cercetări amănunţite în lumea înconjurătoare. În încercarea de a descifra originea universului, specialiştii în fizică nucleară studiază activitatea din interiorul atomului, în timp ce astrofizicienii analizează evenimente ce au avut loc, probabil, cu miliarde de ani în urmă. Unii oameni de ştiinţă consideră că, dacă Dumnezeul Bibliei există cu adevărat, ar trebui să-l găsească în timp ce explorează universul microscopic şi macroscopic.

       Unii filozofi şi cercetători renumiţi merg chiar mai departe. Ei caută ceea ce autorul de lucrări ştiinţifice Amir Aczel a numit „o dovadă ştiinţifică împotriva existenţei lui Dumnezeu”. De exemplu, un fizician de renume mondial a afirmat că „absenţa dovezilor în favoarea existenţei unui Dumnezeu care joacă un rol important în univers este un indiciu incontestabil că un astfel de dumnezeu nu există” (Stephen Hawking). Alţii numesc acţiunile Dumnezeului Bibliei „magie” sau „escrocherii mistice”.

       Se pune însă următoarea întrebare: A descoperit ştiinţa suficient de multe lucruri despre mediul înconjurător, ca să ajungă la concluzii atât de categorice? Răspunsul este nu. Chiar dacă ştiinţa a făcut progrese importante, mulţi oameni de ştiinţă recunosc că există încă multe lucruri necunoscute şi, probabil, imposibil de cunoscut. Fizicianul Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel, a spus despre natură: „Niciodată nu o vom înţelege pe deplin”. Profesorul Martin Rees, astronomul regal al Marii Britanii, a scris: „Există lucruri pe care oamenii nu le vor înţelege, probabil, niciodată”. Cert este că o mare parte din natură, de la celula microscopică, la vastul univers, depăşeşte deocamdată sfera de înţelegere a ştiinţei moderne. Iată câteva exemple:

* Biologii nu înţeleg pe deplin procesele care au loc în interiorul celulelor vii. Ştiinţa nu explică deocamdată în mod deplin cum consumă celulele energie, cum sintetizează ele proteine şi cum se divid.

* În fiecare clipă simţim efectele forţei gravitaţionale. Totuşi, această forţă este o enigmă pentru fizicieni. Ei nu înţeleg pe deplin modul în care gravitaţia ne face să revenim pe pământ după ce sărim sau modul în care luna îşi păstrează orbita în jurul pământului.

* Cosmologii estimează că aproximativ 95% din univers este invizibil şi imposibil de detectat cu instrumente ştiinţifice. Ei au împărţit această entitate în două categorii: materie întunecată şi energie întunecată. Natura acestora rămâne în continuare o enigmă.

       Există şi alte lucruri pe care cercetătorii nu le cunosc. Un renumit autor de lucrări ştiinţifice a făcut următoarea remarcă: „Numărul lucrurilor pe care nu le cunoaştem depăşeşte cu mult numărul celor pe care le cunoaştem. Ştiinţa ar trebui să ne umple de veneraţie şi să ne stimuleze dorinţa de cunoaştere, nu să ne facă dogmatici”.

       Consideraţi că ştiinţa va înlocui Biblia şi credinţa în Dumnezeu? Dacă da, gândiţi-vă la următorul aspect: folosindu-se de cele mai avansate instrumente de cercetare de care dispun, oamenii de ştiinţă au reuşit să înţeleagă doar într-o mică măsură lumea înconjurătoare. Prin urmare, ar fi logic să negăm existenţa unor lucruri pe care ştiinţa nu este capabilă să le explice? În acest sens, în încheierea unui articol amplu despre istoria şi progresul astronomiei, apărut în Encyclopedia Britannica, se spune: „După aproximativ 4 000 de ani de cercetări în astronomie, universul este la fel de puţin înţeles cum a fost, probabil, pe timpul babilonienilor”.

Biblia şi dovezile ştiinţifice:

     Biblia nu pretinde că este o carte de ştiinţă. Totuşi, scriitorii ei au făcut afirmaţii exacte, care i-ar putea interesa pe oamenii de ştiinţă. Iată câteva exemple:

1. Vârsta pământului şi a universului:  Oamenii de ştiinţă estimează că pământul există de aproximativ 4 miliarde de ani şi că Universul a apărut acum circa 13 sau 14 miliarde de ani. Biblia nu consemnează data când a fost creat universul şi nici nu spune că vârsta pământului ar fi de numai câteva mii de ani. Chiar primul verset din Biblie afirmă: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Această afirmaţie generală îi lasă pe oamenii de ştiinţă să calculeze vârsta universului fizic cu ajutorul legilor şi al principiilor ştiinţifice.

2. Pregătirea pământului pentru a fi locuit de om: Termenul „zi” folosit în Geneza, capitolul 1, se referă la etapele pe parcursul cărora pământul a fost pregătit să susţină viaţa. Această descriere simplă culminează cu crearea omului. Biblia nu menţionează durata celor şase „zile” de creare. În schimb, ea îi lasă pe oamenii de ştiinţă să studieze aceste perioade şi să stabilească durata lor. Ştim că „zilele” de creare au durat mult mai mult decât 24 de ore.

3. Cum este suspendat pământul: Biblia afirmă că pământul este suspendat „pe nimic” (Iov 26:7). Biblia nu spune că planeta noastră se sprijină pe umerii unui uriaş sau pe spatele unor elefanţi, care la rândul lor stau pe o ţestoasă, aşa cum susţineau unele mituri antice. Dimpotrivă, Biblia îi lasă pe oamenii de ştiinţă să descopere mai multe cu privire la acest subiect. De exemplu, Nicolaus Copernicus şi Johannes Kepler au explicat modul în care planetele se rotesc în jurul soarelui, conduse de o forţă invizibilă. Ulterior, Isaac Newton a arătat modul în care forţa gravitaţională influenţează mişcarea obiectelor în spaţiu.

4. Instrucţiuni cu privire la igienă şi la prevenirea bolilor: Cartea Leviticul cuprinde instrucţiunile care le-au fost date israeliţilor cu privire la prevenirea epidemiilor şi la carantină. În privinţa igienei, legea consemnată în Deuteronomul 23:12, 13 le poruncea israeliţilor să-şi îngroape excrementele într-un loc special din afara taberei. Oamenii de ştiinţă şi medicii au conştientizat doar în ultimii 200 de ani importanţa respectării unor astfel de norme.

Informaţiile biblice pe care tocmai le-aţi citit au fost scrise cu multe secole în urmă. De unde au obţinut scriitorii Bibliei informaţii atât de exacte, de vreme ce majoritatea oamenilor învăţaţi din timpul lor nu le cunoşteau? Autorul Bibliei ne oferă răspunsul: „Pe cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, pe atât de înalte sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55:9).