DESPRE SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI!

DESPRE SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI!

       Credeți că e importantă cunoaşterea adevărului despre sărbătorile şi învăţăturile religioase? Dacă da, haideți să analizăm în continuare câteva chestiuni în lumina Bibliei şi a faptelor istorice.

1) S-a născut Iisus pe 25 decembrie?

      Ce spune Tradiţia: Potrivit tradiţiei, Iisus s-a născut pe 25 decembrie, iar această zi e sărbătorită ca atare. Dicţionarul de mitologie generală, de Victor Kernbach, precizează că termenul „Crăciun“ provine din latinescul creatio, adică „naştere“, şi se referă la „sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos“.

     Origini: „Stabilirea datei de 25 decembrie nu are la bază textul biblic, ci sărbătorile păgâne romane ce se ţineau la sfârşitul anului, în preajma solstiţiului de iarnă din emisfera nordică“, afirmă The Christmas Encyclopedia. Între aceste sărbători se numărau Saturnaliile, organizate în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii, „dar şi cele în cinstea a doi zei-soare, zeul roman Sol şi zeul persan Mithra“, arată aceeaşi enciclopedie. Zilele de naştere ale ambilor zei erau celebrate pe 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă după calendarul iulian.

     Aceste sărbători păgâne au fost „creştinate“ în anul 350, când papa Iuliu I a declarat data de 25 decembrie ziua naşterii lui Hristos. „Naşterea Domnului a absorbit treptat şi în cele din urmă a înlocuit toate celelalte rituri asociate solstiţiului“, menţionează Encyclopedia of Religion. „Simbolul soarelui a început să fie tot mai des folosit pentru a-l înfăţişa pe înviatul Hristos (numit şi Sol Invictus), iar vechiul disc solar a devenit nimbul sfinţilor creştini.“

       Ce spune Biblia: Biblia nu precizează data naşterii lui Iisus. Putem însă trage concluzia că el nu s-a născut pe 25 decembrie. Ce ne dă această certitudine? Potrivit Bibliei, când s-a născut Iisus, păstorii din apropierea Betleemului „trăiau sub cerul liber“ şi se îngrijeau de turmele lor pe timpul nopţii (Luca 2:8). Anotimpul rece, ploios începea de obicei în octombrie, iar păstorii - mai ales cei din ţinuturile înalte, mai reci, precum cele din jurul Betleemului - îşi duceau oile noaptea în adăposturi închise. În decembrie se înregistrau cele mai scăzute temperaturi şi uneori chiar ningea.

2) Ce legătură are Moş Crăciun cu Iisus şi cu naşterea lui?

     Ce spune Tradiţia: În multe ţări, Moş Crăciun este cel ce aduce daruri copiilor. Copiii îi trimit scrisori Moşului în care îi cer cadouri. Potrivit tradiţiei, elfii îl ajută pe Moş să le pregătească la fabrica lui de la Polul Nord.

     Origini: Potrivit opiniei generale, mitul lui Moş Crăciun îşi are originile în persoana Sfântului Nicolae, arhiepiscop de Mira, un oraş din Asia Mică aflat actualmente pe teritoriul Turciei. „Aproape tot ce s-a scris despre Sf. Nicolae se bazează pe legende“, arată The Christmas Encyclopedia. Corespondentul englez al termenului „Moş Crăciun“, „Santa Claus“, provine din cuvântul „Sinterklaas“, o formă modificată a denumirii olandeze a „Sfântului Nicolae“. Prin urmare, atât istoria, cât şi Biblia confirmă că Moş Crăciun nu are nicio legătură cu Iisus Hristos.

      Oferirea de cadouri cu ocazia Crăciunului e neobişnuită deoarece, în general, implică un schimb de daruri. În această perioadă, oamenii petrec, mâncând şi bând în exces.

     Origini: Saturnaliile romane începeau pe 17 decembrie şi se încheiau pe 24, zi în care se făcea schimb de cadouri. Locuinţele şi străzile răsunau de veselia petrecăreţilor ameţiţi de băutura care înlătura orice inhibiţie. Saturnaliile erau urmate de celebrarea primei zile din ianuarie. Nici de această dată nu lipseau banchetele, care ţineau câte trei zile. În timp, cele două sărbători s-au contopit devenind una singură.

   Ce spune Biblia: Bucuria şi generozitatea au caracterizat dintotdeauna adevărata închinare. „Înveseliţi-vă, voi, cei drepţi, strigaţi de bucurie“, spune Biblia (Psalmul 32:11 -T.M.). Bucuria este în strânsă legătură cu generozitatea (Proverbele 11:25). „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“, a zis Iisus Hristos (Faptele 20:35). Tot el a îndemnat: „Fiţi darnici“. Cu alte cuvinte, dărnicia trebuie să facă parte din viaţa noastră (Luca 6:38).

      Însă dărnicia nu are nimic în comun cu oferirea de daruri asociată sărbătorilor, nici cu dăruirea din obligaţie, impusă probabil de convenţiile sociale. Iată cum descrie Biblia spiritul autentic de generozitate: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Cei ce respectă aceste principii biblice dăruiesc din inimă, în orice moment al anului. Şi cu siguranţă, au binecuvântarea lui Dumnezeu şi nu se simt niciodată împovăraţi.

Un fals!

      Examinate în lumina Bibliei, aproape toate faţetele Crăciunului se dovedesc fie de origine păgână, fie o denaturare a relatărilor biblice. Prin urmare, obiceiurile de Crăciun sunt creştine doar cu numele. Dar cum s-a ajuns în această situaţie? La câteva secole după moartea lui Hristos, au apărut mulţi învăţători falşi, cum prezisese Biblia (2 Timotei 4:3, 4). Pe aceşti oameni lipsiţi de scrupule îi interesa mai mult transformarea creştinismului într-o religie pe gustul maselor de păgâni decât predarea adevărului. De aceea, au adoptat cu timpul sărbătorile păgâne populare şi le-au pus eticheta de „creştine“.

Când s-a născut totuși Iisus?

   Conform calendarului iudaic antic, Iisus s-a născut, probabil, în luna etanim (septembrie-octombrie). 

„CE SEAMĂNĂ OMUL, ACEEA VA ŞI SECERA“:

   A fost o vreme când Biserica lupta „cu înverşunare împotriva păgânismului“, se arată în cartea Christmas Customs and Traditions - Their History and Significance. Cu trecerea timpului însă, capii religioşi au devenit mai dornici să-şi umple bisericile decât să predea adevărul. Dacă la început „au închis ochii“ la practicile păgâne, mai târziu chiar le-au adoptat.

    „Ce seamănă omul, aceea va şi secera!“, avertizează Biblia (Galateni 6:7). După ce şi-au semănat ogoarele cu seminţele păgânismului, bisericile n-ar trebui să fie surprinse că buruienile s-au înmulţit: o sărbătoare ce se vrea a-l onora pe Iisus e folosită drept pretext pentru beţii şi chefuri, mallurile sunt la mai mare căutare decât bisericile, familiile se înglodează în datorii ca să cumpere cadouri, iar copiii confundă mitul cu realitatea, pe Moş Crăciun cu Iisus Hristos. 

3) De ce până și în Orient? 

       O veche credinţă orientală aminteşte de Moş Crăciun. Aceasta este credinţa coreeană în cel numit Chowangshin, iar o credinţă asemănătoare poate fi găsită la unii chinezi şi japonezi.

       Chowangshin era considerat un zeu care răspundea de bucătărie, un zeu al focului ce avea legătură cu cultul coreean al focului practicat în antichitate. (În trecut, coreenii cărau cu grijă cărbuni aprinşi, fiind atenţi ca aceştia să nu se stingă niciodată.) Despre acest zeu se credea că veghea asupra conduitei membrilor familiei pe parcursul unui an, după care se urca la cer prin soba de la bucătărie şi apoi prin horn.

        După cum se presupune, Chowangshin îl informa pe regele cerurilor la data de 23 a lunii lunare decembrie. El era aşteptat să se întoarcă la sfârşitul anului prin horn şi prin sobă, aducând recompense şi pedepse în funcţie de conduita fiecăruia. În ziua întoarcerii sale, membrii familiei trebuiau să aprindă lumânări în bucătărie şi în alte încăperi din casă. Picturi ale acestui zeu al bucătăriei scot în evidenţă o altă asemănare cu Moş Crăciun - el era pictat în roşu! Se obişnuia ca nurorile să facă fiecare câte o pereche de şosete tradiţionale coreene şi, când era solstiţiul de iarnă, să o dea soacrelor. Se spune că acest lucru simboliza dorinţa nurorii ca soacra să aibă o viaţă lungă, întrucât, după acea dată, ziua creştea.

        Nu remarcaţi unele asemănări între lucrurile menţionate mai sus şi Crăciun? Istoria lor şi obiceiurile legate de ele sunt asemănătoare: hornul, lumânările, cadourile, şosetele, moşul în haine roşii şi data sărbătorii. Totuşi, doar aceste asemănări nu explică motivul pentru care Crăciunul a fost acceptat cu uşurinţă în Coreea. Credinţa în Chowangshin a fost aproape total umbrită când Crăciunul a fost introdus pentru prima oară în Coreea. De fapt, majoritatea coreenilor de azi nu ştiu că a existat vreodată o astfel de credinţă.

        Totuşi acest lucru arată modul în care obiceiurile legate de solstiţiul de iarnă şi de sfârşitul anului s-au răspândit în toată lumea pe diferite căi. În secolul al IV-lea d.H., biserica predominantă din Imperiul Roman a schimbat numele de Saturnalii, sărbătoarea păgână închinată zeului Saturn, ţinută de romani, şi a făcut din aceasta o parte componentă a Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului a însemnat o revitalizare a obiceiurilor locale, sub un alt nume. Cum a fost posibil acest lucru?

Rolul cadourilor:

         Oferirea de cadouri este un obicei care nu s-a stins niciodată. De mult timp coreenii găsesc o mare bucurie în faptul de a da şi de a primi cadouri. Acest lucru a fost un motiv pentru răspândirea Crăciunului în Coreea.

         După cel de-al doilea război mondial, pentru soldaţii Statelor Unite postaţi în Coreea, care doreau să-şi întărească legăturile cu localnicii, bisericile erau locuri unde se puteau întâlni şi puteau distribui cadouri şi ajutoare. Acest lucru avea loc îndeosebi în ziua de Crăciun. Mulţi copii mergeau la biserică din curiozitate, iar acolo primeau pentru prima dată cadouri ce constau din ciocolată. Vă daţi seama deci că mulţi dintre ei aşteptau cu nerăbdare următorul Crăciun.

         Pentru aceşti copii, Moş Crăciun era un soldat american cu fes roşu tricotat. În Proverbele 19:6 se spune: „Oricine este prieten unui om care dăruieşte“. Da, faptul de a dărui s-a dovedit a fi foarte eficient. Dar, aşa cum putem concluziona din acest verset, astfel de cadouri nu sunt o garanţie pentru o prietenie durabilă. Chiar şi în Coreea, pentru mulţi amintirile legate de biserică se rezumă la gustul ciocolatei din anii copilăriei. Crăciunul nu a fost totuşi uitat. Odată cu dezvoltarea economică rapidă a Coreei s-a dezvoltat şi comercialismul, iar cadourile oferite de Crăciun au fost un simplu mijloc de creştere a cheltuielilor consumatorilor. Oamenii de afaceri se foloseau de Crăciun pentru a-şi mări profiturile.

         Aceste lucruri vă oferă o imagine mai clară a Crăciunului care se ţine în prezent în Orient. Avându-se în vedere febra cumpărăturilor din timpul Crăciunului, apar noi produse. Încă de la mijlocul verii încep să se facă planuri în ce priveşte reclamele. Volumul vânzărilor atinge punctul maxim la sfârşitul anului, la creşterea acestuia contribuind cumpărarea cadourilor de Crăciun, a felicitărilor şi a înregistrărilor muzicale. Pe o tânără sau pe un tânăr obişnuit, reclamele i-ar face să se simtă nefericiţi dacă ar sta acasă şi nu ar primi nici un cadou în ajunul Crăciunului!

         Pe măsură ce ziua Crăciunului se apropie, magazinele şi zonele comerciale pietonale din Seul se aglomerează cu oameni care vin acolo pentru a cumpăra cadouri, aceeaşi fiind situaţia şi în alte oraşe orientale. Se produc blocaje rutiere. Hotelurile, cartierele comerciale, restaurantele şi cluburile de noapte sunt inundate de clienţi. Se aud zgomote de petrecere, muzică dată la volum ridicat. În ajunul Crăciunului, pe străzile pline de gunoaie se văd femei şi bărbaţi beţi.

         Acesta este de fapt Crăciunul. În Orient, Crăciunul nu mai este o sărbătoare ţinută de persoane care se declară creştine. Evident, în Coreea, ca în oricare altă parte, comercialismul este cel care profită cel mai mult de pe urma acestei sărbători a Crăciunului. Aşadar, numai comercialismul trebuie să fie învinuit pentru că Crăciunul nu este deloc compatibil cu spiritul lui Hristos? Adevăraţii creştini trebuie să cerceteze mai în profunzime aspectele serioase implicate.

4) Originea Crăciunului:

        Un animal sălbatic care este mutat într-o cuşcă la o grădină zoologică tot animal sălbatic rămâne. Ar fi o gravă greşeală să credem că acesta s-a domesticit pentru simplul fapt că se află într-o cuşcă de un anumit timp şi, aparent, se joacă cu puii săi. Probabil că aţi auzit relatări despre lucrători la grădini zoologice care au fost atacaţi.

       În unele privinţe putem spune cam acelaşi lucru despre sărbătoarea Crăciunului. La început a fost o „fiară“ care trăia în afara creştinismului. La subtitlul „Legături cu Saturnaliile romane“ din The Christian Encyclopedia se spuneau următoarele cu privire la Crăciun:

       „Sărbătorile păgâne Saturnaliile şi Brumaliile erau prea adânc înrădăcinate în tradiţia populară pentru a fi ocolite de influenţa creştină. Recunoaşterea zilei de duminică (ziua lui Febos şi a lui Mithra, precum şi Ziua Domnului) de către împăratul Constantin trebuie să-i fi determinat pe creştinii din secolul al IV-lea să considere potrivit să facă în aşa fel, încât naşterea Fiului lui Dumnezeu să coincidă cu naşterea soarelui fizic. Această sărbătoare păgână, cu dezmăţurile şi petrecerile ei, a devenit atât de populară, încât aceşti creştini erau bucuroşi să găsească o scuză pentru a o ţine în continuare cu mici schimbări în ce priveşte spiritul sau maniera ei“.

        Credeţi că acest lucru putea să aibă loc fără nici un fel de împotrivire? În aceeaşi enciclopedie se spune: „Predicatorii creştini din Occident şi din Orientul Apropiat au protestat împotriva frivolităţii dizgraţioase cu care era sărbătorită naşterea lui Hristos, în timp ce creştinii din Mesopotamia i-au acuzat pe fraţii lor din Occident de idolatrie şi de închinare la soare pentru că adoptaseră drept creştină această sărbătoare păgână“. Într-adevăr, încă de la început ceva nu a fost în regulă. „Totuşi sărbătoarea a fost repede acceptată şi a devenit în cele din urmă atât de ferm stabilită, încât nici chiar revoluţia protestantă din secolul al XVI-lea nu a putut să o anuleze“, se spune în această enciclopedie.

        Da, biserica predominantă a adoptat o sărbătoare a zeului Soare, care nu făcea parte din adevăratul creştinism. Ea a primit un alt nume, totuşi caracterul ei păgân a rămas. Ea a contribuit la introducerea păgânismului în bisericile aşa-zis creştine şi la coruperea spiritualităţii oamenilor. 

        Cu timpul a devenit clar că, în pofida numelui său fals, acela de Crăciun, această sărbătoare reflecta originea ei păgână, cu chefuri, beţii, distracţii, dansuri, cadouri şi decorarea locuinţelor cu plante perene. De dragul idealului suprem al comercialismului, adică creşterea vânzărilor, de pe urma Crăciunului s-a profitat şi se profită în toate modurile posibile. Mass-media îl elogiază; publicul pur şi simplu se distrează. În centrul comercial al oraşului Seul, un magazin de lenjerie de corp a constituit subiectul ştirilor de la televizor prin faptul că a expus în vitrina sa un pom de Crăciun împodobit numai cu lenjerie de corp. Atmosfera de Crăciun era vizibilă, însă nu exista nici un semn al întâmpinării lui Hristos.

Înţelegerea scripturală a Crăciunului:

        Ce învăţăminte putem trage din acest cadru istoric şi din faptele amintite? Dacă o cămaşă sau o bluză este încheiată greşit de la început, singura modalitate de a corecta situaţia este aceea de a o descheia şi de a o încheia din nou. Nu este adevărat acest lucru? În pofida acestui adevăr, unii argumentează că, deşi Crăciunul îşi are originea în cultul păgân al soarelui și în cel al zeului roman Saturn, această sărbătoare este acceptată de creştinătate. Prin urmare, ei consideră că sărbătoarea este sanctificată ca zi de naştere a lui Hristos şi încărcată cu o nouă semnificaţie.

       Putem învăţa o lecţie valoroasă dintr-un eveniment istoric care a avut loc în Iudeea antică. În anul 612 î.H. (cronologia este aproximativă), iudeii au introdus cultul păgân al soarelui în templul din Ierusalim! A fost acest cult păgân sanctificat prin faptul că a fost practicat în locul dedicat închinării curate la Dumnezeu? Scriitorul biblic Ezechiel a scris cu privire la cultul soarelui practicat în templul din Ierusalim următoarele: „Iată, la uşa templului Domnului, între pridvor şi altar erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele întors spre templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui, spre răsărit. Şi El mi-a zis: Vezi, fiu al omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda să facă urâciunile pe care le fac aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas“. - Ezechiel 8:16, 17.

        Da, în loc să fie sanctificată, acea formă de închinare păgână a pus în pericol întregul templu. Astfel de practici pătrunseseră în Iuda şi contribuiseră la răspândirea violenţei şi a degradării morale în această ţară. La fel stau lucrurile şi în creştinătate, unde practici care îşi găsesc originea în cultul soarelui practicat la Saturnalii predomină la Crăciun. Este demn de remarcat faptul că, la câţiva ani după ce Ezechiel a primit această viziune, asupra Ierusalimului s-a abătut judecata lui Dumnezeu - el a fost distrus de către babilonieni. - 2 Cronici 36:15-20.

       La drept vorbind, Crăciunul nu le-a adus foloase nici ţărilor creştinătăţii, nici altor ţări, printre care se numără şi ţările din Orient. Dimpotrivă, el a distras atenţia de la adevăratul mesaj creştin despre Mântuitor!  

SUPLIMENTAR: O sărbătoare ideală pentru petreceri şi cumpărături:

        Câţiva factori au avut un rol decisiv în transformarea Crăciunului în cea mai populară sărbătoare internaţională dedicată petrecerilor şi cumpărăturilor. La obiceiurile romane s-au adăugat treptat obiceiuri de iarnă de la alte popoare, îndeosebi din nordul Europei. Iar în secolul al XX-lea, comercianţii şi specialiştii în marketing au adăugat noi obiceiuri aducătoare de profit.

        Care au fost rezultatele? Sărbătorirea naşterii lui Hristos a devenit mai importantă decât semnificaţia ei. De multe ori, de Crăciun nu mai e amintit nici măcar numele lui Hristos. „Crăciunul este o sărbătoare mondială, cu caracter familial, pe care fiecare o ţine în felul său“, se spune în ziarul spaniol El País.

        Acest comentariu reflectă o tendinţă care se face din ce în ce mai simţită  în multe ţări de pe glob. În vreme ce sărbătorile de Crăciun devin tot mai extravagante, cunoştinţele despre Hristos sunt tot mai puţine. În realitate, majoritatea manifestărilor de Crăciun au redevenit ceea ce au fost ele la început, în perioada romană: chefuri, petreceri şi schimb de cadouri.

Un copil ni s-a născut:

        Dacă Crăciunul tradiţional nu are prea mare legătură cu Hristos, cum ar trebui să-şi amintească adevăraţii creştini de naşterea şi de viaţa lui Hristos? Cu şapte sute de ani înainte de naşterea lui Iisus, Isaia a profeţit despre el: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui“ (Isaia 9:6). De ce a arătat Isaia că naşterea lui Iisus şi rolul pe care urma să-l aibă aveau să fie atât de importante? Deoarece Iisus avea să devină un conducător puternic. El urma să fie numit Prinţ al păcii, iar pacea, sau domnia sa princiară, nu avea să aibă sfârşit. În plus, conducerea lui Iisus avea „să fie sprijinită prin judecată şi cu dreptate”. - Isaia 9:7.

       Arhanghelul Gabriel a repetat proclamaţia lui Isaia când a anunţat-o pe Maria despre apropiata naştere a lui Iisus. El a prezis: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca împărat peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al împărăției Sale“ (Luca 1:32, 33). Desigur, semnificaţia principală a naşterii lui Iisus are legătură cu lucrarea pe care Hristos urma să o înfăptuiască în calitate de Mântuitor!  Cu toţii putem beneficia de acest dar al Mântuirii! 

      Odată ce am ajuns să-l cunoaştem bine pe Iisus, ne va fi uşor să înţelegem cum ar vrea el să ni-l amintim. Mâncând, bând şi făcând schimb de cadouri la data la care în vechime se ţinea o sărbătoare păgână? Greu de crezut. În noaptea dinaintea morţii sale, Iisus le-a spus discipolilor săi ce anume aştepta de la ei: „Cel care are poruncile mele şi le respectă, acela este cel care Mă iubeşte. Iar cel care Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, şi Eu îl voi iubi“. - Ioan 14:21.