IOSIF
VERSUS IISUS!
Introducere:
Istoria lui Iosif din Vechiul Testament conţine multe indicii despre Persoana Domnului Iisus. În mod
deosebit cu privire la suferinţele pe care a
trebuit să le îndure din partea fraţilor săi, Iosif este o imagine clară a
Celui care fost lepădat tot de fraţii săi, iudeii. Multe amănunte, unele de o
exactitate uimitoare, sunt în concordanţă deplină. Numim doar câteva exemple:
aprecierea din partea tatălui, ura fraţilor săi, vinderea la păgâni, preţul
trădării etc. Poate mai puţin cunoscute ne sunt paralele dintre Iosif şi Domnul
Iisus cu privire la înălţarea de care amândoi au
avut parte, după ce mai înainte au trecut prin durere şi suferinţă. Petru scrie în prima sa epistolă
despre „patimile care erau pentru Hristos şi gloriile de
după acestea” (1. Petru 1:11 ). Şi Domnul Iisus, în
cuvintele adresate ucenicilor pe drumul spre Emaus, a pus suferinţele în
legătură cu slăvile care vor urma: „Nu trebuia să pătimească
Hristosul acestea şi să intre în gloria Sa?” (Luca 24:26 ). După suferinţele groaznice a urmat o slavă
incomparabilă.
În cele ce urmează dorim să ne ocupăm cu
distincţiile şi onorurile, pe care le-a primit Iosif din partea lui Faraon, ca
să învăţăm ceva despre slăvile pe care le-a primit Domnul nostru după înălţarea
Sa la Cer. Cugetând la pasajul din Geneza
41:42-45 să ne lăsăm îndemnaţi să ne ocupăm mai mult cu Domnul nostru
în slavă, să ne interesăm mai mult de ceea ce a avut El parte după împlinirea
lucrării de răscumpărare! Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă: „căutaţi cele de sus, unde Hristos este aşezat la dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1, 2 ). Domnul Iisus
Însuşi ne spune: „Unde este comoara ta, acolo va
fi şi inima ta” (Matei 6:21 ).
Pentru Dumnezeu Tatăl este o mare
bucurie când ne preocupăm mereu cu Fiul
Său în suferinţele Sale şi cu slăvile Sale.
După ce Iosif a fost eliberat din închisoare,
s-a bărbierit şi a îmbrăcat alte haine, deoarece nu putea în niciun caz să
păşească în faţa lui faraon cu hainele pe care le purtase în închisoare. Când
faraon a aflat însemnătatea visului său, şi-a dat imediat seama că în faţa lui
stătea o persoană nemaipomenită. „Vom găsi noi un om asemenea
acestuia, în care este Duhul lui Dumnezeu?” (Geneza 41:38 ). Dar nu a exprimat numai cuvinte de apreciere,
ci la sfârşitul acestei scene, Iosif a primit o serie de distincţii, care
pentru acel timp reprezentau ceva deosebit. Faraon:
- i-a dat inelul său;
- l-a îmbrăcat cu haine de in subţire;
- i-a pus un lanţ de aur la gât;
- a ordonat ca toţi să se plece
înaintea lui Iosif;
- a dat în mâna lui Iosif toată
conducerea asupra împărăţiei sale;
- i-a dat un titlu şi i-a dat o soţie.
Să privim pe rând aceste puncte şi să
ne întrebăm: ce putem învăţa de aici despre slava Mântuitorului nostru?
Inelul:
În timpul Vechiului Testament,
purtătorul unui astfel de inel putea să emită şi să pună în vigoare legi şi
ordonanţe cu efect obligatoriu. Documentele importante erau prevăzute cu
pecetea persoanei autorităţii, pentru a dovedi originalitatea şi
autenticitatea. În strânsă legătură cu această dovadă de autoritate era şi
caracterul irevocabil al ordinului, o dată ce era prevăzut cu pecetea
legiuitorului. Un exemplu în acest sens îl găsim în cartea Estera 8:8 : „Scrieţi deci în
folosul iudeilor după cum pare bine în ochii voştri, în numele împăratului, şi
pecetluiţi cu inelul împăratului. Pentru că un înscris care este scris în
numele împăratului şi pecetluit cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţat.”
Aici apar ambele elemente: autoritatea şi caracterul irevocabil. Să ne imaginăm
acea scenă înaintea lui faraon: bărbatul cel mai puternic al acelor timpuri
scoate de pe mâna sa inelul, un semn al domniei şi al autorităţii absolute, şi
îl pune pe mâna acelui iudeu tânăr, care cu câteva ore mai înainte era în
închisoare, neştiind care va fi soarta sa. Ce s-a petrecut în Iosif când a
primit direct din partea lui faraon o astfel de distincţie şi onoare? Tocmai
fusese un întemniţat fără drepturi, iar acum era domnitorul Egiptului cu cea
mai mare autoritate şi cu puteri depline! Iar Domnul nostru? El este acum Omul
înălţat şi proslăvit în Cer. Dumnezeu a dat totul în mâinile Sale. În acest
context citim în 2. Corinteni 1:20 :
„Pentru că, oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în
El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi.” Promisiunile date
de Dumnezeu şi deciziile luate de El îşi găsesc confirmarea şi împlinirea
deplină în Domnul Iisus. El garantează împlinirea tuturor hotărârilor, pe care
le-a luat Dumnezeu; dar El garantează de asemenea şi împlinirea tuturor
promisiunilor divine. Şi cu privire la mântuirea noastră, totul este foarte
sigur şi stabil: Hristos a murit pentru noi, prin sângele Său vina noastră este
îndepărtată. Dar şi realizarea judecăţii vestite de Dumnezeu în Biblie este tot
aşa de sigură şi irevocabilă. Pe lângă distincţiile şi slăvile, pe care le-a
primit Domnul Iisus ca şi Om, El a primit şi dreptul de executare a judecăţilor
divine asupra tuturor celor care L-au respins pe Fiul. Dumnezeu Tatăl a dat
Fiului „autoritate să facă judecată, pentru că este Fiu al
Omului“ (Ioan 5:27 ).
Un gând grav pentru toţi oamenii necredincioşi, dar un apel serios şi pentru
fiecare credincios de a folosi timpul actual pentru a le face cunoscut oamenilor
dragostea lui Dumnezeu, dar şi consecinţele veşnice în cazul dispreţuirii
dragostei lui Dumnezeu.
Hainele de in subţire:
Inul
subţire este o stofă albă sau de culoare deschisă utilizată la confecţionarea
îmbrăcăminţii. În mod obişnuit, numai preoţii şi oamenii cu vază purtau
îmbrăcăminte din in subţire. În Exod
28 este descrisă îmbrăcămintea
preotului: „Să faci veşminte sfinte lui Aaron, fratele tău,
pentru glorie şi pentru podoabă. Şi să ţeşi cămaşa de in subţire; şi să faci
mitra din in subţire” (versetele 2, 39). Mardoheu, omul „pe care vrea împăratul să-l
onoreze... a ieşit dinaintea împăratului în haină împărătească... şi cu o
mantie de in subţire şi de purpură” (Estera 6:6 ; 8:15 ). Aceste două exemple ne arată că
îmbrăcămintea de in subţire era în general purtată de oameni care erau
demnitari deosebiţi fie din punct de vedere spiritual, fie lumesc.
Să ne punem în situaţia lui Iosif! Ce
contrast! Cu scurt timp înainte purta haina întemniţaţilor, iar acum haine
împărăteşti! El ajunsese în închisoare pe baza unei învinuiri nedrepte. Dar
aceste haine de in subţire arătau oricui foarte clar: înaintea lor stătea unul
care fusese reabilitat complet.
Cu privire la Domnul nostru citim
în Psalmul 18:19-20 - T.M. :
„Şi m-a scos la loc larg, m-a scăpat, pentru că Şi-a găsit plăcerea în mine. Domnul mi-a răsplătit
după dreptatea mea, mi-a dat după curăţia mâinilor mele.“ Inul
subţire este în Noul Testament un simbol al dreptăţii practice. A se vedea în
acest sens şi Apocalipsa 19:8 :
„inul subţire sunt faptele drepte
ale sfinţilor”. Domnul Iisus a murit la
Golgota nu din cauza vinei proprii. El i-a întrebat pe iudei: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?” (Ioan 8:46 ). Cu puţin timp
înainte, El le spusese că face întotdeauna ceea ce-i place Tatălui (Ioan 8:29 ). La fiecare pas, în
toată acţiunea Sa, în vorbire şi în tăcere, El era în concordanţă deplină şi
desăvârşită cu Dumnezeul şi Tatăl Său. Aceasta înseamnă curăţie desăvârşită în
ochii lui Dumnezeu. Răspunsul lui Dumnezeu la această viaţă în sfinţenie şi
curăţie a fost învierea Fiului Său. El n-a îngăduit „ca Sfântul Său
să vadă putrezirea”
(Psalm 16:10 - T.M.; Fapte 2:27 ).
Astfel, Dumnezeu a confirmat într-un mod impresionant că Domnul Iisus a murit
nu pentru vina Sa, ci pentru vina altora.
Lanţul de aur:
Lanţul de aur ne duce în primul
rând cu gândul la podoabe, iar în al doilea rând şi la acordarea unei vrednicii
oficiale. În Ezechiel 16:11, 13 ,
Dumnezeu spune despre Ierusalim: „Şi te-am gătit cu podoabe şi ţi-am pus brăţări
la mâini şi un lănţişor la gât. Şi ai fost împodobită cu aur şi cu argint...”
Celălalt aspect îl găsim în Daniel
5:29 : „Atunci Belşaţar a poruncit şi l-au îmbrăcat pe Daniel cu purpură
şi au pus un lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de ştire despre el că va fi al
treilea guvernator în împărăţie.” Ambele distincţii le-a primit
Iosif de la faraon. În legătură cu aurul stau strălucirea şi stabilitatea
valorii. Pentru obţinerea aurului, materialul brut este supus unui proces de
topire. În Biblie, aurul este un simbol al răspândirii unei dreptăţi divine
absolute şi desăvârşite. Iosif nu şi-a plecat gâtul sub arta de ispitire a
soţiei lui Potifar, iar acum, gâtul
lui era împodobit de un lanţ de aur de la faraon. În legătură cu proslăvirea
Domnului nostru, lanţul de aur ne duce cu gândul la faptul că El este încununat
acum cu slavă şi cu cinste: „L-ai făcut cu puţin mai prejos
decât îngerii, L-ai încununat cu glorie şi onoare şi L-ai pus peste lucrările
mâinilor Tale. Dar Îl vedem pe Iisus, care a fost făcut cu puţin mai prejos
decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi
onoare” (Evrei 2:7, 9 ).
Închinaţi-vă!
În Vechiul Testament citim despre
care de război folosite pentru a pleca la luptă. Aici însă este vorba despre un
car deosebit, folosit de domnitorii acelor timpuri, când treceau prin cetăţi şi
sate cu alaiurile lor luxoase. Deja de departe puteau fi văzute acele care
împodobite luxos. Faraon a poruncit ca Iosif să fie purtat prin ţară pe al
doilea car. Dar mai mult decât această deplasare pe carul deosebit, era
porunca: „Închinaţi-vă!”, din care rezultă clar
poziţia de excepţie a lui Iosif. Dacă până acum distincţiile au fost mai mult
de natură personală, prin această deplasare, toţi supuşii din Egipt au văzut
recunoaşterea şi onoarea sa publică. Fiecare trecător era îndemnat să se plece
înaintea lui Iosif şi să-i aducă recunoştinţa şi onoarea celui de-al doilea
bărbat în împărăţia Egiptului. Despre Domnul nostru Iisus citim în Filipeni 2:9-11 : „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi i-a dăruit un Nume care este mai
presus de orice nume, ca în Numele lui Iisus să se plece orice genunchi, al
celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ, şi orice limbă
să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domn.” Ce va fi odată pentru Domnul nostru, când
toate creaturile vor recunoaşte că El, care a fost odinioară omorât de oameni
pe crucea de la Golgota, este domnitorul pus de Dumnezeu, căruia trebuie să i
se supună toţi şi să Îl recunoască! Noi putem face astăzi acest lucru de
bunăvoie, ca răspuns al inimilor noastre la dragostea Sa sublimă. Dacă Îl
recunoaştem pe Iisus ca Domn în viaţa noastră zilnică, întrebăm care este voia
Sa şi o facem, corespundem dorinţelor Sale, atunci putem deja astăzi să
contribuim la bucuria şi proslăvirea Sa. Dar ce groaznic va fi pentru toţi
oamenii, care L-au respins pe Mântuitorul lumii şi s-au comportat indiferent
faţă de El: ei vor fi obligaţi să-şi plece genunchiul înaintea Lui.
Domnitor peste toată ţara Egiptului:
Deja înainte de acordarea tuturor
distincţiilor, faraon i-a spus lui Iosif: „Tu vei fi peste casa mea şi după cuvântul tău va fi
cârmuit tot poporul meu; eu voi fi mai mare decât tine numai cu tronul meu”
(Geneza 41:40 ). Casa lui
(adică sfera sa personală) şi poporul său, faraon le-a încredinţat domniei lui
Iosif. Ar fi putut găsi faraon un altul mai bun decât Iosif, căruia Dumnezeu îi
dădea succes oriunde acţiona (a se compara cu Geneza 39:3, 23 )? Mintea şi înţelepciunea lui Iosif l-au
predestinat tocmai pentru această lucrare plină de responsabilitate. Domnia lui
Iosif este o imagine clară despre domnia universală a Domnului Iisus. Dumnezeu
i-a dat Lui, Fiul proslăvit al Omului, toată puterea asupra Cerului şi a Pământului.
Această domnie i-a fost deja transmisă, dar El încă nu a luat-o în mod vizibil,
public. „Pentru că, supunându-i toate, nu i-a lăsat nimic
nesupus. Dar acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse” (Evrei 2:8 ). Domnul Iisus este punctul central al tuturor sfaturilor
lui Dumnezeu. Acest sfat conţine şi „buna Sa plăcere pe care Şi-a
propus-o în Sine Însuşi, pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să
adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ”
(Efeseni 1:9, 10 ). „Pentru că El trebuie să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale”
(1. Corinteni 15:25 ). Astăzi,
Domnul este dispreţuit şi nebăgat în seamă, dar atunci va domni neîngrădit şi „plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui“ (Isaia 53:10 ). Atunci, El va
conduce cu dreptate şi totul va fi în concordanţă cu Dumnezeu. Expresia lui
faraon: „eu voi fi mai mare decât tine numai cu tronul meu”
ne duce cu gândul la 1. Corinteni
15:24-28 : „Atunci va fi sfârşitul, când
El va da Împărăţia Celui care este Dumnezeu şi Tată, când va fi desfiinţată orice stăpânire şi orice
autoritate şi putere. ... Dar, când spune că toate au fost supuse, se înţelege
în afară de Cel care i-a supus toate. Dar, când Îi va supune toate, atunci şi
Fiul Însuşi va fi supus Celui care i-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie
totul în toţi.” Nu este şi pentru inimile noastre o mare bucurie,
dacă ne gândim că deja astăzi suntem într-o legătură indisolubilă cu această
Persoană slăvită?
Numele nou al lui Iosif:
În vechime nu era neobişnuit ca un
domnitor mare şi puternic să dea un nume nou altor oameni: aceasta era expresia
puterii nelimitate asupra supuşilor săi. Numele dat lui Iosif, „Ţafnat-Paneah”, înseamnă probabil: Salvator al lumii sau Susţinător al vieţii.
Faptul că egiptenii au fost salvaţi de la înfometare şi le-a fost păstrată
viaţa se datora înţelepciunii lui Iosif. Egiptenii au confirmat mai târziu cu
gura lor: „Tu ne-ai salvat viaţa” (Geneza 47:25 ). Şi Iosif face
aluzie la acest gând faţă de fraţii săi: „Dumnezeu m-a trimis înaintea
voastră... să vă păstreze viaţa printr-o mare salvare“ (Geneza 45:7 ). Pe lângă
însemnătatea egipteană a numelui, există şi o însemnătate ebraică: descoperitor de taine. Şi aceasta este
adevărat cu privire la interpretarea visurilor dată de Iosif. Lui Iosif i-a
fost descoperită intenţia lui Dumnezeu şi el i-a putut-o comunica lui faraon
pentru salvarea oamenilor. Ambele semnificaţii ale numelui le găsim şi cu
privire la Persoana Salvatorului nostru. Cuvântul exprimat în Noul Testament
prin „Mântuitor” cuprinde atât aspectul
salvării, cât şi cel al susţinerii. Domnul Iisus este „Mântuitorul
lumii” (Ioan 4:42 ; 1.
Ioan 4:14 ), dar El este şi „Păstrător al tuturor
oamenilor, mai ales al credincioşilor” (1.
Timotei 4:10 ). El este prezentat în Noul Testament de mai multe ori
ca şi Mântuitor. El este Mântuitorul nostru cu privire la trecut, prezent şi
viitor. În Tit 3:4, 5 citim
despre ceea ce a făcut El: „Dar, când s-a arătat bunătatea
şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit, nu
pentru fapte, ...ci după propria Sa îndurare”. În prezent „poate să mântuiască până la
desăvârşire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să
mijlocească pentru ei” (Evrei
7:25 ). În viitor „Îl aşteptăm ca Mântuitor pe
Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare
cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Şi supune
chiar toate lucrurile” (Filipeni
3:20, 21 ). Toate acestea se referă la aspectul personal. Aspectul
corporativ îl găsim în Efeseni 5 .
Domnul proslăvit în Cer poartă de grijă Bisericii Sale, prin faptul că o
sfinţeşte, o curăţă, o hrăneşte şi o îngrijeşte în dragostea Sa nemărginită (Efeseni 5:26, 29 ). Acesta este
Mântuitorul tău şi al meu! Dar Domnul Iisus este şi Acela care a descoperit
atât sfaturile lui Dumnezeu, cât şi pe El ca Tată. „Am făcut
cunoscut Numele Tău oamenilor” (Ioan 17:6 ).
El nu doar a descoperit sfatul lui Dumnezeu, ci, prin suferinţele şi moartea
Sa, a pus temelia, ca toate intenţiile de binecuvântare ale lui Dumnezeu să se
poată împlini.
O soţie pentru Iosif:
Ca ultimă dovadă a bunăvoinţei
împărăteşti, să spunem aşa, care încununa toate celelalte, faraon i-a promis
lui Iosif o soţie. Ea era o femeie deosebită, deoarece Asnat provenea din seminţia preoţească. Tatăl ei era preotul din On (în greceşte: Heliopolis), unul dintre cele mai mari lăcaşuri de cult unde
egiptenii aduceau jertfe Zeului Soarelui
- Ra. Din Geneza 47:22 putem
deduce că preoţii ocupau o poziţie importantă sub faraon. Dacă lui Iosif i s-a
promis o soţie din această seminţie, atunci aceasta a fost o cinste deosebită
în acele vremuri. Distincţiile şi meritele primite până atunci au avut de-a
face cu poziţia lui Iosif. Cu Asnat a primit ceva pentru inima sa: o soţie,
căreia putea să-i dăruiască dragostea sa, o soţie alături de el, în timp ce
executa domnia asupra Egiptului şi o soţie care i-a dăruit doi fii, Efraim şi Manase. Asnat este o imagine
a Bisericii, care a apărut şi se formează după înălţarea la Cer şi proslăvirea
Domnului Iisus. Mântuitor şi descoperitor de taine - ambele aspecte ale
distincţiei precedente, pe care a primit-o Iosif de la faraon, stau în strânsă
legătură cu ultima onoare, căsătoria cu Asnat. Domnul Iisus Se îngrijeşte
astăzi fără încetare şi neobosit de Biserica Sa. Ca Descoperitor de taine, El a
fost Acela care i-a descoperit lui Pavel
adevărul despre Hristos şi Biserica Sa.
Încheiere:
Dacă am cugetat puţin la
distincţiile, vredniciile şi slăvile Domnului nostru, ne rămâne acum la
încheiere numai doar urmarea îndemnului lui Iosif: „Istorisiţi
tatălui meu toată gloria mea“ (Geneza
45:13 ). Acesta este marele scop al lui Dumnezeu: El doreşte să ne
preocupe mereu şi mereu şi tot mai mult cu Persoana Fiului, „pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul, după cum Îl onorează pe Tatăl“
(Ioan 5:23 ). Cât de mult Se bucură Tatăl, când Fiul Său este onorat pe
pământ!
SUPLIMENTAR:
Se pare că, Iosif este Imhotep! O serie de istorici și cercetători ai Bibliei
au ajuns la această concluzie! Imhotep a fost singurul Mare Vizir al Egiptului
despre care se știe că, i s-a dat o onoare și o autoritate enormă, egală cu cea
a faraonului! Imhotep, de altfel, nu este un nume, ci un titlu! Istoria lui
Imhotep este uluitor de asemănătoare cu cea a lui Iosif, dar asta este o altă
poveste, pentru un alt articol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu