ANUL 1989!

ANUL 1989!

      Anul 1989 aduce cu sine o schimbare istorică majoră – căderea regimurilor comuniste din Estul Europei. Factorul decisiv care a permis acest uluitor fapt istoric a fost reprezentat de marile schimbări din U.R.S.S., intervenite sub conducerea lui Mihail Gorbaciov. În timpul conducerii sale, Uniunea Sovietică  a trecut printr-o perioadă de reforme radicale – reconstrucția economică/perestroika și transparența/glasnost. Aceste reforme au fost dublate în politica externă de așa-numita „doctrină Sinatra” – „Croiește-ți propriul drum!” (I do it my way!). Potrivit noii doctrine, toate statele din sfera de influență sovietică puteau să-și decidă singure soarta, fără a le mai fi teamă de intervenția militară sovietică conform cu „doctrina Brejnev – a suveranității limitate”.

     Reacția a fost fără precedent – într-un singur an, 1989, regimurile comuniste din Estul Europei s-au prăbușit iar celebrul Zid al Berlinului a fost dărâmat!

     În Polonia inițiativa a aparținut sindicatului „Solidaritatea”; acesta, cu sprijinul Bisericii Romano-Catolice, a organizat greve și manifestații; apoi, a impus alegeri libere, în vara anului 1989. Ulterior, liderul sindicatului – Lech Walesa – va deveni președinte al Poloniei în 1990!

     În Ungaria regimul comunist cedează ca urmare a unei puternice presiuni populare. În septembrie 1989, această țară deschde granița cu Austria, creând o breșă în „Cortina de fier”!

     În R.D.G. au loc mari demonstrații la Leipzig; Honecker, – dictatorul communist -, se retrage iar la 9 noiembrie 1989 Zidul Berlinului este dărâmat.

     Suflul revoltelor atinge Bulgaria unde dictatorul Todor Jivkov este înlocuit cu Petăr Mladenov.

     În Cehoslovacia are loc „revoluția de catifea” în urma căreia Vaclav Havel devine președinte.

     În decembrie 1989 „vântul schimbării” („The wind of change” – ca să folosim titlul unui celebru cântec al formației de rock „Scorpions”) atinge și România. Aici schimbarea se va face printr-o revoluție sângeroasă. Cauza fundamentală este dată de trăsătura de bază ale regimului ceaușit – neostalinismul! Acest regim nu permisese niciun fel de reforme așa cum se întâmplase în alte state comuniste; nu tolerase opoziția politică chiar în interiorul PCR - vezi cazul lui Constantin Pârvulescu și a celebrului său discurs de la Congresul al XII-lea al PCR sau scrisoarea „celor 6” din 1989. Mai mult, Ceaușescu fusese reales la cel de-al XIV-lea Congres al PCR din noiembrie 1989. Regimul său era total imun la ce se întâmpla în jur! Totuși, schimbarea a fost inevitabilă! Ea a început cu revolta de la Timișoara, din 16 decembrie, iar, apoi, începând din noaptea de 21 spre 22 decembrie, această revoltă va deveni națională.

    Spre deosebire de alte revoluții est-europene, cea din România a fost sângeroasă – peste 1500 de victime. Ciudat este faptul că majoritatea acestor victime s-a înregistrat după fuga soților Ceaușescu. De altfel, evenimentele din România sunt extrem de controversate – unii istorici vorbesc despre o lovitură de stat iar alții folosesc termenul de „loviluție”!

     Schimbările declanșate în 1989 vor continua și în 1990-1991, ducând, în cele din urmă, la dizolvarea U.R.S.S.-ului!

     O problemă controversată este cea privitoare la contribuția înțelegerilor de la Malta dintre Gorbaciov și George Bush Senior privind situația regimurilor comuniste și mai ales soarta lui Ceaușescu – să nu uităm că la ultima întâlnire dintre Ceaușescu și Gorbaciov cel din urmă l-a avertizat pe dictatorul roman: Vom vedea cine va mai apuca luna ianuarie!” – vezi „Memoriile” lui Gorbaciov!