CUM S-A NEGOCIAT DISPARIȚIA EUROPEI COMUNISTE ÎN MALTA?

CUM S-A NEGOCIAT DISPARIȚIA EUROPEI COMUNISTE ÎN MALTA?

      La  începutul lunii decembrie a anului 1989, preşedintele URSS Mihail Gorbaciov şi preşedintele SUA George H.W. Bush au trasat destinul politic şi economic al ţărilor est-europene. O serie de documente ale CIA (Agenţia Centrală de Informaţii din SUA) care datează din anul 1989 şi care au fost recent declasificate arată cum s-a pregătit preşedintele american George H.W. Bush pentru convorbirile pe care le-a avut cu preşedintele Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov în cadrul Summitului din Malta din perioada 2-3 decembrie 1989, în urma căruia s-a încheiat Războiul Rece.   Unul dintre aceste documente se referă la politica Statelor Unite privind estul Europei şi precizează că „o Europă care este întreagă şi liberă este principiul de ghidare al politicii Statelor Unite în privinţa Europei de Est. Viziunea noastră include alegeri libere şi deschise şi economii de piaţă”.    Totodată, se arată în document, SUA „face diferenţe în relaţiile sale cu diferite ţări din Europa de Est. Diferenţierea se bazează pe progresul înregistrat de fiecare stat în parte spre o reformă reală şi instituţionalizată”.    În ceea ce priveşte  schimbarea din această regiune, Statele Unite nu o considera o ameninţare de securitate la adresa Uniunii Sovietice. „Reformele în Estul Europei care să conducă la o participare politică deschisă şi la economii întărite - încurajate de perestroika (reformă, în trad.)  şi glasnost (deschidere, în trad.) - sunt în interesul SUA şi al URSS, precum şi în interesul stabilităţii.”  

      În acelaşi timp, arată documentul desecretizat de CIA, Statele Unite susţineau obiectivul reunificării Germaniei, sprijinind, în acelaşi timp, schimbări politice paşnice în Europa Răsăriteană care să pună capăt divizării postbelice.    „Eforturile de a asista Polonia şi Ungaria sunt menite să ajute aceste ţări să urmeze reforme economice structurale dificile şi să sprijine tranziţia lor spre democraţie”, se menţiona în text.   În contextul în care întâlnirea dintre George H.W. Bush şi Mihail Gorbaciov a avut loc la nicio lună de la căderea Zidului Berlinului, documentul pregătitor acorda o atenţie specială Germaniei de Est. „În cazul unei deteriorări politice dramatice, Moscova va trece, probabil, la acţiune - direct sau indirect - pentru a restaura ordinea şi pentru a-şi proteja bunurile şi obiectivele din RDG” se puncta în document.   În aceste condiţii, Statele Unite doreau ca schimbările din Germania să fie de natură paşnică, iar RDG să nu cadă pradă unor convulsii.   

   Referitor la situaţia pe plan intern înregistrată la acea vreme în Uniunea Sovietică, documentul menţiona că „poziţia lui Gorbaciov rămâne puternică; el continuă să folosească fiecare oportunitate pentru a-şi înlătura sau neutraliza oponenţii”.    În ceea ce priveşte chestiunile legate de naţionalităţi, „Gorbaciov trebuie să găsească un echilibru între a satisface cerinţele naţionaliste şi a păstra URSS intact”. Americanii îl percepeau ca fiind dispus să facă o serie de concesii referitoare la autonomia grupurilor etnice non-ruse, „dar nu să şi prezideze dezintegrarea statului sovietic”.     Documentul atrăgea atenţia şi asupra situaţiei din ţările baltice, unde, ca urmare a unor manifestaţii pentru independenţă, americanii luau în calcul posibilitatea apariţiei unei crize în relaţia cu Moscova şi chiar secesiunea.   De asemenea, americanii constatau că economia lentă începuse să erodeze sprijinul popular de care se bucura Gorbaciov, dar nu considerau că se ajunsese în punctul în care situaţia să reprezinte o provocare imediată.  

   Documentul desecretizat de CIA face referire şi la Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (FACE), încă în negociere la momentul întâlnirii Bush-Gorbaciov, ce avea să fie semnat de ţările Tratatului de la Varşovia şi NATO la 19 noiembrie 1990, la Paris.   Potrivit evaluărilor oficialilor SUA, cele mai dificile chestiuni erau, la momentul respectiv, modul în care se definesc aeronavele şi limitarea trupelor.   În document se precizează că Estul nu considera mii de aparate de zbor ale sale ca fiind ofensive, deşi acestea au capacitatea de a „lovi”, incluzând însă toate aeronavele NATO în această categorie.   În privinţa efectivelor militare, Estul căuta o limitare a trupelor, după cum afirmau americanii, care puneau bunăvoinţa sovieticilor de a reduce forţele în Europa pe seama nevoii de a redirecţiona resursele spre economia civilă.   Iar unul dintre scopurile Statelor Unite consta în reducerea forţelor sovietice staţionate în Europa de Est şi, prin aceasta, încurajarea unor regimuri mai democrate şi mai liberale în zonă.   

     În documentul ce transcrie întâlnirea de la Malta (sursă: Fundaţia Gorbaciov, Fond 1, Opis 1) marea supriză a americanilor a fost insistenţa cu care Gorbaciov a susţinut că este nevoie ca ei să rămână în Europa deoarece „SUA şi URSS sunt la fel de integrate în problematica europeană” şi acţiunea lor în continuare trebuie să fie una comună pentru a face astfel încât problemele europene să nu explodeze.    „Întreaga Europă se află în mişcare şi se îndreaptă către ceva nou. Trebuie să ne considerăm şi noi europeni şi să ne asociem acestei mişcări în ideea unei case europene comune.”    Gorbaciov spunea că este în favoarea dizolvării blocurilor militare - „ce să facem cu instituţii create în altă eră?” - şi sugerează ca Pactul de la Varşovia şi NATO să devină, la un nivel mult mai înalt, mai degrabă organizaţii politice decât militare.  

     Înainte de Conferinţa din Malta, preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov şi soţia sa, Raisa, au avut o întrevedere cu Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican, pe 1 decembrie 1989.    Cei doi au fost întâmpinaţi de garda de onoare şi o orchestră care a intonat mai întâi Internaţionala şi apoi Imnul Papal.    Potrivit transcriptului întâlnirii între Papa Ioan Paul al II-lea şi Gorbaciov din  arhivele de stat ale Federaţiei Ruse, Colecţia Yakovlev, fond 10063, Suveranul Pontif i-a spus ultimului preşedinte al URSS: „Cred că aveţi dreptate atunci când spuneţi că schimbările nu ar trebui să se producă prea repede. Suntem de acord cu faptul că trebuie schimbate nu numai structurile, ci şi mentalităţile. Ar fi greşit ca cineva să proclame că aceste schimbări în Europa şi în lume trebuie să urmeze modelul occidental. Asta este ceva care vine împotriva convingerilor mele cele mai puternice. Europa, ca participant la istoria lumii, trebuie să respire cu ambii plămâni.”