DIN NOU DESPRE ... POLITICĂ!

DIN NOU DESPRE … POLITICĂ!

1. PNL lucrează pentru PSD!

 PNL oferă de vreo două luni un festival al prostului-gust, pune în fața publicului fața urâtă a partidului, exact așa cum făcea și PSD pe vremea marilor războaie fratricide din epoca Dragnea. Spectacolul este de departe de o calitate mai proastă decât cel oferit de faimoasele și numeroasele sciziuni penelisto-pedeliste care au născut pui vii ce s-au devorat între ei. Te-ai fi așteptat ca Noul PNL să fi învățat ceva din greșelile trecutului, care au dus de-a lungul timpului cele două partide fuzionare (PNL și PDL) în sapă de lemn la alegeri. Aș! Lupta pentru putere dintre Câțu și Orban arată că vechile deprinderi nu mor și sunt scrijelite în ADN-ul politic. Nu există și nu se va inventa vreun vaccin pentru clientelism, cinism și meschinărie politică, prost caracter. Să fim clari, nu este vorba de critica adusă „exercițiului democratic” al unei competiții interne, firească în fiecare partid, ci de ceea ce se vede în spatele ei și, mai ales, ce spune ea despre competitori și calitatea lor umană și politică. Cel mai amar gust îl lasă Florin Câțu, pentru că el putea reprezenta reforma, un alt stil de a face politică, de raportare la stat și banul public. Este o dezamăgire, arată acea sete de putere care smintește și o abisală lipsă de scrupule. Florin Câțu și-a instalat sediul de campanie la guvern, de unde împarte bani și sinecuri pentru trădători și susținători, o metodă veche de preluat ostil filiale. Iar când nu merge așa, se ajută de pumnii în gură și picioarele în părțile sensibile împărțiți adversarilor de simpatizanții săi, cum s-a întâmplat la Timișoara, unde a fost nevoie de intervenția poliției. Urât spectacol. Cel mai mult însă, lui Câțu îi place să se laude, să cosmetizeze realitatea. Exemplul elocvent este vaccinarea, un eșec de necontestat. La 1 august, cu două luni întârziere, s-a ajuns la cele 5 milioane de vaccinați promiși, din care doar 4.853.000 cu schema completă. Cu penele înfoiate, cucurigând victorios, premierul spune pe Facebook că #RomaniiTrebuieSaStie de această performanță istorică - doar suntem pe penultimul loc în Europa la vaccinare! - și postează un video în care tineri, într-o explozie de bucurie, își dau jos măștile și aplaudă ca la meci. Era chiar ziua în care ministrul sănătății, coordonatorul campaniei, Valeriu Gheorghiță și alți specialiști trăgeau semnale de alarmă despre creșterea cazurilor de infectare cu tulpina Delta și pericolul reprezentat de valul 4. Domnul Câțu plutește însă în bula automulțumirii: totul merge strună: românii trăiesc bine, economia duduie ca pe vremea altui mare liberal, pandemia a fost pusă cu botul pe labe, investițiile tropăie nerăbdătoare. Micile ghinioane, cum ar fi titularizarea la care peste jumătate dintre profesori nu a luat notă de trecere, creșterile de prețuri, cele mai mari din ultimii 13 ani, sau faptul că numărul paturilor de la ATI rămâne bătut în cuie de vreun an, nu îl tulbură pe premier. Dumnealui are altă treabă - trasul sforilor, evaluarea miniștrilor, când ar vrea să reteze câteva capete de USR-iști (Drulă, Ghinea, Ion), că așa dă bine în campania din partid - primește puncte în plus candidatul care lovește mai năprasnic în colegii de coaliție. Între timp, mai face câte o numire-recompensă pentru cei care trec în tabăra lui - ultima din serie este cea a lui Andrei Novac, pus secretar de stat la Externe, normal din moment ce este ginerele șefului CJ Constanța, care taman ce a ieșit la atac împotriva lui Orban. Cât despre Ministerul Finanțelor, ori acolitul lui, Dan Vâlceanu, ori nimeni, așa că rămâne el interimar până după congres, ca să poată împărți primarilor bani la rectificare în funcție de adeziunea la propria lui tabără. Așa arată reforma și meritocrația despre care ne vorbea cu gura plină? Dacă premierul trăiește într-o realitate paralelă, nu se știe de cine inventată, Ludovic Orban a început, precum Dragnea, să se lupte cu statul paralel. Adică vede implicarea serviciilor și a procurorilor DNA în dosarele deschise în ultima perioadă unor afaceriști și șefi de filiale apropiați lui. „Își bagă coada, folosesc instrumente nedemocratice, care sucesc mâini la spate, care arată pisica, care umblă la scheletele din dulap ale unora și altora”, s-a plâns Orban, nespunând clar că este vorba de statul paralel. Dar cine altcineva să fie, doar știm de la PSD despre obiceiurile infame ale acestuia. În schimb, Virgil Guran, mâna dreaptă a lui Orban, a pus degetul pe rană: „Au existat în trecut astfel de implicări și s-a dovedit, ce să mai … că ați văzut cazuri de notorietate în privința DNA-ului și a serviciilor, cu anumiți conducători de acolo, care au fost și destituiți la un moment dat și acest lucru trebuie să înceteze”. Păi dacă chiar cred asta, de ce nu au spus-o în campania electorală? Și ne mai mirăm că nu se desființează Secția Specială și că UDMR nu vrea nici mort să meargă dosarele la DNA. Nu-i singur, precum se vede. Problema este că PNL, în frunte cu Orban, Câțu și liderii de organizații care îi susțin, nu înțeleg că își sapă singuri groapa. În loc să ofere o bună guvernare, reformele promise, decență și un alt stil de politică, servesc spectacolul jalnic al luptei pentru propriile interese meschine, de moment, care nu au nicio treabă cu motivul pentru care au ajuns la putere. PSD, firește, jubilează. Are și de ce: PNL îi pavează drumul pentru alegerile din 2024. Nu trebuie să facă nimic, Câțu și Orban lucrează pentru el! Cu binecuvântarea prezidentului.

2. Cultura nelegiuirii la români:

 După cum bine știm, „peștele de la cap se împute”; tot astfel, cultura nelegiuirii de la elitele economice și politice pornește. În timp ce scena politică este dominată de lupta pentru putere din PNL, ajunsă la paroxism, românii își numără morții de pe șosele, trenurile blocate și tinerii bătuți și înjunghiați de interlopi și asistă neputincioși la eșecul instituțiilor statului în a aplica legea. Cu greu vom găsi în istoria noastră recentă un moment în care politicienii să fie la fel de decuplați de problemele cetățenilor. Asistăm, de fapt, la triumful culturii nelegiuirii, constituită în cele peste trei decenii de tranziție - în sensul definiției date de DEX termenului „nelegiuire”: „Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale”. Ea este cauza profundă a tuturor relelor, inclusiv a accidentelor rutiere, soldate cu morți și răniți grav, unde România a ajuns să fie campioana Europei. Dar cum ar putea fi altfel, cu o poliție incapabilă să aplice legea? Or fi drumurile proaste, dar accidentele sunt cauzate de oameni care conduc beți, fără permis sau fără să le pese de regulile de circulație; și o fac pentru că polițiștii nu controlează traficul, se lasă corupți de infractori sau sunt supuși presiunilor politicienilor, iar justiția îi face scăpați pe șmecherii care omoară oameni pe șosele. După cum bine știm, „peștele de la cap se împute”; tot astfel, cultura nelegiuirii de la elitele economice și politice pornește. Câteva exemple: fostul ministru și finanțator al liberalilor și al ALDE, Daniel Chițoiu, își bea liniștit cafeaua, deși a omorât doi oameni pe Dealul Negru în decembrie 2019; fiul magnatului Gino Iorgulescu, Mario, este ferit de rigorile legii încă din 2019, fiind transferat rapid de familie la o clinică din Italia, deși, beat și drogat fiind, a ucis cu bolidul său supraturat un tânăr care circula regulamentar; însuși ministrul Bode scapă nepedepsit pentru accidentul în care mașina sa, circulând cu viteză pe contrasens, a distrus mașina unor turiști din Polonia, iar Carmen Păunescu, soția lui Adrian Păunescu, a primit, mai demult, doar doi ani cu suspendare după ce a ucis cu Jeep-ul ei performant trei amărâți care circulau într-o Dacia Nova comună. Mai mult, Mario Iorgulescu scapă și de executarea pedepsei de trei ani de închisoare la care a fost condamnat definitiv în aprilie într-un dosar penal, pentru sechestrare de persoană. Iar dacă puternicii și bogații zilei au impunitate, de ce și-ar bate capul polițiștii să aplice legea? Totodată, într-o țară în care orice plagiator devine doctor și orice semidoct găsește o universitate care să-i dea o diplomă în baza căreia „sistemul ticăloșit” transpartinic îi oferă un post bine plătit de bugetar, inclusiv de șef al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, ca în cazul lui Laurențiu Baranga, de ce nu ar face un ban bun și polițiștii de la serviciile de permise auto, eliberând permise pe bani? Unii dintre ei, din Argeș, Suceava, dar și unii de la Cluj, și Giurgiu, au fost arestați, dar probabil alții au scăpat, iar sutele, poate miile de permise emise fraudulos produc efecte pe șosele. Și dacă legea, oricum ar fi ea, tot nu se respectă, de ce nu ar încerca și un zevzec fără carnet să conducă o mașină? Tot acest lanț al slăbiciunilor nu a răsărit din neant, nu a apărut într-un vid, ci într-un context extrem de concret, adică într-o societate în care corupția și disprețul pentru lege pornesc de sus, unde voința și interesul politicienilor, al potentaților și al clientelei lor dictează și deformează comportamentul instituțiilor. Sigur, se poate râde de incultura ministrului de interne, care atribuie înțelepciunii populare adagiul latin Festina lente. Mai util ar fi însă să fie examinată performanța ministerului pe care îl conduce doar pentru că așa au dictat filialele PNL din Ardeal, nicidecum datorită (ne)realizărilor de ministru al transporturilor în perioada 2019-2020. La fel ca Marcel Vela înaintea lui, și Lucian Bode face drepți în fața secretarului de stat Bogdan Despescu, cel care blochează orice reformă și pe care premierul Câțu nu îndrăznește să-l revoce, deși decizia stă „în pixul lui”. Dar cum ar mai domni nestingherite clanurile de interlopi, dacă la conducerea MAI ar veni oameni care să nu le trateze cu respectul cuvenit, cum le-a tratat fostul șef al Poliției Liviu Vasilescu, readus pe o poziție de conducere după o scurtă pauză? Subordonarea guvernării intereselor de partid și personale este, până la urmă, un act de trădare a interesului național, nu în ultimul rând pentru că impunitatea pretinsă de politicieni are ca preț și impunitatea polițiștilor care nu-și fac datoria. Vă mai amintiți de șefii poliției din Onești și Bacău, care au fost mutați la București după crima de la Onești? Dar de cei doi bărbați care au murit, amândoi, la timpul potrivit, după ce s-au plâns că au fost sechestrați și maltratați de polițiștii de la secția 16 din București? Sunt doar cele mai recente exemple, nu singurele. În concluzie, ca și violența de pe străzi și din școli, proliferarea accidentelor rutiere grave este un simptom al disfuncțiilor majore din stat și consecința unui sistem politic bazat pe corupție și pe eludarea legii, în numele unor interese de grup - adică, pe nelegiuire. Din păcate, grupul cu asemenea interese controlează exact instituțiile care ar trebui să combată fenomenul - MAI și instanțele de judecată. Nu vom ieși din acest cerc vicios prea curând, dacă vom ieși vreodată, și în niciun caz atâta vreme cât vor avea puterea tocmai cei responsabili pentru instituirea nelegiuirii.

3. Johannis a încurcat pașii la „România educată”:

 „România educată” este după chipul și asemănarea lui Johannis: confuză și  contradictorie, netransparentă și întârziată. A mers „pas cu pas”. Unii împleticiți și în direcția greșită. Au trecut peste șapte ani de când proaspăt alesul președinte anunța proiectul de reformare a Educației, cumva de la sine înțeles pentru un profesor. Scuza primului mandat a fost lipsa majorității parlamentare. În epoca Dragnea alta a fost prioritatea: oprirea asaltului asupra Justiției, cu tot ce a însemnat asta. Care a fost însă un eșec, cu excepția blocării Ordonanței 13 prin masive proteste de stradă. Te-ai fi așteptat ca în compensație, având atâția ani la dispoziție, președintele și echipa de „experți” să scoată un proiect al României Educate de-a dreptul revoluționar, cu viziune și coerent, care să poată fi transformat în lege imediat, pentru ca anul viitor să fie pus în practică. Când colo, avem pe masă un soi de declarație de bune intenții, cu prevederi care se bat cap în cap, fără nicio logică, cu „obiective” care sună a program electoral cu autor necunoscut. Este vreun partid care să nu fi spus că vrea reducerea abandonului școlar sau a analfabetismului funcțional? Nu. „Noutatea” proiectului este că cifrele obiectivelor sunt umflate din pix ca pe vremea cincinalelor (reducerea cu minimum 50% a ratei de analfabetism funcțional astfel încât să ajungă la cel mult 20% până în 2030, creșterea ratei de angajare a absolvenților de învățământ profesional, până la 80% în primul an după absolvire). Impresionant! Păcat că nu aflăm și cum se vor întâmpla aceste minuni. Și, mai ales, cine le va implementa, că doar nu se așteaptă prezidentul să mai fie PNL la guvernare până în 2030! Nimeni nu a reușit să explice, de exemplu, cum se împacă bacalaureatul unic, pe un trunchi comun, cu cele trei filiere: teoretic, vocațional și profesional. Mai exact, cum poate fi BAC-ul „unic” la real și uman? Vor da matematică cei de la uman, vor avea subiecte ca la mate-info? Atunci asta înseamnă schimbarea programelor, a curriculei. Mai poate însemna și scăderea ștachetei, adică subiecte ușoare, eventual, la nivelul celor de la profesională. Că doar așa pot fi atinse obiectivele. Ce rost mai are să faci filiere la liceu, dacă BAC-ul este același pentru toți -  nu explică niciunul dintre numeroșii experți necunoscuți. Dar poate că BAC-ul va fi cu subiecte diferite, cu materii la alegere, ca și acum, și doar a fost botezat pompos „trunchi comun”. Nu știm, iar Johannis tace chitic și nu spune nici ce crede el și nici de ce merge împotriva curentului european, cel al BAC-ului diferențiat. Pe care până și Andronescu intenționa să-l introducă! Ce să mai spunem despre ideea examenului de admitere la liceele de elită înaintea Evaluării Naționale. Să nu ne ascundem după deget, liceele de elită au existat și există în România, aceleași de zeci de ani, le putem găsi în topul mediilor de la Evaluare și BAC. Problema este că subiectele de la Evaluarea Națională sunt concepute pentru un nivel mediu, dacă nu chiar submediocru, iar elevilor care intră la aceste licee (cu note uriașe) nu le sunt testate adevăratele competențe. Ce se va întâmpla cu elevii care nu reușesc să intre la aceste licee, deși au note mari? Răspunsul este simplu: vor ajunge prin repartizarea computerizată de după Evaluarea Națională la licee cu mult sub nivelul lor, pentru că la cele de top toate locurile se vor fi ocupat după admitere. Este o evidență care se impune, nu trebuie să fii nu știu ce specialist sau expert pentru asta. Nu se vrea nici ridicarea gradului de dificultate a subiectelor la Evaluarea Națională, pentru că atunci ar scădea dramatic procentele și nu s-ar mai putea lăuda miniștrii și guvernele cu promovabilitatea la hectar. Mulți spun că acestea sunt „detalii”, că legea va fi cea care le va regla. Aici este marea problemă: legea va fi făcută de guvern, care a pupat cu duioșie pe obrăjori proiectul pentru că venea de la președinte, iar Câțu are nevoie de susținerea acestuia în lupta cu Orban. Dar ministrul educației este Sorin Câmpeanu. Un domn care deunăzi spunea că nu vede nimic rău în faptul că elevii iau meditații, că este normal să fie așa. Este normal încă de pe vremea lui Ceașcă doar pentru că sistemul de educație este falimentar și scoate pe bandă rulantă analfabeți funcțional. Altfel nu este normal nicăieri în lume să dublezi profesorul de la școală cu un meditator. Dar Sorin Câmpeanu este din categoria Andronescu, la fel de lipsit de anvergură, doar că acum a schimbat inelul pe care îl pupă. Așa va fi legea educației, dacă va fi. Iar când va ieși din parlament cu amendamentele PSD, AUR și UDMR, va fi o caricatură. Un lucru este clar, raportându-ne și la experiența lui Băsescu, legea sau un alt pact pe educație trebuie negociate în prealabil cu opoziția, altfel se alege praful. Cred că știe și Johannis asta, de aceea există suspiciunea rezonabilă că schița prezentată zilele acestea este din ciclul „Mircea, fă-te că lucrezi”!

4. Cursa pentru conducerea PNL și dispariția liderului politic:

 PNL nu este capabil să ofere în acest moment un lider politic de anvergura necesară reformării mult întârziate a României. În competiția pentru funcția de președinte al PNL, fiecare din taberele celor doi concurenți, Ludovic Orban și Florin Câțu, se străduie „să vândă” publicului ceea ce nu are, și anume un lider politic adecvat pentru provocările momentului istoric pe care îl traversăm. Politicieni versați, adepții celor doi competitori se limitează la un discurs propagandistic dominat de clișee. Potrivit diplomatului președinte al CJ Bihor, Ilie Bolojan, cei doi ar avea calități complementare: experiență, predictibilitate și „o capacitate de negociere destul de bună” în cazul lui Ludovic Orban; competențe financiare, apartenența la o nouă generație și „o poziție de jucător din care ... poate să demonstreze ce vrea să facă”, în cazul premierului Câțu. Până la urmă, spus pe șleau, competiția se reduce la convingerea liderilor din teritoriu că vor obține resursele pe care le doresc. De altfel, Ludovic Orban nici nu ascunde acest lucru, lăudându-se că el va negocia „cu fiecare delegat” la congresul din septembrie și că va propune un nou Plan Național de Dezvoltare Locală (PNDL) din resurse strict guvernamentale, dacă, desigur, va fi numit premier după realegerea sa la conducerea PNL. La rândul său, la recentul Consiliu Național al PNL, premierul Câțu a pus insistent accentul pe investiții, adică tot bani pentru baroni. Cum miza este, evident, dincolo de președinția PNL, funcția de premier, avem cu toții o miză în această competiție doar aparent internă a liberalilor, mai ales că ambii competitori își propun să cumpere bunăvoința și voturile liderilor PNL din teritoriu cu banii noștri, ai contribuabililor. Pentru că schimbarea premierului este totuși un proces mai complicat, Ludovic Orban este nevoit să fie mai agresiv și mai generos - cu banii publici, desigur, iar premierul Câțu își permite un discurs simplist și arogant, lăudându-se că el ar reprezenta „un suflu nou” și anunțând că, în virtutea acestui atu imaginar, competiția ar fi deja tranșată. În realitate nimic nu este tranșat încă, deși premierul se bucură de sprijinul aproape explicit al președintelui Johannis, care speră că domnul Câțu va fi mai obedient și mai puțin manipulativ decât Ludovic Orban, cel care în decembrie i-a zădărnicit planul de a-l numi premier pe ministrul apărării Nicolae Ciucă. Pentru noi însă contează doar cine ar fi mai potrivit să conducă destinele țării în următorii ani și, mai ales, să facă reformele necesare obținerii fondurilor din PNRR. Florin Câțu vorbește mult despre reforme, fără să fi demarat vreuna; în schimb Ludovic Orban este un antireformist pursânge dovedit, după cum a demonstrat în 2020, când a fost premier și nu s-a dat înapoi de la racolarea de pesediști cu probleme penale. Contraselecția liberală a rivalizat anul trecut cu cea practicată de PSD. După alegeri, pe care de fapt le-a pierdut, Ludovic Orban a pus la cale, împreună cu UDMR, blocarea legii de desființare a SIIJ, care zace și azi în parlament. De altfel, Ludovic Orban a obținut actualul mandat de președinte al PNL promițându-le liderilor locali că anticorupția nu va fi o prioritate. Nici nu a fost. Din păcate, nu este nici pentru Florin Câțu, care a tăiat cu zâmbetul pe buze fondurile DNA. Premierul se concentrează strict pe creșterea economică, cu care se laudă pe toate ecranele, și nimeni nu îl întreabă de ce, așa cum a explicat documentat profesorul Petrișor Peiu, de această creștere beneficiază doar 1.000 de companii românești, preponderent din comerț și preponderent multinaționale, și nu beneficiază deloc o treime din români, cei care se află în risc de sărăcie și excluziune socială. De fapt, nici Câțu, nici Orban nu au vorbit vreodată despre problemele structurale, de fond, ale României. Amândoi au aprobat, succesiv, cele mai mici alocări bugetare pentru Educație din UE, indiferenți la faptul că „avem cea mai mică pondere a absolvenților de studii universitare/terțiare în forța de muncă”. Totodată, când vine vorba de reforma sistemului de pensii, mai mult decât necesară, ambii evită să dea date precise, pentru că știu, dar nu spun, că speranța de viață în România este cu șase ani mai mică decât media europeană. O țară cu carențe majore în toate domeniile are nevoie de lideri competenți, cu viziune, cu curajul, credibilitatea și statura morală necesare realizării unor transformări fundamentale, mai ales că acum putem accesa în acest scop fondurile din PNRR. Niciunul din cei doi nu corespunde acestor standarde: Ludovic Orban este un lider de tip vechi, orientat strict spre satisfacerea intereselor unei camarile cu care speră să obțină puterea; Florin Câțu poate fi mai abil în accesarea și administrarea unor fonduri, dar este și el prizonierul unui grup de interese, după cum vedem din incapacitatea sa de a-l schimba pe secretarul de stat Despescu de la MAI, deși acesta zădărnicește orice tentativă a ridicolului Lucian Bode de a schimba ceva în poliție. Dar Bode este omul lui Boc, care îl susține pe Câțu la președinția PNL, iar Despescu are, se pare, susținerea unor servicii. Pe scurt, PNL nu este capabil să ofere în acest moment un lider politic de anvergura necesară reformării mult întârziate a României. Faptul că un astfel de lider nu s-a afirmat nici în alte partide politice, nici în societatea civilă este măsura decăderii intelectuale și morale a clasei politice și a societății din România și o bună explicație a exodului românilor către alte zări, mai promițătoare. Pentru români se pare că traversarea deșertului nu s-a încheiat: se caută încă un Moise autohton.

5. Ce avem/am avut?

 Carevasăzică avem un premier care a fost arestat două zile în America. Știe ce-i aia pușcărie, dar este idolul celor care vor eliminarea penalilor din politică. Arestat pentru alcool, pentru droguri, pentru port ilegal de creier, pentru bâlbe de gîndire, pentru dezacorduri, pentru dracu’, pentru lacu’, Câțu este bun de premier în România. Dar nu consideră că este normal să demisioneze sau măcar să dea o explicație. Pentru asta, trimite la televiziuni un papagal. Avem un europarlamentar (Rareș Bogdan) care a fost trimis la înaintare ca să-l apere pe Vasilică Câțu Florin cu argumentația că și despre el ar putea să apară acuzații că s-a bătut în curtea școlii. Mai ticăloasă și golănească explicație nici că ar fi posibilă. Mă tem că s-ar putea să apară alte acuzații despre folosirea șantajului de presă cu Ziua de Cluj pe care a condus-o. Avem un premier despre care se spune că împreună cu Lucian Isar și cu Mihoc au încercat o lovitură financiară pe moneda națională. Povestea a fost îngropată inclusiv cu ajutorul celor de la Banca Națională a României care au evitat să o facă publică și să anunțe poliția. Lucian Isar a mai dat o lovitură la Banca Feroviară, a încasat 800.000 de euro pe o sentintă contestată și apoi a mutat toate bunurile de pe numele său, ca să nu existe nimic de confiscat. Se pare că încercarea de a scăpa de restituirea celor 800.000 de euro ar fi și cauza separării formale de Alina Gorghiu, dirijoarea președintelui Klaus Johannis.  Avem un fost ministru al Sănătății căruia o comisie de recunoaștere a diplomelor i-a echivalat o adeverință din Austria cu o diplomă universitară. Caricatura ministerială se numește Vlad Voiculescu. Avem o fostă secretară a lui Theodor Stolojan promovată insistent în parlament și în guvern, o super pavoazată care zice că a făcut facultatea la Moscova și care nu are doctoratul decât în ifose. Am avut un prim-ministru care a renunțat în mare viteză la titlul de doctor în științe și a plecat pe fugă din lumea doctorilor în științe. A revenit în politică mai cu coada între picioare. Se numește Victor Ponta. Am avut un președinte care a fost cel mai slab elev de la Institutul de Marină „Mircea Cel Bătrân” din Constanța. Se numea Traian Băsescu. Am avut un vicepriministru Gabriel Oprea mare cât un plop putrezit și care a condus guvernul României și teze de doctorat, el având grave probleme de gramatică și de exprimare. Adică de gîndire! Avem un președinte care împreună cu soția lui s-a ocupat cu recuperarea de case în Sibiu. Și, mai apoi, a fost implicat într-o operațiune de dobândire prin succesiune a bunurilor unei organizații fasciste condamnate prin Decret Regal și aflată pe lista neagră a Tribunalului de la Nürnberg. Este vorba de Klaus Johannis și de Grupul Etnic German. Avem un primar care este acuzat că a fost implicat în furtul voturilor de la alegerile locale din sectorul 1. Se numește Clotilde Armand. Am avut un premier devenit lider de grup în Parlamentul European care a făcut armata la Securitate și a păzit-o cu pușca pe singura disidentă adevărată a României - Doina Cornea. Iar beneficiarul protestelor sale se numește Dacian Cioloș. Omul este un mare susținător al dreptului bărbaților care vor să nască! Avem o paparudă colorată care a fost ce mai puternică damă a României. I se închinau toți proștii. A fost arestată, a fugit, a scăpat, a revenit în țară și este judecată și acum dar se mișcă într-o afacere imobiliară de un miliard de euro. Totul cu sprijinul liberalului Emil Boc pentru fosta doctorandă în Teologie Elena Udrea. Avem un premier care este amestecat într-o afacere cu 70 de hectare în județul Vâlcea. Dosarul se târie. Este vorba tot despre Florin Vasile Câțu. Avem un premier care folosește funcționarii guvernamentali într-o bătălie politică din partidul său. Recomandările cucoanelor din guvern pentru susținătorii PNL au fost îngropate. Pentru folosirea a două funcționare la PSD, Liviu Dragnea a făcut pușcărie! Avem un director la SRI care a fost secretar general al PNL și care a fost implicat într-o afacere de spălare de bani și corupție cu fonduri de la Ministerul Transporturilor. Și care afacere este cercetată de un procuror regal din Belgia. Este vorba de Eduard Hellvig și de Andreea Lambru, adjuncta sa. Avem o clasă politică dominată de o nouă pătură numită prostocrație. Drept pentru care n-ar mai trebui să ne mirăm de ce România traversează această cumplită depresie socială.

6. Despre „societatea civilă”!

 Societatea civilă pe care unii analiști au numit-o, pe drept cuvânt, „societatea în civil,” datorită agendelor secrete promovate și susținute, în interesul unor puteri străine, este mai activă ca nicicând în România. Agenții săi au devenit consilieri speciali ai primului ministru. Activiștii zburdă în structurile de putere. Fel de fel de agenți ai unor puteri străine fac politici publice în România. Asta pentru că niciun guvern de după 1990 nu a avut curajul să propună o lege a transparenței organizațiilor, batjocoritor numite, „nonguvernamentale.” Când George Soros, împreună cu Silviu Brucan, deschidea la București „Grupul pentru Dialog Social” și apoi Fundația pentru o Societate Deschisă, Jakie Ionescu, marele antrenor al echipei de fotbal Poli Timișoara, i-a numit sec: „agenți străini.” Tot în acea vreme, Neagu Djuvara a fost întrebat, într-un interviu acordat ziarului „România liberă,” cum a ajuns consilier al unui președinte african. A răspuns simplu: „Eram agent CIA.” Rămâne singurul intelectual român care nu și-a ascuns apartenența, recunoscând ulterior că a dezertat. Anii au trecut și societatea civilă s-a extins. S-au creat noduri de rețea în diferite mari orașe. Mulți intelectuali publici au fost atunci recrutați. Colegi de-ai lor încă se mai miră ce cariere spectaculoase au și acum. Precum și despre modul în care copiii lor au ajuns miniștri. Totul era pregătit de cei care știu să-nvârtă a lumii mare roată. După douăzeci de ani de la dărâmarea zidului Berlinului, mari evenimente au cutremurat lumea: Primăvara arabă, protestele din România contra cianurilor, Euromaidan-ul de la Kiev, toate susținute și organizate de rețelele deja înnodate ale societății în civil. După alți zece ani, putem să tragem linie: România are agenți ai societății civile la președinție și la guvern, Ucraina este cumpărată de SUA, se vinde pe bucăți (nimeni nu vrea să o cumpere), țările arabe au intrat în conflicte sângeroase, oamenii au sărăcit. De aproape 20 de ani, Autostrada Sibiu-Pitești este permanent refuzată de la implementare. La început n-a fost bun studiul geodezic, apoi a venit necesitatea acordului de mediu. Pentru că cineva dicta „încurcă-i, Drace!,” s-au cerut studii alternative de traseu. Când toate licitaţiile de proiectare erau gata să fie urcate în SEAP, întârzierile programate au dus la ieşirile din termen ale avizelor. Şi iar s-au reluat toate de la capăt. Studiu de prefezabilitate, de fezabilitate nu erau conforme pentru că Raportul HALCROW-JASPERS a stabilit că nimic nu era bine. Jaspers? Who knows? O altă societate în civil europeană. La Bruxelles a fost mai puternic lobby-ul celor care nu vor ca munţii să fie tăiaţi de autostrăzi.  În timpul unui reportaj în Parâng, un director de la Mina Lonea a întrebat: Cine este Mining Watch, organizația care se opune mineritului?  Niște ziariști de la „România Liberă” au deschis site-ul și i-au arătat finanțatorii. Printre aceștia era și Ministerul Mediului din Germania. Cine este cel mai mare producător de lignit din lume? Mai are rost să întrebăm de ce noi închidem minele, iar nemții, nu? Societatea civilă a făcut și lucruri bune. A participat la pregătirea unor cadre, a venit cu idei de democratizare, s-a alăturat Convenției Democratice din România, atunci când criptocomunismul nu se dădea dus din România. Aici mă gândesc la Alianța Civică, organizație nepartizană politic, fondată de Ana Blandiana. AC rămâne, probabil, singura existență civilă în spațiul public românesc al civismului de operetă. O altă ispravă, poate și ultima, a fost propunerea Alinei Mungiu-Pippidi pentru cota unică, valabilă și astăzi. Fosta oengistă, astăzi profesor pe la facultăți din Occident, nu spune decât 5% despre cum imberbii săi salariați au ajuns miniștri. Nu mă gândesc doar la Cristian Ghinea ci și la alții cărora acum le explodează gradele de pe umăr. Să ne mai amintim că procurorii de la DNA s-au bucurat de reuniuni ample de pregătire în investigație pe granturile Freedom House, că Laura Codruța Kovesi și Monica Macovei, pilonii statului de drepți, nu de drept, s-au bucurat de o bună colaborare cu organizația americană? N-are rost. Obediența este vizibilă dincolo de zidurile care au adăpostit atâtea ceremonii de decorare, manifestări specifice de mulțumire a unui stat străin pentru serviciile aduse. Binomul SRI-DNA s-a născut prin împreunarea neconstituțională dintre DNA și serviciile secrete. Mulți dintre activiștii societății civile au primit roluri importante în stat, ca recompense, nu pentru merite. Simțind ce bine dospește aluatul societății civile în laboratoarele de manipulare, lui Florian Coldea i-a încolțit ideea transformării Asociației „Salvați Bucureștiul” în partidul Uniunea Salvați Bucureștiul, care astăzi este USR+! Vedeți care sunt resursele și de unde izvorăște puterea lui Dacian Cioloș? Recent a spus că partidul său își va asuma principalul rol de transformare a României. De la un model capitalist, spre unui progresist? - întrebăm retoric. Nimic nu va mai fi ca înainte, asta în primul rând că „agenții ocrotitori” zburdă nu doar pe câmpii, ci și în întreaga administrație. Mai are rost să ne îndoim de ce Agent Green are reprezentant în guvern? De ce s-a întors din Australia activistul Gabriel Păun  și ce l-a recomandat pentru postul de consilier onorific al primului ministru? Agenda este clară. România trebuie să fie o rezervație de urși, mai nou s-au născut în libertate și câțiva zimbri. N-am auzit încă despre agenții de protecție ai castorilor sau ai șacalilor, apăruți așa din senin pe teritoriul României. Apropos de agenda de securitate. Știe cineva de vreun salvaționist al Deltei Dunării care să investigheze de unde au apărut somnii africani, mare devoratori de icre? Societatea în civil nu are numai misiuni politice. Ci în primul rând economice. Cel mai mare succes reputat de activiștii de mediu s-a concretizat cu înscrierea Roșiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO, având un singur scop să îngroape orice șansă de exploatare a aurului din zonă. Au muncit și au înfrânt! Nu vom trăi vremurile când societatea în civil va aduce mierea și laptele în zonele pe care le-au salvat. Corporatiștii au donat o sumedenie de bani pentru proiectul de construcție a noului spital pentru oncologie pediatrică, în urma unei campanii de succes a fetelor din spatele lui Vlad Voiculescu, scula de sistem, căzută din guvern. Nimeni dintre participanții la acțiunea de masă nu s-a întrebat dar cine va organiza serviciile de sănătăte, cine va plăti personalul medical, pentru că - nu-i așa? - zidurile nu vindecă, doar îngroapă. Multe entități civile sunt create doar pentru a bloca o serie de investiții publice, având două scopuri: să facă pârtie pentru o firmă străină la licitații sau să blocheze dezvoltarea. Pe vremea Administrației lui Lindon Johnson, un consilier de securitate i-a recomandat să schimbe numele CIA (înainte de 1968, existau prăvălii ale Agenției de Intelligence prin Europa). Și cum să-i spunem? „Societatea civilă”, a răspuns ferm consilierul. Și așa a rămas. După ceva vreme, François Mitterand, ajuns președinte al Franței și aflând de vicleșug a întrebat: Dacă ei sunt societatea civilă, noi suntem cea militară?” În încheiere, iată o zicere a Alinei Mungiu Pippidi, politolog, fost activist civic: „O listă lungă de organizaţii şi organe fără o faţă autentică este promovată din greu de o anumită parte a presei (de nişte organe, mai bine zis) şi de nişte ziarişti cu epoleţi, deşi nu satisfac criteriile de bază ale succesului în presă, toți există ca să creeze o masă numită SOCIETATEA CIVILĂ, dar mai exact o masă de manevră.”

7. Un megapartid „progresist” în România!

 Ludovic Orban poate pierde pe mâna oamenilor aduși de el. I-a luat de pe stradă și i-a făcut președinți de filiale. Le-a dat funcții. Nu i-a verificat. Acum, sunt principalii săi împotriviști. Cine sunt neo-bolșevicii, din așa zisa alternativă reformistă? Cum de a reevaluat-o Orban pe Raluca Turcan, după ce a făcut-o albie de porci, în 2006? De ce a trimis pe pozițiile reprezentative din guvern oameni cu loialitate îndoielnică? De ce a demisionat din funcția de premier și nu a deschis cu un an mai devreme războiul cu Johannis? Acum vorbește despre pisicile arătate de sistem. Mai are un pic și acuză statul paralel și devine, astfel, un nou Liviu Dragnea. Cine l-a propus pe Florin Câțu premier? Nu Ludovic Orban? Nu credea că îl va concura la președinția partidului. Orban este, cel puțin zilele acestea, pe un trend descendent. Ar fi trebuit să-și anunțe partenerii de conducere pentru moțiunea de la Congres. Amână. Tot mai mulți dintre loialiști s-au retras.  Marea greșeală a lui Orban a fost că și-a îndepărtat oamenii cumsecade. În plus a deschis prea multe fronturi de luptă. Și contra lui Klaus Johannis. Și a lui Eduard Hellvig și a altora. Conform statului partidului, la Congres vor participa 5.000 de delegați. Jumătate sunt aleșii locali, consilieri, primari, președinți de consilii județene, parlamentari, iar cealaltă jumătate, compusă din baza partidului. Actualul președinte mizează pe voturile celor de jos, fără a lua în calcul presiunile imense exercitate asupra lor. De partea opusă, prăpădul. Oameni pe care nu i-ar vota nici portarul, dispuși oricând să trădeze pentru privilegii de moment, veleitari recunoscuți, ambițioși și plini de tupeu, simple trestii, nu pot compune alternativa liberală. Ei sunt neobolșevicii de azi! Auzim că există tensiuni și în #echipacâștigătoare, că cel puțin cinci indivizi, având calități îndoielnice, se bat pentru un post de prim vicepreședinte. Că este Raluca Turcan, Rareș Bogdan, Virgil Popescu, Iulian Dumitrescu, Gheorghe Flutur, tot un drac. Sunt mai mulți candidați pe un loc decât la Medicină. Entuziaștii se văd pe cai mari. Din prea mare fericire, nu văd că misiunea lui Florin Câțu este schimbarea totală: trecerea de la liberalismul național la progresismul internaționalist! Numai cei care n-au parcurs obstacolele istoriei și n-au înțeles nimic din ce se întâmplă la nivel mondial pot crede că în PNL se schimbă doar generațiile. Europa birocraților bruxellezi se sufocă de indignare la presiunea suveraniștilor europeni, vârf de lance fiind Viktor Orban și Jaroslaw Kaczyński. Pentru a primi o funcție europeană, Klaus Johannis trebuie să livreze Occidentului un mega partid, în contrapartida celor conservatoare din Europa de Est. Odată ajuns Florin Câțu președinte al PNL, nicio stavilă în calea unificării cu USR+ nu va mai exista. În România nu se mai face politică națională demult. Liderii sunt controlați prin serviciile secrete și cu amenințările DNA. Suntem singura țară din fostul bloc socialist în care ambasadele fac legi și hotărăsc politicile publice. Și în Italia a mai existat un control străin exercitat asupra puterii politice, dar totul s-a reglat din mers. Acum este mai mare corupție decât înainte de Mani Pulite, dar nicio putere occidentală nu este deranjată de starea de fapt! Am fost puțini jurnaliști care au comentat prezența lui Klaus Iohannis la semnarea acordului secret de la Aachen dintre Angela Merkel și Emanoil Macron, unde se pare s-a stabilit o nouă direcție europeană. Doar nu o fi stat Klaus Johannis în poziție de ficus la summit-ul celor două mari puteri europene? A primit și el o misiune. Ce s-a stabilit acum trei ani la Aachen? Că după o lungă hegemonie germană, va urma una franceză. Macron trebuie servit cu un mega-partid progresist. Atât i-a fost partidului lui Brătianu, făuritor de țară și călăuzitor al națiunii române. Nu știu ce vor mai căuta foștii pedeliști. Cum se vor mai învârti ei în cerc, atunci când problema fuziunii cu USR+ va fi pusă pe masă. Pe cine vor mai reprezenta ei? Criza urechilor de cal pare a fi devastatoare printre liberali. Hămesită după poziții, putere și bani, noua generație liberală are orbul găinilor. Nu conștientizează că fără rădăcini sunt pene în vânt, iar palele de vânt sunt la ei, cei care ridică zmeiele progresului. Cum va arăta noul PNL? Cu cearșafuri curcubeu, cu ideologia LGBT și cu noua religie a „cancel culture,” viitoarea doctrină de aruncat statuile la gunoi. Agenții corectitudinii vor rade tot. Exact ca bolșevicii care au trimis autenticii liberali să moară în pușcării. Peste cripta de la Florica, dacă nu va fi arată, se va pune triumfal steagul progresismului. Să nu ziceți că nu v-am spus!  „După pierderea alegerilor, Orban a reușit să-i aducă în Palatul Victoria pe colegii Alinei Gorghiu, inclusiv pe Câțu, deși PSD câștigase alegerile. Acum, „maurul” Ludovic poate să moară în aplauzele alor lui. Mai democratic decât atât nici că se putea”, este de părere Simona Ionescu, editorialist la ziarul „Evenimentul zilei.”

8. Nici Câțu, nici Orban nu vor reforme!

 Nici Câţu, nici Orban nu vor reforme. Au trecut un an şi 9 luni de la preluarea guvernării de către PNL. Nicio reformă esenţială nu a fost măcar începută. Deşi promisiunile au fost multe şi mari. Reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, reforma salarizării, reforma pensiilor şi salariilor nesimţite, eliminarea legislaţiei impuse de PSD în Educaţiei, depolitizare, meritocraţie, investiţii mari în infrastructură,   fără penali în funcţii publice, recuperarea banilor furaţi, digitalizarea administraţiei. O listă lungă care se regăseşte în programele de guvernare. S-a realizat ceva? Nimic! De pildă, chestiunea cu reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului - în loc să reducă numărul funcţionarilor, din care vreo 30% taie frunze la câini, guvernele PNL au umflat numărul angajaţilor la stat. Doar la SGG (Secretariatul General al Guvernului), numărul angajaţilor a crescut în perioada guvernării PNL cu circa 1600 de persoane. De la 3.133, în martie 2021 a ajuns la 4.473. Nimeni, nici Orban nici Câţu nu s-au întrebat la ce sunt necesari asemenea puzderie de funcţionari. Un lucru este clar. La SGG au fost angajaţi prieteni, cunoştinţe, rude ale aparatului de partid al PNL. Exact cum făcea şi PSD. Aceeaşi mizerie! Şi Câţu s-a exprimat de multe ori că toţi funcţionarii sunt necesari la locul lor!! Salariile la stat sunt duble comparativ cu cele din privat, deşi privatul duce „în cârcă” statul. Salariile respective reprezintă bani aruncaţi clientelei politice a PNL, în loc să fie bani dirijați spre infrastructură, spre modernizarea şcolilor - să nu mai avem 1000 de şcoli cu wc-ul în curte! Viitorul premier, fie Câţu, fie Orban, nu va schimba nimic din actuala situaţie Orban a declarat clar că dacă el va câştiga şefia PNL, Câţu nu mai are ce căuta în fruntea guvernului. Se va duce la preşedintele Johannis, în calitatea de şef al partidului din coaliţiei care dă premierul, şi Johannis nu va avea ce face. A numit şi premierii PSD, din aceleaşi considerente. Există, totuşi, o piedică în acest scenariu. USR+ nu l-a vrut pe Orban premier, şi nu-l vrea nici acum. Exact pentru motivul că nu face reforme. USR+ ar putea ameninţa cu ruperea coaliţiei de guvernare, dacă Johannis nu desemnează alt premier. Lucrurile se complică în acest scenario. Dacă câştigă Florin Câţu alegerile din PNL, rămâne premier şi şef al PNL. Şi în acest caz USR+ va da guvernului Câţu termen până la 1 ianuarie 2022 să înceapă măcar reformele promise. În caz contrar va părăsi guvernarea, se zice. Jocul politic se mută, astfel, în mâna USR+. Aşa cum stau lucrurile acum, doar USR+ mai poate schimba lipsa de apetit pentru reforme a PNL, condus fie de Câţu, fie de Orban. Dacă şi USR+ este legat de propria „clientela”, ajunsă în funcţii de miniştri sau înalţi funcţionari de stat, şi rămâne la guvernare până în 2024, situaţia României este pecetluită. În 2024 PSD şi AUR vor câştiga toate alegerile en fanfare. Avem acum în faţă exemplul Republicii Moldova. În care presedintele şi premierul au pornit cu buldozerul să dărâme actuala structură de stat clientelară, şi să stârpească corupţia. La noi, Orban i-a luat în braţe pe Alexe şi Chirica de la Iaşi, iar Câţu i-a urat „bun venit” penalului Pârvulescu de la Ialomiţa. În Republica Moldova două doamne, licenţiate la Harvard, este drept, au început să schimbe ce este de schimbat. La noi, de 31 de ani trăim în spiritul comunismului, în administraţie, educaţie, în multe alte domenii. Şi nu schimbăm nimic. Cum spuneam, cheia schimbărilor a rămas la USR+. Care ar putea aduce la vot în 2024 alegătorii de dreapta, părăsind actuala guvernare. În caz contrar, ne așteaptă 4 ani de guvernare, aproape fără opoziție, cu PSD şi AUR. Ca pe vremea lui Adrian Năstase!