POTOPUL
LUI NOE - INUNDAȚIE GLOBALĂ SAU LOCALĂ?
Mulți creștini susțin astăzi că potopul din
vremea lui Noe a fost doar o inundație locală. Ei pretind că a fost limitat
undeva în jurul regiunii Mesopotamiei și nu a acoperit cu adevărat întregul
pământ. Descoperirea unui strat de noroi de către arheologi din Orientul
Mijlociu și, mai recent, găsirea unor dovezi despre o inundație locală în Marea
Neagră, au fost considerate ca argumente pentru o inundație locală. Oamenii
cred în general într-o inundație locală deoarece au acceptat istoria
evoluționistă a Pământului, teorie acceptă pe scară largă, care interpretează
fosilele de sub picioarele noastre ca istorie a apariției secvențiale a vieții
de-a lungul timpului. Oamenii de știință au înțeles clar că fosilele (care sunt
îngropate în sedimente de noroi și nisip purtate de apă) sunt în mare parte
rezultatul marelui potop. Cei care acceptă acum miliardele de ani de acumulare
treptată a fosilelor au minimalizat prin modul lor de gândire dovezile despre
Potop - de unde și credința lor într-o inundație locală sau necredința totală
în vreo astfel de inundație. Dacă ar gândi dintr-o perspectivă biblică, ei ar
vedea dovezile abundente pentru Potop. După cum a spus cineva, „nu le-aș fi
văzut dacă n-aș fi crezut.” Cei care acceptă perioadele de timp îndelungate și
acumularea fosilelor, jefuiesc, involuntar poate, căderea în păcat al lui Adam
de consecințelor sale grave. Ei au pus fosilele, care mărturisesc despre boală,
suferință și moarte înainte ca omenirea să apară, înainte ca Adam și Eva să
păcătuiască și să aducă moarte și suferință în lume. În acest fel, ei
subminează sensul morții și învierii lui Hristos. Un astfel de scenariu, de
asemenea, golește de orice sens afirmația pe care Dumnezeu o face la sfârșitul
creației sale ca fiind „foarte bună”. Unii predicatori vor spune că ei cred
într-o inundație „universală” sau „la nivel mondial”, dar nu cred cu adevărat
că potopul a acoperit întreg pământul. Ei se plasează astfel pe lângă
învățătura clară a Bibliei, dând în același timp aparența de a crede, prin
redefinirea inteligentă a cuvintelor. Ei consideră termenul de „universal” și
„mondial” numai în ceea ce privește limită imaginară a habitatului uman la vremea
respectivă. Ei își închipuie de exemplu că, dacă oamenii trăiu doar într-o vale
din Mesopotamia atunci potopul a ucis toți oamenii din
acele ținuturi istorice, fără a fi un potop global cu adevărat.
Dovezi
biblice despre potopul global:
Ideea unui potop local este total
incompatibilă cu Biblia, așa cum demonstrează următoarele argumente:
Nevoia
unei arce (nave): dacă potopul ar fi fost local, de ce trebuia Noe
să construiască o Arcă? Ar fi putut merge de cealaltă parte a munților și ar fi
scăpat. Călătorind cu doar 20 km pe zi, Noe și familia sa ar fi putut călători
peste 3.000 de kilometri în șase luni. Dumnezeu ar fi putut pur și simplu să-l
avertizeze pe Noe să fugă, așa cum a făcut cu Lot în Sodoma.
Dimensiunea
Arcei: în cazul în care potopul a fost local, de ce a fost Arca
suficient de mare pentru a susține toate tipurile de animale vertebrate
terestre din lume? Dacă ar fi urcat la bord doar animalele mesopotamiene sau
doar animalele domestice, Arca ar fi putut fi mult mai mică.
De
ce animalele trebuiau să fie pe Arcă? Dacă potopul a fost local, de
ce Dumnezeu a trimis animalele la Arcă pentru a scăpa de moarte? Ar fi existat
și alte animale care să reproducă aceste feluri (specii), chiar dacă ar fi
murit în zona locală. Sau le-ar fi putut trimite într-o regiune neinundată.
De
ce păsările trebuiau să fie pe Arcă? Dacă potopul ar fi fost local,
de ce ar fi fost transportate păsările la bord? Acestea ar fi putut pur și
simplu să aterizeze pe un teren mai îndepărtat. Păsările pot zbura câteva sute
de kilometri într-o singură zi.
Judecata
a fost universală: dacă potopul ar fi local, oamenii care nu trăiau
în vecinătate nu ar fi fost afectați de el. Ei ar fi scăpat de judecata lui
Dumnezeu asupra păcatului. M-aș mira ca, după toate acele secole de la creație,
oamenii să nu fi migrat și în alte părți - sau că oamenii care locuiau la
periferia unui astfel de inundații locale nu s-ar fi mutat într-o zonă
adiacentă mai înaltă, decât să se înece așteptând. Iisus a spus că inundațiile
au ucis pe toți cei care nu erau pe Arcă (Matei 24: 37-39). „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului
Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau,
se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și n-au
ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea
Fiului Omului.” Desigur, cei care
vor să creadă într-o inundație locală spun, în general, că lumea este veche și
că oamenii sunt aici cu zeci de mii de ani înainte de potop. Dacă ar fi așa,
este de neconceput că toți oamenii ar fi putut să se așeze într-o vale
localizată în Mesopotamia, de exemplu, sau că nu ar fi migrat mai departe, pe
măsură ce populația a crescut.
Potopul
a fost chipul judecății universale: în A doua epistolă
Sobornicească a Apostolui Petru în capitolul 3, judecata universală viitoare
care se va realiza prin foc este asemănătă cu judecata prin apă a potopului lui
Noe: „și prin apă lumea de atunci a
pierit înecată, iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi
cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor
necredincioşi. „(versurile 6 și 7).
Apele
erau deasupra munților: dacă potopul ar fi local, cum ar putea apa
să se ridice la 15 coți (8 metri) deasupra munților (Fac./Gen. 7,20)? Apa se
întinde peste tot pământul păstrându-și același nivel. Nu se putea ridica
pentru a acoperi munții locali lăsând restul zonelor neatinse.
Durata
potopului: Noe și familia au stat în Arcă timp de un an și
zece zile (Fac. 7:11, 8:14) - cu siguranță o perioadă excesivă de timp pentru
orice inundație locală? A durat mai mult de șapte luni de zile înainte ca
vârfurile munților să devină vizibile. Cum s-ar fi putut ei plimba într-o
inundație locală atât de lungă, fără să vadă munți?
Și-a
încălcat Dumnezeu promisiunea? Dacă potopul ar fi fost local
înseamnă că Dumnezeu și-a încălcat în mod repetat promisiunea Lui de a nu mai
trimite niciodată un astfel de potop. În ultimii ani au avut loc inundații
„locale” uriașe: de exemplu, în Bangladesh, unde 80% din țara respectivă a fost
inundată sau în Europa în 2002.
Toți oamenii sunt descendenți ai lui Noe și ai familiei sale: genealogiile lui Adam (Facere 4: 17-26, 5: 1-31) și Noe (Gen. 10: 1-32) sunt exclusive - ne spun că toți oamenii din perioada pre-potop au descins din Adam și toți de după potop au descins din Noe. Descendenții lui Noe trăiau împreună la Babel și refuzau să „umple pământul” așa cum li s-a poruncit (Fac. 9: 1). Așa că Dumnezeu le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat (Fac. 11: 1-9). Există dovezi izbitoare că toate popoarele de pe Pământ au descins din Noe, găsite în povestile despre inundații din multe culturi din întreaga lume - America de Nord și de Sud, Insulele Mării Sudului, Australia, Papua Noua Guinee, Japonia, China, India, Orientul Mijlociu, Europa și Africa. S-au adunat sute de astfel de povești. Poveștile cele mai apropiate de zona de dispersie de la Babel sunt cele mai apropiate în detalii de ceea ce spune Scriptura - de exemplu, epopeea lui Gilgamesh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu