SUPRAVEGHEREA CA MOD DE VIAȚĂ!

 SUPRAVEGHEREA CA MOD DE VIAȚĂ!

 Statele Unite ale Americii au comemorat 20 de ani de la atentatele jihadiste de la 11 septembrie 2001. La două decenii după atentatele din 11 septembrie, multe acte simple, care odinioară erau obișnuite, par acum de neînțeles: să-i însoțești pe cei dragi până la poarta de îmbarcare la aeroport; să te plimbi prin sediile companiilor; să mergi pe străzile de lângă clădirile guvernamentale. S-au înălțat ziduri, fizice sau virtuale, în orașele americane, din cauza temerii că atentate precum cele din 11 septembrie 2001 s-ar mai putea întâmpla. Este mai greu să te aduni în grup, din moment ce spațiile publice pe traseul dintre casă și serviciu sunt eliminate. Când aceste locuri dispar, comunitățile se pot destrăma.

Ochii electronici care urmăresc oamenii:

 Potrivit lui Mizue Aizeki, director executiv interimar al Proiectului de Apărare a Imigranților (ICE) din New York, „sistemele de identificare sunt deosebit de vulnerabile la a deveni instrumente de supraveghere”. „Colectarea și analiza datelor au devenit din ce în ce mai importante pentru capacitatea ICE-ului de a identifica și urmări imigranții”, a mai spus el, menționând că Departamentul pentru Securitate Internă și-a sporit dramatic sprijinul pentru sistemele de supraveghere, de la înființarea sa de după 11 septembrie. „ICE a cheltuit milioane de dolari cu parteneri precum Palantir, controversatul agregator de date care vinde servicii de informații guvernelor din țară și din străinătate. Furnizorii pot colecta listele utilizatorilor din clădirile în care ne afișăm ID-urile, poate face recunoaștere facială în piețe publice și are nenumărate alte instrumente de supraveghere care urmăresc zonele din jurul clădirilor de birouri. În deceniile de când au căzut turnurile gemene din New York, s-a ridicat o constelație de ochi electronici: globul de sticlă fumurie de pe un semafor al orașului; cilindrul elegant argintat montat deasupra ușii unui magazin; camerele ascunse care scapă de privirea noastră, dar care ne pot vedea întotdeauna.” - spune Mizue Aizeki. Deși nu există un recensământ complet al camerelor în New York, Amnesty International a localizat 15.000 de camere ale poliției în Manhattan, Brooklyn și Bronx. Această pânză de păianjen de supraveghere „răstoarnă prezumția de nevinovăție”, spune Matt Mahmoudi, care a condus proiectul, mai ales atunci când este combinat „cu un software de recunoaștere facială pentru a urmări fiecare mișcare”. Camerele proprii poliției din New York sunt doar un punct de plecare. Potrivit unei estimări, departamentul are acces la peste 20.000 de camere private. Înainte de 11 septembrie, un sondaj al Uniunii pentru Libertăți Civile din New York a găsit 2.400 de camere în tot Manhattan-ul, inclusiv sisteme publice și private. Astăzi, numărul camerelor găsite doar în sucursalele bancare din Manhattan ar putea fi cu ușurință de zece ori mai mare. Pe măsură ce camerele au crescut în cantitate, la fel și puterea lor individuală. Dispozitive care, în primele zile după 11 septembrie, au înregistrat conținut cu definiție scăzută a imaginii au fost înlocuite cu dispozitive în rețea care pot salva ore nesfârșite de imagini clare, alimentând un vast bazin de imagini sondat și exploatat cu o gamă tot mai mare de instrumente bazate pe inteligența artificială (AI).

O comunitate divizată:

 Excluderea post-9/11 nu este doar digitală. Mii de noi borne, garduri, puncte de control și porți de securitate au format o arhitectură de excludere în orașe. Nu există un recensământ al numărului de baricade metalice și alte bariere instalate în jurul orașului New York, dar o plimbare obișnuită vă poate arăta că sunt de ordinul miilor. Criza Covid-19 a sporit aceste forme de excludere. Muzeele și parcurile, care odinioară erau deschise tuturor, necesită acum scanări temporizate de intrare și temperatură. În loc să discute cu cei de pe o bancă din apropiere, vecinii păstrează distanța. Virușii, nu teroriștii, au devenit brusc noul pericol și au fost ridicate noi paravane de excludere și izolare. Ultimii ani au adus proteste fără precedent împotriva statului supraveghetor. La New York, acest lucru a condus la adoptarea anul trecut a Legii privind controlul public al tehnologiei de supraveghere, prima reformă privind supravegherea dintr-o întreagă generație. Legea ar putea fi doar un prim pas modest spre transparență. În ceea ce privește milioane de newyorkezi, traumele provocate de 11 septembrie 2001 s-au vindecat, iar amenințarea „următorului atac” nu mai este așa de mare. Poate dura ani, dar pe măsură ce frica dispare, poate fi reconstruit un oraș în care oamenii să fie liberi.