NOUL RĂZBOI AL LUMILOR!

 

NOUL RĂZBOI AL LUMILOR!

 „Rusia, China și prietenii lor întemeiază o Nouă Ordine Mondială.” Cuvintele teribile au fost rostite. Ideea, care plutea de mult în aer, ca un hoitar peste trupul muribund al Occidentului, a fost articulată. Cel care a făcut-o este Serghei Lavrov. Aflat într-o vizită la Beijing, pentru a pregăti summit-ul BRICS, șeful diplomației ruse a spus textual: „Noi (Rusia), împreună cu voi (China) și cu simpatizanții noștri, ne vom îndrepta spre o ordine mondială multipolară, dreaptă, democratică.” Lavrov nu este omul care să bată câmpii. Întregul summit BRICS s-a învârtit în jurul ideii unei Noi Ordini Mondiale, întemeiate de cele cinci state care formează organizația: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud. Perspectiva ar trebui să ne dea fiori: O lume nouă, creată de urmașii lui Mao, Stalin și prietenii lor? Cu parțiala excepție a Rusiei ce au aceste țări cu civilizația noastră creștină? Și de lumea noastră veche și bună, la care am tânjit atât înainte de 1989, ce se alege? Aproape simultan cu reuniunea BRICS, în Germania a avut loc summit-ul G-7. Pentru amatorii de teorii ale conspirației, o temă de meditație: ce semnificație poate avea organizarea G7 la reședința Schloss Elmau, construită de teologul protestant Johannes Müller, care i-a jurat credință lui Adolf Hitler dar a luat în același timp apărarea evreilor? Este al doilea summit, organizat acolo, după cel din 2014. Cvasi-paralelismul celor două summit-uri nu poate fi nici el întâmplător. Este simbolul ciocniirii celor doi poli ai lumii, care nu mai încap pe aceeași axă. Joseph Stiglitz vorbește despre un nou Război Rece. O confruntare pentru Hegemonia globală, nu pentru Libertate și Democrație. Pe care Statele Unite și Occidentul riscă să o piardă. Într-un articol publicat pe platforma Project Syndicate, laureatul Nobel pentru Economie lansează un avertisment teribil: „Statele Unite par să fi intrat într-un nou război rece, atât cu China cât și cu Rusia. Iar descrierea de către liderii americani a confruntării drept una între democrație și autoritarism este prea puțin credibilă, mai cu seamă când aceiași lideri fac curte asiduă unui stat care violează sistematic drepturile omului: Arabia Saudită. O asemenea ipocrizie sugerează că, cel puțin parțial, hegemonia mondială, iar nu valorile, reprezintă adevărata miză.” De ce Occidentul poate pierde „noul război rece”? Iată explicația lui Stiglitz: „Războaiele reci sunt câștigate până la urmă cu puterea blândă (soft-power) a atractivității și convingerii. Pentru a învinge, trebuie să convingem restul lumii, nu doar să ne cumpere produsele, dar și sistemul social, politic, economic pe care îl vindem.” Altfel zis, Occidentul poate pierde supremația pentru că nu mai atrage pe nimeni. Într-adevăr, unde este farmecul occidental de dinainte de 1989? Unde este nu doar traiul bun, ci și siguranța zilei de mâine? Unde sunt tihna și fericirea? Unde a dispărut acea strălucire imposibil de descris pe care o vedeai în ochii oamenilor „din străinătate”? Pare că singurul scop al acestor minunății a fost să dea cu tifla Comunismului. După ce a căzut Zidul Berlinului, a murit și farmecul acestei lumi. Ca o vitrină lăsată în paragină, peste care se așază praful. La ce bun să o mai aranjeze negustorul când nu mai există concurență? Oricum, toți clienții sunt obligați să cumpere de la el. Laptele și mierea au secat. Occidentul a devenit tot mai hâd și mai repingător, ca o fată mare care îmbătrânește urât.  S-a anemiat. Nu mai are vlagă. Toată energia pare că s-a transmis surorilor vitrege, tinere și ambițioase, de la celălalt capăt a lumii. Statele Unite, unde, până nu de mult, orice om își dorea să trăiască, au luat-o razna. S-au transformat într-un stat terorist. Trump, președintele care a adus Americii cea mai mare bunăstare de după Al Doilea Război Mondial, a fost răsturnat prin cea mai mare fraudă din istorie. Au apărut hiperinflație, scumpiri, rafturi goale. Cel mai mare producător de petrol și gaze din lume nu poate stăpâni prețurile la pompă. Lipsesc laptele praf pentru bebeluși și tampoanele pentru femei. Simptom de țară bananieră. Un vânt sinucigaș, ca în Jonestown, usucă totul între Atlantic și Pacific. În mai puțin de doi ani, America a ajuns o umbră. O stafie. Ca și Kissinger, Stiglitz e un globalist - cărțile sale s-au bucurat de aprecierile lui Soros. Doar că, la fel ca și Kissinger, Stiglitz, fost economist șef al Băncii Mondiale și fost șef al consilierilor economici de la Casa Albă în timpul lui Bill Clinton, este partizanul unei ALTE forme de globalizare. Opusă celei promovate de Klaus Schwab și adepții lui. Stiglitz o descrie ca pe „o guvernare globală, fără guvern global”. Un fel de „cooperativă a statelor”. Un Comintern modern, unde să se poată auzi nu doar vocea SUA, ci și a celorlalte țări. Dar, în esență, viziunea sa, la fel ca a lui Kissinger, este una occidentală. americano-centristă. Oricum, și Kissinger, și Stiglitz au înțeles că drumul de la Davos duce, nu spre o lume mai bună, ci spre prăpastie. Occidentul se sinucide, lăsând lumea pe mâna unor dictatori primitivi. Noua Ordine Mondială de care vorbește entuziasmat Lavrov are toate șansele să fie un amestec de Gulag sovietic cu Shanghai 2022. Zgârie nori, izolare, vaccin și urlete de la ferestre ale cetățenilor deținuți. Atât fostul secretar de stat american cât și fostul laureat Nobel au devenit foarte activi în ultima perioadă. Kissinger a mers la Davos și a șocat auditoriul într-o asemenea măsură încât, pe site-ul Forumului, discursul său fulminant a fost cenzurat. La rândul său, Stiglitz publică în mod regulat articole în răspăr cu Marea Resetare. Pare că împotriva operațiunii de nimicire a actualei Ordini Mondiale Occidentale, pentru ca pe ruinele acesteia să se construiască o ordine nouă, au început să se mobilizeze forțe contrare. La fel de puternice. Foarte interesant este că, după Davos, unde a fost boicotat, Kissinger a fost invitat imediat la reuniunea Bilderberg. Ca și cum cineva din Grupul mult mai discret decât Forumul Mondial ar fi dorit lămuriri despre amenințările care pândesc lumea actuală. Semnele sunt peste tot: liderii Germaniei, Franței și Italiei au rupt rândurile blocului anti-Rusia și au mers la Kiev să-l someze pe Zelenski să negocieze cu Putin. Sancțiunile economice care au aruncat Occidentul într-o criză cu focoase multiple par să priască Rusiei. Livrările de arme către Ucraina, la un nivel nemaivăzut în istorie, sunt pe punctul de a lăsa dezarmateStatele Unite și Marea Britanie. Las’că nici alții nu se simt mai bine: Cehia, bunăoară. Sau România, care pare să-și fi trimis MiG-urile în Ucraina, cu speranța unui contract cu comision gras pentru avioane mai noi. Dintr-o stupiditate fără margini, cei mai vajnici aliați ai Kievului riscă să rămână cu chiloții în vine în fața Rusiei și, mai ales a Chinei, exact în momentul în care acestea și-au anunțat fățiș intenția de a schimba ordinea mondială. Poate că prostia asta colosală i-a iritat și pe unii dintre Marii Păpușari. Poate că ideea unei sinucideri în grup nu le surâde la toți. Poate că unii au amante tinere care vor să călătorească, nu să stea locului pe o insulă cât ar fi ea de paradisiacă, până trece Resetarea. Poate că alții au neveste claustrofobe, care nu vor să-și petreacă bătrânețile într-un buncăr, cât ar semăna el cu un Versailles subteran. Cert este că semnele opoziției față de Marea Resetare și de Build Back Better se înmulțesc și devin tot mai puternice. Ultimele vin din America. Acolo, Curtea Supremă de Justiție se revoltă pe față împotriva administrației actuale. În trei zile, a dat două lovituri teribile la gioalele betegite ale lui Biden. Joi, a anulat un atac la adresa celui de-Al Doilea Amendament (dreptul americanilor de a purta arme), pentru ca sâmbătă să dea lovitura de grație, anulând o decizie care, de 50 de ani, transformase avortul într-un drept cvasi-constituțional. Este ciudată această fervoare anti-Biden a Curții Supreme, activată peste noapte. În cazul alegerilor din noiembrie 2020, în ciuda tuturor indiciilor evidente de fraudă, în ciuda faptului că șase dintre cei nouă judecători erau numiți de președinți republicani (trei de Trump personal), Curtea a refuzat să se amestece, netezind în mod scandalos drumul lui Biden spre Casa Albă. Acum, când îi era mult mai comod să nu se bage  într-o chestiune spinoasă cum este avortul, Curtea și-a asumat toate riscurile și a aruncat America în aer. Să nu ne facem iluzii. Curtea Supremă nu este un loc populat cu îngeri. Judecătorii de aici au și ei interese. Și slăbiciuni. Și schelete în dulapuri. Și sfori trase de la înălțimi mai mari decât ale celor care i-au numit. La fel ca Stiglitz sau Kissinger, care și-au lăsat averile și tihna bătrâneților și s-au aruncat într-o luptă ideologică pe viață și pe moarte. Când regimul comunist a trimis la Sihăstria o echipă de restauratori, pentru ca turiștii străini să fie impresionați de mănăstirile Moldovei, părintele Cleopa stătea în cerdacul chiliei și privea lung. Pe sub mustață îi mijea un zâmbet.

- Ce faceți, părinte?, l-a întrebat un ucenic.

- Iaca, mă uit cum l-a pus Dumnezeu la treabă pe Dracul.

 Dacă ar mai fi trăit, părintele ar fi exclamat astăzi: 

- Mă uit cum a semănat Dumnezeu dihonie între legiunile Iadului.

 Stiglitz se înșală. Nu este un nou Război Rece, ci unul cât se poate de fierbinte. Se bat Dracii Negri cu Dracii Roșii.