UN VERSET DIFICIL ȘI O ÎNCERCARE DE EXPLICARE.

UN VERSET DIFICIL ȘI O ÎNCERCARE DE EXPLICARE

      „Căci grăiește către Moise: „Voi milui pe cine vreau să miluiesc și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur”.”- Romani cap. 9, vs. 15.

      Dacă veți citi doar acest verset ați putea crede că doar acesta este dificil de explicat. În realitate, pe parcursul întregului capitol 9 din cartea Romani veți întâlni versete grele. În întreg capitolul se vorbește de alegerea suverană a lui Dumnezeu! Acest verset ca și capitolul respectiv figurează în Noul Testament definit, deseori, ca Testamentul/Legământul harului divin în opoziție cu Vechiul Testament definit ca Testamentul/Legământul blestemului sau, după alți teologi mai moderați, al speranței.

      Versetul de mai sus pare a contrazice complet ideea că oricine dacă crede se va putea mântui. Pare a veni în sprijinul doctrinei calvine a predestinării! Mărturisesc că am citit lucrarea lui Jean Calvin - „Așezământul religiei creștine”- și pot spune cu toată convingerea că este una dintre cărțile din această lume care te poate tulbura extrem! L-am urât pe Jean Calvin. În prezent însă consider că a făcut un bine omenirii scriind această carte deoarece, dincolo de argumentele lui, aduce în atenția noastră versete ca acesta și ne obligă să gândim!

     Cum aș putea eu explica pe scurt un asemenea verset fără a cădea în eroarea predestinării în care a căzut Calvin? Cum m-aș putea face înțeles? Cred că există alegere suverană a lui Dumnezeu în anumite situații. De pildă a ales poporul evreu să fie poporul Lui pe acest pământ. Mai mult, pe Ieremia L-a ales să-i fie prooroc înainte ca acesta să se fi născut: „Înainte de a te fi zămislit în pântece te-am cunoscut, și înainte de a ieși din pântece te-am sfințit și te-am rânduit prooroc pentru popoare”  Ieremia cap. 1,vs.5.Cred că există predestinare dar ea este pentru toți oamenii! Să explic. Dumnezeu ne dă la toți darul credinței (vezi un alt articol de pe blog) dar noi putem alege să-l respingem! Dumnezeu este în afara timpului! La El nu există trecut, prezent, viitor ci doar un fel de prezent continuu, un ACUM permanent! Ce importanță are pentru noi acest fapt? Are! Ne predestinează pe toți la mântuire conform cu versetul de aur al Bibliei dar El știe ACUM cine alege să se mântuiască și cine nu! Ca să explic și mai simplu încerc o aplicație. Ca profesor să zicem că aș fi implicat într-o acțiune de ecologizare a curții școlii. Am nevoie de participarea benevolă nu obligatorie a elevilor care, evident, ar fi „încântați” să participe! Și atunci ce fac? Îi predestinez, ca să zic așa, la primirea unui cadou pentru participare, spunându-le: „La toți care veniți vă voi da un cadou!” În sinea mea poate știu cine va veni și cine nu! Așadar invitația este pentru toți dar unii elevi nu vor veni nici de dragul cadoului! Altă aplicație: O firmă deschide o fabrică într-o zonă fără locuri de muncă spunând că toți care vor dori să se angajeze vor fi acceptați chiar și cei necalificați! Ar suna tentant dar unii nu vor veni pentru că, nu-i așa, mai bine trăim cu ajutorul social sau ne descurcăm noi, mai ales că firma nu ne-a spus și care ar fi salariile. Poate vom munci de ne rupem pe salarii de mizerie! Unii oameni vor veni, vor fi angajați fără a pune condiții legate de salariu și vor avea surpriza să audă următaorele cuvinte; „Sunteți exact oamenii de care avem nevoie și vă vom plăti cum se cuvine!” Cu alte cuvinte, în prima aplicație se poate spune: „Sunteți aleșii mei” iar în a doua:„ Sunteți aleșii noștri!” E vorba de predestinare? Se poate. Așa și cu mântuirea! Toți oamenii sunt predestinați la mântuire, se află în fața unei uși pe care scrie: „Alege să te mântuiești!” Dar, mulți se vor gândi!: „E greu! Trebuie să facem ce a spus Iisus în parabola oilor și caprelor! Măi e greu! Mai bine ne trăim viața și vom mai vedea noi. Mai avem timp!” Ei uită că sfârșitul poate veni oricând! Alții, în schimb, vor alege să intre! Intrând, vor constata că Dumnezeu le va spune: „Sunteți oamenii de care am nevoie. Sunteți aleșii Mei!” Cu alte cuvinte respectivii au ales să intre pe ușă,dar Dumnezeu, fiind situat în afara timpului, știa, deja, că ei vor intra! Așadar, în asemenea situație Dumnezeu are tot dreptul să spună: „Voi milui pe cine vreau să miluiesc și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur”. Slăvit să fie Dumnezeu!

Vesetul de aur:

   

„Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul  Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață ceșnică.” Ioan cap.3, vs.16. AMIN!