PERSONAJUL BIBLIC ANA.

PERSONAJUL BIBLIC ANA

     O femeie fidelă îşi ridică glasul într-o rugăciune. Ea îl laudă pe Dumnezeu care a ridicat-o din ţărână, schimbându-i mâhnirea în exultare.

     Numele acestei femei este Ana. Ce a dus la schimbarea extraordinară a stării ei? De ce este ea atât de bucuroasă? Şi ce putem învăţa noi din exemplul său? Pentru a răspunde la aceste întrebări, să aflăm câteva ceva despre viaţa Anei.

Tensiuni în familie:

      Ana este una din cele două soţii ale lui Elcana, un levit care locuieşte în regiunea lui Efraim. Deşi poligamia nu a făcut parte din scopul iniţial al lui Dumnezeu, sub Legea mozaică, este permisă şi reglementată. Elcana şi membrii familiei sale sunt închinători ai lui Iehova, însă într-o căsătorie poligamă apar adesea conflicte, aşa cum se observă şi în familia lui Elcana.

    Ana este stearpă, în timp ce Penina, cealaltă soţie a lui Elcana, are mai mulţi copii. Din acest motiv, Ana şi Penina sunt rivale.

      În Israel era o ruşine şi chiar un semn al dezaprobării divine dacă o femeie nu putea să aibă copii. Totuşi, nu există nicio dovadă că sterilitatea Anei este un semn că ar fi nedemnă de favoarea lui Dumnezeu. Penina însă, în loc să încerce să o consoleze pe Ana, se foloseşte de darul ei de a naşte copii ca să o mâhnească.

Călătoriile la sanctuarul lui Dumnezeu:

     În pofida acestor tensiuni, Elcana şi familia lui merg în fiecare an la Şilo pentru a aduce jertfe la sanctuarul lui Dumnezeu. Se pare că ei parcurg pe jos, dus-întors, aproximativ 60 km. Aceste călătorii trebuie să fie un motiv de mare tristeţe pentru Ana, întrucât Penina şi copiii ei primesc câteva porţii din jertfa de comuniune, în timp ce ea, numai una. Penina profită de aceste ocazii să o necăjească pe Ana, care se mâhneşte mult, întrucât se pare că Domnul ‘i-a închis pântecele’. Toate acestea se întâmplă an de an, şi de fiecare dată Ana plânge şi nu mănâncă. Astfel, în loc să îi aducă bucurie, călătoriile la sanctuar o umplu de amărăciune. Şi totuşi, Ana merge la sanctuarul lui Dumnezeu. - 1 Samuel 1:3–7

    Elcana încearcă să o consoleze pe Ana, încurajând-o să vorbească despre sentimentele ei. El o întreabă: „Ana, de ce plângi şi de ce nu mănânci? De ce ţi-e inima întristată? Nu sunt eu pentru tine mai bun decât zece fii?“. Probabil că Elcana nu ştie de atitudinea răutăcioasă a Peninei, iar Ana preferă să sufere în tăcere decât să se plângă. În orice caz, Ana îşi dovedeşte încrederea în Dumnezeu, îndreptându-se spre El în rugăciune pentru a-şi găsi pacea interioară.

Ana face o făgăduinţă:.

     Ana face o rugăciune concretă. Ea îi cere lui Dumnezeu un fiu şi îi făgăduieşte că i-l va dedica Lui ca nazireu pe viaţă. Această făgăduinţă trebuie să aibă aprobarea soţului ei. Acţiunile ulterioare ale lui Elcana arată că este de acord cu promisiunea făcută de soţia sa iubită.

    Văzând-o pe Ana, Marele Preot Eli crede că este beată, deoarece îi tremură buzele, fără să se audă vreun cuvânt. Ana însă se roagă fierbinte în inima ei. Imaginaţi-vă cum se simte ea când Eli o mustră, spunându-i că este beată! Cu toate acestea, ea îi răspunde cu respect. Când înţelege că Ana se roagă din cauza „marii ei îngrijorări şi a necazului său”, Eli îi spune: „Dumnezeul lui Israel să îndeplinească cererea pe care i-ai făcut-o”.  

Un fiu dăruit lui Dumnezeu:

    Dumnezeu îşi îndreaptă atenţia spre Ana; ea rămâne însărcinată şi dă naştere unui fiu. Aceasta este una dintre puţinele ocazii consemnate în Biblie în care Dumnezeu îşi asumă responsabilitatea pentru naşterea unui viitor slujitor al său. Samuel, fiul Anei şi al lui Elcana, urmează să fie profet al lui Dumnezeu. El va avea un rol important în instituirea monarhiei în Israel.

   Cât de fericită este acum Ana, care mai înainte a fost stearpă! Puţine rugăciuni rostite de femei sunt consemnate în Biblie. Totuşi, în Sfintele Scripturi găsim două rugăciuni ale Anei. În prima, ea îşi exprimă sentimentele de mâhnire şi tristeţe, iar în a doua, bucuria şi recunoştinţa pentru ajutorul lui Dumnezeu..

  Aşa cum se observă în relatarea inspirată despre Ana, şi noi am putea suferi din cauza imperfecţiunilor sau a răutăţii altora. Totuşi, nu trebuie să permitem acestor încercări să ne răpească bucuria de a-i sluji lui Dumnezeu. El este Marele Ascultător al rugăciunii, care răspunde la strigătele după ajutor ale slujitorilor săi fideli, eliberându-i din necaz şi dându-le din plin pace interioară şi alte binecuvântări!

Notă: povestea Anei se poate găsi în cartea biblică 1Samuel.