PERSONAJUL BIBLIC NICODIM.

PERSONAJUL BIBLIC NICODIM

       „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze “ (Luca 9:23). Câţiva pescari umili şi un încasator de impozite dispreţuit au acceptat cu promptitudine această invitaţie. Ei au lăsat totul şi l-au urmat pe Iisus. 

I s-au oferit ocazii extraordinare:

          La numai şase luni după ce Iisus îşi începe misiunea, Nicodim recunoaşte că Iisus, „în calitate de învăţător, a venit de la Dumnezeu”. Impresionat de miracolele pe care le-a făcut Iisus cu puţin timp în urmă, cu ocazia Paştelui din  anul 30, Nicodim vine, la adăpostul întunericului, să-şi mărturisească credinţa în Iisus şi să înveţe mai multe despre acest învăţător. Cu această ocazie, Iisus îi spune lui Nicodim un adevăr profund despre necesitatea de a „se naşte din nou“ pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Tot acum, Iisus îi mai spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“. - Ioan 3:11-16.

           Ce perspectivă măreaţă se deschide în faţa lui Nicodim! El poate deveni un prieten apropiat al lui Iisus, având posibilitatea să observe nemijlocit diferite aspecte ale vieţii lui Hristos pe pământ. Fiind un conducător al iudeilor şi un învăţător în Israel, Nicodim cunoaşte bine Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, el are o perspicacitate deosebită. Ne putem da seama de aceasta din faptul că el a recunoscut calitatea lui Iisus de învăţător trimis de Dumnezeu. Pe Nicodim îl interesează lucrurile spirituale. El este neobişnuit de umil. Cât de greu a trebuit să fie pentru un membru al curţii supreme iudaice să considere că fiul unui simplu tâmplar era un trimis al lui Dumnezeu! Toate acestea sunt calităţi extrem de preţioase pentru cineva care vrea să devină discipol al lui Iisus.

           Se pare că interesul manifestat de Nicodim faţă de acest om din Nazaret nu a scăzut. Doi ani şi jumătate mai târziu, la Sărbătoarea Corturilor, Nicodim asistă la o întrunire a Sanhedrinului, fiind încă „unul dintre ei“. Preoţii de seamă şi fariseii trimit nişte ofiţeri să-l aresteze pe Iisus. Ofiţerii se întorc şi raportează: „Nici un alt om nu a mai vorbit vreodată în felul acesta“. Fariseii încep să-i umilească spunând: „Doar nu aţi fost induşi şi voi în eroare? Niciunul dintre conducători sau dintre farisei nu şi-a pus credinţa în El, nu-i aşa? Dar aceste mulţimi care nu cunosc Legea sunt oameni blestemaţi“. Nicodim nu mai poate să se abţină şi intervine plin de curaj: „Legea noastră nu judecă un om dacă nu l-a audiat mai întâi şi dacă nu a ajuns să cunoască ce face el, nu-i aşa?“ Această întrebare îl face să ajungă ţinta criticilor celorlalţi farisei: „Doar nu eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că nici un profet nu se va ridica din Galileea“. 

           Aproximativ şase luni mai târziu, în timpul Paştelui din anul 33, Nicodim priveşte cum trupul lui Iisus este dat jos de pe cruce. El împreună cu Iosif din Arimateea, un alt membru al Sanhedrinului, pregătesc corpul lui Iisus pentru înmormântare. Astfel, Nicodim aduce „un sul de smirnă şi aloe“, ce cântăreşte 100 de livre romane, echivalentul a 33 de kilograme. Acestea sunt foarte scumpe. În plus, lui Nicodim îi trebuie curaj ca să arate că este de partea „acelui impostor”, cum îl numesc ceilalţi farisei pe Iisus. După ce pregătesc în grabă trupul lui Iisus în vederea înmormântării, cei doi îl pun pe Iisus într-un mormânt nou, aflat în apropiere. Însă nici chiar acum Nicodim nu este considerat un discipol al lui Iisus! 

De ce nu a acţionat?

          În relatarea lui Ioan despre Nicodim nu se spune de ce s-a reţinut acesta „să-şi ia crucea” şi să-l urmeze pe Iisus. Dar Ioan ne oferă câteva detalii care ar putea explica nehotărârea acestui fariseu.

         În primul rând, Ioan a arătat despre acest conducător iudeu că „a venit la Iisus noaptea“ . Iată ce explicaţie oferă un biblist cu privire la acest fapt: „Nicodim a venit noaptea nu din cauza fricii, ci pentru a evita ca discuţia sa cu Iisus să fie întreruptă de mulţimi“. Însă Ioan îl numeşte pe Nicodim „omul care prima dată venise la El (Iisus) noaptea“ în acelaşi context în care spune despre Iosif din Arimateea că era „discipol al lui Iisus, dar în secret, de teama iudeilor“ . De aceea, este mult mai probabil că Nicodim s-a întâlnit cu Iisus la adăpostul întunericului „de teama iudeilor“, exact aşa cum şi alţii din zilele lui s-au temut să aibă vreo legătură cu Iisus. 

     Pe Nicodim, probabil că şi poziţia şi prestigiul de care se bucura ca membru al clasei conducătoare l-au împiedicat să facă importantul pas de a se renega. Poate că pe atunci ţinea încă foarte mult la poziţia lui de membru al Sanhedrinului.

         Bogăţiile pe care le deţinea ar putea fi o altă cauză pentru care Nicodim a amânat luarea unei decizii. Ca fariseu, probabil că a fost influenţat de alţi farisei, „care erau iubitori de bani“ (Luca16:14). Faptul că şi-a putut permite să cumpere un sul de smirnă şi aloe foarte scump este o dovadă a posibilităţilor materiale pe care le avea.

A avut mult de pierdut:

        Fapt interesant, relatarea despre Nicodim, care apare numai în evanghelia scrisă de Ioan, nu spune dacă acesta a devenit continuator al lui Iisus sau nu. Potrivit unei tradiţii, Nicodim a luat poziţie de partea lui Iisus, s-a botezat, a devenit ţinta persecuţiei din partea iudeilor, i s-a luat funcţia pe care o deţinea şi, în cele din urmă, a fost alungat din Ierusalim. Indiferent care a fost situaţia, un lucru este sigur: el a avut mult de pierdut pentru că a amânat luarea unei decizii cât timp Iisus a fost pe pământ.

        Dacă l-ar fi urmat pe Iisus încă de când l-a întâlnit prima dată, Nicodim ar fi putut deveni un colaborator apropiat al său. Graţie calităţilor lui, cum ar fi cunoştinţa, perspicacitatea, umilinţa şi faptul că era conştient de necesităţile sale spirituale, Nicodim ar fi putut deveni un discipol remarcabil. Într-adevăr, ar fi putut auzi uimitoarele predici ale Marelui Învăţător, ar fi înţeles lucruri deosebit de importante din ilustrările lui Iisus, ar fi fost martor ocular la miracolele acestuia şi ar fi primit putere din sfaturile pe care le-a dat Iisus apostolilor înainte de plecarea sa. Însă el a pierdut toate aceste posibilităţi.

       Nicodim a avut multe de pierdut din cauza nehotărârii lui, cum ar fi şansa de a primi invitaţia plină de căldură adresată de Isus: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci Eu sunt blând şi am inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Nicodim a pierdut ocazia de a fi înviorat de însuşi Iisus!

       Nicodim a recunoscut că Iisus venea de la Dumnezeu. Totuşi, era necesar ca Nicodim să facă mai mult decât să recunoască faptul că Iisus a fost trimis de Dumnezeu. El trebuia „să se renege pe sine, să-şi ia crucea zi de zi şi să-l urmeze (pe Iisus) încontinuu”. - Luca 9:23. Așa ar trebui să facem noi dacă pretindem că suntem creștini adevărați!