NEBUNII ISTORIEI: ELAGABAL - CARICATURA ZEULUI-SOARE!

După anul 193 d.H., an în care nu mai puțin de trei împărați au fost asasinați (Commodus, Pertinax si Didius Iulianus), Imperiul Roman ajunsese - pe calea ireversibilă a decăderii - o monarhie absolută, temperată doar de crimă. În aceste circumstanțe deloc onorabile ajunge la putere un adolescent de 14 ani, de origine siriană: Varius Avitus Bassianus, zis El A Gabal - zeul Soare. Era anul 218 si imberbul propulsat în locul lui Macrinus (cel care-l ucisese pe Caracalla) avea să înceapă o domnie de bufon sângeros, față de care însuși Nero, poetul nebun, pare un inocent.           Sub pavaza mamei si a bunicii sale, Elagabal debuteaza „inteligent" prin asasinarea multora dintre cei care l-au susținut. Neuitându-și originea si credința în vechiul si teribilul zeu cartaginez Baal, Elagabal instalează în Palatin cultul pietrei negre baalice, inspiratoarea tuturor deciziilor sale. Epilat complet, fardat ca o clovn, noul împărat umbla complet dezbrăcat pe culoarele palatului, drogat sau beat pentru a intra în transă și a comunica cu Baal. Tragea dupa el o suită de travestiți și de gladiatori care-i făceau pe plac sau mureau. Se credea zeul Soare încarnat, care avea „datoria" să sacrifice copii (ceea ce n-a ezitat să facă) și să fecundeze muritoare...          Dictator cu imaginatie superneroniană, Elagabal își obliga metresele nude să formeze care romane umblând în genunchi prin fața tronului. Se spune că nici mama și nici bunica lui n-au scăpat de astfel de mascarade umilitoare. În amintirea lui Nero, Elagabal voia sa para un artist. Complet dezbrăcat, el juca rolul lui Venus în fața unei asistențe care știa că la finele „piesei" va trebui să curgă sânge. De altfel, Elagabal se-mbăia în sânge de taur, ritual care-i menținea virilitatea șovăielnică. În pofida zvonurilor că ar fi homosexual, acest împărat și-a permis să violeze și o vestală, preoteasă care trebuia să rămână fecioară toată viața.         Obscenitatea și crima au fost îndurate aproape patru ani. Banchetele sale - orgii în care lei dresati se hrăneau cu mesenii aleși la întâmplare - deveniseră insuportabile chiar și pentru mama și bunica sa. Bufonul-măcelar a fost ucis chiar din ordinul secret al celei din urmă. Pretorienii (corpul de gardă al suveranului) l-au omorât în latrina militarilor, împreună cu mama sa. Corpul său decapitat a fost târât pe străzile Romei și batjocorit în toate felurile. Se încheia o aventură sângeroasă. Unii istorici spun că se exagerează uneori în legatură cu biografia lui Elagabal, dar nimeni nu poate nega sacrificiile de copii în onoarea zeului Baal, violurile, batjocorirea Palatinului, asasinatele politice și mascaradele de piese de teatru terminate cu jocuri de animale salbatice.        Cel mai disprețuit împărat roman, Elagabal rămâne un simbol trist, degradant pentru istoria postaugustiniană a Imperiului Roman. Chiar dacă există și fabulații pe seama lui, toți experții sunt de acord că l-a depașit pe Nero în ceea ce privește depravarea instalată în Roma antică, căci - amanunt elocvent - a bătut și monede cu imagini obscene.