RELIGIE VERSUS CREDINȚĂ
„Religia
este cea care-i împiedică pe saraci să-i omoare pe cei bogati!” –Jawaharlal Nehru.
Subiectul religiei este, aproape, tabu în
România ! Și nu doar atât, Biserica nu poate fi atacată, contrazisă sau pusă
sub lupa atenției publice, fără ca anumite persoane, bloguri, site-uri, să nu
te catalogheze drept satanist, ateu, propagandist împotriva credintei, etc,
etc.. Așadar, în viziunea respectivilor, dacă critici Biserica nu ai credință!
Libertatea de exprimare este un pilon al
statului de drept. Dar, în viziunea „mult prea drept-credincioșilor”,religia nu
are voie să fie atacată în țara noastră, pentru că stă la baza poporului român
și ține de tradițiile nostre străvechi, conform unor persoane ce catalogheaza
tot ce vine împotriva Bisericii drept propagandă plătita de către cei ce susțin
curentul New Age sau plătită de Soros - cine altul!? Vă spun sincer că nu
îmbrățișez, nici pe departe, acest curent New Age, nu sunt adeptul lui Soros,
nu sunt satanist și nici ateu… Dacă am o părere diferită de cea a majorității
în legătură cu diverse subiecte am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și o
voi face și în cazul Bisericii și a
Religiei. Giordano Bruno spunea:
„este dovada unei minți primitive și josnice, a dori să gândești ca masele sau
majoritatea, doar pentru că majoritatea este majoritatea. Adevărul nu se
schimbă dacă este crezut sau nu de o majoritate a oamenilor.” Razboaiele
religioase au fost și sunt purtate tocmai de catre fanatici dogmatici care pun
la îndoială orice autoritate dar nu si pea cea sacerdotală. În România, spre
exemplu, există o lege nescrisă care spune că nu trebuie să te legi de Biserica
Ortodoxă. Foarte multe site-uri si bloguri, ziariști marcanți pot ataca fără
drept la replică Biserica Catolică, Bisericile Protestante și Neoprotestante,
Islamul dar nu și Biserica Ortodoxă. Se pare că, Biserica Ortodoxă este un fel
de trandafir al religiilor ce nu-ți dă voie sa te atingi de el!
Acelor
persoane care îmbrățișează ortodoxia fără a da dreptul altora la o parere
personală, le voi spune că acelaș lucru se întâmplă în țările arabe cu Islamul
sau în țările sud-americane cu religia catolică. A considera religia
predominantă din țara noastră ca cea adevarată, nu ne diferențiază de cei care
apasă pe detonatorul bombelor pentru religia lor. Nu este nicio diferență între
cei care ne consideră pe noi „necredicioși” și cei pe care noi îi catalogăm
drept „păgâni”. Poate doar că pe noi preoții/după caz, pastorii nu ne
manipulează să ne sinucidem în piețe aglomerate, în schimb trebuie să le dăm
bani pentru a-si mări gospodaria, pardon, pentru a face „lucrarea Domnului”!
Toată conversația se învârte de
multe ori în jurul credinței. De când putem asemui religia cu credința? Oare
așa manipulați sunt mulți dintre noi? Oare nu putem vedea dincolo de ochelarii
de cal ? Poporul român are o istorie traumatizantă. Am fost asupriți de către
mulți și oricât am crede noi că am răzbit și ne-am răsculat împotriva sistemelor
cotropitoare, exemplele de răzvrătire se pot numara pe degete în decursul
veacurilor. Părerea mea personală este că și datorită religiei am fost oarecum
fataliști. Cei puternici s-au bazat întotdeauna pe gândirea colectivă care
merge pe sintagma – „are Dumnezeu grija de ei” –. Pâna acum n-a avut, din câte
constat eu. Noi am fost cei care am plătit cu sudoare și sânge iluzia
libertății; noi am fost cei care am răbdat zeci de ani un sistem comunist în
care, poate, singura speranță a unora era izbânda lui Dumnezeu împotriva
ateilor comuniști. Acei atei comuniști nu numai că n-au fost pedepsiți, dar au
condus țara și după ce ochelarii de cal au fost schimbați cu alții mai frumoși
și mai strălucitori. Aceia înca sunt în spatele politicienilor care ne conduc
țara. Să mai amintesc că, în Biserică erau mulți colaboratori ai Securității?
Și nici astăzi nu și-au făcut „mea culoa”!
Cred că, trebuie sa fac o precizare -
când vorbesc despre religie ma refer
la toate religiile pentru că, în opinia mea nu este nicio diferență între ele,
în ceea ce privește îndoctrinarea și îndogmatizarea indivizilor!. Închipuiți-vă
mai multe regulamente care să ducă la acelaș scop - manipulare si supunere .
S-a spus de multe ori că dacă ataci Biserica ataci credința. Mjoritatea celor care merg regulat
la biserica nu au citit macăr o singura dată Biblia; cei mai mulți știu anumite
povestiri auzite din gura preotului și, pentru că preotul este o figură
marcantă în societatea noastră, se consideră că, ceea ce spune el este adevărat.
Se știe că mulți au legături politice și pot influența gandirea maselor ce le
au „în custodie”, mai ales la țară!. Tipul
cel mai reușit de propagandă este cel care nu este recunoscut ca propagandă.
Religia este și a fost cel mai eficient mod de a controla masele și de a induce
acestora o gândire colectivă ce convine elitelor. Oamenii pot fi ceea ce vor
doar dacă sunt liberi. Ori daca ești legat de dogmele religioase si bisericoase
nu poți gândi liber; trebuie să gândești ca turma căci altfel ești catalogat
ateu, satanist, instigator…
Religiile au
reușit să facă ceea ce armate întregi au eșuat - să inoculeze în mintea
oamenilor idei ce nu puteau altfel fi puse în practică. Dacă cei îndoctrinați
peste masură în Islam sunt gata să-și dea viața pentru o idee, cei din
creștinism sunt învățați că trebuie să suporte până când „Cel de Sus” va lua cu siguranță
măsurile necesare împotriva celor ce abuzează de putere. Până și faptul că ai
contestat autoritatea Bisericii cade sub incidența „justiției divine”. Cu
sigurantă că, mulți vor crede că instig la ateism sau că distrug tradițiile
poporului nostru iubit (multe dintre ele păgâne), însă o asemenea manipulare
grosolană nu poate fi trecută cu vederea. La fel cum nu poate fi trecută cu
vederea și obligarea copiilor să învețe acea religie care e majoritară în stat,
sau să învețe religia în mod confesionalist.
Eu, personal, nu fac
confuzie între o Biserică și creștinism! Nu suport „gândirea” dogmatistă! De
aceea îmi place Teologia nu Dogmatica! Apoi, simplul fapt că ești membru într-o
Biserică, fie ea cea adevărată, te mântuiește numaidecât!? Sau te mântuiește
credința în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal!? Întreb și eu …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu