ENERGIA DE PUNCT ZERO!

ENERGIA DE PUNCT ZERO!

        Există o formă de energie despre care se vorbeşte foarte puţin în mediile curente de informare, cu excepţia Internetului. Este vorba despre „energia universului”, numită și „energia spaţiului”, „energia vacuumului“, sau în temeni fizici „energia punctului de zero a undelor electromagnetice din vacuumul cuantic”; pe scurt, „energia de punct zero”, - „zero-point energy”. Este o energie curată, care nu produce deşeuri de nici un fel, fără efecte nocive asupra mediului sau oamenilor. Acesta este disponibilă peste tot, pe Pământ sau în Cosmos, permanent, în cantităţi inepuizabile.

Avem nevoie de noi tipuri de energie:

        În prezent, societatea consumă cantităţi mari de petrol pentru efectuarea de transporturi terestre, navale, aeriene, precum şi de energie electrică pentru uz industrial şi casnic. Predicţiile indică o creştere în continuare a cerinţelor de consum. Folosirea surselor clasice de energie - cărbune, petrol, gaze, energie nucleară - se îndreaptă către un impas major. Aceşti combustibili produc o poluare masivă a mediului, au preţuri tot mai ridicate şi sunt pe cale de epuizare, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Sursele alternative de energie pe care le avem în prezent nu reprezintă nici ele o soluţie revoluţionară. Energia solară, energia eoliană, energia valurilor etc. nu pot să înlocuiască în mod permanent folosirea combustibililor fosili: alternanţa zi-noapte, succesiunea anotimpurilor, lipsa vântului fac imposibilă producerea de energie în anumite perioade de timp. Este din ce în ce mai clar că trebuie să se producă o schimbare radicală în acest domeniu. O soluţie viabilă se conturează a fi aceea de a extrage energia direct din Univers, în cantităţile dorite, la momentul cerut, peste tot, la preţuri minime. Această energie are doar avantaje. Rămâne să dezvoltăm echipamentele capabile să convertească energia spaţiului în alte forme utile nouă: energie electrică, energie mecanică etc.

Energia spaţiului există:

          Noi trăim într-un ocean de energie, care este prezentă peste tot în jurul nostru. Nu există nici un dubiu privind existenţa energiei Universului. Avem la dispoziţie fundamente teoretice solide care confirmă acest lucru. În astrofizică, prin măsurătorile făcute privind expansiunea accelerată a Universului, fizicienii au stabilit următoarea componenţă a Universului:

-  aprox. 5% este format din materie vizibilă: obiecte înconjurătoare, planete, stele, galaxii, găuri negre;

-  aprox. 25%-30% sunt particule elementare care nu au fost descoperite încă – materie „întunecată”;

- aprox. 65%-70% este energie: o parte este numită „energie întunecată”; restul este „energie de punct zero”. Unii fizicieni consideră că, cele două forme de energie reprezintă același lucru! Este o ipoteză care, în opinia mea, este greșită! Energia întunecată este antigravitațională, în timp ce, energia de punct zero nu are această proprietate! Desigur, enrgia în sine poate fi de un singur fel care, ia, ulterior, diverse forme de manifestare!

       Energia vacuumului este menţionată şi în alte ramuri ale fizicii. Mecanica cuantică afirmă existenţa energiilor de „punct zero” pentru interacţiunile electromagnrtice, pentru interacţiunile de tip „tare” şi pentru cele de tip „slab”. Acestea au fost demult descoperite în timp ce, energia întunecată a fost pusă în evidență abia la sfârșitul anilor 90!

       „ Punctul zero” din denumirea folosită se referă la faptul că acea energie rămâne şi la temperatura T = 0 (zero absolut, -273 grade Celsius), sau la nivelul cel mai scăzut de energie a sistemului.  Aceasta este o energie de bază, pe care o avem atunci când toate celelalte forme de energie au fost îndepărtate. De exemplu, în cazul heliului lichid, atunci când temperatura este scăzută până la valoarea zero absolut, heliul continuă să rămână lichid!! Este nevoie ca heliul să fie supus unei presiuni de 25 de atmosfere, pentru ca heliul să îngheţe şi să ajungă la energia de punct zero a mişcărilor atomice. Cuvântul „vacuum”, care este asociat acestei forme de energie, nu trebuie înţeles în sensul că, ar fi necesar să creem un vid propri-zis pentru a genera o astfel de energie.

         Se cunosc puţine lucruri despre energia spaţiului, în afara faptului că există. Ea ar putea fi vizualizată sub forma unor unde electromagnetice care se deplasează în spaţiu cu viteza luminii. Aceste unde transportă energie, iar fiecare undă are o anumită frecvenţă, direcţie şi polarizare, reprezentând fiecare câte un mod de propagare a câmpului electromagnetic.Subliniez că, și acest lucru este o ipoteză! Unii fizicieni consideră că, această energie se poate deplasa cu viteze superluminice tocmai datorită faptului că, este nelimitată, adică INFINITĂ! Exact cerința impusă de teoria relativității pentru deplasarea la viteze superluminice! Mai subliniez încă o dată că, este vorba de o energie a SPAȚIULUI, și, atunci, această energie poate acționa asupra spațiului prin pliere! În acest caz, distanțele spațiale se  elimină de la sine! Exact tipul de energie cerut de motoarele  interstelare din literature S.F.!

        De energia spaţiului se ocupa NASA, institute de fizică, servicii secrete, dar şi foarte mulţi amatori. Există nenumărate site-uri dedicate acestui subiect, simpozioane, cărţi. Volumul de informaţii este copleşitor, iar viteza cu care apar noi date creşte. Unele informații, este drept, frizează absurdul – de exemplu: energia punctului zero este energia Raiului!! Adică ne-ar ajuta să trecem peste granițele spațiului nostru și să pășim în dimensiunea Raiului! Cei care propagă aceste „informații” uită că la … Dumnezeu nu există dimensiuni spațiale și temporale!

SUPLIMENTAR:

         La începutul secolului al XX-lea, Paul Dirac, unul dintre fondatorii mecanicii cuantice, a descoperit o proprietate fundamentală a vidului, pe care-l definea ca fiind un spaţiu lipsit de orice materie, în particular de gaz. El a realizat că vidul este în realitate un „ocean” de particule invizibile. Mai mult decât atât, aceste particule ocupă toate nivelurile de energie, fapt care produce atunci radiaţii electromagnetice aleatoare, ce sunt cunoscute sub numele de „fluctuaţii electromagnetice ale vidului”. Ceea ce este extrem de remarcabil în cazul acestor fluctuaţii este că ele au energie. În urma unui calcul teoretic foarte simplu rezultă că energia vidului are chiar o valoare infinită. Fizicienii nu se simt stingheriţi de această valoare mai degrabă neobişnuită, căci ei acordă o importanţă mai mare variaţiilor de energie, decât valorii absolute a acesteia.