TITULARIZARE
- ISTORIE 2020; REZOLVAREA SUBIECTELOR!
SUBIECTUL
I (30 de puncte):
A.
Citiţi,
cu atenţie, sursa de mai jos: „La 23 martie 1821, o armată
austriacă intră în Neapole [...] şi dă semnalul unei reacții violente care se
extinde repede în Lombardia şi în Piemont. În martie 1821, în Piemont s-a
declanșat o mișcare revoluționară inițiată de studenții torinezi și de
garnizoana din Alexandria, care l-a obligat pe bătrânul rege Victor Emmanuel să
abdice în favoarea fratelui său, Carol Felix, și să încredințeze regența
vărului său, Carol Albert [...]. Încă din primele zile ale lunii aprilie,
acțiunea conjugată a soldaților lui Carol Felix, refugiat la Modena, și a
trupelor austriece care au fost chemate în ajutor, pune capăt tentativei
liberalilor piemontezi.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei).
Pornind
de la sursa dată, răspundeţi următoarelor cerinţe:
1.
Scrieți o relație istorică de cauzalitate stabilită între două informaţii
selectate din sursa dată, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații
(cauză, respectiv efect). 1 punct
2. Menţionaţi o cauză și două consecințe ale
unei mișcări revoluționare est-europene din Sudul Dunării, desfășurate în
primele trei decenii ale secolului al XIX-lea. 3 puncte
3.
Prezentați comparativ câte un fapt istoric desfășurat în Franța, respectiv în
statele germane, în cadrul Revoluției din 1848-1849, stabilind o asemănare și o
deosebire dintre aceste fapte. 8 puncte
B. Elaborați, în 1-2 pagini, o sinteză
referitoare la evoluția României în perioada 1947-1951, având în vedere:
-
menționarea unui fapt istoric desfășurat în România, în 1947;
-
menționarea a două fapte istorice, din domeniul cultural-religios, desfășurate
în 1948 de statul român și a câte unei caracteristici a fiecăruia dintre
acestea;
-
prezentarea a două fapte istorice desfășurate de statul român în perioada
1949-1951 și precizarea unei asemănări și a unei deosebiri dintre aceste fapte
istorice.
Notă:
Se punctează și evidenţierea relaţiei cauză-efect, respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice, utilizarea limbajului istoric adecvat,
respectarea limitei de spaţiu. 18 puncte
Rezolvare:
SUBIECTUL I. A:
1.Relația
istorică de cauzalitate se poate stabili între următoarele două informații:
Cauză: „La 23 martie 1821, o armată
austriacă intră în Neapole (…) și dă semnalul unei reacții violente care se
extinde repede în Lombardia și în Piemont.”
Efect: „(…), acțiunea conjugată a
soldaților lui Carol Felix, (…), și a trupelor austriece (…), pune capăt tentative
liberalilor piemontezi.”
Rolul: Cauza aleasă de noi pune în
lumină acțiunea dură de reprimare de către trupele austriece a mișcării
revoluționare declanșate de societatea masonică a carbonarilor. Carbonarii
urmăreau eliberarea Italiei de sub controlul Austriei, - „control” legiferat
în urma hotărârilor Congresului de la Viena, din 1815 -, și unificarea
acesteia. Mișcarea revoluționară a carbonarilor a fost prost organizată,
diversele grupări necoordonându-și acțiunile, aspect care a ușurat represiunea
austriacă. Efectul - în Piemont, represiunea declanșată de către Carol Felix a
fost facilitată de prezența trupelor austriece. Regele Piemontului/Regatului
Sardiniei nu era de acord cu planurile carbonarilor privitoare la un stat italian
republican, organizat după modelul impus de revoluția franceză din 1789. Acest
fapt nu înseamnă că Regatul Piemontului nu dorea unificarea Italiei. Dimpotrivă!
Să nu pierdem din vedere că, în cele din urmă, procesul de unificare al Italiei
va fi declanșat în 1859 la inițiativa Piemontului prin Cavour.
2. Una
dintre cele mai importante acțiuni revoluționare declanșate în sudul Europei,
în primele trei decenii ale secolului XIX, a fost cea coordonată de către
societatea masonică greacă „Eteria”. Ea urmărea, ca principiu general,
eliberarea popoarelor balcanice de sub dominația Imperiului Otoman, prin cooperare
cu Rusia. De altfel, societatea a fost înființată pe teritoriul Rusiei, în
1814. Dominația otomană devenise foarte apăsătoare în prima parte a secolului -
în Principatele Române, domniile fanariote deveniseră de nesuportat. Împoptriva
otomanilor se ridicase la luptă și poporul sârb, - acțiunile lui Karageorge și
Miloș Obrenovici. Totuși, Eteria urmărea, în special, eliberarea Greciei, și
pentru acest lucru era gata să accepte extinderea influenței Rusiei în Balcani,
dar mai ales asupra Principatelor, așa după cum reiese din corespondența dintre
conducătorul Eteriei Alexandru Ipsilanti și domnitorul Moldovei Mihail Șuțu, și
el membru al Eteriei. Mulți reprezentanți ai popoarelor supuse otomanilor nu
cunoșteau aceste planuri - Tudor Vladimirescu este un bun exemplu. Tudor a ales
pentru un timp să colaboreze cu Eteria, dar dându-și seama de scopurile reale ale Eteriei a intrat în
conflict cu aceasta și avea să fie ucis din ordinul generalului „judecător”
Caravia.
Așadar, cauza
luptei era determinată de accentuarea dominației otomane în regiune. În
ceea ce privește consecințele, desprindem două:
Prima: deși
mișcarea eteristă a fost înfrântă, ea a accentuat războiul grec pentru
independență. În final, Grecia va deveni independentă în anul 1830. Indirect,
ca urmare a mișcării eteriste și temându-se de continuarea revoltelor, în
Principate, Imperiul Otoman reinstaurează domniile pământene, iar pentru Serbia
se va accepta o largă autonomie.
A
doua: creșterea influenței Rusiei în regiune. Aceasta, deși a
dezavuat mișcarea eteristă, își va impune un control serios în regiune, iar
asupra Principatelor își va întări „protectoratul” în urma Tratatului de la
Adrianopol, din 1829.
3. Un fapt istoric important survenit în
revoluția franceză de la 1848 la reprezentat instaurarea guvernului liberal
moderat condus de A. Lamartine. Această guvernare își va
încălca promisiunile privitoare la introducerea de largi reforme sociale și
politice. Mai mult, a desființat „Atelierele Naționale” create pentru a asigura
locuri de muncă muncitorimii. A urmat revolta muncitorilor, care va fi
reprimată de armata condusă de generalul Cavaignac.
Un fapt
istoric relevant pentru revoluția de la 1848 din statele germane - revoluția
urmărea atât realizarea de reforme liberale, cât și unificarea Germaniei. Se
va crea Parlamentul Unificării de la Frankfurt. Și în statele germane,
reformele au avut caracter moderat.
Între cele două fapte istorice observăm atât
o asemănare cât și o deosebire. Asemănarea:
venirea la putere a unor guverne care nu au satisfăcut revendicările
privitoare la introducerea unor reforme radicale de reorganizare a societății. Mai
mult, au utilizat forțele armate pentru a învinge forțele prea radicale,
situație care a înlesnit în Franța venirea la putere a lui Ludovic Bonaparte,
care va instaura un regim autoritar.
Deosebirea:
dacă
în Franța revoluția urmărea lărgirea cadrului democratic, în statele germane ea
urmărea și unificarea națională. Aceasta era demult realizată în Franța. Însă
proiectul de unificare al Germaniei sub forma unui Imperiu organizat în jurul
Prusiei a eșuat din cauza opoziției regelui Wilhelm al Prusiei, deoarece
proiectul era „prea liberal”!
B:
Stalinizarea României - anii 1947-1951:
În urma înțelegerilor secrete din cei „Trei
mari”, România a trecut în sfera de influență a Uniunii Sovietice. Procesul de
stalinizare al României se va amplifica odată cu instaurarea guvernului Petru
Groza, în 6 martie 1945. Acest guvern va aplica strict „reformele” pentru
„instaurarea noii societăți”. Remarcăm, printre altele, înființarea
„Tribunalelor Populare” și a „Sovromurilor”. Regele Mihai I a încercat să se
opună comunizării prin „greva regală”. Însă, după recunoașterea guvernului
Groza de către puterile occidentale, nu a mai putut să se opună „construirii
noii societăți”. De altfel, un fapt
determinant pentru comunizarea țării a avut loc în 1947 - înlăturarea Monarhiei
constituționale și proclamarea Republicii Populare Române - 30 decembrie 1947.
Din acest moment, România evoluează strict în cadrul trasat de URSS.
Procesul de „făurire a noii societății”
cunoaște în 1948 evoluții importante în plan cultural-religios. În acest sens,
se desprind două fapte determinante pentru „spiritul” ideologiei comuniste,
anume:
Primul:
desființarea Bisericii Greco-Catolice. Deși regimul se declara
apărător al drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv al dreptului la
libertatea de conștință, în realitate a promovat educația
„materialist-dialectică” ateistă a societății. Dacă în privința Bisericii
Ortodoxe regimul s-a „mulțumit” să o pună sub controlul său, în ceea ce privește
Biserica Greco-Catolică, aceasta a fost desființată prin „revenirea ei în sânul
Bisericii mamă”. Regimul comunist nu putea tolera prezența unei Biserici supuse
Statului Papal și, care, era foarte greu de supus controlului statului ateist.
Al
doilea fapt: Legea Învățământului prin care s-au introdus
manualele unice, desființându-se ideea manualelor alternative, și, a fost „reorganizată”
Academia Română. Manualele unice au impus, în sfera disciplinelor socio-umane,
viziunea unică a statului totalitar. S-a pus capăt libertății de opinie specific
manualelor alternative.
Instaurarea „noii societăți” nu putea fi
făcută fără aplicarea strictă a măsurilor represive împotriva „dușmanilor
poporului”. Astfel, în perioada 1949-1951, avem o prigoană deosebit de dură
contra „chiaburilor”, a intelectualilor și oamenilor politici „burghezi”. Astfel, anul 1949 marchează începutul
colectivizării agriculturii, fapt istoric care va zdruncina din temelii
satul românesc. Țăranii „mijlocași”, - chiaburii -, vor fi diabolizați și
vânați fără milă. Tot în acești ani,
apar și se întăresc organele de represiune organizată: Miliția „Populară” și
Securitatea - alt fapt istoric care a avut mare importanță în acțiunea de
represiune. Între cele două fapte istorice reamarcăm atât o asemănare cât
și o deosebire. Asemănarea: colectivizarea
a lovit în țărănime, alte categorii sociale nefiind vizate direct. Deosebirea este clară! - Miliția și
Securitatea au acționat pentru lichidarea „dușmanilor poporului”, indifferent de
categoria socială din care făceau parte aceștia.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte):
A. Citiţi afirmaţia
următoare:
„Viața politică a Țărilor Române a fost dominată în secolul al XVI-lea
de îmbinarea dintre
luptele interne, generate de alternativa regim autoritar sau putere
nobiliară, și opțiunea între
suzeranitatea otomană și cooperarea cu Habsburgii.‟
(M.Bărbulescu, D.Deletant, K.Hitchins, Ş.Papacostea, P.Teodor,
Istoria României)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Exprimaţi-vă opinia faţă de afirmaţia de mai sus. 2
puncte
2. Argumentaţi, în aproximativ două pagini, opinia
exprimată, având în vedere:
- prezentarea a două fapte istorice (precizarea faptului şi menționarea
a trei caracteristici ale
acestuia) relevante pentru susţinerea opiniei;
- evidenţierea relaţiei cauză-efect prin utilizarea conectorilor
corespunzători, utilizarea limbajului
istoric adecvat, respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor
istorice, structurarea argumentării elaborate și respectarea limitei de spaţiu.
13 puncte.
Rezolvare: Secolul XVI în istoria românilor:
Început
sub semnul morții marelui Ștefan,
secolul XVI va cunoaște, la sfârșitul său, cea de-a doua mare personalitate a
Evului Mediu românesc, Mihai Vitaezul, întâiul unificator al Țărilor Române.
Acest secol a înregistrat o agravare extremă a dominației otomane. De altfel,
domnia lui Soliman Magnificul, - 1521-1566 -, a marcat apogeul puterii otomane,
care a făcut să planeze, mai ales asupra Moldovei și Țării Românești, primejdia
transfărmării în pașalâcuri. Această primejdie a devenit acută în câteva momente:
după ocuparea Ungariei; după înfrângerea și uciderea domnitorului moldovean
Ioan Vodă cel Cumplit; în contextul în care unii domnitori au fost total supuși
otomanilor - cazul lui Mihnea Turcitul, trecut la religia islamică.
Pentru
acest secol remarcă două fapte istorice relevante.
Primul:
agravarea dependenței față de Imperiul Otoman. Acest fapt prezintă trei
trăsături:
1 - creșterea accelerată a obligațiilor financiare și materiale față de
otomani. De exemplu: în perioada
1570-1580, tributul/haraciul Țării Românești depășește 100000 de galbeni, iar
cel al Moldovei peste 60000 de galbeni. Pe lângă această situație, se
înregistrează sume absolute uriașe pentru cumpărarea domniei. Astfel, în Țara
Românească se va ajunge la suma record pentru timpurile medievale - 3450000 de
galbeni, sumă egală cu valoarea a 700 de sate! Se vor adăuga diverse alte
prestații în bunuri și în bani care depășeau, de multe ori, valoarea
tributului.
2 - rapida schimbare a conducătorilor Țărilor Române. Poarta otomană va schimba des domnitorii
Moldovei și ai Țării Românești pentru a le controla politic total. Totuși, unii
domnitori au avut domii mai lungi: Alexandru Lăpușneanu, Pătrașcu cel Bun,
Mircea Ciobanul etc.. În Transilvania, otomanii au fost mai precauți, acordând
o mai largă autonomiei politică Principatului, și, neschimbându-i pe principi
la fel de des.
3 - creștearea dependenței față de Imperiul Otoman a însemnat și
importante pierderi teritoriale. De exemplu: Bugeacul cu Tighina, Brăila, Lipova și Timișoara. Aceste
pierderi se adăugau mai vechilor raiale: Turnu, Giurgiu, Chilia, Cetatea Albă.
Al doilea: reacția clasei politice autohtone față de creșterea
dependenței otomane. Și pentru acest fapt istoric remarcăm trei
trăsături.
1 - clasa politică, - nobiliară în Transilvania, boierească în Țara
Românească și Moldova -, a căutat alianțe externe antiotomane. Așa au procedat, printre alții, Neagoe Basarab, Radu de la Afumați,
care au încercat să alieze Țara Românească cu Habsburgii; Petru Rareș, domn al Moldovei, se va alia, pe rând, cu Ioan
Zapolya, - susținut de Poarta Otomană -, apoi cu Ferdinand de Habsburg contra
otomanilor. Alți domnitori au pedepsit drastic tentativele boierimii de a
organiza rezistența antiotomană - Alexandru Lăpușneanu și Mircea Ciobanul au
săvârșit masacre odioase în rândul boierilor, calificate de către Nicolae Iorga
drept „crime de tip barbar asiatic”. În Transilvania, nobilimea se va împărți
în două partide - partida turcofilă și partida habsburgică, ce își vor disputa
controlul asupra Principatului, luptându-se între ele, pe fondul domniei foarte
slabe a lui Ioan Sigismund Zapolya.
2 - încercarea unor conducători
locali de a organiza lupta comună a celor trei Țări Românești. Aceste încercări vor contribui la o adevărată
unitate politică a celor trei țări. Remarcăm în mod deosebit acțiunile lui
Petru Rareș, domn în două rânduri al Moldovei, și ale lui Ioan Sigismund
Zapolya, principe al Transilvaniei. Petru Rareș va ajunge să stăpânească
efectiv Ardealul iar în cea de-a doua domnie voia să organizeze o Dietă care să
hotărască unirea Transilvaniei cu Moldova! Ioan Sigismund dorea să conducă
toate cele trei Țări Românești sub pretextul refacerii Regatului Daciei!
3 - accentuarea legăturilor politice, economice, culturale dintre cele
trei Țări Românești. Aflate sub suzeranitate
otomană, indirect, între cele trei țări se vor strange legăturile pe multiple
planuri, aspect care va contribui la realizarea sub domnia lui Mihai Viteazul a
unirii politice a Țărilor Române. Printre legăturile politice remarcăm:
domnitori munteni și moldoveni care dețin posesiuni în Transilvania. Exemple:
Geoagiul, Vurpărul, Vințul de Jos, deținute de către Neagoe Basarab și Radu de
la Afumați - domnitori munteni; Ciceiul, Cetatea de Baltă, Rodna, Bistrița
deținute de către Petru Rareș - domnitor moldovean. După înfrângerea
domnitorului moldovean Ioan Vodă cel Cumplit, domnia Moldovei va fi preluată de
către Petru Șchiopul - primul Basarab pe tronul Mușatinilor! Dintre legăturile culturale este suficient să amintim că, lucrările lui Coresi au circulat peste întreg
spațiul românesc, contribuind la impunerea limbii române literare. În privința
legăturilor economice sunt de amintit schimburile dintre cele trei Țări efectuate
prin orașul Brașov - „Piața Comună a Evului Mediu românesc”!
Toate
aceste legături vor pregăti lupta antiotomană a lui Mihai Viteazul.
În
concluzie, suntem de acord cu opinia exprimată de către autorii lucrării
„Istoria României”. Într-adevăr, viața politică a Țărilor Române în secolul XVI
a fost o pendulare aproape permanentă între regimul autoritar, - cazul
domniilor lui Alexandru Lăpușneanul, Ioan Vodă cel Cumplit etc. -, sau puterea
nobiliară, - cazul Transilvaniei în timpul lui Ioan Sigismund Zapolya -, și
opțiunea între suzeranitatea Imperiului Otoman și cooperarea cu Habsburgii.
Facem totuși și o precizare - în anumite momente unii conducători locali au
încercat și o alianță cu Polonia ca o altă contrapondere față de creșterea
controlului otoman.
B. Citiţi afirmaţia următoare:
„În Italia, «pacea trunchiată» dă naștere unei crize politice şi sociale
care, în octombrie
1922, ia sfârșit prin venirea lui Mussolini la putere.‟
(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Exprimaţi-vă opinia faţă de afirmaţia de mai sus. 2
puncte
2. Argumentaţi, în aproximativ două pagini, opinia
exprimată, având în vedere:
- prezentarea a două fapte istorice (precizarea faptului şi menționarea
a trei caracteristici
ale acestuia) relevante pentru susţinerea opiniei;
- evidenţierea relaţiei cauză-efect prin utilizarea conectorilor
corespunzători, utilizarea
limbajului istoric adecvat, respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice,
structurarea
argumentării elaborate și respectarea limitei de spaţiu. 13 puncte.
Rezolvare: Ascensiunea fascismului în Italia:
Primul
Război Mondial a pus la grea încercare Italia. Deși mai săracă decât alte țări
considerate Mari Puteri, participarea la război fusese disproporționat de
costisitoare și adesea lipsită de succes. Războiul a pus și mai clar în
evidență inegalitățile sociale. Odată cu pacea, s-a instalat o profundă criză
politică, socială și economică. De asemenea, pacea le-a adus italienilor mari
dezamăgiri iar multe țeluri naționaliste au fost spulberate. Dezamăgiți și
nemulțumiți de situația existentă, mulți italieni au început să se îndepărteze
de regimul democratic-parlamentar și să caute o altă cale de a depăși criza în
care se afla țara. Mulți au văzut în fascism această cale! Evoluția Italiei
este pusă în evidență de două fapte istorice relevante pentru acea perioadă,
anume:
Primul:
ascensiunea efectivă a fascismului. Faptul este evidențiat de trei trăsături:
1 - pe
fondul crizei, s-au amplificat nemulțumirile diverselor categorii sociale: țărani,
muncitori, intelectuali, soldați demobilizați; se făcea simțiț, pe acest fond,
ecoul revoluției bolșevice din Rusia. Mișcarea comunistă era în ascensiune.
Astfel, mari cercuri industrial-bancare, - Ansaldo, Confindustria -, vor
sprijini masiv mișcarea fascistă. Mussolini promitea soluții la toate
problemele Italiei, care depășeau cu mult posibilitățile reale de realizare a
lor în practică.
2 -
Benito Mussolini a înființat Fascio Italiano di Combattimento în ideea de a
instaura „statul totalitar”, după cum el însuși afirma! Acest stat urma să
redea Italiei gloria imperială a Romei Antice. Denumirea de fascii
provine de la fasciile, - mănunchiuri de nuiele -, lictoriilor din vechea Romă,
simboluri ale puterii și unității. Cu alte cuvinte, el promitea poporului Italian
declanșarea unor mari campanii militare care să refacă Imperiul Roman, în beneficiul
Italiei umilite și nedreptățite de foștii aliați.
3 - instrumentul
utilizat de Mussolini pentru a acapara puterea a fost reprezentat de „cămășile
negre”, -
forțe paramilitare fasciste -, care au răspândit teroarea generală împotriva
celor care îndrăzneau să se opună „noului destin măreț al Italiei”, - după cum
afirma chiar „Il Duce”.
Al
doilea: larga acceptare de către italieni a ideologiei fasciste! Este o realitate istorică
ce pare astăzi greu de înțeles. Cum a fost posibil acest fapt? Iată trei
trăsături, tot atâtea răspunsuri, care ar putea explica această realitate:
1 -
umiliți de faptul că Aliații nu au satisfăcut revendicările teritoriale ale
Italiei, dându-i
acesteia doar teritoriile „irredente”
din fosta Monarhie Austro-Ungară, dar nu și teritorii slave din Balcani precum
și teritorii coloniale mai întinse în Africa, italienii s-au simțit instinctiv
atrași de mesajul lui Mussolini privitor la „dreptul legitim” al Italiei de a reface
Imperiul Roman și de a juca astfel un rol dintre cele mai însemnate pe scena
mondială.
2 -
ideologia fascistă, deși nega liberalismul, capitalismul,
democrația-parlamentară, totuși, nu-și propunea desființarea proprietății
private, - urmând ca aceasta să fie sub controlul „corporațiilor”, organizate, teoretic,
după modelul breslelor medievale -, nu dorea anihilarea unor întregi categorii
sociale sau a unor grupuri entice, cum s-a întâmplat în regimurile bolșevic și
nazist.
Astfel, deși pare de mirare azi, mulți ani regimul fascist a părut a fi, mai
degrabă, un regim parlamentar-autoritar!! Cu timpul, aceste iluzii se vor
spulbera.
3 -
fascismul nu a demonizat religia creștină, nu și-a propus anihilarea acesteia,
precum și a oricăror altor credințe religioase, - cum s-a întâmplat în
URSS sau în regimul nazist unde religia creștină era considerată „produsul
misticismului popoarelor inferioare”. Dimpotrivă, regimul fascist a încheiat
un Concordat cu Vaticanul, la Laterano, în 1929, prin care Statul fascist a
recunoscut legitimitatea Statului Papal iar Papa a recunoscut regimul fascist.
Mai mult, cu această ocazie, Papa a declarat: „L-am înapoiat pe Dumnezeu
Italiei și am redat Italia lui Dumnezeu!” Fără cuvinte!
În concluzie, din cele expuse, suntem de acord
cu opinia formulată de cei doi istorici S. Berstein și P. Milza. Într-adevăr,
criza politică și social a facilitate instaurarea fascismului în Italia, -
într-un mod„ legitim”, adăugăm noi. Cu trecerea anilor, discrepanța dintre idei
și fapte va duce la nașterea mișcării de rezistență antifascistă, însă aceasta
este o altă poveste.
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte):
Următoarele secvențe fac parte din programele școlare pentru disciplina
istorie:
A. Competenţe specifice
2.1. Prezentarea unei teme istorice prin valorificarea informaţiilor oferite de diverse surse
2.2. Argumentarea unei opinii referitoare la un fapt istoric prin
utilizarea informaţiilor
provenite
din diferite surse
Domenii de conţinut Conţinuturi şi studii de caz
4. Etnogeneza
românească
- Dacia romană. Romanizare. Creştinism
- Aşezarea
slavilor la sudul Dunării. Romanitatea orientală.
- Poporul român – popor romanic.
(Programa școlară pentru
disciplina Istorie, clasele a V-a - a VIII-a, OMENCȘ nr. 3393 / 28.02.2017)
B. Competenţe specifice Conţinuturi
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi
diferenţelor dintre
sine şi celălalt, dintre
persoane, dintre grupuri
5.4. Realizarea de analize comparative
referitoare la spaţii şi perioade istorice
RELAȚIILE INTERNAȚIONALE
Expansiunea europeană
• Probleme de atins: Călătorii şi descoperirea
noilor lumi, imperii coloniale în secolele XVIXVII
(Programa școlară pentru clasa a
IX-a – Istorie, OMECT nr. 3458/09.03.2004)
Pornind de la secvențele de mai sus, prezentați formarea/dezvoltarea și
evaluarea
competențelor specifice date, având în vedere:
- prezentarea utilizării unei metode grafice pentru
formarea/dezvoltarea competenței 2.1 din secvența A (precizarea
unei resurse didactice, a modului de organizare a clasei și
exemplificarea a două sarcini de lucru date elevilor, utilizând informație
istorică din Conţinuturi);
- prezentarea utilizării dezbaterii, ca metodă didactică, pentru
formarea/dezvoltarea competenței 2.2 din secvența A (menționarea
a două caracteristici ale metodei, precizarea modului de organizare a clasei,
exemplificarea a două teme de dezbatere formulate pe baza informației istorice
din Conţinuturi);
- menționarea a trei deosebiri dintre evaluarea inițială și evaluarea
sumativă;
- prezentarea unei metode de evaluare complementară/alternativă,
adecvate secvenței B;
- proiectarea unui item obiectiv care evaluează competența 3.1 din
secvența B, utilizând
informație istorică din Conţinuturi;
- proiectarea a doi itemi (unul semiobiectiv și unul subiectiv) astfel
încât fiecare să evalueze ambele competențe din secvența B, utilizând
informație istorică din Conţinuturi.
Notă: Se punctează şi răspunsurile corespunzătoare itemilor, respectiv
corectitudinea ştiinţifică a informaţiei istorice.
Rezolvare:
O metodă grafică adecvată pentru
formarea și dezvoltarea competenței 2.1 din secvența A este explozia stelară. Această metodă permte
formularea unei serii de întrebări care au caracter euristic, investigative,
permițând analizarea unor problem istorice controversate, cum sunt cele
referitoare la etnogeneza românească, mai ales aspectele legate de
continuitatea dacă-romană la nord de Dunăre. Se pleacă de la o serie de
întrebări de tipul Ce? Cum? Când? Unde?
De ce? putându-se ajunge la întrebări tot mai complexe. (*Trebuie reprezentată grafic
o stea, greu de realizat aici.*). Pentru a fi posibilă investigația de către
elevi, li se pun acestora la dispoziție diverse resurse. Considerăm foarte
potrivită folosirea ca bază de documntare a unei resurse bibliografice - „O
scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, autor Neagu Djuvara.
Această lucrare este cu atât mai folositoare elevilor datorită așa-numitului
„decalog al continuității” - 10 argumente în favoarea continuității daco-romane
la nord de Dunăre. Profesorul va organiza elevii în grupe, al căror număr poate
varia. În cazul nostru vom opta pentru 4. Acestor grupe, profesorul le va
distribui două sarcini de lucru. O primă sarcină va presupune răspunsuri
adecvate la o serie de întrebări specifice exploziei stelare iar o a doua
sarcină va consta în realizarea unui portofoliu privitor la etnogeneza
românească. Se le luăm pe rând.
Prima sarcină: fiecare grupă va formula răspusuri la următoarele
întrebări: Ce semnificație are pentru continuitatea daco-romană la nord de
Dunăre termenul „biserică”? - se va avea în vedere faptul că, doar în limba
română și în limba retroromană este present acest termen, derivat din
latinescul „basilica”. Cum s-a desfășurat romanizarea dacilor? - se vor avea în
vedere factorii romanizării. Când a avut loc procesul de formare al poporului roman
și al limbii române? - se va avea în vedere perioada cuprinsă între secolele
III-IX/X. Unde s-au format poporul roman și limba română? - se va avea în
vedere spațiul romanității orientale, elevii trebuind să argumenteze și modul
în care s-a realizat romanizarea dacilor liberi. De ce venirea slavilor
marchează etapa finală a etnogenezei românești? - elevii vor argumenta în ce a
constat influența exercitată de către slavi și de ce totuși aceștia nu i-au
asimilat pe romanicii de la nord de Dunăre, așa cum au reușit în mare parte cu populația
romanică de la sud de Dunăre.
A doua sarcină: pentru realizarea portofoliului, elevii vor alcătui o
serie de referate, proiecte, comunicări care vor acoperi următoarele problem:
Romanizarea dacilor; Romanitate și Creștinism la Dunărea de Jos; Factorul slav
și etnogeneza românească; Romanitatea românilor între știință și politică. Se
observă că, resursa bibliografică indicată acoperă foarte bine aceste problem,
- reamintim „decalogul continuității”!
Explozia stelară se poate
reprezenta grafic și sub altă formă - organizatorul
grafic herringbone map. De
asemenea, ea poate să se formuleze cu ajutorul tehnicii investigative 5W+H.
Pentru formarea și dezvoltarea competenței 2.2 din
secvența A este foarte potrivită metoda
dezbaterii. Dezbaterea poate fi organizată în contextul expunerii/prelegerii,
prin examinarea unei teme și argumentarea acesteia de elevi alături de profesor
- aceasta este o primă caracteristică a metodei. A doua caracteristică - are caracter
formative pentru că, elevii sunt cei care analizează, dezbat sau combat diverse
ipoteze, idei, emit păreri și formulează concluzii.
Pentru secvența didactică, ce
face obiectul atenției noastre, este foarte utilă Dezbaterea de tip Philips 6-6. Profesorul va organiza clasa în
grupe de câte 6 elevi, fiecare grupă urmând a avea un lider-raportor. Aceste
grupe vor avea de rezolvat, în timp de 6 minute, două teme referitoare la
etnogeneza românească, anume:
1 - Cum a avut loc romanizarea dacilor liberi? Elevii vor trebui să
găsească, în 6 minute, argument pertinente care să demonstreze că și dacii
liberi au intrat, treptat, în procesul de romanizare.
2 - În ce fel se pot respinge „argumentele” lui Roesler? Elevii vor
prezenta dovezi în favoarea continutății daco-romane la nord de Dunăre,
respectând același interval de 6 minute.
Este important de subliniat
faptul că, lucrarea indicată de noi ca resursă bibliografică nu trebuie să fie
privită ca un fel de dogmă! Dimpotrivă! Se pot indica elevilor și alte lucrări
pe care să le consulte în parallel. Exemple: „O istorie sinceră a poporului roman”,
autor Florin Constantiniu; „Istorie și mit în conștința românească”, autor
Lucian Boia; pentru cunoașterea punctului de vedere maghiar este utilă lucrarea
„Ungurii”, autor Paul Lendvai. Compararea punctelor de vedere din aceste
lucrări asigură îndeplinirea principiului
multiperspectivității din programa școlară la obiectul istorie.
După ce fiecare grupă a găsit
răspunsuri argumentate la cele două problem, liderii grupelor expun
concluziile, și, apoi, va avea loc dezbaterea finală în care se va implica și
profesorul. În etapa elaborării soluțiilor în cadrul fiecărei grupe, profesorul
nu se implică!
Trei deosebiri între evaluarea
inițială/predictivă și evaluarea sumativă/finală:
1 - evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de
instruire, permițând profesorului să verifice stadiul de pregătire al elevilor,
să observe punctele tari dar și pe cele slabe ale acestora, să prevadă șansele
de succes ale instruirii pe care o va desfășura. Evaluarea sumativă spre
deosebire este o evaluare de bilanț al instruirii; ea indică rezultatele
obținute la sfârșitul unei perioade de învățare: semestru, an școlar, ciclu de
învățământ/ de studio. Și aceasta poate evidenția punctele tari și cele slabe
ale elevilor, dar nu mai are în vedere ameliorarea acestora, ci ea
cuantifică/certifică rezultatele bune sau slabe ale elevilor.
2 - evaluarea inițială permite profesorului să stabilească o metodologie
adecvată de lucru, determinând instruirea diferențiată, pentru ca toți elevii
să atingă performanțele cerute de programa școlară. Evaluarea sumativă pleacă
de la premiza că aceste performanțe au fost, întretimp, atinse, și va certifica
rezultatele. Aici facem o precizare utilă: performanțele elevilor pot fi
diferențiate pe nivele. Exemple: nivelul 1 - excelentă; nivelul 2 - așteptată;
nivelul 3 - medie: 50-60% din cea cerută de programa școlară prin standardele
naționale de performanță. Cu alte cuvinte, evaluarea sumativă este o evaluare global,
holistică a capacităților elevilor în funcție de competențele generale șo de
cele specifice din programa școlară.
3 - evaluarea inițială este utilă pentru stabilirea unui program de
recuperare cu acei elevi care un stadiu de pregătire inițial slab. Evaluarea
sumativă poate permite acest lucru dacă profesorul va face, în prealabil, 3 sau
4 ore de recapitulare și sistematizare a materiei predate. Acest aspect depinde
însă de numărul de ore pe săptămână. În cazul unei ore pe săptămână este foarte
dificilă realizarea orelor de recapitualre și sistematizare, astfel încât, evaluarea
sumativă nu prea mai lasă loc astăzi recuperării unor carențe în instruirea
elevilor.
O metodă de evaluare complementară/alternativă adecvată pentru secvența
didactică B este metoda RAI - Ridică-Aruncă-Întreabă. Această metodă
oferă posibilitatea elevilor să-și pună întrebări unii altora, verificându-și
singuri nivelul cunoștințelor. Se folosește o minge de mici dimensiuni ca
mijloc didactic. RAI este o metodă de tip joc didactic, în cadrul căreia vor
rămâne în joc doar elevii care cunosc foarte bine tematica lecției sau a
lecțiilor - când se face evaluarea unui întreg capitol. Pentru secvența
didactică B elevii pot pune o serie de întrebări, ca de exemplu:
1 - Cum apreciezi nivelul de dezvoltare al civilizațiilor asiatice, -
India, China -, față de cel al civilizației occidentale europene?
2 - Ce impresii aveau europenii despre amerindieni la începutul marilor
descoperiri geografice și cum au evoluat ulterior aceste impresii?
3 - Care a fost atitudinea aztecilor și a incașilor față de omul alb?
4 - Compară atitudinea europenilor față de civilizațiile precolumbiene
cu cea manifestată față de civilizațiile asiatice! Ce concluzii desprinzi?
5 - Cum apreciezi atitudinea misionarilor creștinătății față de
civilizațiile din alte spații geografice?
6 - Ce putem învăța din comportamentul europenilor față de amerindieni,
negrii africani, mai ales în contextul zileleor noastre marcete de așa-numita
„politică corectă”? etc..
Un item obiectiv adecvat pentru
evaluarea competenței 3.1 din secvența B este itemul-perechi/de asociere. Dată fiind complexitatea competenței,
profesorul, pentru atingerea acesteia, va avea în vedere asocierea unor perechi
de idei desfășurate pe trei coloane. Astfel se vor verifica capacități
superioare ale domeniului cognitiv - comprehensiunea, aplicarea, analiza,
sinteza. Prin îmbinarea ideilor/noțiunilor istorice din cele trei coloane, se
va evalua, în special, capacitatea elevilor de a face mici sinteze relevante
pentru conținutul intitulat „Expansiunea europeană”, putându-se astfel evalua
în mod relevant competența 3.1.
A - răspândirea creștinismului 1 - budismul, taoismul, confucianismul
B - Imperiul Marilor Moghuli 2 - era o civilizație mult superioară celei europene
C - religii orientale 3 - n-a putut opri
violența și prejudecățile europe-
D - exterminarea -nilor
față de amerindieni
4 - prin muncă forțată a amerindienilor și a scla-
-vilor negri
5 - ocupa o bună parte a Indiei.
a - a fost efectuată cu success în Americi și în Filipine
b - mai ales în cazul minelor de la Potosi - azi, în Bolivia
c - i-a întimidat pe europeni grație puterii sale militare
d - dintre care, budismul părea mai apropiat de creștinism.
Răspusurile așteptate: A - 3 - a - 20 puncte;
B - 2,5 -
c - 30 puncte;
C -
1 - d - 20 puncte;
D -
4 - b - 20 puncte.
Notă: se acordă 10 puncte din oficiu.
Pentru evaluarea ambelor
competențe, - 3.1 și 5.4 -, din secvența B, se pot folosi următorii doi itemi:
a.Item semiobiectiv -
întrebări-structurate:
Citiți următorul text:
„Descoperirea noilor lumi a fost un șoc imens pentru europeni. Se distrugea imaginea
lumii cu trei continente și era amenințată credibilitatea Bibliei deoarece
aceasta nu pomenea nimic despre popoarele din Americi și despre originea lor.
Europenii se vor comporta cu aceste populații extem de barbar. În contrast, pe
continentul Asiatic, au fost întâlnite civilizații mult superioare celei
europene, ca Imperiul Marilor Moghuli din India și China dinastiei Ming.”
Pornind de la acest text,
rezolvați următoarele cerințe și întrebări:
1 - Exemplificați modul de comportament al europenilor față de
civilizațiile amerindiene și exprimați-vă opinia despre următoarea afirmație:
„Modul în care s-a comportat Europa față de civilizațiile amerindiene arunact o pată uriașă asupra zestrei ei spirituale,
care afectează și-n zilele noastre politica internațională.” - 20 puncte;
2 - Comparați nivelul de dezvoltare a l civilizației europene cu cel al
civilizațiilor asiatice și explicați de ce unele dintre aceste civilizații
asiatice erau mult mai avansate. - 30 puncte;
3 - Cum s-a schimbat imaginea despre amerindieni de la Cristofor Columb
la conchistadori și ce anume a determinat schimbarea acestei imagini? - 20 puncte;
4 - De ce, în zilele noastre, marii navigatori, - Cristofor Columb,
Vasco da Gama etc. -, sunt considerați „părinți ai colonialismului european”? Este
justificată această apreciere? - 20 puncte.
Notă: se acordă 10 puncte din oficiu.
Răspusurile așteptate/de control:
1. Europenii n-au văzut în populațiile amerindiene nimic altceva decât
niște primitivi care trebuiau extorcați prin orice mijloace de bogățiile lor.
Nenumărați europeni au căutat să extragă maximul de profit de pe urma
amerindienilor. În acest context, suntem de accord cu afirmația conform căreia zestrea
spirituală a Europei a fost pătată grav de acest comportament inuman. Este și
mai clar ilustrat acest fapt în contextual în care europenii doreau să-i creștinizeze
pe amerindieni, adică să le impună o religie care predica, printer altele,
iubirea față de aproapele tău, ajutorarea celor slabi, valori care veneau în
conflict direct cu faptele lor. În zilele noastre, problemele generate de
descoperirea Americilor sunt viu dezbătute de o parte și de alta a
Atlanticului, mai ales datorită „politicii corecte”:
2. Nivelul de dezvoltare al unor civilizații asiatice din India, -
Imperiul Marilor Moghuli -, și China, era mult superior celei europene. Mulți
călători europeni au rămas uluiți de forța militară a acestor state, de marile
lor orașe, - unele cu o populație de circa 500000 de locuitori. Explicația
acestui avans este relativ simplă - după prăbușirea Imperiului Roman de Apus și
în contextual migrațiilor barbare, Europa a cunoscut așa-numitul Ev Mediu
Întunecat în care civilizația a regresat
foarte mult, în timp ce, în cazurile Chinei și al Indiei nu s-a întâmplat acest
lucru.
3. Cristofor Columb și oamenii săi
i-au apreciat foarte mult pe „indieni”, considerându-i „frumoși la trup și la
suflet”, precum și „complet lipsiți de răutate”. A fost apreciată foarte mult
bunăvoința „indienilor” față de ei. Mitul „bunului sălbatic” va predomina în
rândurile europenilor o perioadă de timp. Din păcate, conchistadorii vor ajunge
ulterior să-i considere pe amerindieni ființe inferioare care n-aveau nici
măcar suflet! Această idée era susținută și „argumentată” chiar și de un celebru
umanist spaniol - Juan Gines de Sepulveda. Schimbarea de imagine a fost
consecința dorinței europenilor de îmbogățire, astfel încât, trebuiau găsite „argumente”
care să justifice exterminarea „sălbaticilor fără suflet”!
4. În zilele noastre, „politica corectă” afectează judecata obiectivă
asupra trecutului. Marii nevigatori și descoperitori de noi spații geografice
nu pot fi învinuiți pentru apariția ulterioară a imperiilor colonial. În plus,
să nu pierdem din vedere nicio clipămotivul marilor descoperiri geografice - dorința
europenilor de a avea un comerț lesnicios cu Orientul, mai ales cu India. De
aceea, probabil, Cristofor Columb îi idealiza oarecum pe „indienii” din America
Centrală, crezând că ei sunt parte a Indiei, despre care europenii aveau o
imagine idealizată de multă vreme.
b. Item subiectiv -
eseul structurat:
Realizați în aproximativ două
pagini un eseu structurat intitulat „Europa și noile lumi”, respectând
următoarele cerințe:
1 - Factorii care au înlesnit marile descoperiri geografice - 20 puncte;
2 - Impactul „noilor lumi” asupra Europei
- 20 puncte;
3 - Urmările marilor descoperiri pentru civilizațiile precolumbiene - 30 puncte;
4 - Misionarismul creștin în alte spații geografice
- 20 puncte.
Notă: se acordă 10 puncte din oficiu.
Răspunsul așteptat/de
control: Europa și noile lumi:
Nevoia europenilor de a extinde
comerțul cu Orientul, - desfășurat anevoios datorită prezenței otomane și arabe
-, i-a determinat să caute noi rute navigabile, înfruntând pericolele
navigației pe oceane.
Marile descoperiri geografice au
fost înlesnite de o serie de factori, ca de exemolu: apariția caravelei, - un
nou tip de corabie -, comerțul de cabotaj desfășurat de către Portugalia de-a
lungul țărmurilor de nord și nord-vest ale Africii din timpul regelui Henric al
II-lea Navigatorul, - 1380-1460 -, îmbunătățirea hărților geografice.
Cele mai însemnate descoperiri
au fost cele realizate de către Cristofor Columb, - descoperirea Americii -,
Vasco da Gama, - un nou drum commercial spre India prin circumnavigația Africii
-, Fernando Magellan, - care a întreprins prima expediție în jurul lumii.
Pentru Europa descoperirea
noilor lumii a reprezentat un șoc puternic. Se distrugea imaginea lumii formată
din trei continente; europenii descopereau fațete noi, originale de organizare
a unor spații geografice cunoscute vag, - cele din India, China -, sau deloc
până atunci, - civilizațiile precolumbiene, regatele Africii negre -.
Deasemenea, descopereau alte religii, - budismul, taoismul, confucianismul -,
mult mai vechi decât creștinismul și având milioane de adepți.
Dacă față de civilizațiile
asiatice, - Imperiul Marilor Moghuli, din India, China dinastiei Ming, Japonia
shogunilor -, europenii și-au dat seama de inferioritatea lor și că orice
încercare de cucerire a acestor civilizații este sortită eșecului, în schimb,
față de civilizațiile precolumbiene s-au purtat cu brutalitate extremă. În
vaste teritorii din Americi, europenii i-au supus pe băștinași la un regim de
muncă inuman, - de exemplu numai în minele de la Potosi, azi în Bolivia, în
timp de 50 de ani, au murit 50 de milioane de amerindieni! Europenii îi
considerau pe amerindieni o rasă inferioară și chiar ființe fără suflet, care
trebuiau exterminate. Acest tratament inuman a aruncat o pată profund negativă
asupra zestrei spirituale a Europei. Deasemenea, în Americi au fost aduși
milioane de sclavi negrii din Africa, care vor fi supuși aceluiași tratament
barbar. Astfel, civilizațiile precolumbiene au fost distruse iar vaste spații
din Americi vor face parte din marile imperii coloniale europene.
Împotriva acestui tratament
barabar au încercat să reacționeze misionarii creștini. Un exemplu lăudabil
este Bartolome de Las Casas care a reușit să impună desființarea sclaviei
amerindienilor în coloniile spaniole. Și alți misionari au militat pentru
drepturile amerindienilor, în special iezuiții.
În Asia, unii misionari au
încercat să introducă creștinismul în India, China și Japonia, fără a avea prea
mult success. S-a remarcat Francisco Xavier. Japonia se va izola față de
influențele occidentale, inclusiv față de creștinism, vreme de mai multe
secole.
Misionarismul nu a reușit să
domolească violența barbară a europenilor. Prin comportamentul lor, europenii și-au
încălcat grav valorile și principiile pentru care pretindeau că luptă să le
răspândească în noile spații geografice, în special, valorile religiei
creștine. Ei au demonstrat o profundă aversiune față de „păgânii” din aceste
spații, incapacitate de a manifesta o cât de minimă toleranță și omenie față de
amerindieni și negrii africani, aspect care
afectează și în zilele noastre relațiile internaționale, mai ales în contextual
„politicii corecte”.
