NUMELE - ELEMENT ESENȚIAL AL IDENTITĂȚII COLECTIVITĂȚILOR LOCALE DIN REPUBLICA MOLDOVA.

NUMELE - ELEMENT ESENŢIAL AL IDENTITĂŢII
COLECTIVITĂŢILOR LOCALE DIN REPUBLICA MOLDOVA

1. Consideraţii preliminare:

 Colectivităţile locale, în accepţiunea Cartei europene a autonomiei locale, reprezintă unul din fundamentele esenţiale ale regimurilor politice democratice. Anume colectivităţilor locale le este consfinţit  dreptul și capacitatea efectivă de a rezolva și de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere și în favoarea populaţiei lor, o parte importantă din treburile publice. În  acest sens, democraţia presupune existenţa de  colectivităţi locale cu organe decizionale proprii, constituite democratic și care beneficiază  de o largă autonomie în ceea ce privește competenţele, modalităţile  de  a le  exercita și  mijloacele necesare pentru  îndeplinirea misiunii lor. Referitor la definirea  noţiunii de  colectivitate locală în  literatura de specialitate  există  mai multe păreri. Într-o primă  accepţiune, colectivităţile locale sunt dezmembrăminte ale statului,  creaţii ale sale pentru scopuri administrative, ca simple circumscripţii teritoriale, ridicate la rangul de persoane juridice și investite cu anumite drepturi de către puterea centrală. În a doua accepţiune, colectivităţile locale sunt privite ca societăţi naturale, concomitente sau anterioare statului, care se bucură de drepturi pe care statul le-a recunoscut mai degrabă, decât le-a atribuit. De asemeni se atestă circulaţia ambiguă a doi termini - colectivitate și comunitate. Cunoscutul sociolog T. Herseni definește colectivitatea locală ca „o organizaţie socială, care se bazează pe existenţa și activitatea indivizilor asociaţi și organizaţi, pe gradul lor de solidaritate și coeziune al acestora, pe aportul lor ca indivizi capabili de a înţelege, de a se situa și de a participa la o acţiune  comună”. Cât  privește  comunitatea, aceasta  reprezintă o grupare  funcţională de  indivizi,  care trăiesc într-o anumită localizare geografică  la  un moment dat, împărtășesc o  cultură comună, sunt aranjaţi într-o structură socială și exprimă o conștiinţă a unicităţii lor, precum și a identităţii separate ca grup. Semantic, cele două definiţii nu prezintă deosebiri, fapt care ar permite utilizarea simultană, fără a afecta înţelegerea. Un excurs teoretic însă, relevă particularităţi specifice, care le fac distincte. Termenul comunitate este utilizat de o manieră ce restrânge aplicarea sa doar la grupurile ale căror membri se protejează reciproc, nu se exploatează unii pe alţii sau nu se comportă injust unui faţă de alţi, cel puţin nu în mod sistematic. Comunităţile apar mai degrabă pe baza excluderii unora decât pe ideea adăugării. Recunoașterea rolului colectivităţilor locale de fundament esenţial în afirmarea democraţiei impune o definire clară a conceptului, care ar permite utilizarea fără ambiguităţi a acestuia. În legislaţia R. Moldova utilizarea termenului „colectivitate locală”, fie a fost evitată, fie este explicat sumar. În Legea privind administraţia publică locală nr.123-XV din 18.03.03, legiuitorul, explicând conceptul de autonomie locală, recurge la noţiunea de  „colectivitate locală”, dar nici în art.1 unde sunt explicate noţiunile de bază și nici în textul legii nu există explicaţia acestei sintagme. Iar în Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 noţiunea de „colectivitate locală” este definită drept „totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială”. Rezumarea la „totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială” este insuficientă, colectivităţile locale caracterizându-se prin elemente constitutive definitorii, care permit formarea identităţii lor. Populaţia este un element al colectivităţii teritoriale locale, unul foarte important, dar nu singurul. În afară de populaţie, identitatea unei colectivităţi locale este definită și de următoarele elemente: numele, teritoriul administrativ, autoritatea publică a autorităţilor eligibile, Statutul și însemnele distinctive ale colectivităţilor locale. Aceste elemente imprimă individualitate și fac să se deosebească o colectivitate locală de alte colectivităţi similare. După cum am menţionat, numele este unul dintre elementele definitorii esenţiale ale identităţii unei colectivităţi locale. Prin nume colectivitatea locală se autoidentifică și se individualizează în raport cu alte colectivităţi de același gen. În același timp el este expresia elocventă a apartenenţei cetăţenilor la viaţa comunităţii din care fac parte, în corespondenţa specificităţilor de ordin economic, social și politic, ce se regăsesc la nivelul unităţilor teritorial-administrative respective.

2. Evoluţia în timp a numelor colectivităţilor locale:

 Numele colectivităţilor locale au funcţionat și s-au dezvoltat timp de veacuri. Sensul, conţinutul și evoluţia lor oferă informaţii preţioase referitor la evoluţia colectivităţilor locale de-a lungul timpului. După datele prezentate de Anatol Eremia, - specialist notoriu  în materie de toponimie naţională -, din cele 1860 de localităţi din Republica Moldova, aproximativ 1060 (57%) poartă nume românești, teritorial având următoarea repartiţie: 490 (26,4%) în raioanele de nord, 400 (21,6%) în raioanele centrale și 170 (9%) în raioanele de sud. Aproximativ 540 de localităţi (29%) poartă nume slave. Teritorial ele au următoarea repartiţie: 15% în raioanele de nord, 10% în raioanele centrale și 4% în raioanele de sud. Oiconimele de origine turcică alcătuiesc aproximativ 7% din numărul total de nume de localităţi din republică. Aria lor de răspândire corespunde în linii mari teritoriului Unităţii Autonome Găgăuze. Până la începutul sec. al XIX-lea, toponimele naţionale au fost redactate corect atât în documentele oficiale cât și în cele neoficiale. În trecut, numele de locuri și localităţi serveau ca repere de orientare pe teren, ca semne sigure de hotar între moșii, sate, ţinuturi și era important ca ele să fie redate exact. Numele proprii moldovenești au fost ortografiate corect, cu unele mici abateri de grafie, și în registrele recensămintelor din sec. XVIII - înc. sec. XIX. În 1812, fără niciun drept istoric, juridic, naţional sau de altă natură, Imperiul rus a anexat Moldova de  Est, teritoriu numit ulterior Basarabia  și  transformat în colonie  a  Imperiului rus. Imperiul rus, fiind preocupat de interesele sale politice în Balcani a recurs la consolidarea și centralizarea sistemului de administrare a Basarabiei. Stabilitatea politică, în accepţia autorităţilor ruse, putea fi menţinută doar pe calea suprimării oricăror manifestări naţionale și a introducerii aici a instituţiilor rusești, așa cum s-a procedat și în alte periferii naţionale ale Imperiului rus. Deznaţionalizarea și discreditarea elementului naţional, ignorarea instituţiilor și a tradiţiilor locale, defăimarea și ignorarea normelor de drept moldovenești și a valorilor naţionale a constituit o preocupare constantă a autorităţilor rusești. Limba română a fost eliminată din viaţa publică și instituţiile administrative, onomastica a fost revizuită și adaptată la canoanele limbii ruse, iar toponimia naţională a fost totalmente neglijată. Numele localităţilor basarabene au fost substituite sau schimonosite, atribuindu-li-se în schimb denumiri și forme străine, în spiritul regimului de ocupaţie ţarist. Aceste denumiri și forme schimonosite au fost legalizate prin editarea unor repertorii  și liste oficiale ale localităţilor din Basarabia. Dacă mai înainte satele erau denumite în majoritatea cazurilor după voia proprietarilor și a celor care le locuiau, după 1812 dreptul de a denumi noile așezări și l-au asumat funcţionarii ruși din autorităţile administrative locale. În Basarabia mai toate coloniile apărute după 1812 au căpătat denumiri ce denotă numele mai multor descendenţi ai familiei ţariste. Denumirile lor erau marcate prin formativele -ova, - ovka, - evka. La finele sec. al XIX-lea, numărul acestora atinse cifra de 180, faţă de 17 de la începutul aceluiași secol. Procesul de denaturare a toponimiei naţionale a continuat și în perioada sovietică. Delimitarea teritorial-administrativă în R.S.S.M. era constituită în baza principiilor de construcţie statală sovietice și în corespundere cu ideologia P.C.U.S. Trebuie menţionat faptul că delimitarea teritorial-administrativă a republicilor unionale a fost, în anii dominaţiei sovietice, uniformizată totalmente și deposedată de coloritul și specificul naţional. Acest fenomen s-a manifestat și prin dominarea toponimicii sovietice ideologizate până la absurd. Autorităţile sovietice au folosit reformele toponimice ca un instrument eficient de a forma o nouă identitate colectivă și de a șterge memoria istorică a popoarelor subjugate. Aceasta se realiza în practică prin atribuirea localităţilor și unităţilor teritorial-administrative  a unor noi nume cu vădite conotaţii ideologice și prin lichidarea toponimelor ce puteau trezi la populaţie asocieri cultural-istorice „nedorite”. Urmare a acestei abordări, localităţile ce purtau numele personalităţilor marcante și cu valoare pentru istoria și conștiinţa naţională au fost înlocuite cu denumiri ideologizate sau absurde: localitatea Decebal (raionul Soroca) a fost redenumită la 07.07.1946 în Tatarovca - Mică; localitatea Ghica - Vodă (raionul Drochia) a fost redenumită la 28.10.1949 în  Miciurin; localitatea Mihnea - Vodă (raionul  Drochia) a fost redenumită la 29.09.1949 în Ciapaevca; localitatea Cuza - Vodă (raionul Cimișlia) a fost redenumită la 29.09.1949 în  Dimitrovca; localitatea Regina Maria (raionul Leova) a fost redenumită la 29.09.1949 în Semionovca; localitatea Dragoș - Vodă (raionul Drochia) a fost redenumită la 03.09.1951 în Iliciovca; localitatea Carol al II -a (raionul Glodeni) a fost redenumită la 11.03.1955 în Stepnoe. Formele schimonosite și denaturate ale denumirilor multor localităţi introduse de administraţia ţaristă au fost menţinute și în perioada sovietică. Astfel, denumirile orașelor și orășelelor - centre de raioane, de exemplu, erau utilizate oficial în formele următoare: Novîe Anenî, Atachi, Benderî, Briceanî, Cagul, Caușanî, Criuleanî, Dubossarî, Edinţî, Faleștî, Floreștî, Orgheev, Rîșcanî, Strașenî, Slobodzeia, Sorochi, Unghenî, Vulcaneștî. Surparea temeliilor toponimiei naţionale a continuat, autorităţile sovietice recurcâng la aceleași procedee, metode și mijloace ca și oficialităţile ţariste.  Păstrarea valorilor naţionale, a denumirilor  tradiţionale de străzi și localităţi în anii puterii sovietice era considerată ca o închinare la „trecutul sumbru” și faţă de „imperialismul mondial”. Respectiv, a fost declanșat un amplu proces de sovietizare și omogenizare a denumirilor de localităţi, fără a lua în consideraţie tradiţiile istorice și culturale ale popoarelor din cadrul Imperiului sovietic. S-a pus accentul pe mesajul ideologic al denumirilor, care nu avea nicio legătură cu istoria reală a regiunilor sau republicilor naţionale. Printre procedeele frecvent utilizate  se numără traducerea toponimelor în limba rusă, utilizarea formaţiunilor hibride - ova, - ovka, - evka, - vțî, - isk, schimbarea periodică a denumirilor sau chiar desfiinţarea localităţilor. Unele denumiri, constată A.Eremia, au fost denaturate până la imposibilitatea de a fi recunoscute: Crihana - Chirganî, Cucoara - Cacora, Otaci - Atachi, Satul Nou - Satanov, Valea Adâncă - Valeadinc etc. Nume artificiale, banale, de factură proletcultistă reprezintă formaţiile: Iantarnoe, Maiac, Mirnoe, Svetlâi, Ugodnoe, Uiutnoe etc. Câteva exemple de „formațiuni” hibride: Sturzeni - Sturzovca, Lăzărești - Lazarovka, Antonesți - Antonovka, Vladimirești - Vladimirovka etc. Denumirile românești terminate în „uți” deveneau „vțî” - cel mai „bun” exemplu fiind Cernăuți - Cernovțî, azi în Ucraina. În perioada sovietică schimbarea periodică a denumirilor localităţilor era „justificată” de procesele specifice timpului. Spre exemplu, procesul de „destalinizare” a societăţii, declanșat după anul 1956 s-a reflectat și în toponimie. Astfel, localităţile ce purtau numele lui Voroșilov, apropiat de Stalin, după critica  cultului personalităţii au fost redenumite: localitatea Voroșilovo (raionul Florești) a fost redenumită la 10.04.1958 în Octeabriscoie; localitatea Voroșilovca 16 (raionul Glodeni) a fost redenumită la 23.01.1961, de asemeni, în Octeabriscoie; localitatea Voroșilovca 17 (raionul Lazovsc) a fost redenumită la 23.01.1961 în Lazo. Localităţi cu numele Lazo (datele se referă la anul 1974) mai erau și în raioanele Orhei și Suvorov. În perioada postbelică, numărul antroponimicelor de provenienţă rusească (a dinastiei ţariste, demnitarilor și funcţionarilor ruși) s-a dublat și triplat, unele denumiri fiind tirajate: Alexandrovca/în română ar fi Alexăndreni sau Alexăndrești (5 denumiri), Alexeevca/în română Alexeni sau Alexești (5), Antonovca/în română Antoneni sau Antonești (3), Elizavetovca/în română Elisabeteni sau Elisabetești (3), Ivanovca/în română Ivăneni sau Ivănești (6), Nicolaevca/în română Nicolăeni sau Nicolăiești, Romanovca/în română Româneni sau Românești cu variantele Romaneni, Romanești (3). *Ca o glumă amară - în felul acesta noi românii putem „româniza” o bună parte din toponimia Federației Ruse fără dificultăți!* Localităților de mai sus, în această perioadă li s-au adăugat și denumirile cu  caracter revoluţionar, militar și de orientare propagandist-ideologică sovietică: localitatea Biruinţa (raionul Căușeni) a fost redenumită la 23.12.1964 în Suvorov; localitatea Nicolaevca (raionul Florești) a fost redenumită la 11.06.1964 în Iliciovca; localitatea Andriașevca Nouă/Andrieșeștii Noi (raionul Slobozia) a fost redenumită la 23.01.1965 în Frunze; localitatea Novosiolovca (raionul Orhei) a fost redenumită la 23.01.1965 în Cotovskii; localitatea Ialoveni (raionul Strășeni) a fost redenumită la 23.01.1965  în  Cutuzov; localitatea Sângerei (raionul Lazovsc) a fost redenumită la 07.04.1965  în Lazovsc; localitatea Alexandrovca (raionul Camenca) a fost redenumită la 20.06.1972 în Crasnîi Octeabri; localitatea Balan (raionul Rîșcani) a fost redenumită la 21.11.1973 în Malinovskii; localitatea Șoldănești/Șoldanovka (raionul Șoldănești) a fost redenumită la 05.05.1985  în Cernenco. Au fost „rebotezate”, cu nume în spiritul fostului regim, circa 100 de localităţi. Unor nume de localităţi li s-au înlocuit formanţii sau li s-au atribuit terminaţii rusești: Antonești - Antonovka, Ciolacu - Ciolakî sau Ciolakovka (sâc!), Constantinești - Konstantinovka, Sturzești - Sturzovka, Ștefănești - Ștefanovka, Volintiri - Volintirovka (uneori, Volințî - sâc!).  În numai câteva decenii  de pe harta republicii au dispărut circa  340  de nume de localităţi. Majoritatea acestora (245) au dispărut odată cu desfiinţarea localităţilor declarate de autorităţi ca lipsite de perspectivă (Bădragi/Badraghii, Brașov/Brașiov, Găvănoasa/Gavanî sau Gavanovka, Călinești/Kalinî sau Kalinovka, Conacu/Kanaku (sâc!), Cristea/Kristîi (tare!), Eminescu/Eminovici (atât!), Mereuţi/Mierevțî, Munteni/Muntenî (sâc!), Odaia/Adaia (sâc din nou!), Răzoaia/Razîi (!) sau Razavka, Recea/Reciia (tare!), Urziceni/Urzîi (absolută!) etc. sau datorită comasării unor sate cu alte localităţi (Alexăndrești cu Burlacu, Berești cu orașul Ungheni/Unghenî, Butuceni cu Cârpești, Copăceanca cu orașul. Râșcani, Dănuţeni cu  orașul Ungheni, Mihăileni cu  Dominteni, Schinoasa cu  Ţibirica,  Topor  cu  Cărpineni, Unteni cu Horești etc.).

3. Revenirea la numele tradiţionale ale colectivităţilor teritoriale locale:

 În anii de perestroika și mai ales după prăbușirea U.R.S.S. a devenit inevitabilă revenirea la denumirile tradiţionale ale localităţilor. În 1988 s-a revenit la denumirea istorică a orașului Șoldănești, redenumit în 1985 în Cernenco. La 24 mai 1990 denumirea localităţii de tip orășenesc Suvorovo din raionul Suvorovo a fost schimbată în Ștefan Vodă, iar denumirea raionului Suvorovo în Ștefan Vodă. La 15 iunie 1990 Sovietul Suprem al R.S.S.M. a schimbat denumirea orașului Kotovschi în orașul Hâncești și a raionului Kotovschi în raionul Hâncești/Hîncești (grafia timpului folosea doar pe î din i), iar la 20 iunie 1990 a fost restabilită vechea denumire a localităţii de tip orășenesc Lazo și a raionului Lazo - Sîngerei/Sângerei. Reformarea  sistemelor  politic și  social  în noile  state independente  formate  după căderea U.R.S.S., a fost însoţită de probleme complexe și sensibile în plan social. Subiecte ale dezbaterilor și confruntărilor politice în noile democraţii au devenit și problemele legate de reforma teritorial-administrativă. Fostele republici sovietice au abordat în mod diferit această problemă și evident au parcurs căi diferite în realizarea reformelor. Transformările în materie de delimitare teritorial-administrativă s-au dovedit a fi  foarte  anevoioase, complexe și extinse ca durată. În contextul acestor transformări au evoluat și colectivităţile teritoriale locale, inclusiv a numelor lor. Încercările de reformare a delimitării teritorial-administrative a R. Moldova au fost influenţate de un șir de factori care au perturbat procesul: a) disensiunile din cadrul elitei politice privind orientările politice și geopolitice, b) aprecierile contradictorii a experienţei istorice în materie de delimitare teritorial-administrativă, c) probleme legate de rolul și poziţia minorităţile naţionale în noile realităţi, d) tendinţele separatiste din Sudul și Estul R. Moldova. La faza iniţială, eforturile de reformare a delimitării teritorial-administrative în R. Moldova s-au materializat sub forma revenirii la numele tradiţionale  ale colectivităţilor teritoriale locale. Prin Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești nr. 3465-XI din  01.09.89, „limba moldovenească” a  fost repusă în  drepturi. Legea prevedea că  „limba moldovenească” ca limbă de stat „se folosește în toate sferele vieţii politice, economice, sociale”. În scopul reglementării scrierii corecte a denumirilor oficiale ale localităţilor și unităţilor teritorial-administrative ale R.S.S. Moldovenești, a omiterii inexactităţilor și greșelilor în scrierea lor în limba română și a transcrierii corecte în limba rusă a toponimelor moldovenești, Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovenești la 28 februarie 1990 a adoptat o hotărâre, prin care a aprobat materialele prezentate de Institutul de limbă și literatură al Academiei de Știinţe a R.S.S. Moldovenești privind scrierea corectă în limbile română și rusă a  denumirilor de localităţi ale R.S.S. Moldovenești (repertoriul denumirilor de localităţi). Punctul 4 al hotărârii prevedea publicarea repertoriului de nume în ziarele republicane „Moldova Socialistă”, „Sovietscaia Moldavia”, „Viaţa satului”, măsura având drept scop familiarizarea imediată a populaţiei cu normele de ortografiere a numelor de localităţi ale R.S.S. Moldovenești în limbile moldovenească și rusă. Revenirea la grafia latină, adoptarea normelor ortografice unice românești, reglementarea ortografierii în românește a numelor proprii geografice au impulsionat procesul de restabilire a denumirilor istorice ale localităţilor din R. Moldova. Printre localităţile cărora li  s-au restabilit denumirile istorice s-au numărat și cele, cărora după Unire le-au fost atribuite nume ale deputaţilor Sfatului Ţării: Anton Crihan,  Ion Pelivan și Vasile Ţanţu. Numele lui  Pan Halippa  a  fost acordat unei mahalale din comuna Ulmu, judeţul Lăpușna. Este vorba despre localităţile Crihana (judeţul Orhei) și Pelivan.  Localitatea Crihana (judeţul Orhei) a fost  înfiinţată în  1924, prin dispoziţia ministrului  de Interne  de la  București, în cadrul reformei agrare din România. Fiind o localitate mică, a făcut parte din comunele Ciocâlteni (1929-1931) și Cucuruzeni (1931-1940). Satul Inculeţ, la momentul realizării reformei administrative din 1925, se afla în componenţa comunei Cișmea, judeţul Orhei. Pe parcursul celor 22 de  ani în care  Basarabia s-a  aflat în  componenţa României (1918-1940) satul a  mai făcut parte  din comunele  Ciocâlteni (1929-1931) și  Cucuruzeni (1931-1940). Denumirile ambelor sate au fost schimbate în 1946, când autorităţile sovietice au decis că „nu mai corespund realităţilor socialiste”. Apariţia satului Pelivan se datorează  unei calamităţi naturale. Astfel, în  urma inundaţilor din 4-5 aprilie  1932, provocate de  topirea bruscă  a zăpezilor, vatra satului  Mitoc din  judeţul Orhei, aflată în valea râului Răut, a fost inundată și acoperită  cu apă. Peste 300 de  familii au rămas fără case. Ion Pelivan, trimis pentru a ajuta sinistraţii, a insistat ca „Ferma-model Orhei”, ce aparţinea statului, să cedeze 60  de hectare pentru reașezarea unei noi localităţi. Odată cu transferarea, localnicii au denumit satul în cinstea salvatorului lor - Pelivan. La început, denumirea localităţii Pelivan nu a fost consemnată oficial. Ea nu era trecută în inventarele/cadastrele guvernamentale, fiind considerată o mahala a vetrei satului Mitoc, ceea ce nu i-a împiedicat pe locuitorii satului să o numească tot timpul Pelivan. În perioada sovietică, localitatea a purtat denumirea de Mitocul Nou/Novîie Mitok, trecând de mai multe ori dintr-un soviet sătesc în altul. La 22 ianuarie 1992 satul Luceafărul din raionul Orhei a fost comasat cu satul Mitocul Nou, restabilindu-i-se denumirea istorică Pelivan. Tot la 22 ianuarie 1992 au fost restabilite și denumirile istorice ale satelor: Biruinţa din raionul Taraclia în Borceag; Cotovsc din raionul Soroca în Regina Maria; Lazo din raionul Sîngerei în Chișcăreni; Octeabriscoie din raionul Glodeni în Dușmani; Poeniţa din raionul Dondușeni în Niorcani; Sipoteni din raionul Călărași în Șipoteni; satului Oziornoe din raionul Sîngerei în Izvoare; orășelului Ghidighici, sectorul Buiucani al orașului Chișinău, în Vatra; orășelului Leninschi din raionul Florești în Chindești. La 27 mai al aceluiași an au fost restabilite denumirile istorice ale următoarelor sate: a) satului Cotovschi, raionul Orhei, denumirea istorică Crihana, separându-se de ea o nouă localitate care a fost numită Cucuruzenii de Sus; b)  satului Ustia, raionul Orhei, i-a fost restabilită denumirea istorică Inculeţ, rămânând în componenţa comunei Zorile. Denumirea comunei Cricova  Nouă,  ce făcea parte  din  municipiul  Chișinău, a  fost  schimbată  în Ciorescu,  iar la  02 martie 1993 a fost restabilită denumirea istorică a satului Pridnestrovscoe din raionul Camenca în Tîrgul-Vertiujeni. Procesul de revenire la denumirile tradiţionale ale localităţilor a continuat și după adoptarea și intrarea în vigoare a Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nr. 306-XIII din 07.12.94.33 La 26 decembrie 1995, prin separarea de la orașul Rîșcani a unei părţi de teritoriu, care a fiinţat ca localitate de sine stătătoare, a fost formată unitatea administrativ-teritorială - satul Nihoreni, restabilindu-i-se denumirea istorică. La 04 februarie 1997 localitatea Talmaz din raionul Ștefan Vodă a fost redenumită în Talmaza. După valul de redobândire a numelor tradiţionale au fost și cazuri  de revenire la denumirile mutilate de sovietici. Este cazul localităţii Sturzovca, raionul Glodeni. Localitatea Sturzești, atestată documentar în anul 1852, a fost redenumită în anii ocupaţiei sovietice Surzovca. Potrivit prevederilor hotărârii Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovenești nr. 3757-XI din 28.02.90 localităţii i-a fost restabilit numele de Sturzești. La 08 decembrie 1995, în baza Legii nr. 676-XIII din 08.12.95 localităţii i-a fost atribuit numele Sturzovca.

4. Situaţia actuală privind numele colectivităţilor locale:

 Cu toate că multe localităţi și-au restabilit denumirile lor istorice, procesul nu a luat sfârșit. Și azi se mai întâlnesc în peisajul toponimic al R.Moldova denumiri de localităţi improprii spiritului naţional și tradiţiilor istorice. Nu numai că  s-au menţinut denumiri  bizare, necorespunzătoare toponimiei naţionale, dar, în prezent legiuitorul moldav produce monștri toponimici. La 05 aprilie 2007, mai mult din consideraţii de ordin politic, Parlamentul a înfiinţat localitatea Fabrica de Zahăr în componenţa orașului Fălești. În afară de faptul că localităţii respective i-a fost atribuit un nume straniu, Legea nr. 90 din 05.04.2007 nu a ţinut cont de realităţile existente și a inclus nejustificat localitatea nou creată în componenţa orașului Fălești, deposedând astfel satul Sărata Veche de terenurile ce-i aparţineau de drept: fabrica de zahăr a fost construită pe 145 hectare de teren ce aparţineau localităţii respective. Și în prezent întâlnim în  denumirile de localităţi din R. Moldova foarte multe localităţi cu nume improprii toponimicii naţionale. Este vorba de unele localităţi care au denumiri de origine sovietică și cele cu terminaţiile în - ca și - evca/ovca etc. Revenirea la denumirile originale este expresia voinţei legiuitorului, dar și a cetăţenilor. Spre regret, mulţi cetăţeni, urmare a deformării conștiinţei naţionale, nu pot renunţa la toponimia mutilată a localităţilor, fără a conștientiza că această toponimie reprezintă expresia terorii totalitare. Prezentăm, pentru a exemplifica, listă unor astfel de localităţi: În raionul Anenii Noi: comunele Ciobanovca (Mirnoe), Maximovca și Zolotievca (Nicolaevca), localitatea Beriozchi în componenţa orașului Anenii Noi. În raionul Basarabeasca: comunele Carabetovca  și  Iordanovca, localitatea Ivanovca din comuna Iserlia. În raionul Briceni: localitatea Chirilovca din comuna Halahora de Sus, localitatea Pavlovca din comuna Larga. În raionul Cahul: comunele Iujnoe și Lebedenco.  În raionul Cantemir: comuna Vișniovca,  localitatea Șofranovca din comuna Cîșla, localitatea Popovca din comuna Lingura. În raionul Căușeni: comunele Grigorievca, Pervomaisc (Constantinovca), Ucrainca (Zviozdocica - Doamne!). În raionul Cimișlia: orașul Cimișlia (Bogdanovca Veche, Bogdanovca Nouă, Dimitrovca), comunele Ecaterinovca, Ivanovca Nouă, Mihailovca, Troiţcoe, localitatea Iurievca  din  comuna Grădiște, localitatea Artimonovca din comuna Javgur. În raionul Criuleni: comuna Dolinnoe. În raionul Dondușeni: comunele Elizavetovca, Pocrovca, localitatea Octiabriscoe (!) din comuna Moșana, localitatea Elenovca din comuna Tîrnova. În raionul Drochia: comunele Maramonovca, Miciurin, Pervomaiscoe, localitatea Lazo din comuna Hăsnășenii Noi, localităţile Ceapaevca și Iliciovca din comuna Șalvirii Vechi. În raionul Dubăsari: localitatea Vasilievca din comuna Cocieri. În raionul Edineţ: comunele Alexeevca și Constantinovca. În raionul Fălești: comunele Egorovca, Natalievca (Comarovca, Ivanovca, Popovca), Pompa (Pervomaisc, Suvorovca), localitatea Fabrica de Zahăr în componenţa orașului Fălești,  localitatea Nicolaevca din comuna Scumpia. În raionul Florești: comunele Alexeevca (Chirilovca), Iliciovca (Maiscoe), Nicolaevca, localitatea Mihailovca din comuna Prajila, localitatea Ivanovca din comuna Sevirova, localitatea Alexandrovca din comuna Trifănești, localitatea Octeabriscoe (sâc!) din comuna Văscăuţi. În raionul Glodeni: comuna Sturzovca, localitatea Nicolaevca din comuna Danu. În raionul Hîncești: comunele Crasnoarmeiscoe (superb!!), Ivanovca, Pervomaiscoe, localitatea Dubovca din comuna Bozieni, localităţile Coroliovca și Brătianovca (atât!!) din comuna Sărata-Galbenă. În raionul Ialoveni: localităţile Alexandrovca, Misovca și Homuteanovca din comuna Gangura. În raionul Leova: comunele Cneazevca, Colibabovca, Romanovca, localitatea  Nicolaevca din comuna Hănăsenii Noi. În raionul Ocniţa: comuna Calarașovca/Călărași, în română (Berezovca/Berezeni, în română), localitatea Maiovca din comuna Ocniţa. În raionul Orhei: localitatea Andreevca din comuna Chiperceni. În raionul Rîșcani: comuna Malinovscoe, localitatea Ciobanovca din  comuna Grinăuţi.  În raionul Sîngerei: localitatea Nicolaevca din comuna Chișcăreni, localităţile Antonovca, Evghenievca, Gavrilovca, Petrovca din comuna Copăceni, localitatea Petropavlovca din comuna Grigorăuca, localitatea Romanovca din comuna Pepeni, localitatea Mihailovca  din comuna Prepeliţa, localitatea Octeabriscoe (din nou!) din comuna Ţambula, localitatea Cotovca din  comuna Dobrogea Veche. În raionul Soroca: localitatea Lugovoe din comuna Regina Maria, localitatea Ruslanovca din comuna Vasilcău. În raionul Strășeni: localitatea Rassvet (!) din comuna Bucovăţ, localitatea Gornoe din comuna Micăuţi. În raionul Ștefan Vodă: comuna Semionovca, localitatea Lazo din comuna Alava. În raionul Taraclia: comunele Novosiolovca, Vinogradovca (Chirilovca, Mirnoe), localitatea Orehovca din comuna Salcia. În raionul Ungheni: comunele Alexeevca (Lidovca), Agronomovca (superb!), localitatea Romanovca din componenţa orașului Cornești, localitatea Drujba din comuna Hîrcești, localitatea Novaia Nicolaevca din comuna Mănoilești, localitatea Hristoforovca/Cristofeni, în română din comuna Pîrliţa, localitatea Elizavetovca din comuna Zagarancea. UTA Găgăuzia: comunele Cotovscoe, Svetlîi (Alexeevca), Ferapontievca, etc. În Transnistria toponimica sovietică a rămas, practice, intactă.