BIBLIA PENTRU COPII - PĂRȚILE 1-5.

 BIBLIA PENTRU COPII - PĂRȚILE 1-5

PARTEA ÎNTÂI:

LECȚIA 1 - Dumnezeu a făcut cerul și pământul:

 Dumnezeu este Creatorul nostru. El a făcut totul, atât lucrurile pe care le vedem, cât și lucrurile pe care nu le vedem. Mai întâi, El a creat foarte mulți îngeri. Știi ce sunt îngerii? Îngerii sunt ființe spirituale, create de Dumnezeu, care sunt  de natură spirituală, ca și Dumnezeu. Noi nu-i putem vedea, așa cum nu-l putem vedea nici pe Dumnezeu. Cu ajutorul Cuvântului/Fiului și al Duhului Sfânt, Tatăl a creat stelele, planetele și toate celelalte lucruri. Una dintre aceste planete este Pământul, frumoasa noastră locuință. Apoi Dumnezeu a pregătit planeta noastră pentru ca animalele și oamenii să poată trăi pe ea. El a făcut ca lumina soarelui să strălucească asupra pământului. El a făcut munții, oceanele și râurile. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Dumnezeu a zis: „Acum voi face iarbă, plante și copaci”. Prin urmare, pe pământ au început să crească tot felul de fructe, de legume și de flori. După aceea, Dumnezeu a făcut animalele: animale care zboară, care înoată sau care se târăsc. A făcut animale mici, precum iepurii, și animale mari, precum elefanții. După ce a creat animalele, Tatăl i-a spus Fiului „Să-l facem pe om”. Oamenii aveau să fie diferiți de animale: puteau să inventeze, să vorbească, să râdă și să se roage. Ei urmau să aibă grijă de pământ și de animale.

LECȚIA 2 - Dumnezeu i-a creat pe primul bărbat și pe prima femeie:

 Dumnezeu a făcut o grădină în Eden. Grădina era plină de flori și pomi și în ea trăiau multe animale. Apoi, Dumnezeu l-a creat pe primul om, pe Adam, din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflare de viață. Știți ce s-a întâmplat atunci? Adam a devenit un suflet viu! Dumnezeu i-a dat lui Adam responsabilitatea de a se îngriji de grădină și de a găsi un nume pentru toate animalele. Dumnezeu a stabilit pentru Adam o regulă importantă. El i-a spus: „Poți să mănânci din toți pomii din grădină, în afară de unul. Dacă ai să mănânci din acel pom, ai să mori”. Mai târziu, Dumnezeu a spus: „Am să-i fac lui Adam un ajutor”. Dumnezeu a făcut ca Adam să cadă într-un somn adânc, a luat o coastă din Adam și a creat-o pe soția lui. Numele ei era Eva. Adam și Eva au format prima familie care a existat vreodată. Cum crezi că a reacționat Adam când a văzut-o pe soția lui? El a fost atât de fericit, încât a spus: „Iată ce a făcut Domnul din coasta mea! În sfârșit, cineva ca mine!”. Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei să aibă copii și să umple pământul. El a dorit ca lor să le facă plăcere să muncească împreună la transformarea pământului într-un paradis, sau într-un parc frumos, asemănător grădinii Edenului. Dar nu s-a întâmplat așa.

LECȚIA 3 - Adam și Eva nu au ascultat de Dumnezeu:

 Într-o zi, un șarpe i-a vorbit Evei când ea era singură. El a întrebat-o: „E-adevărat că Dumnezeu v-a interzis să mâncați din toți pomii din grădină?”. Eva i-a răspuns: „Putem să mâncăm din fructele tuturor pomilor, în afară de unul. Dacă mâncăm din fructul acelui pom, vom muri”. Atunci șarpele i-a zis: „Nu veți muri. De fapt, dacă veți mânca din el, veți fi ca Dumnezeu”. Era adevărat acest lucru? Nu, era o minciună. Dar Eva a crezut-o. Cu cât se uita mai mult la fructul pomului, cu atât își dorea mai mult să mănânce din el. În cele din urmă, a mâncat din fruct, iar apoi i-a dat și lui Adam. El știa bine că vor muri dacă nu ascultau de Dumnezeu. Dar tot a mâncat. Mai târziu, Dumnezeu le-a vorbit lui Adam și Evei și i-a întrebat de ce nu au ascultat de El. Eva a dat vina pe șarpe, iar Adam a dat vina pe Eva. Întrucât Adam și Eva au fost neascultători, Dumnezeu i-a scos afară din grădină. Iar, pentru a-i împiedica să se întoarcă, El a pus la intrarea în grădină îngeri și o sabie de foc. Dumnezeu a spus că și cel care a mințit-o pe Eva urma să fie pedepsit. În realitate, nu șarpele îi vorbise Evei. Dumnezeu nu a creat șerpi care să vorbească. Un înger rău a făcut să pară că șarpele vorbea, pentru că voia să o păcălească pe Eva. Numele acestui înger este Satan Diavolul. Într-un viitor necunoscut pentru noi, Satan nu-i va mai păcăli pe oameni ca să facă lucruri rele, deoarece Dumnezeu îl va distruge.

LECȚIA 4 - Mânia a dus la crimă:

 Adam și Eva au părăsit grădina Edenului. După aceea, ei au avut mulți copii. Primul lor fiu, Cain, a devenit agricultor, iar al doilea fiu, Abel, a devenit păstor. Într-o zi, Cain și Abel i-au adus ofrande lui Dumnezeu. Știți ce este o ofrandă? Este un cadou special pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu i-a plăcut cadoul lui Abel, dar al lui Cain nu i-a plăcut. Cain s-a mâniat foarte tare. Atunci Domnul l-a avertizat pe Cain că, din cauza mâniei, putea ajunge să facă lucruri rele. Dar Cain nu a ascultat de Dumnezeu. Cain i-a spus lui Abel: „Hai să mergem pe câmp”. În timp ce erau singuri pe câmp, Cain l-a lovit pe fratele său și l-a omorât. Ce avea să facă Domnul acum? Drept pedeapsă, l-a trimis pe Cain departe de familia lui și nu i-a mai dat voie să se întoarcă vreodată. Ce învățăm de aici? Când unele lucruri nu se întâmplă așa cum am vrea noi, am putea ajunge să ne supărăm foarte tare. Dacă simțim că începem să ne înfuriem - sau dacă alții observă asta și ne avertizează - , ar trebui să facem schimbări și să ne ținem sub control sentimentele înainte ca ele să pună stăpânire pe noi.

LECȚIA 5 - Arca lui Noe:

 Cu timpul, pe pământ au ajuns să trăiască mulți oameni. Însă majoritatea erau răi. Chiar și oamenii cât de cât buni au devenit răi - cei din seminția lui Set! Aceștia s-au amestecat cu cei din seminția lui Cain! Astfel, se vor naște niște oameni ciudați - uriașii! Unii susțin că ei sunt produsul amestecului dintre unii îngeri și oameni! Posibil! Nu este locul aici să discutăm această problemă! Acești uriași au devenit foarte puternici și violenți. Ei le făceau rău oamenilor. Dumnezeu nu putea lăsa lucrurile să continue așa. De aceea, a hotărât să-i distrugă pe oamenii răi într-un potop. Dar pe pământ trăia un om care era diferit de ceilalți. El îl iubea pe Dumnezeu. Numele lui era Noe. El avea o soție și trei fii. Aceștia se numeau Sem, Ham și Iafet și erau căsătoriți. Dumnezeu i-a spus lui Noe să construiască o arcă uriașă, pentru ca el și familia lui să supraviețuiască Potopului. Arca era asemenea unei cutii imense care putea pluti pe apă. De asemenea, Dumnezeu i-a spus lui Noe să aducă în arcă multe animale, astfel încât și ele să fie salvate. Noe și familia lui au început imediat să construiască arca, dar au avut nevoie de aproape 50 de ani pentru a o termina. Ei au făcut arca exact așa cum le spusese Domnul. În tot acel timp, Noe i-a avertizat pe oameni că va veni Potopul, dar nimeni nu l-a ascultat. În cele din urmă, a sosit momentul ca ei să intre în arcă.

LECȚIA 6 - Opt supraviețuitori pășesc într-o lume nouă:

 Noe, familia lui, precum și animalele au intrat în arcă. Domnul a închis ușa arcei, iar apoi a început să plouă. A plouat atât de mult, încât arca a început să plutească pe apă. Pământul a fost acoperit complet de apă. Toți oamenii răi, care se aflau în afara arcei, au murit. Dar Noe și familia lui erau în siguranță în arcă. Imaginați-vă cât de bucuroși au fost ei pentru că au ascultat de Dumnezeu! A plouat fără încetare 40 de zile și 40 de nopți. După o vreme, ploaia s-a oprit, iar apele au început să scadă. În cele din urmă, arca s-a oprit pe un munte. Dar Noe și familia lui nu puteau ieși din arcă pentru că peste tot era încă apă. Încetul cu încetul, pământul s-a uscat. Noe și familia lui au stat în arcă peste un an. Apoi Dumnezeu le-a spus că puteau ieși din arcă. Ce frumos! Pășeau acum într-o lume nouă. Ei erau foarte recunoscători pentru că Domnul îi salvase și și-au dovedit recunoștința aducându-i o ofrandă. Lui Dumnezeu i-a plăcut ofranda. El a promis că nu va mai aduce niciodată un potop pe pământ. Ca dovadă a promisiunii sale, El a făcut să apară pe cer primul curcubeu. Apoi, Domnul le-a spus lui Noe și fiilor lui să aibă copii și să umple pământul.

PARTEA A DOUA:

LECȚIA 7 - Turnul Babel: 

 După Potop, fiii lui Noe și soțiile lor au avut mulți copii și familiile lor s-au mărit. Cu timpul, oamenii s-au răspândit pe tot pământul, exact așa cum le poruncise Dumnezeu. Dar unii oameni nu au ascultat de Dumnezeu. Ei au spus: „Hai să ne construim un oraș și să rămânem aici. Să facem un turn înalt, care să ajungă până la cer. Atunci vom fi cunoscuți în toată lumea!”. Dumnezeu nu s-a bucurat când a văzut ce făceau acei oameni. De aceea, s-a hotărât să-i oprească. Știți cum? I-a făcut să vorbească dintr-o dată limbi diferite. Pentru că nu se mai puteau înțelege, s-au oprit din construit. Acel oraș a ajuns să fie numit Babel, care înseamnă „Încurcătură”. Oamenii au început să se răspândească pe tot pământul. Dar au continuat să facă lucruri rele și acolo unde au mers. Au trăit atunci și oameni care l-au iubit pe Dumnezeu? Vom afla în lecția următoare.

LECȚIA 8 - Avraam și Sara au ascultat de Dumnezeu:

 Nu foarte departe de Babel se afla un oraș numit Ur. Oamenii din acest oraș se închinau la mulți dumnezei, dar nu Dumnezeului adevărat. Aici însă locuia un bărbat care se închina Domnului. Numele lui era Avraam. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Pleacă din casa ta și de lângă rudele tale și mergi într-o țară pe care ți-o voi arăta”. Apoi Dumnezeu i-a promis: „Vei deveni o popor mare, iar, datorită ție, voi face multe lucruri bune pentru oamenii de pe tot pământul”. Avraam nu știa unde îl trimitea Domnul, dar avea încredere în El. Prin urmare, Avraam, soția lui, Sara, tatăl lui, Terah, și nepotul lui, Lot, și-au strâns lucrurile și, dând dovadă de ascultare, au pornit într-o lungă călătorie. În cele din urmă, Avraam și familia lui au ajuns în țara pe care Domnul voia să le-o arate. Aceasta se numea Canaan. Avraam avea atunci 75 de ani. Aici Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam și i-a făcut această promisiune: „Tot ținutul pe care-l vezi în jurul tău îl voi da copiilor tăi”. Dar Avraam și Sara erau în vârstă și nu aveau copii. Așadar, cum avea Dumnezeu să-și îndeplinească promisiunea?

LECȚIA 9 - În sfârșit, un fiu!

 Avraam și Sara erau căsătoriți de mulți ani. Își părăsiseră locuința confortabilă din Ur, iar acum trăiau într-un cort. Dar Sara nu se plângea, deoarece avea încredere în Dumnezeu. Sara își dorea foarte mult un copil. Ea i-a spus lui Avraam: „Dacă slujitoarea mea, Agar, va avea un copil, îl voi considera copilul meu”. După un timp, Agar a avut un copil și i-a pus numele Ismael. Într-o zi, când Avraam avea 99 de ani, iar Sara 89, au fost vizitați de trei persoane (este vorba despre o teofanie cei trei îngeri reprezintă Sfânta Treime, dar nu este locul să intrăm în detalii aici). Avraam i-a invitat pe oaspeți să se odihnească sub un copac și să mănânce. Ei i-au spus lui Avraam: „Anul viitor, pe vremea aceasta, tu și soția ta veți avea un fiu”. Sara asculta din cort. A râs în sinea ei și s-a gândit: „Cum să am un copil când sunt atât de bătrână?”. Anul următor, Sara a dat naștere unui fiu, exact așa cum îi promisese Domnul. Avraam i-a pus numele Isaac, care înseamnă „Râs”. Când Isaac avea cam cinci ani, Sara l-a văzut pe Ismael bătându-și joc de el. Dorind să-și ocrotească fiul, ea l-a rugat pe Avraam să-i alunge pe Agar și pe Ismael. La început, Avraam nu a fost de acord. Însă Dumnezeu i-a zis: „Ascultă de Sara. Eu voi avea grijă de Ismael. Totuși, prin Isaac îmi voi împlini promisiunile”.

LECȚIA 10 - Soția lui Lot:

 Lot locuia împreună cu unchiul său, Avraam, în țara Canaanului. După o vreme, Avraam și Lot au ajuns să aibă atât de multe animale, încât nu le mai ajungeau locurile de păscut. Avraam i-a spus lui Lot: „Nu mai putem locui împreună. Te rog, alege încotro vrei să mergi, iar eu am să merg în direcția opusă”. Astfel, Avraam a arătat că nu era egoist. Lot a văzut o regiune frumoasă a țării, care se afla în apropiere de un oraș numit Sodoma. Aici existau apă și iarbă verde din belșug. Prin urmare, el a ales să se mute cu familia în acea regiune. Oamenii din Sodoma și din orașul apropiat, Gomora, erau foarte răi, atât de răi, încât Dumnezeu a hotărât să distrugă acele orașe. Dar El voia să-i salveze pe Lot și pe membrii familiei sale. De aceea,  doi îngeri, din cei trei îngeri ( teofania despre care am vorbit în lecția precedentă!) i-au avertizat: „Grăbiți-vă! Ieșiți din oraș! Domnul îl va distruge!”. Însă Lot nu a plecat imediat. El tot întârzia. Prin urmare, îngerii i-au luat de mână pe Lot, pe soția lui și pe cele două fiice ale lor și i-au scos din oraș. Ei le-au spus: „Fugiți, ca să scăpați cu viață! Nu priviți înapoi! Dacă veți privi înapoi, veți muri!”. Când familia lui Lot a ajuns în orașul Țoar, Dumnezeua făcut să cadă foc și sulf peste Sodoma și Gomora. Orașele au fost complet distruse. Soția lui Lot însă nu a ascultat de Dumnezeu și s-a uitat înapoi. Atunci ea s-a transformat într-un stâlp de sare! Dar Lot și fiicele sale au ascultat de Domnul și au fost salvați.

LECȚIA 11 - Un test al credinței:

 Avraam l-a învățat pe fiul său Isaac să-l iubească pe Dumnezeu și să aibă încredere în toate promisiunile Lui. Dar, când Isaac avea cam 25 de ani, Domnul i-a cerut lui Avraam un lucru foarte greu. Știți ce i-a cerut să facă? Dumnezeu i-a spus: „Ia-l, te rog, pe singurul tău fiu și oferă-l ca jertfă pe un munte din ținutul Moria”. Avraam nu a înțeles de ce îi cerea Domnul să facă așa ceva. Cu toate acestea, el a ascultat de Dumnezeu. În zorii zilei următoare, Avraam l-a luat pe Isaac și împreună cu doi servitori au pornit spre Moria. După trei zile de drum, ei au văzut în zare munții. Avraam le-a spus slujitorilor să aștepte până ce el și Isaac ofereau o jertfă. Avraam i-a pus în spate lui Isaac lemnele pentru foc, iar el a luat un cuțit. Atunci, Isaac și-a întrebat tatăl: „Unde este animalul pentru jertfă?”. Avraam a răspuns: „Fiul meu, Domnul ni-l va da”. În cele din urmă, au ajuns pe munte și au construit un altar. După aceea, Avraam i-a legat lui Isaac mâinile și picioarele și l-a pus pe altar. Avraam a ridicat cuțitul. În acel moment, Îngerul Domnului ( teofanie a Fiului, în Vechiul Testament! ) i-a vorbit din Cer: „Avraam! Nu-i face rău băiatului. Acum știu că ai credință în Dumnezeu, deoarece ai fost dispus să-ți sacrifici fiul”. Apoi, Avraam a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiș. L-a dezlegat repede pe Isaac și a oferit berbecul ca jertfă. Din acea zi, Dumnezeu l-a numit pe Avraam prietenul său. Știți de ce? Avraam a făcut tot ce i-a spus Domnul, chiar și atunci când nu a înțeles de ce îi cerea un anumit lucru. Dumnezeu i-a repetat lui Avraam promisiunea următoare: „Te voi binecuvânta și vei avea mulți urmași”. Aceasta însemna că Dumnezeu avea să-i binecuvânteze pe toți oamenii prin intermediul familiei lui Avraam.

LECȚIA 12 - Iacob primește moștenirea:

 Isaac avea 40 de ani când s-a căsătorit. Soția lui se numea Rebeca. El a iubit-o foarte mult. După un timp, ei au avut doi copii, doi băieți gemeni. Pe cel ce s-a născut primul îl chema Esau, iar pe fratele lui, Iacob. Lui Esau îi plăcea foarte mult să petreacă timp pe câmp și să vâneze animale. În schimb, lui Iacob îi plăcea să stea pe lângă cort. În acea vreme, fiul întâi născut primea, la moartea tatălui, cea mai mare parte din pământurile și banii familiei. Aceasta era o moștenire. În familia lui Isaac, moștenirea includea promisiunile pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Avraam. Pentru Esau, acele promisiuni nu erau importante, dar pentru Iacob erau importante. Într-o zi, Esau a venit acasă foarte obosit după vânătoare. El a simțit mirosul mâncării pregătite de Iacob și i-a zis: „Mor de foame! Dă-mi și mie din tocana aia roșie!”. Iacob i-a răspuns: „Bine, dar mai întâi promite-mi că îmi dai mie moștenirea ta”. Esau i-a spus: „Nu-mi pasă de moștenirea mea. Poți s-o iei tu. Dă-mi să mănânc!”. Credeți că a fost înțelept ce a făcut Esau? Nu, nu a fost. Esau a renunțat la ceva de mare valoare pentru o farfurie cu mâncare! Mai târziu, când Isaac era foarte bătrân, a considerat că era momentul să-i dea binecuvântarea sa fiului mai mare. Dar Rebeca l-a ajutat pe Iacob, fiul mai mic, să primească acea binecuvântare. Când a aflat, Esau s-a înfuriat și a vrut să-l ucidă pe fratele lui geamăn. Isaac și Rebeca au vrut să-l ocrotească pe Iacob, așa că i-au spus: „Du-te la fratele mamei tale, Laban, și rămâi acolo până lui Esau îi va trece supărarea”. Iacob a ascultat de sfatul părinților lui și a fugit ca să-și salveze viața.

PARTEA A TREIA:

LECȚIA 13 - Iacob și Esau fac pace:

 Dumnezeu i-a promis lui Iacob că îl va ocroti, așa cum i-a ocrotit pe Avraam și pe Isaac. Iacob s-a stabilit într-un oraș numit Haran, unde s-a căsătorit, a avut o familie mare și a ajuns foarte bogat. În cele din urmă, Dumnezeu i-a spus lui Iacob: „Du-te înapoi în țara ta”. Prin urmare, Iacob și familia lui au pornit într-o lungă călătorie de întoarcere acasă. Pe drum, la Iacob au venit niște oameni care i-au spus: „Fratele tău, Esau, vine spre tine, și cu el sunt 400 de bărbați!”. Iacob se temea că Esau avea să-i facă rău lui și familiei sale. El s-a rugat Domnului: „Scapă-mă, te rog, de fratele meu!”. În ziua următoare, Iacob i-a trimis lui Esau un cadou: multe oi, capre, vaci, cămile și măgari. În acea noapte, după ce Iacob a rămas singur, a văzut un înger. Îngerul a început să se lupte cu el. Lupta a durat până dimineață. Iacob nu s-a dat bătut, deși a fost rănit la un moment dat. Îngerul i-a spus: „Lasă-mă să plec!”. Dar Iacob i-a răspuns: „Nu te las să pleci până nu mă binecuvântezi”. În cele din urmă, îngerul l-a binecuvântat. Acum, Iacob știa că Domnul ( Îngerul respectiv reprezintă o teofanie a Fiului, dar nu detaliem aici ) nu avea să-i permită lui Esau să îi facă vreun rău. În dimineața următoare, când Iacob s-a uitat în depărtare, i-a văzut pe Esau și pe cei 400 de bărbați care erau cu el. Iacob a trecut înaintea familiei sale și s-a plecat în fața fratelui său de șapte ori. Esau a alergat spre Iacob și l-a îmbrățișat. Amândoi au izbucnit în plâns și s-au împăcat. Mai târziu, Esau s-a întors acasă; la fel a făcut și Iacob. Iacob a avut 12 fii. Ei se numeau Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Așer, Isahar, Zabulon, Iosif  și Beniamin. Domnul l-a folosit pe unul dintre fiii lui, pe Iosif, pentru a-și salva poporul. Știți cum? Vom afla în continuare.

LECȚIA 14 - Un sclav care a ascultat de Dumnezeu:

 Iosif era unul dintre cei mai mici copii ai lui Iacob. Frații lui mai mari au văzut că Iosif era fiul preferat al tatălui lor. Ce credeți că simțeau frații lui? Îl invidiau și chiar îl urau pe Iosif. La un moment dat, Iosif a avut niște vise neobișnuite. Când le-a povestit fraților lui visele, ei s-au gândit că, într-o bună zi, trebuiau să se plece înaintea lui. De aceea, l-au urât și mai mult! Într-o zi, frații lui Iosif păzeau turmele de oi în apropiere de Sihem. Iacob l-a trimis pe Iosif ca să vadă ce fac. Când l-au văzut pe Iosif venind, frații lui și-au spus unul altuia: „Vine visătorul! Hai să-l omorâm!”. Ei l-au luat și l-au aruncat într-o groapă adâncă. Dar Iuda, unul dintre frații lui, a spus: „Nu-l omorâți! Mai bine să-l vindem ca sclav!”. Așa că l-au vândut pe Iosif pentru 20 de arginți unor negustori madianiți care mergeau spre Egipt. Apoi, frații lui Iosif i-au înmuiat haina în sângele unui țap și au trimis-o tatălui lor. Ei l-au întrebat: „Nu este asta haina fiului tău?”. Iacob a crezut că Iosif fusese ucis de un animal sălbatic. Inima lui a fost sfâșiată de durere. Nimeni nu îi putea alina durerea. În Egipt, Iosif a fost vândut ca sclav unui om important, care se numea Potifar. Dar Dumnezeu l-a susținut pe Iosif. Potifar a văzut că Iosif era harnic și demn de încredere și, după o vreme, i-a dat în grijă tot ce avea. Soția lui Potifar a observat că Iosif era frumos și puternic. Zi de zi îi spunea lui Iosif să se culce cu ea. Cum a reacționat Iosif? De fiecare dată, el refuza și îi zicea: „Nu! Acest lucru e greșit! Stăpânul meu are încredere în mine, iar tu ești soția lui. Dacă m-aș culca cu tine, aș păcătui împotriva lui Dumnezeu!”. Într-o zi, soția lui Potifar a încercat să-l oblige pe Iosif să se culce cu ea. L-a prins de haină, dar el a fugit. Când soțul ei a venit acasă, ea a mințit și a spus că Iosif o atacase. Potifar s-a înfuriat foarte tare și l-a aruncat pe Iosif în închisoare. Dar Domnul nu l-a uitat pe Iosif. 

LECȚIA 15 - Dumnezeu nu l-a uitat pe Iosif:

 În timp ce Iosif se afla în închisoare, faraonul, regele Egiptului, a avut niște vise pe care nu le-a înțeles. Unul dintre servitorii lui i-a spus că Iosif i-ar putea explica acele vise. Faraonul a poruncit imediat să fie adus Iosif. Faraonul l-a întrebat: „Poți să-mi explici visele?”. Iosif i-a răspuns: „În Egipt, vreme de șapte ani, va exista mâncare din belșug. După aceea vor veni șapte ani de foamete. Alege un om înțelept care să facă rezerve de alimente, pentru ca poporul să nu moară de foame”. Faraonul a zis: „Pe tine te aleg! După mine, tu vei fi cel mai puternic om din Egipt”. De unde a știut Iosif ce însemnau visele faraonului? Dumnezeu l-a ajutat să le înțeleagă. În următorii șapte ani, Iosif a făcut rezerve de alimente. Apoi, a venit o foamete pe tot pământul, exact așa cum spusese Iosif. Oameni de peste tot veneau să cumpere hrană de la Iosif. Iacob, tatăl lui, a auzit că în Egipt exista hrană, așa că i-a trimis pe zece dintre fiii lui acolo să cumpere alimente. Când fiii lui Iacob au ajuns la Iosif, acesta i-a recunoscut imediat. Frații lui însă nu l-au recunoscut. Ei s-au plecat înaintea lui, exact așa cum visase Iosif când era copil. Iosif a vrut să știe dacă frații lui încă îl urau. El le-a spus: „Sunteți spioni. Vreți să vedeți care sunt locurile lipsite de apărare ale țării!”. Dar ei au zis: „Nu! Venim din Canaan și am fost 12 frați. Unul a murit, iar cel mai mic a rămas acasă cu tatăl nostru”. Atunci Iosif le-a răspuns: „Aduceți-l la mine pe fratele vostru cel mic și vă voi crede!”. Așa că s-au întors acasă la tatăl lor. Când familia lui Iacob a rămas iarăși fără mâncare, el și-a trimis din nou fiii în Egipt. De data aceasta, ei l-au luat și pe Beniamin, fratele lor cel mic. Pentru a-și pune la încercare frații, Iosif a ascuns paharul său de argint în sacul cu cereale al lui Beniamin și apoi i-a acuzat pe toți că l-au furat. Când servitorii lui Iosif au găsit paharul în sacul lui Beniamin, frații lui au fost șocați. Ei l-au implorat pe Iosif să-i pedepsească pe ei în locul lui Beniamin. Iosif și-a dat seama că frații săi se schimbaseră. Atunci, el nu și-a mai putut ascunde sentimentele. A izbucnit în lacrimi și a zis: „Eu sunt fratele vostru, Iosif. Mai este în viață tatăl meu?”. Fraților lui nu le venea să creadă. El le-a spus: „Nu vă întristați pentru ceea ce mi-ați făcut. Dumnezeu m-a trimis aici ca să vă salvez viața. Mergeți repede și aduceți-l pe tata aici!”. Ei s-au întors acasă, i-au dat lui Iacob vestea cea bună și l-au adus în Egipt. În sfârșit, după atâția ani, Iosif și tatăl lui erau din nou împreună!

LECȚIA 16 - Cine a fost Iov?

 În țara Uț trăia un om care îi slujea lui Dumnezeu. Numele lui era Iov. El era foarte bogat și avea o familie mare. Era un om bun, care îi ajuta pe săraci, pe văduve și pe orfani. Dar avea el să fie ocrotit de necazuri doar pentru că era un om bun? Iov nu știa că Satan Diavolul era cu ochii pe el. Dumnezeu i-a spus lui Satan: „L-ai văzut pe slujitorul meu Iov? Nu e nimeni ca el pe pământ. El ascultă de mine și face ce este bine”. Satan a răspuns: „Bineînțeles că ascultă de tine. Îl ocrotești și îl binecuvântezi. I-ai dat pământ mult și animale. Dacă-i vei lua tot ce are, ai să vezi că n-o să mai asculte de tine!”. Dumnezeu i-a zis: „Îl poți pune la încercare pe Iov. Dar nu ai voie să-l omori”. De ce i-a permis Dumnezeu lui Satan să-l pună la încercare pe Iov? Deoarece avea încredere că Iov va rezista. Satan a adus asupra lui o mulțime de necazuri. La început, a trimis niște oameni, care se numeau sabeeni, să-i fure vitele și măgarii. Toate oile lui Iov au fost distruse de un foc. Alți oameni, niște caldeeni, i-au furat cămilele și i-au omorât pe slujitorii care aveau grijă de ele. Apoi, a urmat cel mai mare necaz: toți copiii săi au murit deoarece casa în care dădeau o petrecere a căzut peste ei. Iov era copleșit de durere. Totuși, nu a încetat să-i slujească lui Dumnezeu. Însă Diavolul a vrut ca Iov să sufere și mai mult. L-a lovit cu o boală îngrozitoare: Iov s-a umplut de bube dureroase din cap până-n picioare. El nu știa de ce i se întâmplau toate acele lucruri rele. Totuși, a continuat să-i slujească Domnului. Dumnezeu a văzut asta și s-a bucurat mult. După aceea, Satan a trimis la Iov trei bărbați ca să-l pună la încercare. Ei i-au spus lui Iov: „Cu siguranță, ai păcătuit și ai încercat să-ți ascunzi păcatul. Iar acum Dumnezeu te pedepsește”. Iov a răspuns: „Nu am făcut nimic greșit”. Dar, apoi, a început să creadă că Dumnezeu i-a cauzat toate problemele, ba chiar a spus că Dumnezeu nu era corect cu el.Un tânăr pe nume Elihu a ascultat cu atenție discuția. În cele din urmă, a luat cuvântul: „Tot ce-ați spus este greșit. Domnul este mai mare decât ne imaginăm noi. El nu face niciodată vreun rău. El vede totul și îi ajută pe oameni când au probleme”. Apoi Dumnezeu i-a vorbit lui Iov: „Unde erai tu când am făcut cerul și pământul? De ce spui că nu sunt drept? Tu vorbești fără să știi de ce se întâmplă unele lucruri”. Iov și-a recunoscut greșeala și a zis: „Am greșit. Auzisem despre tine, dar acum te cunosc cu adevărat. Pentru tine, nimic nu este imposibil. Îmi pare rău pentru ce am spus”. La sfârșitul acestor încercări, Dumnezeu l-a însănătoșit pe Iov și i-a dat mult mai multe decât avusese înainte. Iov a avut apoi o viață lungă și liniștită. Domnul l-a binecuvântat pentru că a ascultat de el chiar și atunci când i-a fost greu. Veți fi și voi ca Iov? Veți continua să-i slujiți lui Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla?

LECȚIA 17 - Moise alege să îi slujească lui Dumnezeu:

 În Egipt, membrii familiei lui Iacob au ajuns să fie cunoscuți sub numele de israeliți. După ce Iacob și Iosif au murit, a început să domnească un nou faraon. Acesta se temea că israeliții aveau să devină mai puternici decât egiptenii. Așa că i-a făcut sclavi, obligându-i să muncească din greu pe câmp și la fabricarea de cărămizi. Însă, deși egiptenii îi puneau pe israeliți la munci grele, aceștia creșteau la număr. Faraonului nu-i plăcea deloc asta, așa că a poruncit ca toți băiețeii israeliți nou-născuți să fie omorâți. Vă  puteți imagina cât de mult i-a speriat acest lucru pe israeliți? O femeie israelită pe nume Iochebed născuse un băiețel foarte frumos. Pentru a-l ocroti, ea l-a pus într-un coș și l-a ascuns între trestiile de pe malul fluviului Nil. Sora băiețelului, Miriam/Maria, a stat prin preajmă pentru a vedea ce se întâmplă. Când fiica faraonului a venit să facă baie în Nil, a văzut coșul. Înăuntru a găsit un bebeluș care plângea și i s-a făcut milă de el. Miriam a întrebat-o: „Vrei să găsesc o femeie care să alăpteze copilul?”. Fiica faraonului a fost de acord, iar Miriam a adus-o chiar pe mama ei, Iochebed. Fiica faraonului i-a zis lui Iochebed: „Ia acest bebeluș și alăptează-l, iar eu te voi plăti”. Când copilul a crescut, Iochebed l-a dus la fiica faraonului, care i-a pus numele Moise și s-a îngrijit de el ca de propriul fiu. Moise a fost crescut ca un prinț și ar fi putut avea tot ce își dorea. Dar el știa că era de fapt un israelit, nu un egiptean. El nu l-a uitat niciodată pe Dumnezeu și a ales să-i slujească. Mai târziu, pe la 40 de ani, Moise a hotărât să-și ajute poporul. Când a văzut că un egiptean îl bătea pe un sclav israelit, el l-a lovit pe egiptean atât de tare, încât l-a omorât. Moise i-a ascuns corpul în nisip. Când faraonul a aflat ce se întâmplase, a vrut să-l ucidă pe Moise. Dar Moise a fugit în țara Madianului, iar acolo Dumnezeu i-a purtat de grijă.

LECȚIA 18 - Tufa de mărăcini care ardea:

 Moise a trăit 40 de ani în Madian. El s-a căsătorit și a avut copii. Într-o zi, în timp ce își păștea oile în apropiere de muntele Sinai, el a văzut ceva uimitor: o tufă de mărăcini care ardea, dar care nu se consuma. Când Moise s-a apropiat pentru a vedea mai bine, o voce i-a vorbit din mijlocul focului: „Moise, nu te apropia! Scoate-ți sandalele, pentru că pământul pe care stai este sfânt”. Dumnezeu îi vorbea folosindu-se de Îngerul Domnului ( în Vechiul Testament, Îngerul Domnului este o teofanie a Fiului). Lui Moise i s-a făcut frică și și-a acoperit fața. Apoi, vocea i-a vorbit din nou: „Am văzut suferința israeliților. Îi voi elibera din mâna egiptenilor și îi voi duce într-o țară bună. Iar tu vei fi cel care va scoate poporul meu din Egipt”. Cu siguranță, aceste cuvinte l-au surprins pe Moise! El a întrebat: „Ce să spun când oamenii mă vor întreba cine m-a trimis?”. Dumnezeu i-a răspuns: „Să le spui așa: «Domnul/Yahwe, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi»”. Moise a întrebat din nou: „Dar dacă nu mă vor crede?”. Domnul i-a dat lui Moise o dovadă că îl va ajuta. El i-a spus lui Moise să-și arunce toiagul la pământ. Atunci toiagul s-a transformat într-un șarpe. Apoi Moise a apucat șarpele de coadă, iar acesta s-a transformat din nou în toiag. Domnul i-a zis: „Acest semn pe care îl vei face va dovedi că eu te-am trimis”. Dar Moise a spus: „Eu nu pot să vorbesc bine”. Atunci Dumnezeu i-a promis: „Îți voi arăta ce trebuie să spui și îl voi trimite pe fratele tău Aaron ca să te ajute”. Fiind convins că Domnul avea să fie cu el, Moise și-a luat soția și cei doi fii și s-a întors în Egipt.

LECȚIA 19 - Primele trei plăgi:

 Israeliții erau obligați să muncească din greu ca sclavi. Dumnezeu i-a trimis pe Moise și pe Aaron cu acest mesaj la faraon: „Lasă-mi poporul să plece și să-mi aducă închinare în pustiu”. Faraonul le-a răspuns cu îngâmfare: „Nu-mi pasă de ceea ce spune Domnul/Yahwe. Nu-i voi lăsa pe israeliți să plece”. Apoi faraonul i-a pus pe israeliți la munci și mai grele. Dar Dumnezeu avea să-i dea o lecție. Știți cum? El a adus asupra Egiptului zece plăgi, sau nenorociri. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Faraonul nu vrea să asculte de mine. Mâine dimineață, el va fi la fluviul Nil. Du-te și spune-i că apa Nilului se va transforma în sânge pentru că nu i-a lăsat pe slujitorii mei să plece”. Moise a ascultat și s-a dus la faraon. Faraonul a văzut cum Aaron a lovit Nilul cu toiagul său. Toată apa s-a transformat în sânge, a început să miroasă urât, iar peștii au murit. Apa din Nil nu mai era bună de băut. Faraonul însă nu i-a lăsat pe israeliți să plece. După șapte zile, Dumnezeu l-a trimis din nou pe Moise la faraon să-i spună: „Dacă nu lași poporul meu să plece, tot Egiptul se va umple de broaște”. Aaron și-a ridicat toiagul și țara s-a umplut de broaște. Erau peste tot: în casele oamenilor, în paturile lor și chiar în vasele lor. Faraonul i-a cerut lui Moise să oprească această plagă și a promis că îi va lăsa pe israeliți să plece. De aceea, Domnul a pus capăt plăgii. Apoi, egiptenii au început să facă grămezi mari din broaștele moarte, iar țara a început să miroasă urât. Dar nici de data aceasta faraonul nu a lăsat poporul să plece. După aceea, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Aaron să lovească pământul cu toiagul său și țărâna se va transforma în țânțari”. Nu după mult timp, țara mișuna de țânțari. Unii slujitori ai faraonului i-au zis: „Dumnezeu a trimis această plagă”. Dar faraonul tot nu a vrut să-i lase pe israeliți să plece.

LECȚIA 20 - Alte șase plăgi:

 Moise și Aaron s-au dus la faraon să-i transmită cuvintele Domnului: „Dacă nu-mi lași poporul să plece, am să trimit tăuni în țară”. Roiuri de tăuni au invadat casele egiptenilor, atât casele celor bogați, cât și ale celor săraci. Toată țara s-a umplut de aceste insecte. Dar în ținutul Gosen, unde trăiau israeliții, nu era niciun tăun. Începând cu a patra plagă, doar egiptenii au fost afectați. Faraonul le-a cerut lui Moise și lui Aaron: „Rugați-l pe Domnul să înlăture tăunii. Apoi poporul vostru poate să plece”. Totuși, când dumnezeu a făcut să înceteze plaga, faraonul s-a răzgândit. Avea faraonul să învețe ceva din toate acestea? Domnul a spus: „Dacă faraonul nu lasă poporul să plece, animalele egiptenilor se vor îmbolnăvi și vor muri”. A doua zi, animalele egiptenilor au început să moară, dar ale israeliților nu. Totuși, faraonul era încăpățânat și nu voia nicidecum să-i lase să plece. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise să se ducă din nou la faraon și să arunce în aer cenușă. Cenușa s-a transformat într-un praf fin, pe care l-a luat vântul și l-a împrăștiat în toată țara. Din cauza acestui praf, pe corpul tuturor egiptenilor și al animalelor lor au apărut furuncule, sau bube, dureroase. Însă nici de această dată faraonul nu i-a lăsat pe israeliți să plece. Dumnezeu l-a trimis din nou pe Moise la faraon cu un mesaj: „Nici acum nu vrei să lași poporul meu să plece? Mâine, voi face să cadă grindină peste țară”. A doua zi, Domnul a trimis grindină, tunete și foc din cer. A fost cea mai violentă furtună care s-a abătut vreodată asupra Egiptului. Toți copacii și toate recoltele egiptenilor au fost distruse, dar nu și ale israeliților, din ținutul Gosen. Atunci faraonul a spus: „Implorați-l pe Domnul să pună capăt acestei plăgi! Apoi, puteți pleca”. Dar, de îndată ce grindina și ploaia s-au oprit, faraonul iarăși s-a răzgândit. După aceea, Moise i-a spus: „Lăcustele vor mânca orice plantă ce nu a fost distrusă de grindină”. Milioane de lăcuste au devorat tot ceea ce rămăsese pe câmp și în copaci. Faraonul i-a rugat din nou pe Moise și pe Aaron: „Implorați-l pe Domnul să înlăture lăcustele”. Și Dumnezeu a făcut să înceteze plaga, dar faraonul s-a încăpățânat din nou. Domnul i-a poruncit lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer”. Imediat după aceea, cerul s-a întunecat. Trei zile, a fost întuneric beznă, iar egiptenii nu puteau vedea nimic. Însă acolo unde locuiau israeliții era lumină. Atunci faraonul i-a zis lui Moise: „Tu și poporul puteți pleca. Animalele voastre însă rămân aici”. Atunci Moise i-a spus: „Trebuie să luăm și animalele cu noi ca să aducem din ele jertfe Dumnezeului nostru”. Auzind aceasta, faraonul s-a înfuriat și a strigat: „Plecați din fața mea! Dacă vă mai văd, am să poruncesc să fiți omorâți!”.

PARTEA A PATRA:

LECȚIA 21 - Cea de-a zecea plagă:

 Moise i-a promis faraonului că nu va mai veni la el. Dar, înainte de a pleca, i-a spus: „La miezul nopții, toți copiii întâi născuți din Egipt, de la fiul faraonului și până la fiii sclavilor, vor mur”. Domnul le-a spus israeliților să pregătească o mâncare specială. El a zis: „Tăiați un miel sau un ied de un an și ungeți cu sângele lui tocul ușii. Frigeți carnea și mâncați-o cu pâine nedospită. Să fiți îmbrăcați și încălțați, gata de plecare. În această noapte, vă voi elibera”. Îți dai seama cât de nerăbdători erau israeliții? La miezul nopții, Îngerul Domnului a străbătut toată țara Egiptului. Dacă o casă nu avea sânge pe tocul ușii, copilul întâi născut murea. Îngerul însă a trecut pe lângă casele care aveau sânge pe tocul ușii. Toate familiile egiptene, indiferent că erau bogate sau sărace, au pierdut câte un copil. Dar niciun copil israelit nu a murit. A murit chiar și fiul faraonului. Faraonul nu a mai putut suporta. I-a chemat imediat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Ieșiți din Egipt! Duceți-vă și închinați-vă Dumnezeului vostru! Luați-vă animalele și plecați!”. În acea noapte cu lună plină, israeliții au părăsit Egiptul, organizați pe familii și pe triburi. Erau 600 000 de bărbați, precum și multe femei și mulți copii. Împreună cu israeliții au plecat mulți alți oameni care voiau să-i aducă și ei închinare lui Dumnezeu. În sfârșit, israeliții erau liberi! Ca să-și amintească de modul în care i-a salvat Dumnezeu, ei aveau să pregătească în fiecare an aceeași mâncare specială. Aceasta se numea Paștile.

LECȚIA 22 - Miracolul de la Marea Roșie:

 După ce israeliții au părăsit Egiptul, faraonului i-a părut rău că îi lăsase să plece. El le-a poruncit războinicilor săi: „Pregătiți carele de război! Pornim în urmărirea lor. Nu ar fi trebuit să-i lăsăm să plece”. El și soldații lui au pornit în urmărirea israeliților. Dumnezeu își conducea poporul folosindu-se ziua de un nor, iar noaptea de un foc. El i-a condus pe israeliți la Marea Roșie și le-a spus să-și așeze tabăra acolo. Israeliții au văzut că faraonul și armata lui se apropiau. Erau prinși ca într-o capcană: în fața lor era marea, iar în spatele lor, armata egipteană. Atunci au strigat către Moise: „Vom muri! De ce ne-ai scos din Egipt?”. Dar Moise le-a spus: „Nu vă temeți! Așteptați! Veți vedea cum ne salvează Domnul”. Cât de puternică era încrederea lui Moise în Dumnezeu! Domnul le-a spus israeliților să ridice tabăra. În acea noapte, El a pus norul între egipteni și israeliți. Unde se aflau egiptenii era întuneric, dar unde se aflau israeliții era lumină. Domnul i-a spus lui Moise să-și întindă mâna spre mare. Apoi, Dumnezeu a făcut să bată toată noaptea un vânt puternic. Marea s-a despărțit în două, iar prin mijlocul ei se putea trece. În timp ce apele stăteau de-o parte și de alta asemenea unor ziduri, israeliții au putut trece prin mijlocul mării ca pe pământ uscat și au ajuns cu bine pe celălalt mal. Armata egipteană i-a urmărit prin mijlocul mării pe israeliți, care erau câteva milioane. Apoi Dumnezeu a creat dezordine în armata egiptenilor. Roțile de la carele de război au început să cadă. Atunci soldații au strigat: „Să ieșim de aici! Dumnezeu luptă pentru ei”. Domnul i-a spus lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare!”. Dintr-odată, zidurile de apă s-au prăbușit peste armata egipteană. Faraonul și toți soldații lui au murit. Niciunul nu a scăpat cu viață. Mulțimea aflată de cealaltă parte a mării i-a adus laude lui Dumnezeu printr-un cântec: „Să-i cântăm Domnului, căci El este măreț. I-a aruncat în mare pe cal și pe călăreț”. În timp ce mulțimea cânta, femeile dansau și cântau la tamburine. Toți erau fericiți. În sfârșit, erau liberi!

LECȚIA 23 - O promisiune făcută Domnului:

 La două luni după ce au părăsit Egiptul, israeliții au ajuns la muntele Sinai și și-au așezat tabăra acolo. Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte și i-a spus: „I-am salvat pe israeliți. Dacă ascultă de Mine și respectă legile Mele, vor deveni poporul Meu”. Moise s-a întors și le-a zis israeliților ce îi spusese Dumnezeu. Ce au răspuns ei? „Vom face tot ce ne cereDomnul!” Moise a urcat din nou pe munte. Acolo, Domnul i-a zis: „Peste trei zile îți voi vorbi. Spune poporului să nu încerce să urce pe muntele Sinai”. Moise a coborât și le-a spus israeliților să se pregătească să-l asculte pe Dumnezeu. După trei zile, israeliții au văzut că muntele era acoperit de un nor gros, din care ieșeau fulgere, și au auzit tunete și un sunet puternic de corn. Apoi, Domnul a coborât pe munte învăluit într-un foc. Israeliții au început să tremure de frică. Întregul munte fumega și se zguduia. Iar sunetul de corn era tot mai puternic. Atunci Dumnezeu a spus: „Eu sunt Domnul/Iehova (Yahwe). Să nu vă închinați altor dumnezei!”. Moise a urcat din nou pe munte, iar Domnul i-a dat legi, care arătau cum trebuiau israeliții să i se închine și să se comporte. Moise a scris legile și apoi le-a citit israeliților. Ei au promis: „Vom face tot ce ne cere Domnul”. Astfel, i-au făcut o promisiune lui Dumnezeu. Dar aveau ei oare să se țină de cuvânt?

LECȚIA 24 - Ei și-au încălcat promisiunea:

 Domnul i-a spus lui Moise: „Urcă la mine pe munte. Voi scrie legile Mele pe table de piatră și ți le voi da”. Moise a urcat pe munte și a rămas acolo 40 de zile și 40 de nopți. Domnul a scris Cele zece porunci pe două table de piatră și i le-a dat lui Moise. După ce au trecut mai multe zile, israeliții au crezut că Moise îi părăsise. Atunci ei i-au spus lui Aaron: „Vrem un conducător. Fă-ne un dumnezeu!”. Aaron le-a zis: „Dați-mi aurul vostru”. El l-a topit și a făcut o statuie ce reprezenta un vițel. Poporul a spus: „Acest vițel este Dumnezeul nostru care ne-a eliberat din Egipt!”. Apoi, ei au început să se închine înaintea vițelului de aur și au ținut o sărbătoare. A fost greșit acest lucru? Da, pentru că poporul promisese că i se va închina numai lui Yahwe. Dar acum ei își încălcau promisiunea. Dumnezeu a văzut ce se întâmpla și i-a spus lui Moise: „Coboară la popor. Ei nu mai ascultă de Mine, ci se închină unui dumnezeu fals”. Moise a coborât de pe munte, ducând cu el cele două table de piatră. În timp ce se apropia de tabără, Moise i-a auzit pe israeliți cântând. Apoi i-a văzut dansând și plecându-se înaintea vițelului. El s-a înfuriat atât de tare, încât a aruncat cele două table la pământ, iar acestea s-au spart. Fără să stea pe gânduri, Moise a distrus statuia. După aceea l-a întrebat pe Aaron: „Cum au reușit să te convingă să faci acest lucru îngrozitor?”. Aaron i-a răspuns: „Nu te înfuria pe mine. Tu știi cum este poporul acesta. Ei voiau un dumnezeu. Atunci am aruncat aurul lor în foc și a ieșit acest vițel!”. Dar Aaron nu ar fi trebuit să facă asta. Moise a urcat din nou pe munte și l-a implorat pe Dumnezeu să ierte poporul. Domnul i-a iertat pe cei care au vrut să asculte de El. Înțelegi cât de important era ca israeliții să-l respecte pe Moise în calitate de conducător? 

LECȚIA 25 - Un tabernacol folosit pentru închinare:

 La muntele Sinai, Domnul i-a spus lui Moise să construiască un cort special, numit tabernacol, prin intermediul căruia israeliții să i se închine Lui. Tabernacolul putea fi dus de israeliți oriunde și-ar fi mutat tabăra. Domnul a zis: „Spune-le celor din popor să ofere ceea ce pot pentru construirea tabernacolului”. Israeliții au oferit aur, argint, aramă, pietre prețioase și bijuterii. Dar ei au mai oferit lână, in, piei de animale, precum și multe alte lucruri. Israeliții au fost atât de generoși, încât Moise a trebuit să le spună: „Avem destule materiale! Nu mai aduceți nimic”. La construirea tabernacolului au contribuit mulți oameni pricepuți, atât bărbați, cât și femei. Dumnezeu le-a dat înțelepciune pentru a face diferite munci. Unii dintre ei au tors fire, au țesut materiale sau le-au brodat. Alții au montat pietre prețioase, au lucrat în aur sau au sculptat în lemn. Poporul a construit tabernacolul exact așa cum le spusese Dumnezeu. Ei au făcut o perdea frumoasă care să separe tabernacolul în două încăperi: Sfânta și Sfânta Sfintelor. În Sfânta Sfintelor se găsea arca legământului, făcută din lemn de acacie și din aur. În Sfânta erau un lampadar de aur, o masă și un altar pentru arderea tămâiei. În curtea tabernacolului se aflau un bazin de aramă și un altar mare. Arca legământului le reamintea israeliților de promisiunea pe care i-o făcuseră lui Dumnezeu de a asculta de El. Știți ce este un legământ? Este o promisiune specială. Domnul i-a ales pe Aaron și pe fiii săi pentru a sluji ca preoți la tabernacol. Ei trebuiau să aibă grijă de tabernacol și să-i aducă Domnului jertfe acolo. Numai Aaron, marele preot, avea voie să intre în Sfânta Sfintelor. El făcea acest lucru o dată pe an, ca să aducă o jertfă pentru păcatele lui, pentru păcatele familiei lui și pentru păcatele întregului popor. Israeliții au terminat construirea tabernacolului după un an de la ieșirea din Egipt. Acum ei aveau un loc unde să-i aducă închinare Domnului. Dumnezeu a umplut tabernacolul cu slava sa și a făcut să apară un nor deasupra lui. Cât timp norul stătea deasupra tabernacolului, israeliții rămâneau în locul în care se aflau. Dar, când norul se ridica, ei știau că era timpul să pornească la drum. Demontau tabernacolul și urmau norul.

LECȚIA 26 - Cei doisprezece spioni:

 Israeliții au plecat de la muntele Sinai și au călătorit prin pustiul Paran până într-un loc numit Cades. Acolo, Domnul i-a spus lui Moise: „Trimite 12 bărbați, unul din fiecare trib, ca să spioneze Canaanul, țara pe care am să le-o dau israeliților”. Prin urmare, Moise a ales 12 bărbați și le-a spus: „Mergeți în Canaan și vedeți dacă pământul este roditor. Vedeți dacă oamenii sunt slabi sau puternici și dacă locuiesc în corturi sau în orașe”. Cei 12 spioni, între care Iosua și Caleb, au plecat spre Canaan. După 40 de zile, spionii s-au întors, aducând cu ei smochine, rodii și struguri. Ei au zis: „Țara este bună, dar oamenii care locuiesc în ea sunt puternici, iar orașele au ziduri înalte”. Dar Caleb a spus: „Putem să-i cucerim. Să pornim fără întârziere!”. Știți de ce a spus Caleb acest lucru? Deoarece el și Iosua aveau încredere în Dumnezeu. Dar ceilalți spioni au zis: „Nu! Acolo oamenii sunt uriași! Eram ca niște lăcuste pe lângă ei”. Atunci israeliții s-au descurajat. Au început să se plângă și să-și spună unul altuia: „Să ne alegem alt conducător, care să ne ducă înapoi în Egipt. De ce să mergem în Canaan și să murim?”. Iosua și Caleb au spus: „Nu vă răzvrătiți împotriva Domnului. Să nu vă fie frică! Domnul ne va ocroti!”. Dar israeliții nu au ascultat. Ba chiar au vrut să-i omoare pe Iosua și pe Caleb! Cum a reacționat Dumnezeu? El i-a spus lui Moise: „Am făcut atât de multe pentru israeliți, iar ei tot nu ascultă de Mine. De aceea, vor rămâne în pustiu 40 de ani și aici vor și muri. Doar copiii lor și Iosua și Caleb vor ajunge în țara pe care le-am promis-o”.

LECȚIA 27 - S-au răzvrătit împotriva Domnului:

 Mai târziu, când israeliții erau deja în pustiu, Core, Datan și Abiram, împreună cu alți 250 de bărbați, s-au răzvrătit împotriva lui Moise. Ei i-au spus: „Ne-am săturat de tine! De ce trebuie să fii tu conducătorul nostru și Aaron, mare preot? Dumnezeu este cu noi toți, nu doar cu tine și cu Aaron”. Domnului însă acest lucru nu i-a plăcut. El a considerat că ei se răzvrăteau în realitate împotriva Lui. Moise i-a spus lui Core și susținătorilor săi: „Veniți mâine la tabernacol și aduceți-vă fărașele pentru foc pline cu tămâie. Iar Domnul ne va arăta pe cine a ales”. A doua zi, Core și cei 250 de bărbați au mers la tabernacol pentru a se întâlni cu Moise. Aici au ars tămâie, de parcă ar fi fost preoți. Dumnezeu le-a spus lui Moise și lui Aaron: „Separați-vă de Core și de cei ce sunt cu el!”. Deși Core a mers la tabernacol, Datan și Abiram și familiile lor au refuzat să meargă. Dumnezeu le-a spus israeliților să se îndepărteze de corturile lui Core, Datan și Abiram. Imediat, poporul a dat ascultare poruncii. Datan, Abiram și familiile lor stăteau în afara corturilor lor. Dintr-o dată, pământul s-a crăpat și i-a înghițit pe toți! La tabernacol, un foc a coborât din Cer și i-a ars pe Core și pe cei 250 de bărbați. Domnul i-a spus lui Moise: „Ia câte un toiag de la căpetenia fiecărui trib și scrie numele fiecăruia pe el. Dar pe toiagul lui Levi, scrie numele lui Aaron. Pune-le în tabernacol, iar toiagul bărbatului pe care-l voi alege va înflori”. A doua zi, Moise a scos toiegele și le-a arătat căpeteniilor. Toiagul lui Aaron avea flori și migdale coapte pe el. Astfel, Dumnezeu a confirmat că îl alesese pe Aaron mare preot.

PARTEA A CINCEA:

LECȚIA 28 - Măgărița lui Balaam vorbește:

 Israeliții erau în pustiu de aproape 40 de ani. Ei cuceriseră multe orașe puternice. Acum, își așezaseră tabăra în câmpiile Moabului, la est de râul Iordan. Erau pe punctul de a intra în Țara Promisă. Balac, regele Moabului, se temea că aceștia aveau să-i cucerească țara. De aceea, l-a chemat în Moab pe un bărbat numit Balaam ca să-i blesteme pe israeliți, adică să invoce răul asupra lor. Dar Domnul i-a spus lui Balaam: „Să nu-i blestemi pe israeliți”. Prin urmare, Balaam a refuzat să meargă. Regele Balac l-a chemat a doua oară și i-a promis că-i va da tot ce dorea. Dar Balaam a refuzat și de această dată. Atunci Dumnezeu i-a zis: „Poți să mergi, dar vei spune doar ce-ți voi porunci eu”. Balaam a încălecat pe măgărița lui și a pornit spre sud, spre Moab. Avea de gând să-i blesteme pe israeliți, deși Domnul îi poruncise să nu facă acest lucru. Îngerul  Domnului i-a apărut pe drum de trei ori. Balaam nu-l putea vedea, dar măgărița îl vedea. Prima dată, măgărița a vrut să o ia pe câmp. Apoi, s-a lipit de un zid, strângând piciorul lui Balaam între ea și zid. În cele din urmă, s-a așezat în mijlocul drumului. De fiecare dată, Balaam a lovit măgărița cu un toiag. A treia oară, Dumnezeu a făcut ca măgărița să vorbească. Ea l-a întrebat pe Balaam: „De ce mă tot lovești?”. Balaam i-a răspuns: „Pentru că m-ai făcut de râs! Dacă aș avea o sabie, te-aș omorî”. Atunci măgărița i-a zis: „Nu sunt eu măgărița pe care ai călărit toată viața? Ți-am mai făcut eu vreodată așa ceva?”. În acel moment, Domnul l-a făcut pe Balaam să vadă îngerul. Îngerul a spus: „Domnul te-a avertizat să nu blestemi Israelul”. Balaam a recunoscut: „Am greșit. Am să mă întorc acasă”. Dar îngerul a continuat: „Poți merge în Moab, dar să spui doar ceea ce îți va zice Domnul”. A învățat ceva Balaam din ce i s-a întâmplat? Nu. Balaam a încercat să blesteme Israelul de trei ori, dar de fiecare dată Dumnezeu l-a făcut să-l binecuvânteze. În cele din urmă, israeliții au atacat Moabul, iar Balaam și-a pierdut viața. Nu ar fi fost mai bine dacă Balaam ar fi ascultat de Dumnezeu?

LECȚIA 29 - Domnul îl alege pe Iosua:

 Moise a condus Israelul mulți ani. Când Moise se apropia de sfârșitul vieții, Dumnezeu i-a spus: „Nu tu îi vei duce pe israeliți în Țara Promisă. Dar te voi lăsa să vezi țara”. Atunci Moise l-a rugat pe Domnul să aleagă un nou conducător care să aibă grijă de popor. Domnul i-a dat această misiune: „Du-te la Iosua și spune-i că el va fi conducător după tine”. Moise le-a spus israeliților că el urma să moară nu peste mult timp și că Dumnezeu l-a ales pe Iosua ca să-i conducă în Țara Promisă. Atunci Moise i-a zis lui Iosua: „Nu te teme! Domnul te va ajuta”. La scurt timp după aceea, Moise a urcat pe vârful muntelui Nebo, iar Domnul i-a arătat de acolo țara pe care le-o promisese lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob. Moise a murit la vârsta de 120 de ani. Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Treci râul Iordan și intră în Canaan. Așa cum l-am ajutat pe Moise, așa te voi ajuta și pe tine. Citește din Legea mea în fiecare zi. Nu te teme! Fii curajos! Du-te și fă așa cum ți-am poruncit!”. Iosua a trimis doi bărbați care să spioneze orașul Ierihon. În următoarea povestire, vom afla ce s-a întâmplat acolo. La întoarcere, ei au spus că era un moment potrivit ca israeliții să intre în Canaan. A doua zi, Iosua a poruncit poporului să ridice tabăra. Apoi, el i-a trimis la râul Iordan pe preoții care duceau arca legământului. Apele râului se revărsau peste maluri. Dar, de îndată ce picioarele preoților au atins apa, apele au încetat să mai curgă! Preoții au înaintat și s-au oprit în mijlocul albiei râului. Ei au rămas acolo până când întreagul popor Israel a trecut de cealaltă parte a Iordanului. Cu siguranță, acest miracol le-a amintit israeliților de ceea ce făcuse Dumnezeu la Marea Roșie. În sfârșit, după foarte mulți ani, israeliții se aflau în Țara Promisă. Ei puteau să-și construiască propriile case și orașe. Puteau să semene ogoare și să planteze vii și livezi. Era o țară în care curgea lapte și miere.

LECȚIA 30 - Rahav îi ascunde pe spioni:

 Spionii israeliți au intrat în orașul Ierihon și au stat în casa unei femei care se numea Rahav. Regele Ierihonului a aflat de venirea spionilor și i-a trimis pe soldații lui la casa lui Rahav. Ea i-a ascuns pe cei doi spioni pe acoperișul casei și le-a spus soldaților să meargă în altă direcție. Rahav le-a zis spionilor: „Vă ajut deoarece știu că Domnul este de partea voastră și că voi veți cuceri țara. Vă rog să îmi promiteți că îmi veți salva familia”. Spionii i-au răspuns lui Rahav: „Îți promitem că nimeni din familia ta nu va fi rănit. Leagă o funie roșie la fereastra casei tale și familia ta va rămâne în viață”. Rahav a legat o funie la fereastra casei și i-a ajutat pe spioni să coboare din casă și să iasă din oraș. Ei s-au îndreptat spre munți și au stat ascunși acolo trei zile înainte de a se întoarce la Iosua. După aceea, israeliții au traversat râul Iordan și s-au pregătit să cucerească țara. Primul oraș cucerit a fost Ierihonul. Domnul le-a spus să înconjoare orașul în pas de marș o dată pe zi, șase zile la rând. În a șaptea zi, israeliții au mărșăluit în jurul orașului de șapte ori. Preoții au sunat din trompete, iar soldații au strigat cât de tare au putut. Apoi, zidurile orașului s-au prăbușit! Dar casa lui Rahav, care se afla în zidul orașului, nu s-a prăbușit. Rahav și cei din familia ei au fost salvați pentru că ea a avut încredere în Domnul.

LECȚIA 31 - Iosua și gabaoniții:

 Vestea că israeliții cuceriseră Ierihonul a ajuns și la alte neamuri din Canaan. Regii lor au hotărât să-și unească forțele pentru a lupta împotriva israeliților. Dar locuitorii orașului Gabaon și-au făcut alt plan. Îmbrăcați în haine vechi, ei au mers la Iosua și i-au spus: „Venim dintr-o țară îndepărtată. Am auzit despre Domnul și despre tot ce a făcut el pentru voi în Egipt și în Moab. Promiteți-ne că nu ne veți ataca, iar noi vom deveni slujitorii voștri”. Iosua i-a crezut și le-a promis că nu-i va ataca. După trei zile, Iosua a aflat că ei nu veneau dintr-o țară îndepărtată, ci locuiau în țara Canaanului. Atunci Iosua i-a întrebat pe gabaoniți: „De ce ne-ați mințit?”. Ei i-au răspuns: „Ne-a fost frică! Știm că Domnul, Dumnezeul vostru, luptă pentru voi. Vă rugăm să nu ne omorâți!”. Iosua și-a ținut promisiunea și i-a lăsat în viață. Nu după mult timp, cinci regi canaaniți și armatele lor i-au amenințat pe gabaoniți. Iosua și armata israelită au mărșăluit toată noaptea pentru a le veni gabaoniților în ajutor. Lupta a început a doua zi în zori. Canaaniții au început să fugă în toate direcțiile. Dar, oriunde fugeau, Domnul a făcut să cadă grindină asupra lor. Apoi, Iosua s-a rugat Domnului ca soarele să rămână în loc. Dar de ce l-a rugat el pe Dumnezeu ca soarele să rămână în loc, din moment ce nu se mai întâmplase niciodată așa ceva? Pentru că Iosua avea încredere deplină în Domnul. Soarele a rămas pe cer toată ziua, până când israeliții i-au învins pe regii canaaniți și armatele lor.

LECȚIA 32 - Un nou conducător și două femei curajoase:

 Iosua a condus poporul Domnului mulți ani. În cele din urmă, el a murit la vârsta de 110 ani. Cât timp a trăit Iosua, israeliții i-au slujit Domnului. Dar, după moartea lui, au început să se închine la idoli, sau dumnezei falși, așa cum făceau canaaniții. Pentru că israeliții nu au mai ascultat de Dumnezeu, El i-a permis unui rege canaanit, pe nume Iabin, să le facă viața grea. Atunci israeliții au strigat către Domnul pentru ajutor. De aceea, Dumnezeu l-a numit conducător pe Barac. El avea să ajute poporul să se întoarcă la Domnul. O profetesă pe nume Debora l-a chemat pe Barac și i-a transmis un mesaj din partea Domnului: „Ia cu tine zece mii de bărbați și du-te să lupți cu armata lui Iabin în valea Chison. Acolo îl vei înfrânge pe Sisera, comandantul armatei lui Iabin”. Barac i-a spus Deborei: „Am să merg doar dacă vii cu mine”. Atunci Debora i-a zis: „Voi merge cu tine, dar nu tu îl vei omorî pe Sisera. Domnul a spus că o femeie îl va omorî”. Debora a urcat pe muntele Tabor împreună cu Barac și armata lui pentru a se pregăti de luptă. De îndată ce Sisera a aflat acest lucru, el și-a adunat armata și carele de război în valea de la poalele muntelui. Debora i-a spus lui Barac: „Astăzi, Domnul îți va da victoria”. Barac și cei zece mii de soldați ai săi au coborât panta muntelui atacând puternica armată condusă de Sisera. Dumnezeu a făcut ca valea Chison să fie inundată de apă, iar carele de război ale lui Sisera s-au împotmolit în noroi. Sisera a coborât din car și a luat-o la fugă. Armata lui Sisera a fost înfrântă de Barac și soldații săi. Totuși, Sisera a reușit să scape! El a fugit și s-a ascuns în cortul unei femei care se numea Iael. Aceasta i-a dat să bea lapte și l-a acoperit cu o pătură. Obosit după luptă, Sisera a adormit. Atunci, Iael s-a apropiat încet de el și i-a înfipt un țăruș în cap. Sisera a murit. Barac, care pornise în căutarea lui Sisera, a ajuns la cortul lui Iael. Aceasta a ieșit și i-a spus: „Vino în cort și ți-l voi arăta pe omul pe care îl cauți”. Barac a intrat și a văzut că Sisera era mort. Barac și Debora i-au adus laude Domnului într-o cântare pentru că i-a ajutat pe israeliți să-și înfrângă dușmanii. În cei patruzeci de ani care au urmat, Israelul s-a bucurat de pace.

LECȚIA 33 - Rut și Naomi:

 O femeie israelită pe nume Naomi s-a mutat împreună cu soțul ei și cu cei doi fii ai lor în țara Moabului, deoarece în Israel era foamete. După un timp, soțul lui Naomi a murit. Fiii ei s-au căsătorit cu Rut și Orpa, două femei moabite. Din nefericire, mai târziu, și fiii lui Naomi au murit. Când Naomi a aflat că în Israel nu mai era foamete, a hotărât să se întoarcă acasă. Rut și Orpa au pornit cu ea la drum, dar la un moment dat Naomi le-a spus: „Ați fost niște soții și nurori foarte bune. Aș vrea să vă căsătoriți din nou. Ar fi mai bine să vă întoarceți acasă, în Moab”. Cele două femei i-au răspuns: „Noi te iubim! Nu vrem să te părăsim”. Naomi însă le tot spunea să se întoarcă. În cele din urmă, Orpa a plecat, dar Rut a rămas cu Naomi. Naomi i-a zis: „Orpa se întoarce la poporul ei și la dumnezeii ei. Întoarce-te cu ea și du-te la casa mamei tale”. Rut i-a răspuns: „Nu te voi părăsi. Poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. Ce crezi că a simțit Naomi când a auzit aceste cuvinte? Rut și Naomi au ajuns în Israel la începutul secerișului orzului. Într-o zi, Rut a mers să strângă spicele rămase pe terenul unui bărbat pe nume Boaz. Acesta era fiul lui Rahav. El a auzit că Rut era o moabită care a rămas alături de Naomi și le-a spus muncitorilor să lase pe câmp mai multe spice, pentru ca Rut să le poată aduna. Seara, Naomi a întrebat-o pe Rut: „Unde ai muncit azi?”. „Pe terenul unui bărbat numit Boaz”, i-a răspuns Rut. Naomi i-a zis: „Boaz este rudă cu soțul meu. Muncește în continuare pe terenul lui împreună cu celelalte femei, căci acolo vei fi în siguranță”. Rut a lucrat pe terenul lui Boaz până la sfârșitul secerișului. Boaz a observat că Rut muncea din greu și că era o femeie minunată. În acele timpuri, dacă un bărbat murea și nu avea fii, o rudă de-a sa se căsătorea cu soția acestuia. Prin urmare, Boaz s-a căsătorit cu Rut. Ei au avut un fiu pe nume Obed, care apoi a devenit bunicul regelui David. Prietenele lui Naomi au fost încântate de sosirea pe lume a fiului lui Rut și i-au spus: „Mai întâi, Domnul ți-a dăruit-o pe Rut, care s-a purtat foarte frumos cu tine, iar acum ți-a dăruit un nepot. Domnul să fie lăudat!”.

LECȚIA 34 - Ghedeon îi învinge pe madianiți:

 Timpul a trecut, și israeliții s-au îndepărtat din nou de Dumnezeu și au început să se închine la dumnezei falși. Șapte ani la rând, madianiții le-au furat animalele și le-au distrus culturile. Pentru a scăpa de madianiți, israeliții s-au ascuns în peșteri și în munți. Ei l-au implorat pe Domnul să-i salveze. De aceea, Domnul a trimis un înger la un bărbat tânăr pe nume Ghedeon. Îngerul i-a spus: „Bărbat puternic și viteaz, Domnul te-a ales pe tine să salvezi Israelul!”. Dar Ghedeon i-a răspuns: „Cum să salvez eu Israelul? Eu nu sunt un om important”. Cum putea Ghedeon să se convingă că fusese ales de Dumnezeu? El a așezat o bucată de lână pe pământ și i-a spus Domnului: „Dimineață, dacă lâna va fi plină de rouă, dar pământul va fi uscat, atunci voi ști că m-ai ales să salvez Israelul”. Dimineața următoare, lâna era udă, iar pământul era uscat! Dar Ghedeon i-a cerut Domnului ca, a doua zi dimineață, lâna să fie uscată, iar pământul ud. Și chiar așa s-a întâmplat! Atunci Ghedeon s-a convins că Domnul îl alesese. El a adunat apoi o armată pentru a lupta împotriva madianiților. Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon: „Le voi da israeliților victoria. Dar pentru că sunteți o armată așa de mare, ați putea crede că ați câștigat bătălia prin puterile voastre. Spune-le să meargă acasă celor ce le este frică”. Prin urmare, au plecat 22 000 de soldați și au rămas 10 000. Dar Domnul a spus: „Tot sunt prea mulți. Du-i la râu și spune-le să bea apă. Păstrează-i pentru luptă doar pe cei care se uită în jur după dușmani în timp ce beau apă”. Numai 300 de bărbați s-au uitat în jur în timp ce au băut. Domnul a promis că acei câțiva bărbați aveau să învingă 135 000 de soldați madianiți. În acea noapte, Domnul i-a spus lui Ghedeon: „Acum este momentul să-i atacați pe madianiți!”. Ghedeon le-a dat oamenilor săi corni și niște vase în care erau ascunse torțe. El le-a spus: „Uitați-vă la mine și faceți exact ce fac eu!”. Ghedeon a sunat din corn, a sfărâmat vasul pe care îl avea, a început să miște în aer torța și a strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!”. Toți cei 300 de soldați au făcut la fel. Madianiții s-au îngrozit și au luat-o la fugă în toate direcțiile. În haosul care s-a creat, au început să se atace unii pe alții. Și de această dată, Dumnezeu i-a ajutat pe israeliți să-și învingă dușmanii.

Notă: acest articol reprezintă însumarea părților 1-5 ale seriei „Biblia pentru copii” de pe blogul Analize Personale 2.