POLITICA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRȘITUL EPOCII JOHANNIS.

 

POLITICA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRȘITUL EPOCII JOHANNIS

1. Linia frontului politic:

 Decizia CCR, deși venită după mult scandal și multe suspiciuni, era predictibilă chiar dacă renumărarea nu a fost finalizată, pentru că scopul demersului era temporizarea, nu anularea. Argumentele au fost expuse de președintele CCR, nu le voi relua, nici măcar nu contează, aș puncta doar că isteria cu puciul, cu lovitura de stat a ajutat numai și numai extremiștii. Dacă a fost o capcană de radicalizare păguboasă, mulți au căzut în ea cu zgomot. Validarea turului întâi fiind consumată, calendarul finalei poate merge mai departe. Mai departe spre ce? Teoretic, aliniamentul finalei este europenism versus Rusia, apartenență euroatlantică versus afiliere la Moscova. Dacă ar fi așa și practic, având în vedere orientarea românilor încă majoritar covârșitor pro UE și proNATO, lucrurile ar fi foarte clare și predictibile. Doar că, practic, situația e cu mult mai complicată, din mai multe motive. Iar cel mai important este mutarea frontului pe altă linie: progresism versus conservatorism. Călin Georgescu pleacă de la 3.401.726 de voturi, ale sale și ale lui George Simion din turul I. Nu ar trebui să mizăm pe o pierdere prea mare din partea celor dumiriți că ar fi votat emitentul unor bazaconii care pun în discuție inclusiv un diagnostic psihiatric. Scorul AUR-POT-SOS pe 1 decembrie este mai mic cu numai 4 procente decât cel din 24 noiembrie, la prezență aproape similară, procente care pot fi ale unor alegători din bazinul PSD și PNL care nu și-au votat candidații partidelor proprii, dar au revenit la ele la parlamentare. Elena Lasconi pleacă din 1.772.500 de voturi ale sale din primul tur, la care se pot adăuga o parte din cele 416.000 de voturi ale maghiarilor, care au primit îndemn de la Kelemen Hunor să nu voteze extremismul (mai e omul Rusiei sau am terminat și cu inepția asta?). Asta nu înseamnă însă că unii dintre ei nu vor prefera să stea acasă, având în vedere și declarațiile extrem de neinspirate ale doamnei Lasconi despre declararea lui Viktor Orban persona non grata.

Dilema liberală: Ilie Bolojan a anunțat ferm, fără echivoc și fără condiții, susținerea doamnei Lasconi imediat după turul I. Dar e o discuție câți dintre liberali vor urma acest îndemn. Am văzut că liberalii nu și-au susținut masiv nici măcar propriul candidat. Este posibil ca o parte dintre liberali să se ducă spre Elena Lasconi, dar partidul are un nucleu conservator foarte puternic, mai ales în Ardeal, unde există comunități liberale neoprotestante puternice. Acest segment este bombardat cu propagandă insistentă privind drepturile comunității LGBTQ, părinte 1-părinte 2, și concesiile pe care Elena Lasconi ar fi dispusă să le facă. Iar doamna Lasconi, deși conservatoare ea însăși, cu cruci mari la gât, deși ortodoxă practicantă, chiar ostentativă aș zice, deși participantă la referendumul pentru familia tradițională, nu a putut face declarații pe placul conservatorilor pentru că pierdea electoratul propriu, progresist. Este o mare vulnerabilitate. În plus, și la capitolul misoginism PNL are mari probleme. Să nu uităm că au rămas fără listă la Camera Deputaților în diaspora pentru că nu au fost în stare să pună pe ea o femeie.

Cheia e la PSD: Dar cel mai mare bazin electoral, care poate decide viitorul președinte, este cel al PSD. Conducerea partidului nu a emis, predictibil, un îndemn la vot și, chiar dacă l-ar fi făcut sau, absolut improbabil, îl va face, puțin probabil ca el să fi contat/conteze decisiv. De ce? Pentru bazinul PSD funcționează exact aceleași argumente ca pentru alegătorii PNL. Bazinul PSD este conservator, tradiționalist, implicit misogin, naționalist, împănat cu comunități ortodoxe radicale și neoprotestante, deci un electorat care se duce natural spre Călin Georgescu la concurență cu Elena Lasconi. La asta se adaugă ranchiuna pentru declarațiile useriștilor la adresa pesediștilor, inclusiv în ultima  săptămână, în contextul renumărării, când USR și Elena Lasconi ar fi trebuit să se abțină de la atacarea celor de al căror vot au nevoie. Tot acest raționament este confirmat de sondajul CURS de duminică, care îl arată pe Călin Georgescu cu un avantaj cert. Dacă doamna Lasconi se angajează să desemneze un premier PSD, pe Marcel Ciolacu, de fapt, ar putea motiva oarecum susținerea electoratului PSD pentru turul al doilea, însă riscul este să se dezică implicit de tot ce a susținut până acum și i-a adus voturi. Deja nu aș exclude o demobilizare provocată de iminența guvernării dominată de PSD. Deci, realist, dna Lasconi ar putea miza cel mult pe absenteismul electoratului PSD.

Cum rămâne cu afirmațiile controversate Călin Georgescu și cu amenințarea Rusiei? Susținerea pentru el nu este una pe deplin rațională. Ea conține misticism, conspiraționism, furie, frustrare, disperare, adică stări în contradicție cu rațiunea și luciditatea. Sunt probabil mulți cei care după 24 noiembrie au descoperit în anturajul lor susținători șocanți ai lui Călin Georgescu, care au putut constata că sunt impermeabili la argument și că orice discuție despre inepțiile rostite de acesta este blocată cu teza manipulărilor comise de presa mainstream ostilă. Ne place sau nu, domnul Georgescu este reprezentativ pentru convingerile și mentalitățile unei mari părți dintre români. Valul de teama extremismului a fost deja ridicat la turul I, așa se explică scorul doamnei Lasconi mult peste partid, nu știu dacă mai are consistent potențial de creștere. Și, trebuie să fim onești, în această situație nu ajută nici prestația doamnei Lasconi. Domnia sa a jucat tot cartea mesianică salvatoare, dar fără conotații psihiatrice și în fața altui pericol. Domnul Georgescu ne promite salvarea, cu lozinci, de decadența păcătoasă a Occidentului, iar doamna Lasconi, tot cu lozinci, de Rusia. Niciunul nu s-a adresat celor care nu vor să fie salvați, ci doar conduși spre dezvoltare de un lider cu viziune. Pentru doamna Lasconi mai e încă puțin timp.

2. Situația ecuației politice:

 Ecuația politică este mult mai gravă decât o arată rezultatul votului în privința partidelor pro-rusești. Cu cele 32-33 de procente, aceste partide nu vor putea guverna, însă mai există un vierme anti-occidental și orientat spre Est: Axa pro-rusească Stănescu-Firea-Ponta din PSD, cea care la un moment dat a fost și „axa Dragnea”. Fără PSD nu va putea fi făcut un guvern care să nu facă politicile Rusiei în România, însă va fi foarte relevant din ce tabere vor face parte unii dintre miniștrii partidului. Vorbim de politicile României referitoare la economie și la poziționarea pe scena internațională. Trei sunt lucrurile - foarte grave - de observat la această oră - chiar și fără rezultatul alegerilor prezidențiale:

1. Un guvern din care ar face parte PNL și USR ar lăsa opoziția total în mâna AUR-SOS-POT. Asta în condițiile în care, pe fodul aterizării economiei, România are de refăcut echilibrele bugetare prin programul pe 7 ani trimis la Bruxelles - echilibre fără de care ne apropiem de punctul în care nu ne mai împrumută nimeni decât la prețuri exorbitante. Deja, în ultimele săptămâni, guvernul a ratat 2 licitații de obligațiuni, din cauza prețului uriaș pe care-l ceruseră cumpărătorii. Presiunile politice, diferețele foarte mari dintre partidele unui guvern PSD-PNL-USR-UDMR, la care se pot adăuga sabotajele politice ale axei pro-rusești din PSD (vot invers, sau alături de axa pro-rusească) pot crea și menține o criză politică de mulți ani - cum e cea din Bulgaria, care în 4 ani și după 8 guverne face un nou rând de alegeri anticipate. Miza Rusiei este să ne mențină în acest dezechilibru politic, care împiedică politicile economice necesare pentru a rămâne cablați la economia occidentală care tocmai încercă să se refacă potrivit alarmei trase de Raportul Draghi.

2. Nu știm cum vor juca în următoarele săptămâni sau luni facțiunile din serviciile secrete românești - scăpate de sub orice control civil (nici nu mai avem șefi civili la SRI și SIE - deja nu-i mai alege clasa politică civilă, deja se numesc de facto ei între ei). Sub scena politică, se încaieră deja generali, rezerviști puși în fruntea unor businessuri, grupuri de interese economice cablate la afaceri alambicate rusești, diversioniști de toate culorile și experți în manipulare și ambuscade politice. Nu știm, la această oră, până unde este penetrat de către Rusia sistemul de securitate al României, căci Moscova lucrează acum - ca peste tot în Europa, cu „marfa clientului”: mentalitatea socială, sursa nemulțumirilor populației și trădarea elitelor.

3. În zilele următoare vor începe să apară - grației chiar acestei încăierări - primele date despre axa care a penetrat România: de la filerele externe reale, la proxiurile dintre pro-rușii din Republica Moldova, la finanțatorii din România - oameni de afaceri pe care-i vedem în presă și companii - ai acestor filiere. Dacă acest lucru se va întâmpla și va căpăta amploare, va fi foarte greu de făcut un guvern în care aliații politici să aibă încredere unii în alții - astfel încât să revenim la coerența politică și la calendarul unui Buget 2025 care să garateze mediului de afaceri stabilitatea necesară dezvoltării, cu atât mai mult cu cât întreaga economie europeană aterizează, cu economia românească cu tot. Războiul hibrid nu doar că nu s-a încheiat, dar încă nici nu se cunosc prea bine aliații beligeraților principali. Primul pas care trebuie făcut este formarea unui guvern care să acopere golul lăsat de degringolada care a cuprins partidele politice mainstream - adică „stabilizarea frontului” - și abia apoi de recucerit palmă cu palmă independența politică pe scena românescă.

3. Caii înaripați ai lui Călin Georgescu:

 Informații și analize de ultimă oră sunt pe cale să aducă lumină în ceea ce privește meteoricul, spectaculosul și bulversantul fenomen Călin Georgescu. Un personaj cvasi-necunoscut, care a cutremurat realmente scena politică, utilizând la un nivel magistral platforma TikTok și profitând din plin de decredibilizarea extremă a clasei politice. Un tânăr terapeut și consilier spiritual, Andrei Diaconu, a prezis cu trei luni înainte apariția unui asemenea personaj în ultimul moment al campaniei electorale și care, afirma atunci acesta, din poziția de independent, urma să-i spulbere pe reprezentanții partidelor politice. Cine mai era la acea dată independent, dintre personajele cu oarecare carismă și cu o cultură solidă? Era Cristian Diaconescu, dar care nu era nici pe departe un necunoscut. Și, în plus, el nu a știut sau nu a vrut să utilizeze pentru a se promova o platformă gen TikTok. Odată predicția lui Andrei Diaconu confirmată, este firesc ca punând elementele cunoscute cap la cap, înainte de a vedea care este deznodământul, să încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat. Primul element pe care trebuie să-l avem în vedere - și văd că îl iau în calcul autorii primelor analize prezentate opiniei publice - este că treptat s-a creat o veritabilă prăpastie între guvernanți și guvernați. Reprezentanții a două partide care și-au pasat unul altuia ștafeta guvernării, PSD și PNL, o alianță împotriva firii, o veritabilă struțo-cămilă politică, au trăit cu convingerea că se înșurubează la vârful puterii în conducerea statului român pentru încă zece ani după alegerile din această iarnă. Și au acționat în consecință. Tratându-i în realitate cu dispreț pe cetățeni. Mințindu-i, făcând angajamente fără acoperire și punând practic într-un grav pericol viitorul cetățenilor pentru următori câțiva ani. Această duplicitate, o atitudine fals binevoitoare, dublată de însușirea cinică a unor avantaje necuvenite de tot felul, a generat treptat, dar implacabil, mai întâi o reacție de silă a cetățenilor, iar apoi una de revoltă. O revoltă cu atât mai periculoasă, cu cât a fost ținută sub control, sub capac, de către cetățenii înșiși. Sperietoarea fiind situația realmente periculoasă din proximitatea granițelor României, în timp ce zăhărelul era reprezentat de mult prea lăudata alianță NATO, în care România aparent a jucat un rol din ce în ce mai relevant. Din acest motiv, resentimentele cetățenilor nu au vizat doar factorul intern politic, ci și actorul extern. Pe acest fond, a acționat magistral Călin Georgescu, un om extrem de bine antrenat pentru operațiuni de acest fel, atât prin experiența sa vastă de la Organizația Națiunilor Unite, unde a fost plasat de mentorul său, Mircea Malița, cât și din experiența sa și mai vastă, și mai profundă, acumulată în faimosul Grup Bilderberg și apoi în rolul și mai important jucat ani de zile în fruntea Clubului de la Roma. Așa-zisul personaj providențial este pur și simplu un om care, utilizând cunoștințele acumulate în urma experienței avute la vârful politicii mondiale, a știut pe ce taste trebuie să apese. De aceea, mesajele sale au fost combinate, transmise pe diverse paliere și având drept țintă practic toate categoriile de vârstă. A știut să facă pentru nostalgici referiri la momente istorice relevante din tradiția mai mult sau mai puțin recentă a poporului român, la credințele creștin-ortodoxe pentru cei care disperați fiind în fața incertitudinilor și-au pierdut nădejdea în clasa politică, dar și-au pus-o din ce în ce mai mult în Dumnezeu, mesaje mai mult sau mai puțin subliminale adresate unui segment din populație, care din cine știe ce motive are sentimente de nostalgie față de perioada comunistă, acoperind parțial chiar și credința unor români, înrădăcinată în două obsedante decenii, cum că lumina ne vine de la Răsărit, respectiv de la Moscova, celor care cred în familia tradițională li s-au transmis mesaje îndreptate împotriva grupărilor LGBT, a celor care militează pentru căsătoria unor persoane de același sex, pentru schimbarea sexului, pentru adoptarea unor copii de către asemenea cupluri sau comunități, și, evident, împotriva practicării avorturilor. Au fost astfel atinse în forță, în ultimele săptămâni, atât segmente largi ale populației, cât și segmente extrem de înguste. Instrumentul a fost platforma TikTok. Nimeni nu a utilizat până acum în România - și se pare că niciunde în altă parte a lumii - pentru atingerea unor scopuri politice de natură electorală cu atâta eficiență platforma TikTok. Ea este creată de Zhang Yiming, un chinez în vârstă de numai 41 de ani, care a acumulat o avere de aproape 50 de miliarde de dolari, prin intermediul companiei ByteDance. Călin Georgescu a avut capacitatea de a utiliza în mod magistral această platformă, afirmă el, fără niciun fel de costuri. Ceea ce este cu certitudine imposibil. Fapt este că prin intermediul acestei platforme, care dispune în prezent de cel mai sofisticat algoritm din lume, mesajele sale s-au viralizat extrem de rapid, ajungându-se la cifre de zeci și sute de milioane de accesări. Autoritățile statului român, în frunte chiar cu președintele Klaus Johannis, ridică din umeri și pretind, poate pe bună dreptate, că nu au descoperit nimic suspect, ilegal sau anticonstituțional în modul în care Călin Georgescu a utilizat platforma TikTok. Dar dacă ei nu au descoperit, aceasta nu înseamnă că nu există. La fel cum și vajnicii noștri securiști au fost păcăliți cam în aceeași măsură și manieră în care au fost păcălite și partidele politice, care nici în cele mai negre coșmaruri ale liderilor lor nu au știut și nu au intuit ceea ce urma să li se întâmple.

4. Poate fi Călin Georgescu moștenirea lui Johannis?

 Oportunism, frustrări, mediocritate, încăpățânare. Acestea sunt ingredientele pentru crearea unei generații irosite politic. O generație care a gravitat în jurul lui Klaus Johannis timp de zece ani. O societate care s-a mulțumit să fie reprezentată de oameni mici pe care „intelectualii mediatici” i-a slăvit doar din interes. Atât te mult s-au restrâns ideile în zona „partidelor pro-occidentale” încât nici geografia nu se mai zărește după această arie. La douăzeci de ani de la intrarea în NATO și la șaptesprezece de la intrarea în U.E. „elita” noastră clamează valorile europene ca și cum cineva le-ar contesta. Ca și cum ne-ar da cineva afară din aceste Alianțe. În acest fel simplist se stabilesc limite conceptuale că X este partid extremist, că Y este partidul lui Putin iar societatea trebuie să salveze România! Nu, nu ei! Politicul, partidele, liderii providențiali doar constată! Dacă există partide extremiste în România de ce nu sunt interzise? De ce ar funcționa cu încălcarea legilor în vigoare? De mulți ani nu se mai ascultă idei, nu se mai creionează proiecte și nu se mai organizează dezbateri reale. Mass-media, care a abdicat de la principiile sale de bază, organizează din spatele conturilor generoase execuții politice. Așa s-a ajuns în situația de a pune totul la îndoială. Nu mai suntem în stare nici măcar să organizăm alegeri fără teama de a nu ne gândi la faptul că au fost viciate! În tot acest amalgam s-a creat o stare de tensiune în care unii nu mai ascultă de ceilalți. Liniște și frustrare. Sunt și vor fi certuri în familii, grupuri de prieteni, societate. Antagonizarea societății românești e rețetă patentată de pe vremea președintelui turnător la securitate - a se citi Băsescu! Pentru că spirala conflictelor nu pare să se tempereze, cu siguranță peste ani se vor întreba și progresiștii de ce a trebuit să existe războiul din Ucraina? Dacă în trecut războaiele erau crâncene ele nu se duceau pe viață și pe moarte în ceea ce privește statalitatea! Se duceau până la epuizarea totală a statelor! Spre exemplu, în 1914 nu ideologia îi dezbina pe beligeranți. Scopul lor era mobilizarea opiniei publice cu accent pe consolidarea valorilor naționale: barbarismul rus împotriva culturii germane, democrația franceză și britanică împotriva absolutismului german. Vom observa că indiferent de denumirea statelor, Marile Puteri își vor proteja propriile interese iar faptul că în secolul XXI nu mai avem nici măcar dialogul de la sfârșitul secolului XX ne demonstrează că strategiile unora sunt defecte. A te lupta cu Rusia înseamnă a răsturna masa statelor lumii și a-i da foc. Treptat și în valuri. Fără regrete și cu consecințe pe termen lung. Gândirea simplistă a liderilor politici actuali cum că războiul cu Ucraina rămâne doar în Ucraina este departe de realitate. Din Africa în Orientul Mijlociu, din Balcani în Caucaz și din Est în Vest, Rusia are strategii și pârghii de a influența populațiile împotriva conducerilor. Faptul că Johannis, Nicu și Marcel nu cuprind cu logica ce vremuri trăiesc este un fapt trist pentru noi în primul rând și apoi și pentru ei. Educația, acest domeniu esențial în statul român a fost văduvit de gândirea stearpă a președintelui Johannis. Prin reducerea materiilor identitare din programa școlară votanții de azi sunt ușor de influențat când se vorbește despre ideologii totalitare și importanța lor. Prin generații educate, prin exemplul istoriei, prin analiza personajelor care au avut un rol în statul român (bun sau rău) putem avea concluzii pe baza faptelor istorice. Astfel putem înțelege ceea ce se întâmplă și mult mai important, de ce se întâmplă. Ceea ce în perioada aceasta vedeți în mass-media, care se zbate pentru a nu fi copleșită de on-line, demonstrează inutilitate jurnaliștilor care în ultimile mandate parlamentare și-au petrecut vrmea cu subiecte mondene sau au căutat să nu-l deranjeze pe turistul președinte. Germenii ideologiilor totalitare au început când adepții unui grup nu au acceptat și ideile celorlalți. Ura împotriva restului va fi liantul ce-i va uni. Ce poate înțelege românul când Georgescu este catalogat ca un om care iubește Mișcarea Legionară? Dar când este adeptul lui Putin? Poate fi și legionar și comunist? „Ciuma Roșie” este acum partid pro-european? Dar înainte? Din păcate România este un experiment care poate fi dezvoltat ulterior și prin alte părți. Probabil și îmbunătățit. A ajunge președinte un ins fără partid, fără staff de campanie este un scenariu demn de industria cinematografică. Dar el se bazează pe liniștea și somnul guvernanților care păreau de neclintit! Așteptările românilor nu au nicio legătură cu clasa politică! Crăpăturile susținute de politic de-a lungul timpului au evoluat până la momentul în care pur și simplu mulți își pun întrebarea de ce am ajuns aici și ce putem face. Fatalismul nu este o soluție iar disperarea că ne ducem din vest în est nu are temei încă. În ceea ce privește relația noastră cu estul, opțiunea nu a fost o soluție! Rușii nu lucrează cu opțiuni! Când ne-au luat cu totul în sfera lor de influență, ne-au arestat și s-au instalat treptat până când ne-au controlat în totalitate. Printre arestați și cei care au făcut România Mare! A explica azi românilor despre boți și idioți este complicat. A da vina pe TikTok este atât de lejer încât cadrează cu nivelul de înțelegere a multora. De ce am ajuns aici? Pentru că mass-media și partidele politice s-au înțeles pentru a colabora. Pentru că societatea civilă nu mai este nici măcar în marja de eroare. Pentru că marii moguli care conduc trusturile de presă sunt condamnați pentru corupție. Pentru că „specialiști SNSPA” explică doct ce se întâmplă în societate. Pentru că sociologi gen Pieleanu sunt promovați chiar și după ceea ce a apărut în spațiul public cu privire la acuzațiile de hărțuire sexuală. Pentru că miniștrii au serioase carențe de a înțelege ceea ce ar trebui să coordoneze iar liderii de partid sunt o caricatură în comparație cu înaintașii lor. Pentru că toate acestea și multe altele au contribuit la înstrăinarea societății față de ei. Iar Klaus Johannis a demonstrat că poți distruge în liniște și bine! Când profesori stabiliți și nu cu vocație fac jocuri politice și devin trompetele unor grupuri de interes, când obedienți fără caracter se înjugă la interesele liderilor de partid, când demnitari fără cultură istorică pretind că ne reprezintă fără a ne cunoaște, de ce ne mirăm că am ajuns în acest punct? Istoria ne oferă și exemple triste. A te lupta pentru democrația ta fără a ține cont de reguli, nu este o formă de democrație! A alege dintre Lasconi și Georgescu este colapsul vieții politice românești!!

5. Klaus Johannis își recunoaște eșecul:

 La finalul celui de-al doilea mandat prezidențial, Klaus Johannis a oferit un moment neașteptat în cadrul unei recepții dedicate Zilei Naționale a României. Într-un discurs cu accente de bilanț, mobilizare politică și critici asupra unora dintre candidații la alegerile prezidențiale, președintele încă în funcție a făcut un gest rar întâlnit în politica românească: și-a cerut public scuze românilor pentru greșelile din timpul mandatului.

„Știu că am greșit și v-am dezamăgit”: Klaus Johannis a admis că unele decizii luate de-a lungul celor două mandate nu au trecut „testul timpului” și că acestea au generat nemulțumiri în rândul cetățenilor. „Vă cer iertare pentru că de-a lungul timpului am luat decizii care v-au nemulţumit şi pe care, cel mai probabil, nu le-am explicat suficient. Timpul nu poate fi dat înapoi, dar vă asigur că la baza tuturor eforturilor şi acţiunilor mele a stat un singur lucru: identificarea celor mai bune soluţii pentru securitatea, bunăstarea şi prosperitatea României,” a declarat președintele. Această recunoaștere publică a erorilor sale este o premieră pentru Klaus Kohannis, cunoscut pentru un stil politic adesea distant și formal.

Un gest de regret sau o confirmare a eșecului? În spațiul public, reacțiile la această declarație au fost mixte. Pentru unii, scuzele lui Johannis au fost percepute drept un gest de maturitate politică și o dovadă de responsabilitate. Alții, însă, le-au interpretat ca o confirmare a eșecului unui președinte care a fost adesea criticat pentru lipsa de implicare în gestionarea crizelor interne și pentru absența unei viziuni clare. Cea mai aspră critică adusă președintelui este legată de percepția sa ca fiind „un turist politic”, mai degrabă preocupat de deplasările externe decât de soluționarea problemelor interne. În acest context, declarația „iertați-mă, români” pare să fie o recunoaștere simbolică a acestei imagini controversate.

Impactul asupra moștenirii sale politice: Discursul lui Klaus Johannis ridică întrebări importante despre moștenirea sa politică. În timp ce unele inițiative, precum consolidarea statului de drept și menținerea unui parcurs pro-european, sunt privite pozitiv, mandatele sale sunt marcate de critici legate de ineficiență și lipsa de acțiune în fața unor crize majore, precum pandemia sau instabilitatea politică. În contextul alegerilor prezidențiale iminente, acest gest de umilință publică ar putea influența percepția electoratului față de liderii actuali și viitori, sugerând nevoia unei schimbări de paradigmă în politica românească. Cererea de iertare a lui Klaus Johannis, deși tardivă pentru unii, este un moment de reflecție pentru întreaga clasă politică. Într-un peisaj politic dominat de polarizare și lipsă de asumare, un astfel de gest, chiar dacă simbolic, ar putea deschide calea spre o discuție mai amplă despre responsabilitatea liderilor față de cetățeni.

6. Tot România să vă și ierte, domnule președinte?

 În România condusă de dvs, domnule președinte, românii se educă pe cont propriu: unii prin școli particulare sau meditații intensive, alții prin abandon, homeschooling sau prin „școala vieții”. Banca Mondială a anunțat zilele trecute că au abandonat școala 250.000 de elevi cu vârste între 6 și 14 ani, cu 150.000 mai mulți decât înainte de a prelua dvs conducerea României. Homeschooling-ul este scăpat de sub control, cu un Minister al Educației care refuză să răspundă solicitărilor presei pe subiect. Sub mandatele dvs de președinte, școala de stat a înregistrat cel mai mare declin în toate testările și analizele internaționale, iar părinții au reacționat făcând ca școlile particulare să cunoască cea mai mare dezvoltare din istoria postdecembristă a țării. Cui îi cereți să vă ierte, domnule președinte, pentru că ați lăsat un sfert de milion de copii în afara școlii? Am aflat-o în săptămâna în care ne-ați cerut iertare, de la Banca Mondială care a anunțat datele chiar de la dvs de-acasă, de la Sibiu. Cine să vă ierte, domnule președinte, că suntem campionii Europei în topul lipsei de competențe la citire, matematică, științe? Că avem cei mai mulți elevi de clasa a VIII-a din UE cu competențe digitale scăzute? Că în România încă nu există conceptul de învățare pe tot parcursul vieții? Sunt date anunțate de Comisia Europeană în cel mai prost Monitor al Educației și Formării pentru România. Cifrele arată nu doar că România a înregistrat rezultate mai slabe la fiecare indicator urmărit de Comisia Europeană, ci că România este statul care trage în jos statisticile europene în educație prin poziția pe care o ocupă la coada clasamentului și prin deteriorarea tuturor indicatorilor în care UE a investit miliarde de euro în ultimul deceniu, să-i îmbunătățim. Cine să vă ierte prăbușirea statului român la cel mai jos nivel de educație din Europa, domnule președinte? Dvs puteți să vă iertați, domnule președinte, că ați frăgezit o țară întreagă în întunericul neștiinței, timp de 10 ani, pentru a se putea cuibări în inima ei extrema dreaptă, ultranaționalistă, rasistă, xenofobă, antisemită? Vă puteți ierta că îi abandonați pe cei 3 milioane de copii ai României unei probabile conduceri a țării cu orientări fasciste? Asta în timp ce dvs vă decorați cu cel mai mare grad liceul la care ați predat și unde v-ați ținut blocat postul de profesor timp de 27 de ani. În timp ce dvs vă decorați cu grad de Mare Ofițer colegiul la care predă soția dvs. În timp ce îi certați pe profesori că au îndrăznit să ceară salarii mai mari, când promiteați o Românie educată? Unde vă era atenția, domnule președinte, când datele din educație vă cereau să nu lăsați în viitoarele Legi ale educației ca doar elevii anumitor școli să poată mânca la școală? Când toți specialiștii OCDE chemați corect la masa analizei vă arătau că masa caldă trebuie s-o susțineți pentru toți elevii din statul sărac pe care îl conduceați, domnule președinte? Când experții invitați chiar de dvs vă transmiteau că abandonarea elevilor după școală în marea afacere numită after school nu înseamnă învățare, ci asigurarea că elevii nu vor învăța nici măcar cum să învețe? Unde erați, domnule președinte, când profesorii și părinții vă cereau să dați spații școlilor, pentru a-i putea învăța ei pe copii timp de mai multe ore la școală? Unde erați, domnule președinte, când experții OCDE vă spuneau să nu introduceți două rânduri de examene la clasa a VIII-a? Când mai toți profesorii vă transmiteau că dublul-examen va favoriza tocmai clica din care dvs aveți sorgintea: inspectorii care vor superviza cine trece marele examen în liceele „de top” și profesorii de la colegiile unde vor dudui meditațiile? Unde erați, domnule președinte, când profesorii universitari vă cereau să nu-i lăsați, prin Legea dvs, pe actualii rectori să conducă universitățile încă 10 ani, unii cumulând mandate de peste 20 de ani? Oare tot la iertare vă gândeați, domnule președinte, și când ați promulgat noile dvs Legi ale educației care fac din plagiat o hoție aproape imposibil de prins și pedepsit, într-un festivism cu toți apropiații? De unde v-ați luat, domnule președinte, puterea de a ne spune, la 10 ani după ce România v-a votat să-i fiți președinte, că „rezultatele România educată nu se văd peste noapte”? Pe cine credeți că puteți amăgi, domnule președinte - în timp ce studenții din mările centre universitare sunt în stradă pentru a apăra parcursul pro-european al țării pe care încă o conduceți - cu promisiunea că „schimbarea va fi vizibilă odată cu noile generații care vor susține examenele naționale”? Când chiar și dvs știți că examenele la care faceți referire, Bacalaureatul și Evaluarea Națională pe regulile legilor dvs, cel mai probabil nu vor fi susținute niciodată de niciun elev. Sub mandatele dvs, domnule președinte, consiliera pe care ați trimis-o la Educație nu a aplicat niciun curriculum nou, condiție cerută prin legea dvs înainte ca noul BAC să poată fi susținut.Vindecarea nu începe cu iertarea, domnule președinte. Cât de simplu ar fi. Și ce grozăvie că după 10 ani în fruntea României ați crezut că vă puteți curăța conștiința tot cu efortul poporului pe care l-ați condus direct în prăpastia neolegionarismului. Tot România să facă ceva pentru dumneavoastră, domnule președinte? Cum ar putea România să vă ierte că ați predat-o celui mai monstruos viitor politic? Că i-ați lăsat copiii și adulții atât de needucați, încât au capacitatea de a asculta aburerile unui candidat la președinție care-l fac pe orice profesor să treacă prin toate stările rușinii de a trebui să demonteze manipulări care ar fi trebuit să fie respinse de orice copil de gimnaziu? Iertarea e ultima, domnule președinte. Vine după ce înțelegem hăul neștiinței în care ne-ați aruncat. Și după ce începem să ne ridicăm din întuneric. Grea moștenire ați lăsat următorului președinte!!