IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a șasea).
25. Iisus manifestă compasiune faţă de un lepros:
MATEI 8:1-4 MARCU 1:40-45 LUCA 5:12-16.
·
IISUS VINDECĂ UN LEPROS:
Iisus,
însoţit de cei patru discipoli ai săi, predică „în sinagogi, în toată Galileea”,
astfel că vestea despre lucrurile minunate pe care le face el se răspândeşte
pretutindeni, ajungând şi într-un oraş unde locuieşte un om bolnav de lepră (Marcu 1:39). Medicul Luca spune despre el că este „plin de
lepră” (Luca 5:12). În stadiu avansat, această boală cumplită
desfigurează treptat diferite părţi ale corpului. Aşadar, acest lepros se află
într-o stare deplorabilă. El trebuie să locuiască izolat de ceilalţi. În plus,
când se află în preajma oamenilor, trebuie să strige: „Necurat, necurat!”
pentru ca aceştia să nu se apropie prea mult de el, riscând să se îmbolnăvească
(Leviticul 13:45, 46). Însă ce face leprosul? El se
apropie de Iisus, cade cu faţa la pământ şi-l imploră: „Doamne, dacă
vrei, poţi să mă cureţi” (Matei 8:2). Câtă credinţă are acest bărbat în Iisus! Şi cât
de vrednic de milă arată din cauza bolii sale! Cum reacţionează Iisus? Tu ce ai
fi făcut dacă ai fi fost acolo? Plin de compasiune, Iisus îşi întinde mâna
şi îl atinge pe bărbat. El îi spune: „Vreau. Fii curăţat!” (Matei 8:3). Chiar dacă unora li se pare greu de crezut,
lepra dispare imediat.V-ar plăcea să fiţi conduşi de un împărat care să aibă
compasiune asemenea lui Iisus şi să fie la fel de capabil ca el? Modul în care
Iisus s-a purtat cu acest lepros constituie o asigurare că, atunci când el
va fi Împărat peste întregul pământ, următoarea profeţie biblică se va împlini:
„El va avea milă de cel de condiţie umilă şi de sărac, va salva sufletele
săracilor” (Psalmul 72:13 - T.M.). Da, atunci Iisus va face ce îşi doreşte,
îi va ajuta pe toţi cei
aflaţi în suferinţă.
Chiar şi
înainte de vindecarea acestui lepros, acțiunile lui Iisus au atras atenţia oamenilor.
Cu siguranţă, oamenii vor auzi şi de această vindecare extraordinară. Iisus însă
nu vrea ca ei să creadă în El doar pe baza a ceea ce aud de la alţii. Iisus cunoaşte
profeţia potrivit căreia El „nu va face să i se audă vocea pe stradă”, adică nu
va căuta să iasă în evidenţă (Isaia 42:1, 2). De aceea, îi porunceşte leprosului pe care l-a
vindecat: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi oferă darul
pe care l-a stabilit Moise” (Matei 8:4). Însă, aşa cum ne putem imagina, bărbatul este
atât de fericit că a fost vindecat, încât nu poate să nu le spună şi altora ce
i s-a întâmplat. El răspândeşte vestea peste tot, ceea ce trezeşte şi mai mult
interesul şi curiozitatea oamenilor. Iisus chiar ajunge în situaţia de a nu mai
putea intra în niciun oraş decât pe ascuns. Prin urmare, un timp, el stă în
afara oraşelor, în locuri retrase. Totuşi, oameni din toate părţile vin la el
ca să fie învăţaţi şi vindecaţi.
26.
„Păcatele îţi sunt iertate!”
MATEI 9:1-8 MARCU 2:1-12 LUCA 5:17-26.
·
IISUS ÎI IARTĂ
UNUI OM PARALIZAT PĂCATELE ŞI ÎL VINDECĂ:
Oameni de pretutindeni au auzit de Iisus.
Mulţi merg chiar în locuri izolate pentru a-L asculta predicând şi pentru a
vedea lucrările sale minunate. Însă, după câteva zile, El se întoarce la
Capernaum, centrul activităţii sale. Vestea despre întoarcerea sa se
răspândeşte repede în acest oraş de lângă Marea Galileii. Drept urmare, mulţi
vin la casa în care stă. Unii sunt farisei şi învăţători ai Legii veniţi din
tot ţinutul Galileii şi al Iudeii, inclusiv din Ierusalim. „Se strâng mulţi
oameni, atât de mulţi, că nu mai este loc nici chiar lângă uşă, iar el începe
să le spună cuvântul.” (Marcu 2:2). În aceste
împrejurări se va întâmpla ceva cu totul remarcabil, ceva ce ne ajută să
înţelegem că Iisus are puterea de a înlătura cauza suferinţei şi de a-i
însănătoşi pe toţi cei pe care doreşte El. În timp ce Iisus predică în casa
plină de oameni, patru bărbaţi aduc un om paralizat pe o targă. Ei vor ca Iisus
să-l vindece pe prietenul lor. Dar, din cauza mulţimii, nu reuşesc „să-l ducă
până la Iisus” (Marcu 2:4). Cât de
dezamăgiţi trebuie să fie ei! Însă bărbaţii urcă pe acoperişul plat al casei şi
fac o deschizătură, înlăturând câteva ţigle. Apoi coboară în casă targa pe care
se află omul paralizat. Iisus nu se supără că a fost întrerupt. El este foarte
impresionat de credinţa lor şi îi spune paraliticului: „Păcatele îţi sunt
iertate!” (Matei 9:2). Dar poate Iisus
într-adevăr să ierte păcatele? Scribii şi fariseii nu cred acest lucru şi îşi
spun: „De ce vorbeşte omul acesta aşa? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele,
în afară de unul singur, Dumnezeu?” (Marcu 2:7). Cunoscându-le
gândurile, Iisus le spune: „De ce gândiţi aceste lucruri în inimile voastre? Ce
este mai uşor: Să-i zici paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate” sau să
zici: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă”?” (Marcu 2:8, 9). Da, Iisus,
Dumnezeu-Fiul, poate ierta păcatele acestui om. Apoi, Iisus le arată oamenilor,
inclusiv celor care-L condamnă, că are autoritatea de a ierta păcatele pe
pământ. El se întoarce către bărbatul paralizat şi-i porunceşte: „Ridică-te,
ia-ţi targa şi du-te acasă”. Bărbatul face aceasta, ieşind şi ducându-şi targa
în văzul tuturor. Oamenii sunt uluiţi şi-l glorifică pe Dumnezeu, zicând:
„Niciodată n-am mai văzut aşa ceva” (Marcu 2:11, 12). Este demn
de remarcat că Iisus stabileşte o legătură între păcat şi boală, precum şi
între iertarea păcatelor şi sănătatea fizică. Biblia învaţă că Adam, strămoşul
nostru, a păcătuit şi că am moştenit cu toţii boala şi moartea, consecinţe ale
păcatului. Dar, în timpul Împărăției de 1000 de ani, Iisus va ierta păcatele
tuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi-I slujesc. Atunci boala nu va mai
exista (Romani 5:12, 18, 19).
27. Iisus îl cheamă pe Matei
să-l urmeze:
MATEI 9:9-13 MARCU 2:13-17 LUCA 5:27-32.
·
IISUS ÎL
CHEAMĂ PE MATEI, UN ÎNCASATOR DE IMPOZITE;
·
HRISTOS STĂ ÎN
COMPANIA PĂCĂTOŞILOR PENTRU A-I AJUTA:
După ce îl
vindecă pe paralitic, Iisus rămâne o perioadă scurtă în zona Capernaumului,
lângă Marea Galileii. Şi de această dată, mulţimi de oameni vin la Iisus, iar El
începe să-i înveţe. Apoi, plecând mai departe, îl vede pe Matei, numit şi Levi,
stând în locul unde se încasează impozite. Iisus îi face o invitaţie unică,
spunându-i: „Urmează-mă!” (Matei 9:9). Probabil că
Matei cunoaşte într-o oarecare măsură învăţăturile lui Iisus şi lucrările pe
care le-a făcut El în această zonă, aşa cum le-au cunoscut şi Petru, Andrei,
Iacov şi Ioan când au fost chemaţi. La fel ca ei, Matei acceptă imediat
invitaţia. El însuşi descrie în evanghelia sa reacţia pe care a avut-o: „Atunci
el (Matei) s-a ridicat şi l-a urmat (pe Iisus)” (Matei 9:9). Astfel,
Matei renunţă la ocupaţia de încasator de impozite şi devine discipol al lui Iisus.
Mai târziu, poate în semn de apreciere pentru invitaţia deosebită din partea
lui Iisus, Matei dă un ospăţ mare în casa lui. În afară de Iisus şi discipolii
săi, sunt invitaţi unii dintre foştii tovarăşi ai lui Matei, şi ei încasatori
de impozite. Ei încasează impozite pentru autorităţile romane, care nu sunt
agreate de evrei. Aceste impozite includ taxe pentru vasele care intră în port,
taxe de drum pentru caravanele care circulă pe drumurile principale şi impozite
pe produsele de import. Evreii în general îi dispreţuiesc pe încasatorii de
impozite pentru că, deseori, cer mai mulţi bani decât impozitul stabilit. La
ospăţ sunt prezenţi şi păcătoşi, adică oameni despre care se ştie că practică
nelegiuirea (Luca 7:37-39). Văzându-l
pe Iisus la ospăţ cu astfel de oameni, fariseii, care se cred drepţi, îi
întreabă pe discipolii săi: „De ce mănâncă învăţătorul vostru cu încasatorii de
impozite şi cu păcătoşii?” (Matei 9:11). Auzindu-i,
Iisus le răspunde: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. Duceţi-vă
şi învăţaţi ce înseamnă: „Îndurare vreau, nu jertfă!” Pentru că n-am venit să-i
chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:12, 13; Osea 6:6). Fariseii
nu-l consideră pe Iisus învăţător, deşi îl numesc aşa. Însă ei pot învăţa ceva
de la Iisus cu privire la ce este drept. Se pare că Matei a invitat încasatori
de impozite şi păcătoşi la el acasă pentru ca ei să-l poată asculta pe Iisus şi
să fie vindecaţi pe plan spiritual, „căci mulţi dintre ei începuseră să-l
urmeze” (Marcu 2:15). Iisus
doreşte să-i ajute să fie în relaţii bune cu Dumnezeu. Spre deosebire de
fariseii care se consideră drepţi, Iisus nu-i dispreţuieşte pe aceşti oameni.
El are compasiune şi îndurare faţă de ei; Iisus poate fi un medic spiritual
pentru toţi cei care sunt bolnavi spiritualiceşte. În ce fel arată Iisus
compasiune pentru încasatorii de impozite şi pentru păcătoşi? El nu le
tolerează păcatele, ci are aceleaşi sentimente faţă de ei cum a avut şi faţă de
cei care erau bolnavi pe plan fizic. Să ne amintim, de pildă, că El l-a atins
plin de compasiune pe un lepros şi i-a zis: „Vreau. Fii curăţat!” (Matei 8:3). Să arătăm
şi noi compasiune asemenea lui Iisus şi să-i ajutăm pe cei aflaţi în nevoie!
28.
De ce nu postesc discipolii lui Iisus?
MATEI 9:14-17 MARCU 2:18-22 LUCA 5:33-39.
·
DISCIPOLII LUI
IOAN ÎL ÎNTREABĂ PE IiSUS DESPRE POST:
La câtva timp după ce Iisus a participat la
Paştile din anul 30, Ioan Botezătorul a fost aruncat în închisoare. El este şi
acum închis. Ioan voia ca discipolii săi să-l urmeze pe Iisus, dar nu toţi au
făcut aceasta în lunile care au trecut de la întemniţarea sa. Sărbătoarea
Paştelui din 31 se apropie. Unii discipoli ai lui Ioan vin la Iisus şi-L
întreabă: „De ce noi şi fariseii obişnuim să postim, dar discipolii tăi nu
postesc?” (Matei 9:14). Pentru
farisei, postul este un obicei religios. Mai târziu, Iisus chiar a făcut o
ilustrare în care un fariseu îşi scoate în evidenţă propria dreptate,
rugându-se astfel: „O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca
ceilalţi . . . Eu postesc de două ori pe săptămână” (Luca 18:11, 12). Probabil şi
pentru discipolii lui Ioan postul este un obicei. Sau poate că ei postesc
pentru a-şi exprima părerea de rău că Ioan este închis. De asemenea, cei care
îi observă pe discipolii lui Isus se întreabă de ce aceştia nu postesc,
alăturându-li-se, poate, celor care îşi exprimă astfel regretul pentru ce i s-a
întâmplat lui Ioan. Iisus le răspunde dând un exemplu: „Au prietenii mirelui
motiv să jelească atâta timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când
mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti” (Matei 9:15). Ioan însuşi
a spus despre Iisus că este mire (Ioan 3:28, 29). Astfel, cât
timp Iisus se află în mijlocul lor, discipolii săi nu postesc. Mai târziu, când
Iisus îşi va da viaţa, discipolii vor fi profund îndureraţi şi nu vor dori să
mănânce. Însă cât de diferit vor sta lucrurile când Iisus va învia! Atunci nu
vor mai avea motiv să postească. În continuare, Iisus face două ilustrări: „Nimeni
nu coase la un veşmânt vechi un petic de stofă nebăgat la apă, fiindcă peticul
ar trage din veşmânt şi ruptura s-ar face mai rea. Nici nu se pune vin nou în
burdufuri vechi. Dacă se pune, burdufurile se sparg, vinul se varsă şi
burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi” (Matei 9:16, 17). Ce vrea Iisus
să spună? El îi ajută pe discipolii lui Ioan Botezătorul să înţeleagă că nimeni
nu ar trebui să se aştepte ca cei care-l urmează pe Iisus să respecte practici
vechi din iudaism, precum postul. Iisus nu a venit să îmbunătăţească sau să
perpetueze un mod de închinare învechit şi corupt, un întreg sistem care este
pe punctul de a fi înlăturat. Închinarea pe care o promovează Iisus nu trebuie
să se conformeze iudaismului practicat în aceste timpuri, în care există multe
tradiţii omeneşti. Nu, El nu încearcă să pună un petic nou la o haină veche sau
să pună vin nou în burdufuri vechi şi rigide.
SUPLIMENTAR:
ILUSTRĂRI DESPRE POST:
Iisus a folosit o ilustrare despre cusut, uşor de înţeles pentru
ascultătorii Săi. Dacă un petic de stofă nou, nebăgat la apă este cusut la un
veşmânt vechi, când acesta este spălat, peticul intră la apă şi trage din
veşmânt, rupându-l. În mod asemănător,
vinul se păstra uneori în burdufuri făcute din pielea animalelor. Odată cu
trecerea timpului, pielea îşi pierdea elasticitatea, devenind mai rigidă. Era
riscant să pui vin nou în astfel de burdufuri. Vinul nou putea să continue să
fermenteze, exercitând presiune asupra burdufului, iar burduful vechi putea
plesni.
29.
Se pot face lucrări bune în sabat?
·
IISUS PREDICĂ
ÎN IUDEEA;
·
VINDECĂ UN OM
BOLNAV LA UN BAZIN:
Iisus a
făcut multe lucruri pe parcursul amplului său serviciu în Galileea. Însă, când
a spus: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre împărăția lui
Dumnezeu”, Iisus nu s-a referit doar la ţinutul Galileii. Astfel, El merge „să
predice în sinagogile din Iudeea” (Luca 4:43, 44). Este de
aşteptat să se întâmple aşa, deoarece, fiind primăvară, la Ierusalim va avea
loc în curând o sărbătoare. În comparaţie cu ceea ce putem citi despre
serviciul lui Iisus în Galileea, evangheliile conţin puţine detalii despre
activitatea Sa în Iudeea. Chiar dacă majoritatea oamenilor din Iudeea rămân
indiferenţi la mesajul Său, Iisus continuă să predice cu zel şi să facă lucrări
bune oriunde se află. Nu mai este mult şi Iisus va merge la Ierusalim, cel mai
important oraş al Iudeii, pentru sărbătoarea Paştelui din anul 31. În locul
aglomerat de lângă poarta oilor este un bazin mare, cu colonade, numit Betzata.
Mulţi bolnavi, orbi şi şchiopi vin la acest bazin întrucât se crede că oamenii
care intră în el când se tulbură apa pot fi vindecaţi. Este sabat. Iisus vede
la bazin un om care este bolnav de 38 de ani şi îl întreabă: „Vrei să te
însănătoşeşti?”. Bărbatul îi răspunde: „Domnule, n-am pe nimeni să mă pună în
bazin când se tulbură apa. Până vin eu, coboară altul înaintea mea” (Ioan 5:6, 7). Atunci Iisus
spune ceva ce, cu siguranţă, îl surprinde pe bărbat, ca de altfel pe oricine ar
auzi aceasta: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” (Ioan 5:8). Omul face
exact acest lucru. Fiind acum vindecat, el îşi ia targa şi începe să umble. În
loc să se bucure pentru lucrul uimitor care s-a întâmplat, iudeii se grăbesc
să-l judece pe bărbat şi îi spun: „Este sabat şi nu-ţi este permis să duci
targa”. Bărbatul le răspunde: „Cel care m-a însănătoşit mi-a zis: Ia-ţi targa
şi umblă!” (Ioan 5:10, 11). Aceşti
iudei condamnă un om care a vindecat pe cineva în sabat. „Cine este omul care
ţi-a zis: Ia-ţi targa şi umblă?”, vor ei să ştie. Iudeii întreabă aceasta
deoarece „Iisus a plecat de acolo”, iar omul vindecat nu-i ştie numele (Ioan 5:12, 13). Dar îl va
vedea din nou. Mai târziu, în timp ce se află la templu, se întâlneşte cu Iisus
şi află cine este cel care l-a vindecat la bazin. Omul îi găseşte pe iudeii
care au întrebat cine l-a însănătoşit şi le spune că Iisus a înfăptuit
miracolul. Aflând aceasta, iudeii merg la Iisus. Dar ce urmăresc ei? Vor să
ştie cum a putut Iisus să facă astfel de lucruri minunate? Nu, ci vor să-l
condamne pentru că a făcut lucruri bune în sabat. Ba mai mult, ei încep să-l
persecute.
30. Relaţia lui Iisus cu Tatăl Său:
·
DUMNEZEU ESTE TATĂL LUI IISUS;
·
IISUS VORBEŞTE DESPRE SPERANŢA ÎNVIERII:
Când unii iudei îl acuză că a încălcat sabatul vindecând un om, Iisus le răspunde: „Tatăl Meu a lucrat fără încetare până acum şi Eu lucrez fără încetare” (Ioan 5:17). Iisus nu încalcă legea lui Dumnezeu referitoare la sabat prin ceea ce face. Lucrarea Sa de predicare şi vindecările Sale sunt o reflectare a lucrărilor bune ale lui Dumnezeu. Prin urmare, Iisus continuă să facă binele în fiecare zi. Răspunsul dat de Iisus îi înfurie însă şi mai mult pe acuzatorii Săi, iar aceştia caută să-L ucidă. De ce reacţionează astfel? Ei consideră în mod greşit că Iisus încalcă sabatul vindecându-i pe oameni. În plus, se irită când îl aud spunând că este Fiul lui Dumnezeu. În opinia lor, afirmaţia lui Iisus este o blasfemie, pentru că El se făcea egal cu Dumnezeu-Tatăl. Totuşi, Iisus nu se lasă intimidat şi le vorbeşte în continuare despre relaţia Sa privilegiată cu Dumnezeu. „Tatăl îl iubește pentru Fiul”, spune El, „şi Îi arată toate lucrurile pe care Le face” (Ioan 5:20). Tatăl este Cel care dă viaţă şi a demonstrat aceasta în trecut dându-le unor oameni puterea de a învia morţi. Iisus continuă: „Aşa cum Tatăl scoală morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul le dă viaţă celor cărora vrea” (Ioan 5:21). Ce speranţă frumoasă exprimă aceste cuvinte! Mai mult, Iisus spune: „Cine aude cuvântul Meu şi îl crede pe Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24). Biblia nu specifică dacă, până atunci, Iisus a înviat literalmente pe cineva, însă El le spune acuzatorilor Săi că astfel de învieri vor avea loc: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Său şi vor ieşi afară” (Ioan 5:28, 29). Deşi are un rol deosebit, Iisus, cu Dumnezeu-Fiul întrupat, spune clar că îi este subordonat lui Dumnezeu-Tatăl: „Eu nu pot face nimic de la mine. Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5:30). Totuşi, Iisus descrie rolul esenţial pe care îl are El însuşi în scopul lui Dumnezeu-Tatăl, ceea ce nu a mai făcut niciodată în mod public. Dar acuzatorii Săi nu au doar mărturia Lui în această privinţă. „Voi aţi trimis oameni la Ioan (Botezătorul)”, le aminteşte Iisus, „iar el a depus mărturie despre adevăr” (Ioan 5:33). Probabil, acuzatorii lui Iisus au auzit că, în urmă cu aproximativ doi ani, Ioan le vorbise conducătorilor religioşi iudei despre Cel care avea să vină după el, care a fost numit „Profetul” şi „Hristosul” (Ioan 1:20-25). Amintindu-le de consideraţia pe care au avut-o cândva faţă de Ioan, aflat acum în închisoare, Iisus le zice: „Voi aţi vrut, pentru un timp scurt, să vă bucuraţi mult la lumina lui” (Ioan 5:35). Totuşi, El le spune că există o mărturie şi mai importantă decât a lui Ioan Botezătorul. „Lucrările acestea pe care le fac Eu (inclusiv vindecarea pe care tocmai a înfăptuit-o) depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis.” Iisus continuă: „Şi Tatăl care M-a trimis a depus El Însuşi mărturie despre Mine” (Ioan 5:36, 37). De pildă, Dumnezeu-Tatăl a depus mărturie despre Iisus la botezul acestuia (Matei 3:17). Într-adevăr, acuzatorii lui Iisus nu au nicio scuză pentru că Îl resping. Scripturile, pe care ei pretind că le cercetează, depun mărturie despre El. „Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine”, spune Iisus în încheiere, „fiindcă el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?” (Ioan 5:46, 47).
*va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu