IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a șasea).

IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a șasea).

25. Iisus manifestă compasiune faţă de un lepros:

MATEI 8:1-4 MARCU 1:40-45 LUCA 5:12-16.

·                     IISUS VINDECĂ UN LEPROS:

  Iisus, însoţit de cei patru discipoli ai săi, predică „în sinagogi, în toată Galileea”, astfel că vestea despre lucrurile minunate pe care le face el se răspândeşte pretutindeni, ajungând şi într-un oraş unde locuieşte un om bolnav de lepră (Marcu 1:39). Medicul Luca spune despre el că este „plin de lepră” (Luca 5:12). În stadiu avansat, această boală cumplită desfigurează treptat diferite părţi ale corpului. Aşadar, acest lepros se află într-o stare deplorabilă. El trebuie să locuiască izolat de ceilalţi. În plus, când se află în preajma oamenilor, trebuie să strige: „Necurat, necurat!” pentru ca aceştia să nu se apropie prea mult de el, riscând să se îmbolnăvească (Leviticul 13:45, 46). Însă ce face leprosul? El se apropie de Iisus, cade cu faţa la pământ şi-l imploră: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” (Matei 8:2). Câtă credinţă are acest bărbat în Iisus! Şi cât de vrednic de milă arată din cauza bolii sale! Cum reacţionează Iisus? Tu ce ai fi făcut dacă ai fi fost acolo? Plin de compasiune, Iisus îşi întinde mâna şi îl atinge pe bărbat. El îi spune: „Vreau. Fii curăţat!” (Matei 8:3). Chiar dacă unora li se pare greu de crezut, lepra dispare imediat.V-ar plăcea să fiţi conduşi de un împărat care să aibă compasiune asemenea lui Iisus şi să fie la fel de capabil ca el? Modul în care Iisus s-a purtat cu acest lepros constituie o asigurare că, atunci când el va fi Împărat peste întregul pământ, următoarea profeţie biblică se va împlini: „El va avea milă de cel de condiţie umilă şi de sărac, va salva sufletele săracilor” (Psalmul 72:13 - T.M.). Da, atunci Iisus va face ce îşi doreşte, îi va ajuta pe toţi cei aflaţi în suferinţă.

  Chiar şi înainte de vindecarea acestui lepros, acțiunile lui Iisus au atras atenţia oamenilor. Cu siguranţă, oamenii vor auzi şi de această vindecare extraordinară. Iisus însă nu vrea ca ei să creadă în El doar pe baza a ceea ce aud de la alţii. Iisus cunoaşte profeţia potrivit căreia El „nu va face să i se audă vocea pe stradă”, adică nu va căuta să iasă în evidenţă (Isaia 42:1, 2). De aceea, îi porunceşte leprosului pe care l-a vindecat: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi oferă darul pe care l-a stabilit Moise” (Matei 8:4). Însă, aşa cum ne putem imagina, bărbatul este atât de fericit că a fost vindecat, încât nu poate să nu le spună şi altora ce i s-a întâmplat. El răspândeşte vestea peste tot, ceea ce trezeşte şi mai mult interesul şi curiozitatea oamenilor. Iisus chiar ajunge în situaţia de a nu mai putea intra în niciun oraş decât pe ascuns. Prin urmare, un timp, el stă în afara oraşelor, în locuri retrase. Totuşi, oameni din toate părţile vin la el ca să fie învăţaţi şi vindecaţi.

 

26. „Păcatele îţi sunt iertate!”

MATEI 9:1-8 MARCU 2:1-12 LUCA 5:17-26.

·                     IISUS ÎI IARTĂ UNUI OM PARALIZAT PĂCATELE ŞI ÎL VINDECĂ:

  Oameni de pretutindeni au auzit de Iisus. Mulţi merg chiar în locuri izolate pentru a-L asculta predicând şi pentru a vedea lucrările sale minunate. Însă, după câteva zile, El se întoarce la Capernaum, centrul activităţii sale. Vestea despre întoarcerea sa se răspândeşte repede în acest oraş de lângă Marea Galileii. Drept urmare, mulţi vin la casa în care stă. Unii sunt farisei şi învăţători ai Legii veniţi din tot ţinutul Galileii şi al Iudeii, inclusiv din Ierusalim. „Se strâng mulţi oameni, atât de mulţi, că nu mai este loc nici chiar lângă uşă, iar el începe să le spună cuvântul.” (Marcu 2:2). În aceste împrejurări se va întâmpla ceva cu totul remarcabil, ceva ce ne ajută să înţelegem că Iisus are puterea de a înlătura cauza suferinţei şi de a-i însănătoşi pe toţi cei pe care doreşte El. În timp ce Iisus predică în casa plină de oameni, patru bărbaţi aduc un om paralizat pe o targă. Ei vor ca Iisus să-l vindece pe prietenul lor. Dar, din cauza mulţimii, nu reuşesc „să-l ducă până la Iisus” (Marcu 2:4). Cât de dezamăgiţi trebuie să fie ei! Însă bărbaţii urcă pe acoperişul plat al casei şi fac o deschizătură, înlăturând câteva ţigle. Apoi coboară în casă targa pe care se află omul paralizat. Iisus nu se supără că a fost întrerupt. El este foarte impresionat de credinţa lor şi îi spune paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate!” (Matei 9:2). Dar poate Iisus într-adevăr să ierte păcatele? Scribii şi fariseii nu cred acest lucru şi îşi spun: „De ce vorbeşte omul acesta aşa? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?” (Marcu 2:7). Cunoscându-le gândurile, Iisus le spune: „De ce gândiţi aceste lucruri în inimile voastre? Ce este mai uşor: Să-i zici paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate” sau să zici: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă”?” (Marcu 2:8, 9). Da, Iisus, Dumnezeu-Fiul, poate ierta păcatele acestui om. Apoi, Iisus le arată oamenilor, inclusiv celor care-L condamnă, că are autoritatea de a ierta păcatele pe pământ. El se întoarce către bărbatul paralizat şi-i porunceşte: „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă”. Bărbatul face aceasta, ieşind şi ducându-şi targa în văzul tuturor. Oamenii sunt uluiţi şi-l glorifică pe Dumnezeu, zicând: „Niciodată n-am mai văzut aşa ceva” (Marcu 2:11, 12). Este demn de remarcat că Iisus stabileşte o legătură între păcat şi boală, precum şi între iertarea păcatelor şi sănătatea fizică. Biblia învaţă că Adam, strămoşul nostru, a păcătuit şi că am moştenit cu toţii boala şi moartea, consecinţe ale păcatului. Dar, în timpul Împărăției de 1000 de ani, Iisus va ierta păcatele tuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi-I slujesc. Atunci boala nu va mai exista (Romani 5:12, 18, 19).

27. Iisus îl cheamă pe Matei să-l urmeze:

MATEI 9:9-13 MARCU 2:13-17 LUCA 5:27-32.

·                     IISUS ÎL CHEAMĂ PE MATEI, UN ÎNCASATOR DE IMPOZITE;

·                     HRISTOS STĂ ÎN COMPANIA PĂCĂTOŞILOR PENTRU A-I AJUTA:

  După ce îl vindecă pe paralitic, Iisus rămâne o perioadă scurtă în zona Capernaumului, lângă Marea Galileii. Şi de această dată, mulţimi de oameni vin la Iisus, iar El începe să-i înveţe. Apoi, plecând mai departe, îl vede pe Matei, numit şi Levi, stând în locul unde se încasează impozite. Iisus îi face o invitaţie unică, spunându-i: „Urmează-mă!” (Matei 9:9). Probabil că Matei cunoaşte într-o oarecare măsură învăţăturile lui Iisus şi lucrările pe care le-a făcut El în această zonă, aşa cum le-au cunoscut şi Petru, Andrei, Iacov şi Ioan când au fost chemaţi. La fel ca ei, Matei acceptă imediat invitaţia. El însuşi descrie în evanghelia sa reacţia pe care a avut-o: „Atunci el (Matei) s-a ridicat şi l-a urmat (pe Iisus)” (Matei 9:9). Astfel, Matei renunţă la ocupaţia de încasator de impozite şi devine discipol al lui Iisus. Mai târziu, poate în semn de apreciere pentru invitaţia deosebită din partea lui Iisus, Matei dă un ospăţ mare în casa lui. În afară de Iisus şi discipolii săi, sunt invitaţi unii dintre foştii tovarăşi ai lui Matei, şi ei încasatori de impozite. Ei încasează impozite pentru autorităţile romane, care nu sunt agreate de evrei. Aceste impozite includ taxe pentru vasele care intră în port, taxe de drum pentru caravanele care circulă pe drumurile principale şi impozite pe produsele de import. Evreii în general îi dispreţuiesc pe încasatorii de impozite pentru că, deseori, cer mai mulţi bani decât impozitul stabilit. La ospăţ sunt prezenţi şi păcătoşi, adică oameni despre care se ştie că practică nelegiuirea (Luca 7:37-39). Văzându-l pe Iisus la ospăţ cu astfel de oameni, fariseii, care se cred drepţi, îi întreabă pe discipolii săi: „De ce mănâncă învăţătorul vostru cu încasatorii de impozite şi cu păcătoşii?” (Matei 9:11). Auzindu-i, Iisus le răspunde: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: „Îndurare vreau, nu jertfă!” Pentru că n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:12, 13; Osea 6:6). Fariseii nu-l consideră pe Iisus învăţător, deşi îl numesc aşa. Însă ei pot învăţa ceva de la Iisus cu privire la ce este drept. Se pare că Matei a invitat încasatori de impozite şi păcătoşi la el acasă pentru ca ei să-l poată asculta pe Iisus şi să fie vindecaţi pe plan spiritual, „căci mulţi dintre ei începuseră să-l urmeze” (Marcu 2:15). Iisus doreşte să-i ajute să fie în relaţii bune cu Dumnezeu. Spre deosebire de fariseii care se consideră drepţi, Iisus nu-i dispreţuieşte pe aceşti oameni. El are compasiune şi îndurare faţă de ei; Iisus poate fi un medic spiritual pentru toţi cei care sunt bolnavi spiritualiceşte. În ce fel arată Iisus compasiune pentru încasatorii de impozite şi pentru păcătoşi? El nu le tolerează păcatele, ci are aceleaşi sentimente faţă de ei cum a avut şi faţă de cei care erau bolnavi pe plan fizic. Să ne amintim, de pildă, că El l-a atins plin de compasiune pe un lepros şi i-a zis: „Vreau. Fii curăţat!” (Matei 8:3). Să arătăm şi noi compasiune asemenea lui Iisus şi să-i ajutăm pe cei aflaţi în nevoie!

 

28. De ce nu postesc discipolii lui Iisus?

MATEI 9:14-17 MARCU 2:18-22 LUCA 5:33-39.

·                     DISCIPOLII LUI IOAN ÎL ÎNTREABĂ PE IiSUS DESPRE POST:

  La câtva timp după ce Iisus a participat la Paştile din anul 30, Ioan Botezătorul a fost aruncat în închisoare. El este şi acum închis. Ioan voia ca discipolii săi să-l urmeze pe Iisus, dar nu toţi au făcut aceasta în lunile care au trecut de la întemniţarea sa. Sărbătoarea Paştelui din 31  se apropie. Unii discipoli ai lui Ioan vin la Iisus şi-L întreabă: „De ce noi şi fariseii obişnuim să postim, dar discipolii tăi nu postesc?” (Matei 9:14). Pentru farisei, postul este un obicei religios. Mai târziu, Iisus chiar a făcut o ilustrare în care un fariseu îşi scoate în evidenţă propria dreptate, rugându-se astfel: „O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi . . . Eu postesc de două ori pe săptămână” (Luca 18:11, 12). Probabil şi pentru discipolii lui Ioan postul este un obicei. Sau poate că ei postesc pentru a-şi exprima părerea de rău că Ioan este închis. De asemenea, cei care îi observă pe discipolii lui Isus se întreabă de ce aceştia nu postesc, alăturându-li-se, poate, celor care îşi exprimă astfel regretul pentru ce i s-a întâmplat lui Ioan. Iisus le răspunde dând un exemplu: „Au prietenii mirelui motiv să jelească atâta timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti” (Matei 9:15). Ioan însuşi a spus despre Iisus că este mire (Ioan 3:28, 29). Astfel, cât timp Iisus se află în mijlocul lor, discipolii săi nu postesc. Mai târziu, când Iisus îşi va da viaţa, discipolii vor fi profund îndureraţi şi nu vor dori să mănânce. Însă cât de diferit vor sta lucrurile când Iisus va învia! Atunci nu vor mai avea motiv să postească. În continuare, Iisus face două ilustrări: „Nimeni nu coase la un veşmânt vechi un petic de stofă nebăgat la apă, fiindcă peticul ar trage din veşmânt şi ruptura s-ar face mai rea. Nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă se pune, burdufurile se sparg, vinul se varsă şi burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi” (Matei 9:16, 17). Ce vrea Iisus să spună? El îi ajută pe discipolii lui Ioan Botezătorul să înţeleagă că nimeni nu ar trebui să se aştepte ca cei care-l urmează pe Iisus să respecte practici vechi din iudaism, precum postul. Iisus nu a venit să îmbunătăţească sau să perpetueze un mod de închinare învechit şi corupt, un întreg sistem care este pe punctul de a fi înlăturat. Închinarea pe care o promovează Iisus nu trebuie să se conformeze iudaismului practicat în aceste timpuri, în care există multe tradiţii omeneşti. Nu, El nu încearcă să pună un petic nou la o haină veche sau să pună vin nou în burdufuri vechi şi rigide.

SUPLIMENTAR: ILUSTRĂRI DESPRE POST:  Iisus a folosit o ilustrare despre cusut, uşor de înţeles pentru ascultătorii Săi. Dacă un petic de stofă nou, nebăgat la apă este cusut la un veşmânt vechi, când acesta este spălat, peticul intră la apă şi trage din veşmânt, rupându-l. În mod asemănător, vinul se păstra uneori în burdufuri făcute din pielea animalelor. Odată cu trecerea timpului, pielea îşi pierdea elasticitatea, devenind mai rigidă. Era riscant să pui vin nou în astfel de burdufuri. Vinul nou putea să continue să fermenteze, exercitând presiune asupra burdufului, iar burduful vechi putea plesni.

29. Se pot face lucrări bune în sabat?

IOAN 5:1-16.

·                     IISUS PREDICĂ ÎN IUDEEA;

·                     VINDECĂ UN OM BOLNAV LA UN BAZIN:

  Iisus a făcut multe lucruri pe parcursul amplului său serviciu în Galileea. Însă, când a spus: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre împărăția lui Dumnezeu”, Iisus nu s-a referit doar la ţinutul Galileii. Astfel, El merge „să predice în sinagogile din Iudeea” (Luca 4:43, 44). Este de aşteptat să se întâmple aşa, deoarece, fiind primăvară, la Ierusalim va avea loc în curând o sărbătoare. În comparaţie cu ceea ce putem citi despre serviciul lui Iisus în Galileea, evangheliile conţin puţine detalii despre activitatea Sa în Iudeea. Chiar dacă majoritatea oamenilor din Iudeea rămân indiferenţi la mesajul Său, Iisus continuă să predice cu zel şi să facă lucrări bune oriunde se află. Nu mai este mult şi Iisus va merge la Ierusalim, cel mai important oraş al Iudeii, pentru sărbătoarea Paştelui din anul 31. În locul aglomerat de lângă poarta oilor este un bazin mare, cu colonade, numit Betzata. Mulţi bolnavi, orbi şi şchiopi vin la acest bazin întrucât se crede că oamenii care intră în el când se tulbură apa pot fi vindecaţi. Este sabat. Iisus vede la bazin un om care este bolnav de 38 de ani şi îl întreabă: „Vrei să te însănătoşeşti?”. Bărbatul îi răspunde: „Domnule, n-am pe nimeni să mă pună în bazin când se tulbură apa. Până vin eu, coboară altul înaintea mea” (Ioan 5:6, 7). Atunci Iisus spune ceva ce, cu siguranţă, îl surprinde pe bărbat, ca de altfel pe oricine ar auzi aceasta: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” (Ioan 5:8). Omul face exact acest lucru. Fiind acum vindecat, el îşi ia targa şi începe să umble. În loc să se bucure pentru lucrul uimitor care s-a întâmplat, iudeii se grăbesc să-l judece pe bărbat şi îi spun: „Este sabat şi nu-ţi este permis să duci targa”. Bărbatul le răspunde: „Cel care m-a însănătoşit mi-a zis: Ia-ţi targa şi umblă!” (Ioan 5:10, 11). Aceşti iudei condamnă un om care a vindecat pe cineva în sabat. „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi targa şi umblă?”, vor ei să ştie. Iudeii întreabă aceasta deoarece „Iisus a plecat de acolo”, iar omul vindecat nu-i ştie numele (Ioan 5:12, 13). Dar îl va vedea din nou. Mai târziu, în timp ce se află la templu, se întâlneşte cu Iisus şi află cine este cel care l-a vindecat la bazin. Omul îi găseşte pe iudeii care au întrebat cine l-a însănătoşit şi le spune că Iisus a înfăptuit miracolul. Aflând aceasta, iudeii merg la Iisus. Dar ce urmăresc ei? Vor să ştie cum a putut Iisus să facă astfel de lucruri minunate? Nu, ci vor să-l condamne pentru că a făcut lucruri bune în sabat. Ba mai mult, ei încep să-l persecute.

 

30. Relaţia lui Iisus cu Tatăl Său:

IOAN 5:17-47.

·                     DUMNEZEU ESTE TATĂL LUI IISUS;

·                     IISUS VORBEŞTE DESPRE SPERANŢA ÎNVIERII:

  Când unii iudei îl acuză că a încălcat sabatul vindecând un om, Iisus le răspunde: „Tatăl Meu a lucrat fără încetare până acum şi Eu lucrez fără încetare” (Ioan 5:17). Iisus nu încalcă legea lui Dumnezeu referitoare la sabat prin ceea ce face. Lucrarea Sa de predicare şi vindecările Sale sunt o reflectare a lucrărilor bune ale lui Dumnezeu. Prin urmare, Iisus continuă să facă binele în fiecare zi. Răspunsul dat de Iisus îi înfurie însă şi mai mult pe acuzatorii Săi, iar aceştia caută să-L ucidă. De ce reacţionează astfel? Ei consideră în mod greşit că Iisus încalcă sabatul vindecându-i pe oameni. În plus, se irită când îl aud spunând că este Fiul lui Dumnezeu. În opinia lor, afirmaţia lui Iisus este o blasfemie, pentru că El se făcea egal cu Dumnezeu-Tatăl. Totuşi, Iisus nu se lasă intimidat şi le vorbeşte în continuare despre relaţia Sa privilegiată cu Dumnezeu. „Tatăl îl iubește pentru Fiul”, spune El, „şi Îi arată toate lucrurile pe care Le face” (Ioan 5:20). Tatăl este Cel care dă viaţă şi a demonstrat aceasta în trecut dându-le unor oameni puterea de a învia morţi. Iisus continuă: „Aşa cum Tatăl scoală morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul le dă viaţă celor cărora vrea” (Ioan 5:21). Ce speranţă frumoasă exprimă aceste cuvinte! Mai mult, Iisus spune: „Cine aude cuvântul Meu şi îl crede pe Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24). Biblia nu specifică dacă, până atunci, Iisus a înviat literalmente pe cineva, însă El le spune acuzatorilor Săi că astfel de învieri vor avea loc: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Său şi vor ieşi afară” (Ioan 5:28, 29). Deşi are un rol deosebit, Iisus, cu Dumnezeu-Fiul întrupat, spune clar că îi este subordonat lui Dumnezeu-Tatăl: „Eu nu pot face nimic de la mine. Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5:30). Totuşi, Iisus descrie rolul esenţial pe care îl are El însuşi în scopul lui Dumnezeu-Tatăl, ceea ce nu a mai făcut niciodată în mod public. Dar acuzatorii Săi nu au doar mărturia Lui în această privinţă. „Voi aţi trimis oameni la Ioan (Botezătorul)”, le aminteşte Iisus, „iar el a depus mărturie despre adevăr” (Ioan 5:33). Probabil, acuzatorii lui Iisus au auzit că, în urmă cu aproximativ doi ani, Ioan le vorbise conducătorilor religioşi iudei despre Cel care avea să vină după el, care a fost numit „Profetul” şi „Hristosul” (Ioan 1:20-25). Amintindu-le de consideraţia pe care au avut-o cândva faţă de Ioan, aflat acum în închisoare, Iisus le zice: „Voi aţi vrut, pentru un timp scurt, să vă bucuraţi mult la lumina lui” (Ioan 5:35). Totuşi, El le spune că există o mărturie şi mai importantă decât a lui Ioan Botezătorul. „Lucrările acestea pe care le fac Eu (inclusiv vindecarea pe care tocmai a înfăptuit-o) depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis.” Iisus continuă: „Şi Tatăl care M-a trimis a depus El Însuşi mărturie despre Mine” (Ioan 5:36, 37). De pildă, Dumnezeu-Tatăl a depus mărturie despre Iisus la botezul acestuia (Matei 3:17). Într-adevăr, acuzatorii lui Iisus nu au nicio scuză pentru că Îl resping. Scripturile, pe care ei pretind că le cercetează, depun mărturie despre El. „Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine”, spune Iisus în încheiere, „fiindcă el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?” (Ioan 5:46, 47). 

*va urma.