IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a zecea).

 

IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a zecea)

46. A atins veşmântul lui Iisus şi s-a vindecat:

MATEI 9:18-22, MARCU 5:21-34, LUCA 8:40-48:

O FEMEIE CARE ATINGE VEŞMÂNTUL LUI IISUS ESTE VINDECATĂ:

 Vestea întoarcerii lui Iisus din Decapole se răspândeşte printre evreii care locuiesc pe ţărmul nord-vestic al Mării Galileii. Probabil, mulţi au aflat că, în urmă cu puţin timp, când s-a iscat o furtună pe mare, Iisus a liniştit vântul şi apele învolburate, iar unii poate că au auzit că i-a vindecat pe bărbaţii posedaţi de demoni. Astfel, „o mare mulţime” se adună lângă mare, probabil în zona Capernaumului, pentru a-l întâmpina pe Iisus (Marcu 5:21). Când Iisus coboară din barcă, oamenii sunt nerăbdători să vadă ce va mai face el. Unul dintre cei dornici să-l vadă pe Iisus este Iair, un conducîtor al unei sinagogi, poate al celei din Capernaum. El cade la picioarele lui Iisus şi-l imploră de mai multe ori: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino, te rog, şi pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască.” (Marcu 5:23). Cum va reacţiona Iisus la cererea stăruitoare a lui Iair de a o ajuta pe unica şi scumpa lui fiică, în vârstă de numai 12 ani? (Luca 8:42). În drum spre casa lui Iair, Iisus este pus în faţa altei situaţii emoţionante. Mulţi dintre oamenii care îl însoţesc pe Iisus sunt entuziasmaţi la gândul că s-ar putea să-l vadă înfăptuind din nou un miracol. Însă o femeie din mulţime nu se poate gândi decât la problema ei gravă de sănătate. De 12 ani, această evreică suferă de o scurgere de sânge. Ea a mers la mulţi doctori, cheltuindu-şi toţi banii pe tratamentele recomandate de ei. Dar nimic nu a dat rezultate. „Ba chiar îi este mai rău.” (Marcu 5:26). Ne putem da seama că boala ei o face să se simtă nu doar slăbită, ci şi ruşinată şi umilită. În general, unei persoane nu îi este uşor să vorbească deschis despre o astfel de problemă de sănătate. Mai mult, sub Legea mozaică, o scurgere de sânge o face pe o femeie necurată din punct de vedere ceremonial. Oricine se atinge de ea sau de veşmintele ei pătate de sânge trebuie să se spele, fiind necurat până seara (Leviticul 15:25-27). Această femeie „a auzit ce se spunea despre Iisus” şi a venit să-l caute. Întrucât este necurată, femeia încearcă să treacă prin mulţime fără să atragă atenţia, zicându-şi: „Dacă îi voi atinge fie şi numai veşmintele, mă voi vindeca”. Când îi atinge franjurii veşmântului, ea simte imediat că scurgerea de sânge i se opreşte. A fost „vindecată de boala ei chinuitoare” (Marcu 5:27-29). Atunci Iisus spune: „Cine m-a atins?”. Să ne gândim ce trebuie să fi simţit femeia la auzul acestor cuvinte. Petru îi spune lui Iisus pe un ton reprobator: „Mulţimile te împresoară şi te înghesuie”. Prin urmare, de ce întreabă Iisus: „Cine m-a atins?”. El explică: „Cineva m-a atins, căci am simţit că din mine a ieşit o putere.” (Luca 8:45, 46). Dându-şi seama că ceea ce a făcut nu a trecut neobservat, femeia se înspăimântă şi cade tremurând la picioarele lui Iisus. În faţa tuturor, ea spune adevărul despre boala ei şi mărturiseşte că tocmai a fost vindecată. Iisus îi zice cu bunătate: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare.” (Marcu 5:34). Cu siguranţă, Cel pe care Dumnezeu-Tatăl l-a ales să domnească peste pământ este plin de bunătate şi compasiune. El nu doar că înţelege durerea oamenilor, dar are şi puterea de a-i ajuta!

47. O fetiţă este readusă la viaţă:

MATEI 9:18, 23-26 MARCU 5:22-24, 35-43 LUCA 8:40-42, 49-56:

IISUS O ÎNVIE PE FIICA LUI IAIR:

 Iair vede că femeia care a avut o scurgere de sânge a fost vindecată de Iisus. Cu siguranţă, Iisus o poate ajuta şi pe fiica lui, deşi Iair se gândeşte că ea „trebuie să fi murit deja” (Matei 9:18). Dar mai poate fi ea ajutată? În timp ce Iisus încă vorbeşte cu femeia pe care a vindecat-o, câţiva bărbaţi din casa lui Iair vin şi îi spun acestuia: „Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe învăţător?” (Marcu 5:35). Ce veste îngrozitoare! Acest bărbat, foarte respectat în comunitate şi influent, este acum complet neputincios. Singura lui fiică a murit. Dar, auzind vestea, Iisus se întoarce spre Iair şi îi spune pe un ton încurajator: „Nu te teme! Ai credinţă numai!” (Marcu 5:36). Apoi Iisus îl însoţeşte pe Iair la casa acestuia. Oamenii adunaţi aici sunt cuprinşi de o mare tulburare. Ei plâng, jelesc şi se lovesc în piept de durere. Iisus intră în casă şi face următoarea afirmaţie surprinzătoare: „Copila n-a murit, ci doarme!” (Marcu 5:39). Când îl aud, oamenii încep să râdă. Ei ştiu că fetiţa este moartă. Însă, folosindu-se de puterea Sa dumnezeiască, Iisus le va arăta că oamenii pot fi readuşi la viaţă, aşa cum pot fi treziţi dintr-un somn adânc. Iisus îi trimite afară pe toţi, cu excepţia lui Petru, a lui Iacov, a lui Ioan şi a părinţilor fetiţei. Iisus îi ia cu el pe cei cinci şi intră unde este copila. Luând-o de mână, el spune: „Talita cumi, care, tradus, înseamnă: Fetiţo, îţi zic: Scoală-te!” (Marcu 5:41). Fetiţa se ridică imediat şi începe să umble. Imaginează-ţi bucuria fără margini pe care o simt Iair şi soţia lui când văd aceasta! Ca o dovadă în plus că fetiţa este vie, Iisus spune să i se dea ceva să mănânce. În ocazii anterioare, Iisus le-a poruncit celor pe care i-a vindecat să nu facă public miracolul. El le cere acelaşi lucru şi părinţilor fetiţei. Însă atât părinţii, cât şi alţii răspândesc vestea „în toată regiunea aceea” (Matei 9:26). Dacă o persoană dragă ţie ar învia, n-ai vorbi şi tu cu entuziasm despre acest lucru? Învierea fiicei lui Iair este a doua înviere consemnată în Scripturi pe care a făcut-o Iisus.

48. Face miracole, dar este respins chiar în Nazaret:

MATEI 9:27-34; 13:54-58 MARCU 6:1-6:

IISUS ÎI VINDECĂ PE ORBI ŞI PE MUŢI; OAMENII DIN NAZARET ÎL RESPING:

 Iisus a avut o zi plină de activităţi. După ce s-a întors din regiunea Decapole, a vindecat-o pe femeia care a avut o scurgere de sânge şi a înviat-o pe fiica lui Iair. Dar ziua nu s-a terminat. Când Iisus pleacă de la casa lui Iair, doi oameni orbi îl urmează, strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui David!” (Matei 9:27). Numindu-l pe Iisus „Fiul lui David”, cei doi îşi exprimă convingerea că Iisus este moştenitorul tronului lui David şi deci Mesia. Iisus pare să nu-i ia în seamă, poate pentru a vedea dacă sunt stăruitori, şi chiar sunt. Când Iisus intră într-o casă, bărbaţii îl urmează. El îi întreabă: „Credeţi că pot să fac lucrul acesta?”. Răspunsul lor arată că au încredere în Iisus: „Da, Doamne”. Atunci, El le atinge ochii şi le spune: „Să vi se facă după credinţa voastră.” (Matei 9:28, 29). Dintr-odată ei pot să vadă! Aşa cum a făcut şi în alte ocazii, Iisus îi îndeamnă pe bărbaţi să nu le spună altora despre vindecarea lor miraculoasă. Dar, de bucurie, ei le vorbesc mai târziu oamenilor din toată regiunea despre Iisus. După plecarea celor doi, oamenii îl aduc la Iisus pe un om care nu poate să vorbească deoarece este demonizat. Iisus scoate demonul şi, în clipa aceea, omul începe să vorbească. Mulţimile rămân uimite şi spun: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”. Cu această ocazie sunt prezenţi şi farisei. Ei nu pot contesta miracolele lui Iisus, de aceea îi aduc din nou acuzaţia referitoare la puterea cu care face aceste lucrări. „Prin conducătorul demonilor scoate el demonii”, spun ei (Matei 9:33, 34). Nu după mult timp, Iisus se întoarce în Nazaret, oraşul în care a crescut, fiind însoţit de data aceasta de discipolii săi. În urmă cu aproximativ un an, El a predicat în sinagoga de aici. La început, oamenii au fost impresionaţi de cuvintele sale, dar apoi s-au simţit ofensaţi de învăţătura sa şi au vrut să-l omoare. Acum, Iisus încearcă din nou să-i ajute pe cei din oraşul său. În sabat, El se duce la sinagogă ca să predice. Mulţi sunt uluiţi şi chiar întreabă: „De unde a primit acest om o asemenea înţelepciune şi asemenea lucrări de putere? Nu este el fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui, Iacov, Iosif, Simon şi Iuda? Şi surorile lui, nu sunt toate cu noi? Atunci de unde are acest om toate acestea?” (Matei 13:54-56). Pentru ei, Iisus este doar un om din partea locului. L-au văzut crescând aici, deci cum să fie el Mesia? Prin urmare, în ciuda marii sale înţelepciuni şi a miracolelor sale, precum şi a altor dovezi incontestabile, ei îl resping. Deoarece îl cunosc pe Iisus de când era mic, chiar şi rudele sale se poticnesc din cauza lui. Aceasta îl determină pe Iisus să spună: „Profetul nu este dispreţuit decât în patria şi în casa lui.” (Matei 13:57). Iisus se miră de necredinţa lor. De aceea, El alege să nu facă niciun miracol aici, „decât să-şi pună mâinile peste câţiva bolnavi şi să-i vindece.” (Marcu 6:5, 6).

49. Iisus predică în Galileea şi îşi instruieşte apostolii:

MATEI 9:35-10:15 MARCU 6:6-11 LUCA 9:1-5:

IISUS FACE O NOUĂ CĂLĂTORIE DE PREDICARE ÎN GALILEEA; ÎI TRIMITE PE APOSTOLI SĂ PREDICE:

 Iisus predică în mod zelos de aproximativ doi ani. Însă nu este timpul să încetinească ritmul şi să se odihnească. De fapt, El îşi extinde activitatea, străbătând „toate oraşele şi satele (din Galileea), predicând în sinagogile lor, aducând vestea bună despre Împărăția Mesianică şi vindecând tot felul de boli şi tot felul de infirmităţi.” (Matei 9:35). Ceea ce vede îl convinge că este necesar să extindă lucrarea de predicare. Dar cum poate realiza El acest lucru? În timp ce străbate Galileea, Iisus observă că oamenii au nevoie de vindecare spirituală şi de mângâiere. Ei sunt asemenea unor oi fără păstor, jupuite şi aruncate încoace şi-ncolo. Lui Iisus i se face milă de ei şi le spune discipolilor: „Da, secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului să scoată lucrători la secerişul său.” (Matei 9:37, 38). Iisus ştie ce poate contribui la realizarea acestui lucru. El îi cheamă pe cei doisprezece apostoli şi îi împarte în şase perechi. Apoi le dă instrucţiuni clare: „Nu mergeţi pe drumul neamurilor şi nu intraţi într-un oraş samaritean, ci, mai degrabă, mergeţi la oile pierdute ale casei lui Israel. Când mergeţi, predicaţi, zicând: Împărăția cerurilor s-a apropiat!” (Matei 10:5-7). Împărăția despre care ei trebuie să predice este cee menţionată de Iisus în rugăciunea-model. „Împărăția s-a apropiat” în sensul că Regele/Împăratul numit de Dumnezeu, Iisus Hristos, este în mijlocul lor. Însă ce va dovedi că discipolii săi reprezintă într-adevăr această Împărăție? Iisus le dă puterea de a vindeca bolnavi şi chiar de a învia morţi. Ei trebuie să facă toate acestea fără plată. Atunci cum îşi vor satisface necesităţile fizice, precum hrana zilnică? Iisus le spune discipolilor să nu se pregătească din punct de vedere material pentru această călătorie de predicare. Discipolii nu trebuie să ia cu ei aur, argint sau aramă. Ei nu au nevoie nici chiar de traistă pentru călătorie, de veşminte sau de sandale de schimb. De ce trebuie ei să procedeze aşa? Iisus le dă următoarea asigurare: „Vrednic este lucrătorul de hrana lui.” (Matei 10:10). Oamenii pe care-i vor găsi şi care vor accepta mesajul vor contribui la satisfacerea necesităţilor lor de bază. Iisus le spune: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi ieşi din locul acela.” (Marcu 6:10). De asemenea, Iisus îi instruieşte cum să-i abordeze pe oameni la casele lor cu mesajul despre Împărăție, spunându-le: „Când intraţi în casă, salutaţi-i pe cei din ea şi, dacă această casă merită, pacea pe care i-o doriţi să vină peste ea, dar, dacă nu merită, pacea voastră să se întoarcă la voi. Acolo unde cineva nu vă va primi sau nu va asculta cuvintele voastre, să vă scuturaţi praful de pe picioare când veţi ieşi din casa aceea sau din oraşul acela.” (Matei 10:12-14). Se poate întâmpla ca un întreg oraş sau sat să respingă mesajul predicat de ei. Ce consecinţe vor suporta oamenii din acel loc? Iisus arată că vor primi o judecată aspră: „Adevărat vă spun că va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei în Ziua Judecăţii decât pentru oraşul acela!” (Matei 10:15).

50. Sunt pregătiţi să predice în ciuda persecuţiei:

MATEI 10:16-11:1 MARCU 6:12, 13 LUCA 9:6:

IISUS ÎI INSTRUIEŞTE PE APOSTOLI ŞI ÎI TRIMITE SĂ PREDICE:

 Când îi trimite pe apostoli doi câte doi în lucrarea de predicare, Iisus le dă instrucţiuni cu privire la modul în care trebuie să se achite de această sarcină. Însă El nu doar îi instruieşte, ci, plin de grijă, îi şi avertizează că se vor confrunta cu împotrivire: „Iată că vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Păziţi-vă de oameni, pentru că ei vă vor preda tribunalelor şi vă vor biciui în sinagogile lor. Da, veţi fi târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor din cauza mea.” (Matei 10:16-18). Într-adevăr, unii continuatori ai lui Iisus vor fi crunt persecutaţi, dar El îi încurajează promiţându-le: „Când vă vor preda, să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce va trebui să spuneţi vi se va da în ceasul acela, fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi prin voi”. Iisus adaugă: „Frate va da la moarte pe frate şi tată pe copil, iar copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi îi vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi oamenii din cauza numelui meu. Dar cine va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat.” (Matei 10:19-22). Întrucât lucrarea de predicare este foarte importantă, Iisus îşi îndeamnă continuatorii să fie prudenţi ca să-şi păstreze libertatea şi, astfel, să-şi poată duce la îndeplinire lucrarea. El spune: „Când vă vor persecuta într-un oraş, să fugiţi în altul, căci adevărat vă spun că nicidecum nu veţi termina de străbătut oraşele lui Israel până va sosi Fiul omului.” (Matei 10:23). Cât de valoroase sunt pentru apostoli instrucţiunile, avertismentele şi cuvintele de încurajare ale lui Iisus! Dar ce a spus El este valabil şi pentru cei care vor lua parte la lucrarea de predicare după moartea şi învierea Sa. Aceasta reiese din cuvintele lui Iisus că discipolii săi vor fi „urâţi de toţi oamenii”, nu doar de cei la care sunt trimişi apostolii să predice. Mai mult, în Scripturi nu este consemnat că apostolii ar fi fost târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor în timpul scurtei campanii de predicare în Galileea, nici că ar fi fost daţi la moarte de membrii familiilor lor. Este limpede că Iisus se referă la viitor când le spune apostolilor aceste lucruri. Să ne gândim că El le-a spus discipolilor că nu vor termina „de străbătut oraşele lui Israel până va sosi Fiul omului”. Iisus vrea să spună că discipolii săi nu vor termina lucrarea de predicare despre Împărăție înainte ca Împăratul Iisus Hristos să sosească în glorie în calitate de Judecător numit de Dumnezeu-Tatăl. Apostolii n-ar trebui să fie surprinşi dacă vor întâmpina împotrivire în lucrarea de predicare, căci Iisus spune: „Discipolul nu este mai presus de învăţătorul lui, nici sclavul mai presus de domnul lui”. Este clar ce vrea să scoată Iisus în evidenţă. El va fi tratat în mod nedrept şi persecutat pentru că predică Împărăția lui Dumnezeu şi la fel vor fi trataţi şi ei. Însă Iisus îi îndeamnă: „Să nu vă fie frică de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să distrugă atât sufletul, cât şi corpul în Gheenă!” (Matei 10:24, 28). Iisus a dat exemplul suprem în această privinţă. Plin de curaj, El a fost dispus mai degrabă să moară decât să nu-i rămână loial Tatălui Ceresc, Cel care are toată puterea. Doar Dumnezeul Atotputernic poate să distrugă sufletul unei persoane (orice perspectivă a acestuia de a trăi veșnic în prezența Lui) sau să-l învie şi să-i dea viaţă veşnică. Cât de încurajator trebuie să fie acest lucru pentru apostoli! Iisus ilustrează grija şi iubirea lui Dumnezeu faţă de continuatorii săi astfel: „Nu se vând două vrăbii pentru un bănuţ? Totuşi, niciuna dintre ele nu cade la pământ fără ştirea Tatălui vostru. De aceea, nu vă temeţi: Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Matei 10:29, 31). Mesajul predicat de discipolii lui Iisus va crea dezbinare în familie, unii acceptându-l, alţii refuzându-l. „Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ”, explică Iisus. Da, un membru al familiei are nevoie de curaj ca să accepte adevărul. Iisus adaugă: „Cine are mai multă afecţiune pentru tatăl sau mama lui decât pentru Mine nu este demn de Mine şi cine are mai multă afecţiune pentru fiul sau fiica lui decât pentru Mine nu este demn de Mine!” (Matei 10:34, 37). Totuşi, unii îi vor primi bine pe discipolii lui Iisus. El spune: „Cine îi dă să bea unuia dintre aceşti micuţi fie şi numai un pahar de apă rece pentru că este discipol, adevărat vă spun că nu-şi va pierde nicidecum răsplata.” (Matei 10:42). După ce primesc de la Iisus aceste instrucţiuni, avertismente şi încurajări, apostolii sunt pregătiţi să meargă „prin tot ţinutul, din sat în sat, anunţând vestea bună şi făcând pretutindeni vindecări.” (Luca 9:6).