MINUNATUL NOSTRU PREȘ-edinte ȘI ... SCHENGENUL!

 

MINUNATUL NOSTRU PREȘ-edinte ȘI … SCHENGENUL!

 Este clar pentru oricine are capul pe umeri și nu este un susținător fanatic al actualului PREȘ-edinte că, România nu are cu adevărat președinte! De fapt, România nu mai are președinte din 2004 de când a câștigat alegerile prezidențiale golanul, - nu exagerez deloc! -, de Traian Băsescu! Dincolo de salata de vorbe lipsită de orice element concret a președintelui Johannis, domnia sa nu a obținut nimic la Consiliul European. Nimic! Are „senzația” că suntem pe drumul cel bun și este destul de optimist că vom intra în Schengen în 2023, după ce Olanda și Austria nu vor mai avea obiecții. Cine s-ar fi gândit? Dacă dl. Johannis avea anvergură politică, avea strategie și viziune, nu ieșea din acest Consiliu European cu un calendar de aderare. Dacă le avea, nu mai era nevoie de calendar, eram deja în Schengen precum Croația. Ceea ce a dus la eșecul din JAI nu putea fi recuperat într-o săptămână. Nu a reușit nici măcar să pună subiectul Schengen pe ordinea de zi oficială! Nehammer a pus planul său pentru migrație. Nu a obținut nici măcar promisiunea premierului suedez că va pune subiectul Schengen pe agenda JAI din martie. Dacă tot este pe senzații, senzația pe care a lăsat-o dl. Johannis este că a primit bătăi pe umăr, consolări și cam atât. De ce am ajuns și domnia sa, și noi aici? În primul rând, pentru că dl. Johannis s-a înconjurat doar de incompetenți docili și comozi. Oamenii cu știință de carte, cu experiență, cu idei și viziune sunt incomozi, ridică probleme, opun rezistență, trebuie să fii la înălțimea lor. Dl. Johannis nu a vrut decât să fie toți la înălțimea competenței domniei sale, să fie lăsat în pace, să-i fie cât mai comod. Are probabil cea mai slabă garnitură de consilieri prezidențiali din ultimii 33 de ani. Doar mediocri anonimi și cuminți. Premierul este caricatural. Miniștrii cheie, în cazul Schengen de la Interne, Externe, sunt unul un baronaș ceapist cu un fond de cuvinte și idei la nivelul clasei a VI-a, celălalt un birocrat cenușiu și transpirat. Două nulități care bat din călcâie pentru confortul șefului autosuficient. Tot pe criterii de slugărnicie a numit și conducerea PNL, - în fapt, PDL mascat în PNL. A distrus partidul, l-a emasculat și l-a împins în picaj. Opt ani de zile, dl. Johannis nu a vrut decât liniște, confort, protocol, vacanțe. De aceea, nu a livrat  nimic, absolut nimic! Nu l-a interesat performanța, nu l-a interesat să învețe, a rămas un mediocru provincial, egoist și misecuvinist înconjurat de nulități la toate nivelurile. Schengen era ultima șansă de a da un conținut turismului domniei sale în Palatul Cotroceni. A ratat-o și în privirea pe care o avea la finalul Consiliului European i se citea conștientizarea dezastrului. Cel personal desigur, pentru că țara nu a intrat niciodată în interesul domniei sale. Și cel mai rău este că, în acest moment, România a rămas practic fără președinte dincolo de sensul strict formal. Reperul instituțional s-a dus. Președintele nu mai contează pentru aproape nimeni, este un vid acolo unde ar trebui să fie respectul, dacă nu pentru persoană, atunci pentru funcție. Iar declarația privind boicotul, ignorată sau huiduită, arată că domnia sa nu mai are nicio aderență nici măcar atunci când are, parțial, dreptate. Oamenii simt nevoia să-și ia soarta în propriile mâini, în modul cel mai păgubos cu putință, alunecă pe o pantă xenofobă și suveranistă întreținută de AUR și câteva televiziuni isterice. Klaus Johannis a distrus instituția, mandatul, reperul. Țara nu mai are președinte. Dar nu este singurul vinovat. Ceea ce acum se vede și de pe Lună era destul de clar încă din primul mandat al domniei sale. După momentul elefanților și al gecii roșii, lucrurile au degenerat treptat de la desemnarea fără obiecții ca premier a Vioricăi Dăncilă și demiterea LCK, până la referendumul folosit strict în scop electoral cu cele mai proaste întrebări care puteau fi concepute. S-a salvat atunci cu Dragnea și Dăncilă, pentru că poporul nu vrea decât să aibă pe cine să urască. Dacă are pe cine să urască, este mulțumit și indulgent. La fel ca acum, de altfel. Îi urâm pe austrieci și îi ignorăm pe principalii vinovați, ai noștri. Așa se face că dl. Johannis a câștigat al doilea mandat nu numai cu mai multe procente, ci și cu mai multe voturi decât în 2014. Cei care au îndrăznit să ridice vocea, să spună că nu este în regulă cu referendumul, cu lipsa dezbaterilor din campanie, cu echipa mediocră, cu demiterea lui Kovesi au fost scuipați din cap până în picioare ca pesediști, securiști, vânduți. Cei care l-au votat pe dl. Johannis entuziast pentru al doilea mandat nu au de ce să se plângă. Au validat oferta a cărei calitate se vedea deja. Dl. Johannis a promovat mediocritatea, slugărnicia, misecuvinismul, amatorismul pentru că poporul i le-a validat în 2019. Pe cine să fi votat, pe Dăncilă?, veți întreba. Nu știu ce să răspund, - poate, de ce nu? Dacă în 2018-2019 dl. Johannis se prăbușea în sondaje, nu mai candida, iar dacă totuși candida, în turul al doilea sigur nu câștiga. Mângâierea pe cap, cosmetizarea adevărului, nevoia de tătuc și rău mai mic au contribuit și ele la situația în care suntem și pentru care căutăm acum dușmani externi. Da, Nehammer a fost, este un nenorocit, dar nu la el este problema principală, ci la un rege de tinichea care nu a avut soluții pentru nimic, care nu contează pentru nimeni și care a crezut cumva că și în afara țării funcționează misecuvinismul din interior!

 Să facem, totuși, o analiză mai la rece - De ce nu este credibil Johannis chiar și atunci când are în parte dreptate? Klaus Johannis a avut dreptate să toarne apă peste focul unui boicot păgubos aprins fix de liberali pentru a muta furia eșecului Schengen de pe ei și președinte. Și foarte mulți români s-au dus într-adevăr după fentă. Fără îndoială că poziția cancelarului Nehammer (nu a Austriei și a societății austriece, ci a cancelarului și a partidului sau) este mizerabilă și a enervat întreaga UE. Dar întrebarea este cum să reacționezi inteligent și eficient, nu cum să-ți faci, isteric și fără creier, mai mult rău. Cu alte cuvinte, cum să fii cu fruntea sus, dar să fie bine și ce este în spatele frunții. Despre ce fel de rău vorbim?

1. Politic. Mutarea enervării pe întreaga Austrie, pe tot ce este austriac, deși decizia a fost a unui partid ajuns acum la 20%, este un puseu xenofob care folosește exclusiv AUR. Acolo se vor aduna procentele acestei furii și ne vor ustura rău mai târziu.

2. Social. În firmele austriece din România muncesc zeci de mii de oameni. Dacă ele fac disponibilizări sau pleacă cu totul, după cum le cer exaltații, cu oamenii aceia ce se întâmplă? Dacă ploua peste ei cu oferte mai avantajoase de muncă, ar fi plecat demult spre ele.

3. Economic. Ne atacăm propriile bănci, nu bănci austriece. Nu avem în sistemul bancar românesc nicio bancă efectiv austriacă. În fapt, avem două bănci românești cu capital austriac, ceea ce este cu totul altceva! Aceste bănci dau credite în România, dau dobânzi celor care au depozite și, cu rezultatele lor, contribuie la consolidarea sistemului bancar românesc. Dacă o singură bancă puternică se prăbușește, se clatină toată economia. Amintiți-vă ce s-a întâmplat atunci când a căzut Lehman Brothers, cu economia mondială. Din fericire, nu este cazul la noi, nu s-au retras decât câteva persoane, nu s-au repezit românii să boicoteze bănci românești. Iar cei care au lansat astfel de îndemnuri la un așa-zis boicot nu cred că știu care este statutul acestor bănci și care ar fi impactul unui astfel de demers, când îți ataci propriile bănci, atacând soliditatea întregului sistem bancar, la care acestea contribuie. În ceea ce privește acţionariatul Petrom, acesta este alcătuit din: 51% Petrom, 21% statul român și 28% acționari persoane fizice și juridice, între care, cu 13%, sunt viitorii pensionari ai României prin Pilonul II de pensii. Orice scădere a companiei îi afectează și pe acești viitori pensionari, unii dintre ei susținători ai boicotului. Petrom este cel mai mare contributor la bugetul de stat (3 miliarde de euro numai in primele 9 luni ale acestui an) și un imens angajator (peste 10.000 de salariati in 2020). Petrom înainte de privatizare era o gaură neagră cu datorii totale de 40 de miliarde de lei la statul român. Orice neregulă în activitatea oricărei companii austriece mică sau mare trebuie să fie sancționată indiferent de Schengen, orice prevedere contractuală sau legală care prejudiciază statul român trebuie corectată, dacă se mai poate, și, în orice caz, pedepsită, indiferent de Schengen! Vi se pare că boicotul isteric declanșat de PNL și capitalizat de AUR în ultimele zile a avut un efect? Cancelarul se perpelește în chinuri și cere în genunchi iertare? UE aplaudă entuziast „dacii liberi” din benzinării? Nu. Efectul poate fi antagonizarea și a părții majoritare din Austria care ne este  favorabilă, îl condamnă pe cancelar și l-ar putea dărâma la alegeri. Pot fi pierderi pentru economia românească, inhibarea altor investitori care nu își asumă să pățească la fel, dacă guvernul lor va greși într-o zi. Klaus Johannis spune că România nu va ataca la CJUE. Corect pentru acest moment! Cu ce ne-ar ajuta atacul la CJUE? Am aștepta doi ani o decizie care nu va fi garantat pozitivă, pentru că votul politic al unei țări nu este  condiționat de criterii precise. Și cât așteptăm sigur nu se mai deblochează nimic.  Calea este, după cum corect spune președintele Johannis, cea diplomatică. Și nu am nicio îndoială că a avut la Bruxelles reacții nu chiar favorabile pentru  poalele ridicate în cap în România, amenințări cu naționalizări și alte tribalisme. Dar adevărul și dreptatea d-lui Johannis se opresc aici!! Pentru că aceste tribalisme nu au apărut din senin, ci ca o formă de frustrare neputincioasă și luare a sorții în propriile mâini din cauza impotenței celor implicați în dosarul Schengen și după ce PNL a ridicat la cer așteptarea privind aderarea. Asta a provocat depresia colectivă despre care vorbește Klaus Johannis. Diplomație? Da, de toate felurile, inclusiv economică și cu tușe mai dure. Dar diplomația pe toate tonurile se face înainte de decizie și fără trompete. Luați exemplu de la premierul croat Plenkovic. Calea este diplomația pe care însă nici dl. Johannis, nici dl. Bode, nici dl. Aurescu nu au știut să o folosească eficient. Ea se face din timp, cu atenție, coordonat, inteligent și discret, fără translator. Însuși faptul că am ajuns în JAI nu doar cu Austria ostilă, dar nici cu chestiunea tandemului România-Bulgaria clarificată, deși poziția Olandei era clară, dovedește lipsa unei strategii lucide! Unii vorbeau de separare, ceea ce ar fi antagonizat Bulgaria, alții de calendare diferite, fiecare după cum îi ducea capul. Noi cât de solidari am fost când ne-am repezit să ne lepădăm de Bulgaria? Este bine că președintele a clarificat acest aspect. Decuplarea ar fi radicalizat Bulgaria care ar fi ripostat inclusiv făcând zile negre românilor la frontierele sale. Stăm mult acum la Giurgiu și Kulata? Să fi văzut cât stăteam după decuplare! Ea ar fi fost greu de făcut juridic, cele două țări fiind parte a aceluiași tratat, iar securizarea graniței de pe Dunăre ar fi fost un coșmar logistic și financiar. Poate află cu ocazia asta și premierul Ciucă. Chiar și acum, președintele și liberalii vorbesc pe voci diferite despre boicot. În mod evident nu există o coordonare, o linie. Liberalii încep să-și înghită vorbele, o dau pe persoană fizică. Președintele se arată indignat că se caută vinovații pentru eșec. În fața unei asemenea prestații inepte, cum să nu fie necesară o asumare? Nu de nervi, nu pentru răcorire, ci pentru a avea măcar o minimă speranță că parcursul dificil care urmează pentru un succes anul viitor va fi condus mai inteligent și profesionist. Iar cu acest ministru de Externe și acest ministru de Interne șansele mi se par infime, mai ales dacă sunt mângâiați pe cap în loc să fie supuși analizei dure!

Schengen, un eșec ușor de anticipat și demagogia guvernanților de la București! Este greu de crezut că liderii politici de la București nu știau că decizia Consiliului JAI din 8 decembrie va fi un eșec pentru tentativa României de a intra în spațiul Schengen. După ce cancelarul Austriei și ministrul său de interne declaraseră răspicat că Austria avea să voteze împotriva admiterii României și Bulgariei nimeni nu se putea aștepta ca decizia lor să se modifice în urma revoltei vuvuzelelor puterii de la televiziunile de știri, care au afurisit Austria mai multe zile la rând. Dacă am fi vrut cu adevărat să intrăm în spațiul Schengen nu aceasta era calea, ci o diplomație discretă și eficientă. Nu ajută nici scrisorile deschise frumos scrise, nici bălăcăreala Austriei de către propagandiștii puterii care își zic ziariști. Dar ordinul dat televiziunilor era să facă zgomot pentru a putea justifica eșecul țărișoarei și a distrage atenția de la nerealizările guvernanților acumulate de-a lungul anilor. Nu întâmplător președintele Klaus Johannis nu s-a arătat la față în aceste zile, preferând să-l trimită pe ineptul Bode la Viena, de vreme ce tot nu era nimic de salvat. Șefului statului nu îi place să se asocieze cu eșecuri, așa că stă îmbufnat la Cotroceni, de unde afișează pe site comunicate țâfnoase sau îl trimite la rampă pe premierul Ciucă, deși Constituția îi conferă președintelui, nu premierului, rolul principal în chestiuni de politică externă și de apărare! Să nu uităm, de asemenea, că suntem guvernați de partide care au decredibilizat justiția și lupta anticorupție și au populat instituțiile statului cu clientela de partid, expunând astfel România la critici întemeiate generate de calitatea proastă a factorului uman. Vom fi îndeplinind noi „condițiile tehnice”, dar tehnica este controlată de oameni, iar în oamenii noștri din vămi, de pildă, este greu să ai încredere și nici pe șefii lor nu ne putem baza, cum nici în justiția română, care a închis practic aproape toate dosarele de corupție din vămi și de la poliția de frontieră, nu poți să te încrezi. Din cauza acestor deficiențe structurale, tolerate prea ușor de un electorat superficial și majoritar amoral, vom fi întotdeauna vulnerabili în fața unor jocuri cinice de putere la nivel internațional, cum am fost și anul acesta. Tot ce știm despre imperfecțiunile noastre nu anulează mizeria, desigur, pe care ne-a făcut-o Austria, dar și Olanda, care, ipocrită și perversă, a pretins că nu respinge România, ci doar Bulgaria, deși soluția unei Bulgarii făcute sandwich între două state Schengen - Grecia și România - era de tot râsul și absolut nerealistă!! Argumentația oficialilor austrieci privind numărul mare de migranți ilegali face abstracție, probabil deliberat, de faptul că Austria are o graniță comună cu Ungaria, nu cu România. Dar Nehammer, Orban și președintele Serbiei, Vucici, sunt amici și „nu se face” să dai vina pe prieteni, deși știi sigur că prin țările lor trec migranții de care zici că vrei să scapi. Totodată, este ilogic să spui că Schengen nu trebuie extins pentru că este nefuncțional, dar să propui totuși intrarea Croației. „Marele specialist” în geopolitică Bode arată cu degetul spre mâna lungă a Rusiei, în al cărei interes ar fi acționat Austria. Nu excludem ca Putin să se bucure de divizarea Europei și de eșecul Comisiei Europene, care nu a putut impune extinderea spațiului Schengen, cu toate imperfecțiunile României și Bulgariei. S-a creat o falie de care UE nu avea nevoie și probabil Comisia Europeană va căuta o soluție de compromis - pe termen mediu și lung însă. Comisarul european pentru afaceri interne ne-a consolat frumos și ne-a promis că problema noastră va fi rezolvată „până la sfârșitul acestui mandat”. Cu alte cuvinte, în următorii doi ani - și probabil nu în următoarele șase luni, căci Suedia, care preia la 1 ianuarie 2023 președinția rotativă a Consiliului UE, nu va dori să pună pe agendă extinderea Schengen pentru că are ea însăși o problemă cu migrația. Într-adevăr, Suedia și Austria, ca și Italia, au o problemă cu migranții și au dreptate să ceară CE un plan de măsuri care să atenueze problemele existente, dar nu au dreptul moral să ia România și Bulgaria ostatici pentru promovarea cauzei lor. Să nu ne lăsăm deci impresionați de Suedia, soră a Austriei și Olandei întru ipocrizie și perversiune. Italia, care are probleme mult mai mari cu migranții care vin pe mare, nu s-a comportat atât de abject și nu a blocat România, deși are mulți români pe teritoriul ei, printre care și nu puțini răufăcători. Dar jocurile politice europene sunt cinice, căci pretutindeni politicienii sunt cinici și ghidați de propriile interese, iar noi trebuie să fim pregătiți pentru această realitate. Totodată, dacă se va declanșa o reformă profundă a spațiului Schengen, va trebui să așteptăm rezultatul acesteia înainte să ne depunem din nou candidatura. Până când Comisia Europeană va găsi o soluție de compromis pentru România, ar fi mai profitabil pentru noi să ne comportăm matur și responsabil și să renunțăm la ideile prostești, promovate chiar de prim vice-președintele PNL Rareș Bogdan sau de la ministrul psd-ist al turismului, cum ar fi boicotarea companiilor austriece ca Raiffeisen, Erste și OMV, sau renunțarea la vacanțele de schi în Austria. Austria nu poate fi confundată cu un guvern vremelnic. Ea are și un președinte, care a susținut aderarea României la Schengen, iar partidul cancelarului Nehammer ar putea pierde următoarele alegeri. În plus, dacă nu ai altă benzinărie la îndemână pe șoselele patriei decât OMV, vei alimenta la OMV, așa cum alimentezi și la MOL, și la Lukoil, în ciuda guvernelor din țările lor de origine, nu mai puțin mizerabile decât cel austriac. Și cine a plătit deja o vacanță în Austria, nu își va pierde banii de dragul unui ministru psd-ist al cărui nume nici nu și-l amintește. Cine știe, poate că proprietarul hotelului care a încasat banii nici nu este un adept al actualului guvern. Guvernul României însă poate decide să boicoteze și să blocheze inițiativele actualului guvern al Austriei în forurile europene, căci și noi avem acolo un drept de veto. Dacă vrem să contăm cât de cât, trebuie să știm când și cum să ne încordăm mușchii. Înainte de toate însă este bine să devenim credibili și demni de respect pe plan european, ceea ce nu vom reuși peste noapte, dacă vom reuși vreodată, căci noi nu am ajuns o țară coruptă și condusă de plagiatori din întâmplare, ci dintr-o voință politică demnă de cauze mai bune. În loc să ne blocăm în tema Schengen și să ne victimizăm ipocrit sub faldurile tricolorului, am face mai bine să cerem reforme structurale, de fond, în justiție și administrație, să diminuăm drastic corupția, și, nu în ultimul rând, să pretindem o presă independentă și profesionistă în locul oficinelor de propagandă care se pretind televiziuni de știri. Cum însă justiția noastră „patrioată” tocmai i-a făcut scăpați pe Piedone, Cocoș și Bica, vă dați seama că încrederea în statul de drept și anticorupția din România au crescut exponențial în tot spațiul Schengen!