CONȚINE BIBLIA UN COD SECRET?

CONȚINE BIBLIA UN COD SECRET?

După aproximativ doi ani de la asasinarea în 1995 a premierului israelian Yitzhak Rabin, un ziarist a afirmat că descoperise cu ajutorul tehnologiei de calculatoare o prezicere a acestui eveniment, codificată în textul ebraic original al Bibliei. Ziaristul, Michael Drosnin, a scris că încercase să-l avertizeze pe premier cu mai bine de un an înaintea comiterii asasinatului, dar în zadar.

Au urmat o serie de cărţi şi articole în care se afirmă că acest cod secret furnizează dovezi neîndoielnice că Biblia este o carte de inspiraţie divină. Există un astfel de cod? Ar trebui oare ca credinţa noastră că Biblia este inspirată de Dumnezeu să se bazeze pe un cod secret?

     O idee nouă?

Ideea existenţei unui cod secret în textul biblic nu este nouă, ea fiind un concept de bază în cabală, mistica tradiţională iudaică. Potrivit învăţătorilor cabalişti, sensul de bază al textului biblic nu constituie adevăratul lui sens. Ei cred că Dumnezeu a folosit literele din textul ebraic al Bibliei drept simboluri, care, dacă sunt înţelese în mod corect, dezvăluie adevăruri mai profunde. În opinia lor, fiecare literă ebraică şi locul ei în textul biblic au fost stabilite de Dumnezeu cu un scop bine definit.

Potrivit lui Jeffrey Satinover, un cercetător al codului biblic, aceşti mistici evrei cred că literele ebraice folosite în relatarea despre creaţie din Geneza deţin puteri mistice incredibile. El scrie: „Pe scurt, Geneza nu este pur şi simplu o descriere; este chiar instrumentul actului de creare, un proiect conceput de Dumnezeu şi manifestat în formă fizică“.

În secolul al XIII-lea, rabinul cabalist Bachya ben Aşer, din Saragosa (Spania), a scris despre unele informaţii secrete pe care le-a descoperit citind câte o literă şi omiţându-le pe următoarele 41 într-un fragment din Geneza. Această metodă de a sări peste litere conform unei anumite succesiuni în încercarea de a descoperi mesaje secrete stă la baza conceptului modern de cod biblic.

    Calculatoarele „scot la iveală“ codul:

Înainte de era calculatoarelor, capacitatea omului de a examina textul biblic în acest mod era limitată. Însă, în august 1994, cotidianul Statistical Science a publicat un articol în care cercetătorul Eliyahu Rips de la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi colegii săi au făcut unele afirmaţii senzaţionale. Ei au explicat că, prin scoaterea tuturor spaţiilor dintre litere şi prin folosirea de omisiuni succesive de litere la intervale regulate în textul ebraic al Genezei, descoperiseră numele a 34 de rabini eminenţi codificate în text, precum şi alte informaţii, cum ar fi data naşterii şi cea a decesului lor, în imediata apropiere a numelor lor. După încercări repetate, cercetătorii şi-au publicat concluzia, potrivit căreia, din punct de vedere statistic, informaţiile codificate din Geneza nu pot fi simple coincidenţe, ci dovezi ale unor informaţii inspirate ascunse în mod deliberat în formă codificată în Geneza cu mii de ani în urmă.

Pe baza acestei metode, ziaristul Drosnin a făcut personal cercetări, căutând în primele cinci cărţi ale Bibliei ebraice informaţii ascunse. El susţine că a găsit numele lui Yitzhak Rabin inserat în textul biblic, printr-o împărţire a textului în succesiuni de câte 4 772 de litere. După ce a dispus textul biblic în rânduri de câte 4 772 de litere, el a văzut că numele lui Rabin (citit pe verticală) se intersecta cu un rând (Deuteronomul 4:42, pe orizontală) pe care Drosnin l-a tradus în felul următor: „Asasinul care va asasina“.

Deuteronomul 4:42 vorbeşte, de fapt, despre un ucigaş care a comis în mod neintenţionat o crimă. Prin urmare, mulţi au criticat interpretarea subiectivă a lui Drosnin, afirmând că prin folosirea metodelor sale neştiinţifice se pot găsi mesaje similare în orice text. Însă Drosnin a rămas ferm, lansând următoarea provocare: „Când criticii mei vor găsi un mesaj despre asasinarea unui prim-ministru redat într-un limbaj criptic în [romanul] Moby Dick, le voi da crezare“.

    Dovezi ale inspiraţiei?

Profesorul Brendan McKay, de la Departamentul de Informatică al Australian National University, a acceptat provocarea lansată de Drosnin şi, cu ajutorul calculatorului, a făcut cercetări ample asupra textului englez al romanului Moby Dick. McKay susţine că, folosind metoda descrisă de Drosnin, a găsit „preziceri“ ale asasinării mai multor personalităţi, ca Indira Gandhi, Martin Luther King, John F. Kennedy, Abraham Lincoln şi alţii. McKay afirmă că şi Moby Dick „a profeţit“ asasinarea lui Yitzhak Rabin.

Revenind la textul ebraic al Genezei, profesorul McKay şi unii colaboratori de-ai săi au pus la îndoială şi rezultatele cercetărilor făcute de Rips şi colaboratorii lui. Acuzaţia era că aceste rezultate nu indică spre un mesaj inspirat codificat, ci, mai degrabă, au legătură cu metoda şi interpretarea cercetătorilor — potrivirea unor date, în mare măsură, conform voinţei cercetătorilor. Polemicile specialiştilor pe această temă continuă.

O altă controversă gravitează în jurul afirmaţiilor potrivit cărora aceste mesaje criptice au fost ascunse în mod deliberat în textul ebraic „original“ sau „standard“. Rips şi colaboratorii săi spun că şi-au bazat cercetările pe „textul standard general acceptat al Genezei“. Drosnin scrie: „Toate Bibliile în ebraica originală disponibile în prezent sunt identice, literă cu literă“. Însă aşa stau oare lucrurile? La ora actuală se folosesc diferite ediţii ale Bibliei ebraice — bazate pe diferite manuscrise vechi — şi nu un text „standard“. Deşi mesajul biblic este acelaşi, manuscrisele Bibliei nu sunt identice literă cu literă.

Multe traduceri de astăzi au la bază Codexul Leningrad — cel mai vechi manuscris masoretic ebraic complet —, copiat aproximativ în anul 1 000 d.H.. Însă Rips şi Drosnin au utilizat un alt text, şi anume Koren. Shlomo Sternberg, rabin ortodox şi matematician la Universitatea Harvard, spune că „dacă ar fi să luăm numai cartea Deuteronomul, [Codexul Leningrad] diferă de ediţia Koren folosită de Drosnin cu 41 de litere“. Printre manuscrisele descoperite la Marea Moartă se găsesc porţiuni ale textului biblic copiate cu mai bine de 2 000 de ani în urmă. În multe locuri, ortografia acestor manuscrise diferă într-o măsură considerabilă de cea din textele masoretice de mai târziu. În unele manuscrise au fost adăugate din belşug unele litere pentru a indica sunetele vocalice, întrucât punctele vocalice încă nu fuseseră inventate. În alte suluri au fost folosite mai puţine litere. O comparare a tuturor manuscriselor biblice disponibile demonstrează că sensul textului biblic a rămas intact. Însă această comparare arată clar şi că ortografia şi numărul de litere variază de la un manuscris la altul.

Găsirea unui aşa-zis mesaj codificat este condiţionată de existenţa unui text absolut invariabil. Schimbarea unei litere modifică în întregime succesiunea — şi mesajul, dacă există vreunul. Dumnezeu a păstrat mesajul său în paginile Bibliei, însă nu a păstrat intactă fiecare literă, ca şi cum ar fi peste măsură de preocupat de chestiuni minore, cum ar fi schimbările ortografice efectuate pe parcursul secolelor. Nu indică acest lucru că el nu a introdus un mesaj codificat în Biblie? — Isaia 40:8; 1 Petru 1:24, 25.

   Avem nevoie de un cod biblic secret?

Există multe așa-zise filme care ne prezintă „coduri” ale înțelegerii Bibliei, cum este filmul „Codul Omega 2”. Dar oare avem nevoie de asemenea coduri? Chiar admițând că ele există ne-ar face acest fapt mai credincioși?