LUMEA CONTEMPORANĂ ȘI PROBLEMELE EI - EMIGRANȚII
„Plecăm la Johannesburg pentru a face rost de bani, deoarece aici nu avem de lucru“, a spus un emigrant care provenea dintr-o zonă rurală din sudul Africii. El adaugă: „Dacă am avea de lucru aici, nu ne-am gândi să plecăm la Johannesburg“. Explicaţia sa mişcătoare descrie dilema cu care se confruntă mulţi emigranţi şi muncitori străini.
Dar proporţiile extraordinare pe care le-a atins fenomenul emigrării în ultimii ani îi înspăimântă pe mulţi. Cotidianul spaniol El País a raportat: „Rasismul şi xenofobia au reapărut brusc în Germania“.
Unii responsabili în probleme de emigrare recunosc că urmează o politică de excludere. Unul dintre aceşti funcţionari dintr-o ţară asiatică a declarat că misiunea sa era de a-i „împiedica pe străini să intre”. Totodată, comentând despre afluenţa de emigranți din Europa de Est, revista Time vorbeşte despre un înalt funcţionar care a spus: „Nu dorim să-i facem să se simtă prea confortabil, deoarece dorim ca ei să se întoarcă în ţara lor“.
Chiar şi mai caustice au fost remarcile unui ziarist din Franţa care era convins că „străinii care emigrează constituie o ameninţare”. De ce afirma el aceasta? Ei sunt de „rasă diferită, vorbesc limbi diferite şi au valori diferite“. Concluzia sa? „Trebuie să-i expulzăm pe cât mai mulţi posibi şi să izolăm restul.“
Într-un astfel de climat de xenofobie, nu este surprinzător că emigranţii se confruntă cu un zid de prejudecăţi din partea comunităţilor locale care se simt ameninţate de afluenţa neaşteptată a străinilor. Tipică este reacţia unui israelian care se lamenta pentru faptul că „proprietarii de apartamente îi preferă pe emigranţii străini “, deoarece guvernul le acordă o subvenţie când aceştia se stabilesc în Israel. Ca urmare, unii localnici sunt obligaţi să părăsească locuinţele lor din cauza măririi chiriilor.
Nu este un secret că străinii acceptă adesea munci umilitoare pe care localnicii le dispreţuiesc. În consecinţă, mulţi dintre cei nou-veniţi trebuie să lucreze în condiţii grele în schimbul unui salariu modest - îndeosebi dacă sunt imigranţi clandestini. În plus, la locul de muncă, emigranţii constituie adesea obiectul unei mari discriminări, doar pentru faptul că sunt străini.
Indiferent cine sunt sau unde încearcă să se stabilească, majoritatea emigranţilor trebuie să depăşească traumatismul cauzat de despărţirea de ţara natală şi să-şi pună noi baze pentru viitor. Potrivit revistei U.S.News & World Report, emigranţii „se simt, de obicei la început, excluşi şi oprimaţi“. Unii nu reuşesc să depăşească acest stadiu. Referitor la aceştia, revista adaugă: „Tragedia pierderii primei patrii este combinată cu eşecul găsirii unei a doua“. Pentru mulţi sentimentul de dezrădăcinare este strâns legat de sarcina imensă a învăţării unei noi limbi.
Cum se spune . . . ?
A trebuit vreodată să învăţaţi o altă limbă şi să vă adaptaţi altei culturi? Cum v-aţi simţit? Foarte probabil, „rezultatul final al eforturilor dvs. este sentimentul neplăcut că nimic din ceea ce faceţi nu este bine“, răspunde scriitorul Stanislaw Baranczak, emigrant polonez în Statele Unite. Da, limba este un element esenţial al integrării. Învăţarea unei noi limbi poate constitui un aspect deosebit de dificil al integrării, îndeosebi pentru emigranţii mai în vârstă.
Pentru aceşti imigranţi, învăţarea unei limbi constituie adesea un cerc vicios. Revista Aging afirmă că atunci când emigranţii nu reuşesc să se adapteze noii limbi şi culturi, ajung deseori să fie deprimaţi, fapt care nu le permite să se concentreze în mod corespunzător în vederea învăţării noii limbi. În cele din urmă, străinul devine din ce în ce mai şovăitor în ce priveşte asumarea riscului şi uneori a umilirii ce decurge din învăţarea limbii. Problema se complică atunci când copiii asimilează limba şi cultura mai repede decât părinţii. Lucrul acesta conduce adesea la fricţiuni şi la crearea unei prăpastii între generaţii în familiile emigranţilor, aceasta în cazul în care toată familia emigrează împreună.
Familii ruinate:
Una dintre consecinţele cel mai puţin discutate şi totuşi dintre cele mai tragice ale emigrării în masă este efectul dezastruos asupra unităţii familiei. În majoritatea cazurilor, familiile sunt fragmentate când unul sau ambii părinţi îşi lasă copiii în grija altor membri ai familiei în timp ce ei caută să-şi îmbunătăţească situaţia materială. Dintr-un studiu realizat de Second Carnegie Inquiry Into Poverty and Development in Southern Africa reiese că acest gen de emigrare „deteriorează . . . structura familială“. Raportul menţionează cazuri concrete în care familiile au fost destrămate atunci când unii membri ai familiei au emigrat separat.
Acestea sunt doar câteva din problemele cu care se confruntă emigranţii în toată lumea, ca să nu mai vorbim de cheltuielile pe care le implică emigrarea, de legalizarea situaţiei şi de deciziile ce trebuie luate cu privire la sănătate, locuinţă, educaţie şi la ceilalţi membri ai famili.
Parteneri de lucru:
Este adevărat, o afluenţă nestăvilită de străini comportă anumite probleme, dar există totodată multe dovezi care arată că în multe cazuri emigranţii sunt o resursă preţioasă pentru ţara lor adoptivă.
„Germania şi muncitorii ei străini au beneficiat fără îndoială unii de alţii“, spune revista Time, adăugând că „oţelăriile din bazinul Ruhr şi liniile de montaj Mercedes de la periferia Stuttgart-ului utilizează mână de lucru străină“. De asemenea, potrivit cu National Geographic, „industria new-yorkeză de confecţii ar fi ruinată“ dacă nu ar utiliza mână de lucru străină.
Economiştii recunosc contribuţia valoroasă pe care o au aceşti emigranţi la prosperitatea ţărilor care i-au primit. În pofida multelor prejudicii pe care le-au suferit, turcii, pakistanezii şi algerienii din Europa au învăţat să se adapteze. „Ei se descurcă“, spune U.S.News & World Report, şi vor continua s-o facă „până când Europa . . . va descoperi că, din motive pur economice, are nevoie de ei“. Este greu, însă, să ne pronunțăm asupra efectelor pe termen lung al recentului val de emigranți sirieni!
Dorind cu desperare să se integreze în noile lor ţări, străinii, spre deosebire de localnici, tind să se bazeze mai mult pe propriile lor forţe şi mai puţin pe asistenţa socială acordată de guvern. „Nimic nu este mai nefondat ca acuzaţia că emigranţii trăiesc de pe urma asistenţei sociale“, a afirmat un consilier american în probleme de emigrare care a tratat cazurile a peste 3.000 de emigranţi.
Adesea, cartiere întregi au fost renovate de către străinii dornici să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă. De exemplu, în Spania există comunități întregi de români stabilite în anumite localități, unde au îmbunătățit spectaculos aspectul deplorabil al caselor închiriate de la spanioli!
Emigranţii - De ce îşi părăsesc ei ţara?
„Nimeni nu-şi poate imagina cu ce pericole ne confruntăm în ţările lumii a treia . . . şi ce dificultăţi întâmpinăm aici doar pentru a reuşi să ne întreţinem pe noi şi familiile rămase în ţară.“ Aşa i-a scris Elizabeth, o emigrantă africană, editorului revistei National Geographic. Cuvintele sale indică motivul principal pentru care milioane de oameni sunt dispuşi să-şi părăsească ţara şi să-şi înceapă din nou viaţa într-o ţară străină.
Desigur, fiecare emigrant are propria sa poveste. Unii, cum este femeia menţionată mai sus, au emigrat probabil pentru a scăpa de condiţiile grele de viaţă care există în ţara lor de origine. În cartea sa Population, Migration, and Urbanization in Africa, William Hance arată că actualul exod în masă din Africa se datorează în esenţă unor factori ca boli, invazie de insecte, sărăcirea solului, secetă, inundaţii, foamete, război, lupte tribale, actele de terorism. Şi în alte părţi ale pământului astfel de condiţii disperate au alimentat fenomenul emigrării.
Însă, sociologii au remarcat că dorinţa de a scăpa de condiţiile opresive de viaţă nu constituie decât unul din motivele pentru care atât de multe persoane emigrează astăzi.
Efect combinat:
Atracţia spre ţările care oferă condiţii mai bune de viaţă constituie, de asemenea, o motivaţie puternică pentru emigrare. Aceasta se combină cu dorinţa de a scăpa de condiţiile rele astfel: adversităţile locale tind să împingă, iar avantajele de dincolo de hotare tind să tragă, sau să atragă, persoana spre emigrare. Tipic este cazul lui Nguyen Van Tue, unul dintre mulţii vietnamezi refugiaţi în Japonia. Deşi a suferit mult din cauza condiţiei sale de străin, Nguyen recunoaşte: „Sunt mulţumit. Sunt împreună cu familia şi suntem toţi în viaţă şi într-o bună stare de sănătate într-o ţară în care domneşte libertatea şi pacea“.
Avantajele economice constituie unul dintre cei mai puternici factori care încurajează emigrarea. Vorbind despre comunitatea italiană dintr-un oraş englez, autorul John Brown spune în cartea sa The Un-melting Pot: „Principalul lor obiectiv a fost întotdeauna acela de a câştiga bani“. El adaugă că ei au făcut aceasta lucrând „mult şi bine“. Când se analizează decalajul enorm dintre salariile primite în diverse ţări, nu este de mirare că oamenii emigrează. Vorbind despre muncitorii mexicani din Statele Unite, National Geographic arată că „plata pentru o oră de lucru la sudul graniţei Statelor Unite echivalează cu o cincime până la o zecime din plata primită pentru aceeaşi oră de lucru în Statele Unite“.
Atracţia exercitată de familie şi prieteni:
Desigur, mulţi emigrează pur şi simplu pentru a fi mai aproape de familie şi de prietenii care au plecat înaintea lor. De exemplu, mulţi evrei ex-sovietici au emigrat în Israel deoarece acolo, între alţi evrei, se simțeau mai în siguranţă. Unii au fost chiar dispuşi să accepte riscul de a se stabili în Cisiordania sfâşiată de lupte.
Mulţi emigrează fiind încurajaţi de prieteni şi rude. Multor emigranţi potenţiali le-a fost recomandată Australia. În prezent, aproape 22% din populaţia ei sunt născuţi în străinătate.
Un emigrant din Barbados care trăieşte în Statele Unite i-a spus prietenului său cu ocazia unei vizite în insula sa natală: „Tu crezi că îţi merge bine aici“, dar apoi a adăugat că faptul de a rămâne pe insulă însemna „pierdere . . . de timp”. Au trecut mulţi ani, şi prietenul său recunoaşte acum că aceste cuvinte au semănat sămânţa nemulţumirii în mintea sa, determinîndu-l în cele din urmă să emigreze. - sursă: National Geographic.
Din nefericire însă, adesea este prezentată doar latura frumoasă a lucrurilor. Ron, un tânăr care a plecat în Canada pentru a scăpa de neliniştea crescândă din Africa de Sud, a spus: „Prietenii şi rudele au tendinţa să-ţi spună toate lucrurile frumoase . . . şi, bineînţeles, omit să menţioneze lucrurile negative“.
Indiferent de motivul pentru care cineva îşi părăseşte ţara natală, în majoritatea cazurilor emigranţii suferă mult. Când realizează ce anume implică mutarea lor, unii doresc cu ardoare să se reîntoarcă în propria ţară. Aşadar, cum poate un străin să se adapteze noului său mediu şi în acelaşi timp să înfrunte dorul de casă, despărţirea de familie, şocul cultural, diferenţele de limbă şi o mulţime de alte probleme legate de aceasta? În mod evident greu!
„Nimeni nu-şi poate imagina cu ce pericole ne confruntăm în ţările lumii a treia . . . şi ce dificultăţi întâmpinăm aici doar pentru a reuşi să ne întreţinem pe noi şi familiile rămase în ţară.“ Aşa i-a scris Elizabeth, o emigrantă africană, editorului revistei National Geographic. Cuvintele sale indică motivul principal pentru care milioane de oameni sunt dispuşi să-şi părăsească ţara şi să-şi înceapă din nou viaţa într-o ţară străină.
Desigur, fiecare emigrant are propria sa poveste. Unii, cum este femeia menţionată mai sus, au emigrat probabil pentru a scăpa de condiţiile grele de viaţă care există în ţara lor de origine. În cartea sa Population, Migration, and Urbanization in Africa, William Hance arată că actualul exod în masă din Africa se datorează în esenţă unor factori ca boli, invazie de insecte, sărăcirea solului, secetă, inundaţii, foamete, război, lupte tribale, actele de terorism. Şi în alte părţi ale pământului astfel de condiţii disperate au alimentat fenomenul emigrării.
Însă, sociologii au remarcat că dorinţa de a scăpa de condiţiile opresive de viaţă nu constituie decât unul din motivele pentru care atât de multe persoane emigrează astăzi.
Efect combinat:
Atracţia spre ţările care oferă condiţii mai bune de viaţă constituie, de asemenea, o motivaţie puternică pentru emigrare. Aceasta se combină cu dorinţa de a scăpa de condiţiile rele astfel: adversităţile locale tind să împingă, iar avantajele de dincolo de hotare tind să tragă, sau să atragă, persoana spre emigrare. Tipic este cazul lui Nguyen Van Tue, unul dintre mulţii vietnamezi refugiaţi în Japonia. Deşi a suferit mult din cauza condiţiei sale de străin, Nguyen recunoaşte: „Sunt mulţumit. Sunt împreună cu familia şi suntem toţi în viaţă şi într-o bună stare de sănătate într-o ţară în care domneşte libertatea şi pacea“.
Avantajele economice constituie unul dintre cei mai puternici factori care încurajează emigrarea. Vorbind despre comunitatea italiană dintr-un oraş englez, autorul John Brown spune în cartea sa The Un-melting Pot: „Principalul lor obiectiv a fost întotdeauna acela de a câştiga bani“. El adaugă că ei au făcut aceasta lucrând „mult şi bine“. Când se analizează decalajul enorm dintre salariile primite în diverse ţări, nu este de mirare că oamenii emigrează. Vorbind despre muncitorii mexicani din Statele Unite, National Geographic arată că „plata pentru o oră de lucru la sudul graniţei Statelor Unite echivalează cu o cincime până la o zecime din plata primită pentru aceeaşi oră de lucru în Statele Unite“.
Atracţia exercitată de familie şi prieteni:
Desigur, mulţi emigrează pur şi simplu pentru a fi mai aproape de familie şi de prietenii care au plecat înaintea lor. De exemplu, mulţi evrei ex-sovietici au emigrat în Israel deoarece acolo, între alţi evrei, se simțeau mai în siguranţă. Unii au fost chiar dispuşi să accepte riscul de a se stabili în Cisiordania sfâşiată de lupte.
Mulţi emigrează fiind încurajaţi de prieteni şi rude. Multor emigranţi potenţiali le-a fost recomandată Australia. În prezent, aproape 22% din populaţia ei sunt născuţi în străinătate.
Un emigrant din Barbados care trăieşte în Statele Unite i-a spus prietenului său cu ocazia unei vizite în insula sa natală: „Tu crezi că îţi merge bine aici“, dar apoi a adăugat că faptul de a rămâne pe insulă însemna „pierdere . . . de timp”. Au trecut mulţi ani, şi prietenul său recunoaşte acum că aceste cuvinte au semănat sămânţa nemulţumirii în mintea sa, determinîndu-l în cele din urmă să emigreze. - sursă: National Geographic.
Din nefericire însă, adesea este prezentată doar latura frumoasă a lucrurilor. Ron, un tânăr care a plecat în Canada pentru a scăpa de neliniştea crescândă din Africa de Sud, a spus: „Prietenii şi rudele au tendinţa să-ţi spună toate lucrurile frumoase . . . şi, bineînţeles, omit să menţioneze lucrurile negative“.
Indiferent de motivul pentru care cineva îşi părăseşte ţara natală, în majoritatea cazurilor emigranţii suferă mult. Când realizează ce anume implică mutarea lor, unii doresc cu ardoare să se reîntoarcă în propria ţară. Aşadar, cum poate un străin să se adapteze noului său mediu şi în acelaşi timp să înfrunte dorul de casă, despărţirea de familie, şocul cultural, diferenţele de limbă şi o mulţime de alte probleme legate de aceasta? În mod evident greu!
Calculaţi preţul emigrării!
Vă gândiți cumva să emigraţi într-o altă ţară? Aţi calculat preţul? Nu mă refer numai la bani. În fond, majoritatea oamenilor se gândesc să se mute într-o altă ţară ca să aibă siguranţă materială. Mă refer aici la preţurile ascunse, care ies la iveală numai după ce v-aţi mutat deja. Numai că, de obicei, atunci este prea târziu ca să mai puteţi da înapoi. Prin ideile prezentate în continuare nu vreau să vă alarmez, dar merită să le luaţi în considerare:
Întrebați-vă: „Ce efect va avea asupra familiei voastre faptul că unii dintre membrii ei vor fi constrânşi să rămână acasă și să suporte absența voastră? Această absenţă poate răpi mulţumirea şi stabilitatea dintr-o familie. De asemenea, ea le poate da partenerilor conjugali posibilitatea să comită imoralitate. Este mult mai important ca familia, fie că emigrează, fie că nu, să poată rămâne unită! Unitatea familiei nu poate fi cumpărată cu bani!
Şi apoi, mai există greaua povară de a face faţă prejudecăţilor. „Abia când am venit în Anglia am ştiut ce înseamnă «culoarea»“, mărturiseşte o emigrantă indiancă. „Descoperirea aceasta a fost îngrozitoare. Un adevărat şoc. Am vrut să mă întorc acasă ca să scap de toate acestea.“ — The Un-melting Pot. Să mai amintesc aici de prejudecățile privitoare la români care sunt foarte la modă în Europa Occidentală!?
Aşadar, înainte de a vă muta, întrebaţi-vă: „Ce alte posibilităţi există? Nu am putea face acasă unele modificări? Merită într-adevăr să ne mutăm în altă ţară?“
Vă gândiți cumva să emigraţi într-o altă ţară? Aţi calculat preţul? Nu mă refer numai la bani. În fond, majoritatea oamenilor se gândesc să se mute într-o altă ţară ca să aibă siguranţă materială. Mă refer aici la preţurile ascunse, care ies la iveală numai după ce v-aţi mutat deja. Numai că, de obicei, atunci este prea târziu ca să mai puteţi da înapoi. Prin ideile prezentate în continuare nu vreau să vă alarmez, dar merită să le luaţi în considerare:
Întrebați-vă: „Ce efect va avea asupra familiei voastre faptul că unii dintre membrii ei vor fi constrânşi să rămână acasă și să suporte absența voastră? Această absenţă poate răpi mulţumirea şi stabilitatea dintr-o familie. De asemenea, ea le poate da partenerilor conjugali posibilitatea să comită imoralitate. Este mult mai important ca familia, fie că emigrează, fie că nu, să poată rămâne unită! Unitatea familiei nu poate fi cumpărată cu bani!
Şi apoi, mai există greaua povară de a face faţă prejudecăţilor. „Abia când am venit în Anglia am ştiut ce înseamnă «culoarea»“, mărturiseşte o emigrantă indiancă. „Descoperirea aceasta a fost îngrozitoare. Un adevărat şoc. Am vrut să mă întorc acasă ca să scap de toate acestea.“ — The Un-melting Pot. Să mai amintesc aici de prejudecățile privitoare la români care sunt foarte la modă în Europa Occidentală!?
Aşadar, înainte de a vă muta, întrebaţi-vă: „Ce alte posibilităţi există? Nu am putea face acasă unele modificări? Merită într-adevăr să ne mutăm în altă ţară?“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu