EVOLUȚII
POLITICE ÎN REPUBLICA CIOCOISTĂ JOHANNISTAN
1. Președintele nimicniciei noastre!
Liderii PCR făceau zid în jurul lui Nicolae
Ceaușescu. La fel fac zid în jurul lui Klaus Johannis și liderii PDL-ului
mascat în PNL! Ce putem spune, așadar, despre călătoria de lux a lui Klaus
Johannis în Japonia? Miercuri, 8 martie 2023, comentând imaginile din avionul
ultraluxos, dar și pozele cu cei doi soți - Klaus și Carmen - ținându-se de
mână și având obiectivul turistic în spate, semn că s-au fotografiat în stilul
provincialismului din secolul anterior, Robert Turcescu a recomandat părinților
să ureze copiilor să ajungă precum Klaus Johannis în Japonia. Johannis era
fericit că zbura în Japonia cu aleasa inimii, despărțit definitiv de problemele
țării pe care o conduce, sau, se presupune că o conduce. Ce-și poate dori mai
mult un om pe lumea asta decât o asemenea situație? Avion privat, de luxul
celor folosite de șeici, care te ia de acasă, de la Sibiu, shopping și plimbări
romantice prin Țara Soarelui Răsare. Putem evidenția faptul evident că, domnul
PREȘ-edinte Klaus Johannis este un analfabet moral! Bunul simț, expresie și a
culturii organic asimilate, cere să nu-ți afișezi luxul, bogăția,
superioritatea nivelului de trai față de nivelul de trai al celor din jur.
Luxul după care Klaus Johannis se dă în vânt mărturisește mentalitatea unui
parvenit, unui ciocoi! Pe vremea lui Harun al Rashid, luxul în care se scălda
califul era semnul puterii. Erai chiar obligat să-ți afișezi luxul pentru ca
supușii să te considere Cel Ales, deosebit de ei. În lumea occidentală de azi
nici măcar bogații nu se mai dedau luxului afișat. A rămas luxul afișat, lux
ostentativ, apanajul oligarhilor din Est. Nu al politicienilor, ci al
oligarhilor. Din acest punct de vedere Klaus Johannis este o apariție stranie
în lumea politică a Europei de azi! Prin toate notele sale, - obsesia de
oligarh pentru luxul greoi și inutil, disprețul față de românul rămas acasă
pentru a se lupta cu gropile și facturile, folosirea banilor de la Buget, dați
de cetățeni prin taxe și impozite, pentru a face excursii costisitoare în
străinătate, grija de a nu-și bate capul, hotărârea de a profita la maximum de
avantajele materiale ale funcției de președinte -, au stârnit bombăneli
populare. În acest condiții, te-ai fi așteptat ca politicienii români să ia
poziție critică față de noua călătorie de lux a cuplului Klaus Johannis-Carmen
Johannis. În cele mai multe țări din Europa lui Klaus Johannis i s-ar fi cerut
demisia. La noi însă, politicienii au oferit spectacolul grețos al
oportunismului și slugărniciei. Liderii PSD, în frunte cu Marcel Ciolacu, au
bătut câmpii despre necesitatea de a se cumpăra o aeronavă prezidențială. O
nenorocită încercare de a abate atenție de la esența dezbaterii: nu faptul că,
Klaus Johannis n-a luat o cursă de linie, ci faptul c-a închiriat un avion
privat de un lux orbitor, avion care l-a luat de acasă, de la Sibiu, când ar fi
fost normal ca președintele să plece de la Otopeni, fie și pentru a conferi
plecării nota de necesară acțiune oficială și nu conjugală. Este limpede că
liderii PSD au avut grijă să nu-l supere cumva pe Marele Padișah. Cei al PNL, -
partidul care și-a asumat rolul de spălător de serviciu a flegmelor prezidențialului
Johannis -, au sărit în ajutorul noiului ciocoi național. Președinta interimară
a Senatului, Alina Gorghiu, a reușit chiar să fie dezgustătoare în slugărnicia
ei deplină. Este limpede că între reacțiile liderilor PNL și reacția poporului
s-a întins o prăpastie. Nu știu liderii PNL de o asemenea stare de spirit? Nu-și
dau seama că scufundă și mai tare PNL, de bolovanul care este Klaus Johannis,
agățat de gâtul partidului, atârnându-se și ei, cu declarațiile lor în favoarea
turistului de lux? Își dau seama, firește. Și atunci de ce o fac? În recenta sa
carte de memorii, marele istoric Ioan Scurtu încearcă pe pagini întregi să
dezlege marea enigmă a ultimilor ani de domnie a lui Nicolae Ceaușescu. Pe cât
creștea ura față de Conducător, pe atât creșteau laudele deșănțate aduse de
membrii CPEx. Eu sunt de acord cu Ioan Scurtu că nu era vorba de slugărnicie.
Era vorba de oportunism. Liderii PCR, chiar și cei luminați precum Ștefan
Andrei, Paul Niculescu Mizil, Dumitru Popescu, Gogu Rădulescu știau că
funcțiile lor, funcții care le aduceau privilegii, nu depindeau de popor, ci de
Nicolae Ceaușescu. Totul era să te pui bine cu Nicolae Ceaușescu. Poporul nu
conta. Ca și liderii PCR, liderii PNL nu sunt slugarnici. Sunt oportuniști. Așa cum au fost și liderii PDL, care-l cântau pe Traian Băsescu,
căruia îi ziceau Zeus, câtă vreme bunăstarea lor depindea de el și nu de popor,
ca acum, când fostul nu mai are putere, să-l înjure pe rupte. Liderii PNL, de
fapt tot PDL, știu că funcțiile lor depind de Klaus Johannis și nu de Popor. Alina
Gorgiu a ajuns președinte al Senatului nu pentru c-a fost aleasă de popor, ci
pentru că a binecuvântat-o Klaus Johannis. Marcel Ciolacu știe că funcția de
premier, la care râvnește, nu depinde de popor, ci de Klaus Johannis. De aceea
se zbat să se pună bine cu Klaus Johannis. De aceea, îl vor înjura când nu va
mai fi președinte!! Se spune despre o țară că are președintele pe care îl
merită. A fost votat, deși plictisea până și ghinionul nucului, a fost
aplaudat, deci încurajat. Unde au fost cetățenii când și-a încălcat
promisiunile electorale, când a cheltuit fără grija zilei de mâine a țării,
când a făcut averea țării cadou unor cămătari internaționali? Unde sunteți,
cetățeni? Mai respirați? Nu pot să nu mă întreb cum s-a făcut de a ajuns Johannis
președinte. Ba mai mult, cum s-a făcut de-a ajuns primar la Sibiu? Ce-a făcut
să merite așa onoruri? În afara faptului că are o cadență de discurs care a
adormit până și virușii de laborator mai știți ceva? Nu este de mirare că a
fost un adept al măștii, el însuși un impostor, sub mască putea să tacă
fericit. A fost Johannis cel mai bun
profesor de fizică din Sibiu? L-au iubit elevii? Cum a reușit să se distingă
printre atâția alții la fel? Discursul nu-l ajută. De idei nici vorbă. Domnul Johannis
a fost un profesor de provincie, tern, căruia i-au plăcut dintotdeauna
concediile și banii. Cum s-a pricopsit cu sprijin internațional pentru o
funcție, cea mai înaltă în stat, și cu o ofertă de a lucra pentru NATO, - care
nu cred că se va concretiza-,? Un singur program a avut domnul Johannis, făcut
în numele lui pentru țară, așa cum altădată oamenii de știință își dedicau
polimerii Elenei Ceaușescu, în rest au fost doar ordine și reclamații din afara
țării. Programul „România educată” i se va pune probabil pe piept când i se vor
lua măsuri pentru sicriu, să aibă CV prefabricat și pe lumea cealaltă. Dacă
apucă să-și facă și mausoleu, pe-acolo pe undeva printr-un cimitir sibian, cred
că și moartea o să se întrebe cine au fost proștii care au plătit pentru
marmură! Fără suport dinspre masonerii și din afara țării, Johannis nu ar fi
ajuns nici măcar director de școală. Ședințele ar fi durat cât un concediu. Ziarele au scris despre implicarea
familiei Johannis în adopții internaționale. Copii cărora li s-a pierdut urma.
Rețelele de trafic de copii nu sunt administrate de prostime. Vă mai întreb o
data, cum a fost posibil ca un profesoraș leneș, lipsit de farmec, greu de
ținut minte să ajungă președinte? Până și cartea de istorie fuge de el. Din
fericire mandatul i se apropie de sfârșit și atunci va trebui să dea
explicații. Privind din acest unghi, călătoria în Japonia și Singapore pare mai
mult o ultimă dorință de concediu de lux înainte de a încerca și pușcăriile
țării! Pentru ce le-a făcut unor copii nevinovați nu a plătit, dar pentru ce a
făcut pădurilor, Deltei Dunării, industriei, agriculturii, mineritului,
românilor în naivitatea lor va trebui să răspundă!! Că i-a servit pe alții este
problema dumnealui, poate să-i dea la rândul dumnealui în judecată, la Haga de
exemplu, pentru a-și pansa onoarea pierdută, deși politicienii nu au dureri în
onoare, au dureri în cot. Nu înțeleg de ce se vorbește atât de mult despre rochiile
doamnei Carmen Johannis. Nu a făcut cine știe ce, aceasta este de fapt problema
și nu cu ce se îmbracă. Având în vedere că a fost implicată în adopții
internaționale i s-a recomandat probabil să stea departe de orfelinate. Nici de
case de bătrâni nu s-a apropiat, probabil din aceleași motive. Faptul că,
gazetele din România au sugerat la un moment dat intersectarea rețelelor de
adopții cu cele de trafic de organe, o recomandau pe Carmen Johannis doar
pentru excursii internaționale și vizite în unități militare. Ar fi putut și
dumneaei, la fel ca doamna Biden, altă „intelectuală”, să împartă sarmale
soldaților, care nici ei nu fac mare lucru. În privința îmbrăcăminții, doamna Johannis
a ales un designer din România. Nu cred că doamna respectivă era foarte
cunoscută la acea vreme. Poate erau prietene. Sau rude. Rochiile mi se par
simple, modeste, fără despicături până la brâu, nici în partea de sus, nici în
partea de jos, poate că nu respectă lungimea protocolară a mânecii sau a
fustei, dar nu înșală cu mult, și nici nu-și expune lenjeria intimă. La ce se
perindă pe ecranele televizoarelor din România, orice străin s-ar fi așteptat
la vulgaritate. Așa că televiziunile care comentează să-și evalueze mai întâi
lungimea propriilor rochițe. CNA la ce face măsurători? Vulgarității trebuie
însă să-i ceară cineva demisia. Vulgarității textile, vulgarității de text,
vulgarității de discurs, vulgarității implicite, vulgarității corupției,
vulgarității misogine, vulgarității minciunii. Acelea sunt obiectul muncii CNA.
Rochițele i-au adus lui Carmen un nășit de orhidee, singaporezii neștiind că
familia Johannis preferă case. Acum doamna Johannis va trebui să-și mai cumpere
un pervaz. Nu mă interesează nici culorile rochițelor doamnei Johannis. A fost
o vreme, inclusiv în Evul Mediu, când doar regii aveau voie să poarte haine,
țesături violet, mov, albastre. Erau considerate culori împărătești, nobile.
Culorile nu au nicio vină, cei ce le-au dat înțelesuri de care nu aveau nevoie
sunt vinovați. Și-am ajuns la exhibiționism: exhibiționismul țopârlăniei, al
nesimțirii, al parșiveniei fără suporteri. Cine l-a îndemnat sau l-a aprobat pe
Klaus Johannis când a poftit să-și închirieze un avion de maharajah a pus deja
umărul la debarcarea președintelui. Imbecilitate prezidențială mai mare nu s-a
văzut. Cine i-a dat brânci din nemeritatele privilegii nu a făcut-o pentru
vreuna din caprele lui Soroș, ci pentru o căpriță pe care nici măcar Soroș, cu
toata camarila de miliardari metafizici, nu o poate stăpâni, imprevizibila
Diana Șoșoacă. Nu asul din mânecă, ci mâneca decarului. Ce ar fi putut să facă
cuplul prezidențial în Japonia fără a atrage mânia poporului? Recent am
descoperit în online filmulețele unui vlogger român, Cosmin Avram, din Orientul
Îndepărtat. Cosmin Avram ne arată acea parte a Orientului de nemenționat în
ghidurile turistice. Deși Japonia este socotită a fi una dintre cele mai curate
țări din lume, am văzut mizerie pe străzi, sărăcie, barăci pentru săraci,
camere ca niște celule de închisoare, pe străzi înguste și insalubre,
dezinteres emoțional. Japonezul a creat și produs roboți ignorând faptul că îi
vor lua locul de muncă. Roboții prăfuiți, cu mesaje presetate, fără miros de
parfum, prăfuiți, non-empatici, lipsiți de arta conversației, lipsiți de
atingeri și lacrimă au făcut Japonia mai săracă, mai plicticoasă, au
îndepărtat-o de haiku, de poezie. Am aflat din filmulețe că în Japonia există
companii care îi ajută pe japonezi să-și piardă urma. Japonezii nu suportă
starea de ratare, societatea și-au clădit-o doar pe ideea de succes. Cei ce
ratează își schimbă numele, adresa, serviciul!! La fel cei ce nu vor să
plătească pentru divorțuri sau pensii alimentare. Se practică și în țările din
Occident. Pe lângă faptul că infractorii în serie, pentru a nu fi linșați, au
fost protejați prin schimbarea de date, fiind considerați vindecați (pedofili,
violatori, criminali) pe cheltuiala plătitorilor de taxe și în detrimentul lor.
Familia Johannis ar fi putut să-și piardă urma, încercând ceva inedit, poate la
schimb cu o familie de chinezi. Cine știe, din amestecul de chinezi și
japonezi, cu puțină aromă românească, comuniști, capitaliști și
nu-se-știe-ce-iști, s-ar fi putut naște o societate mai justă. Tot în Japonia
se pot închiria neamuri!! Carmen și Klaus Johannis ar fi putut deveni unchiul
și mătușa cuiva, bunici, părinți, verișori. Pe lângă turism ar fi putut face și
niște bani, - că poate n-or avea destui? A vrut familia Johannis să creeze
impresie? Ceva tot le-a reușit, dar poate nu cum se așteptau. În loc de
concluzie, citez din povestirea lui Haruki Murakami „Sărbătorita”/„Birthday
Girl”: „Indiferent de ce-și doresc, indiferent de cât de departe merg, oamenii nu pot
fi decât ei înșiși. Atât.”
2. Despre
… Bâstroe:
15 martie, ora 18:30. Premierul Ciucă apare pe
ecrane, cu zâmbetul îngropat într-o față de priveghi, și ne spune că acordul
scris din partea Ucrainei pentru efectuarea măsurătorilor de către partea
română pe canalul Bâstroe, care trebuia transmis astăzi, pur și simplu n-a
venit. Navele românești așteaptă pregătite să înceapă treaba. Iar premierul
României ne comunică nimic altceva decât că guvernul ucrainian nu respectă
înțelegerea care ar fi fost făcută. De parcă ar fi vorba de o învoială pe colț
de masă, la o bere. La o lună de la bomba patriotică aruncată de ministrul
PSD Grindeanu: „Ucraina draghează ilegal canalul Bîstroe”, bazată pe nimic, dar
aducătoare de voturi, situația este cam
aceeași. Dacă Ucraina nu-și va da acordul pentru verificări, diplomația română
are o mare problemă de prestigiu și credibilitate. Imaginea va fi că, după ce
Austria își bate joc de România în chestiunea Schengen, și Ucraina face același
lucru, că se poate. Eticheta Schengen-Bâstroe se lipește cu scuipat pe fruntea
guvernului Ciuca Bătăilor - dacă nu s-a lipit deja. Dacă acordul până la urmă
vine, se pune întrebarea: care este scenariul cel mai rău pentru PSDNL (adică,
FSN)? Răspunsul este paradoxal doar la prima vedere: cercetările să nu
descopere nimic în neregulă în ce a făcut Ucraina pe canal. Probabilitatea să
fie așa este de luat în considerare, mai ales că observațiile experților de la
Apele Române arată că nu au apărut variații semnificative ale debitului de apă
pe brațele Chilia și Bâstroe, în comparație cu datele din ultimii ani. În cazul
ăsta, nu ne rămâne decât să inventariem muniția politică electorală trasă de
partide la auzul petardei lui Grindeanu. Ciolacu: „Canalul Bâstroe este una
dintre liniile roșii nu numai ale mele, ci ale României. Delta este sacră”. Ciucă:
„Există date și informații că s-a dragat mai mult decât 3,5 m, cât era
agreat”. G. Simion, din barcă, de pe Bâstroe: „Ucraina fură din noroiul
nostru românesc. Este un rapt teritorial în toată regula. Guvernul vinde țara”.
Românosul prim-vice Rareș Bogdan declară că l-ar da afară pe ministrul de
Externe Aurescu. Înaltul diplomat, la rândul său, nu vrea să pară fraier, așa
că răspunde, uluitor, ca un gurnalist de canal, comparându-l pe Bogdan cu pompa
de propagandă rusească Sputnik. Însuși șeful diplomației, președintele-ciocoi:
„Nu cred că în acest moment este potrivit să atacăm ucrainienii pe baza unor
date incerte. Ei nu au nevoie să fie certați”. Dl. Johannis spune asta pentru
că nu-i mai pasă (dacă i-a păsat vreodată) de părerea românilor despre el, ci
de niscai proptele pe la Bruxelles, pentru o președinție europeană, ceva. Până
să fie sondat de români, canalul Bâstroe a sondat el politica românească.
Rezultatul: până la alegerile din 2024, pescuit de voturi în ape tulburi. Și
după.
3. De
ce a declanșat Rareș Bogdan jihadul?
Multă lume se întreabă ce a fumat
europarlamentarul liberal Rareș Bogdan înainte de celebra emisiune, în care a
stârnit jihadul împotriva lui Bogdan Aurescu, „ăla Mic cu trabucul mare”? În
primul rând Rareș Bogdan nu fumează. În al doilea rând, este neastâmpărat. În weekend, când inițiativele
pălesc și gândurile sunt persecutate de trândăvie, s-a pus nevoie mare să
anunțe că Bogdan Aurescu trebuie remaniat, făcându-l vinovat de eșecul
Schengen, de o diplomație deficitară, de lipsa de idei și de neimplicare. Poate
că totul ar fi pălit, ca salata la înghețul de primăvară, dacă ministrul
împricinat n-ar fi sărit să spună că Rareș Bogdan critică asemenea Radioului
rusesc Sputnik. Mai pe șleau l-a încartiruit în celebra listă neagră a „oamenilor
lui Putin.” Asta este culmea, l-a acuzat pe cel care ar fi renunțat oricând la
batistuță și la machiajul tv pentru a se năpusti asupra tiranului din Kremlin.
Parcă îl și vedeam pe front strigând din tot sufletul: „la atac!” Acum este și
el în clubul select al putiniștilor.
Aurescu
a ratat momentul de aur: În popor se zice: „dacă tăceai filosof
rămâneai.” Ministrul s-a autoflagelat, din prea mare orgoliu. Știe că nu
depinde de voința PNL pentru a mai rămâne în minunatul loc al gornistului
propagandei de război. Că el este la liber impuse, nu la liber alese. Ciudat este că mai multe voci
disparate din PNL au susținut atacul nefumătorului asupra lui Aurescu. Nepricepuții vieții politice s-au
hazardat în a susține ideea că tocmai s-a organizat un complot asupra lui
Bogdan Aurescu, dar nu este așa. Din toată panoplia de lideri politici sau din
tot arcul guvernamental, n-am auzit pe vreunul să-l înghită pe omul pus de Johannis
să conducă diplomația română. Nefiind susținut de niciun partid politic, este
vulnerabil la orice rotativă guvernamentală. Riscă să rămână în afara vâltorii,
el care nu se poate duce nici la bazin neasistat.
Pe
când un Péter Szijjártó românesc? Sigur că orice asemănare a lui
Bogdan Aurescu, ministrul nostru de externe cu omologul său de la
Budapesta, Péter Szijjártó, este o insultă adusă gândirii libere.
Dacă șeful diplomației maghiare are predicat în orice declarație publică,
românul din Aleea Alexandru vocalizează partitura propagandei. „Ăla Mic cu
Capul Mare” nu duce o politică activă, ci doar una reactivă. Dacă îi urmăriți
discursurile nu vedeți decât un imens plagiat în vorbele sale. Este ca un
tonomat al Bruxelles-ului.
Păi
și atunci? Care este quelque chose-ul furtunii din paharul cu apă? Unii
comentatori susțin că, de fapt, Rareș Bogdan a dat semnalul despărțirii PNL de
Klaus Johannis, protectorul lui Bogdan Aurescu. Europarlamentarul a lovit cu
boltă, după principiul bate șaua ca să priceapă iapa. Dacă secretarul general al PNL a ieșit public pentru a-i calma pe
contestatari, mujahedinii acțiunii de lepădare de Johannis sunt tot mai apți
combatanți. Lideri cu mare experiență politică din PNL știu că Johannis le este
balast și trebuie aruncat din cală, doar că nu pot spune ce gândesc cu gura
mare, pentru că șeful statului încă mai are putere să tragă firele decorurilor
din instituțiile de forță. Guralivii se pot trezi peste noapte „penali.”! Așa
că preferă să lovească prea puternicul cu mantră. În al doilea rând, situația din PNL nu este deloc roză. Dacă
președintele Nicolae Ciucă este adeptul marilor împăcări, spirtiul vindicativ
al unor lideri nu poate fi domolit. Bătrânii grei din parrtid își dau seama că
electoratul liberal este matur și nu poate fi sedus prin lozinci. Conclavul
euro-atlantic nu scoate fum alb. Porumbeii păcii sunt arestați. Nimeni nu
întrevede normalizarea situației geopolitice și a reîntoarcerii la contextul
antebelic. Frica guvernează ca molia dulapurile neaerisite. Lupii tineri își caută
o identitate nouă. Știu că Johannis îi duce în jos, la fel ca încuscrirea cu
PSD.
PNL
nu are decât proiectul politic al Bruxelles-ului și al NATO! Revoluțiile
n-au fost făcute niciodată de taciturni și de plicticoși. Ce îi lipsește
Partidului Național Liberal este un proiect național de genul celui al lui
Nehammer „Orizont 2030.” Capitalismul
este în derivă. Norii inflației sărăcesc oamenii. Instabilitatea politică și
financiară stârnesc frici. Și orice responsabil știe că frica nu păzește
bostănăria. Jihadul lui Rareș Bogdan
este o acțiune eminamente politică. Încearcă să coaguleze energiile disipate,
în vederea construcției unei noi identități liberale.
Liberalilor
le face cu ochiul curentul suveranist: Mulți s-au săturat de
conformismul politic și administrativ. Curentul suveranist vrea altceva decât
copierea directivelor UE, care - multțumită lui Dumnezeu - nu sunt obligatorii. Și mai este ceva. Poate că Rareș
Bogdan l-ar vedea ministru de externe pe amicul său Emil Hurezeanu sau că
liberalii vor să cedeze PSD-ului șefia diplomației române, în schimbul a două
ministere de forță. Înainte de a
salva Ucraina, trebuie să ne salvăm pe noi. „Prin noi înșine,” vorba
brătieniștilor de condiție.
4. Ciucă
întreabă, Ion înjură:
Dacă situația ar fi fost roz și lucrurile ar
fi mers strună, găselnița generalului (în rezervă) Nicolae Ciucă ar fi
fost simpatică, poate chiar un semn de modernitate. Am fi zis și
noi: Uite, dom’le, cum ne modernizăm! Ne-am dat dracului că
vocea poporului se aude și în ședințele de guvern. Numai că lucrurile merg
prost în toate domeniile. Aducerea lui Ion în scenă, în loc să stârnească
admirație și simpatie, enervează și provoacă o bășcălie pe termen lung. Consilierul
onorific al premierului va fi rapid inclus în toate bancurile românilor și,
alături de Bulă, de Zeroni sau de Radio Erevan, va face carieră. Niște sfetnici
cu cap de nucă l-au împins în această scenetă. Nicolae Ciucă a fost împins să
se folosească de ingeniozitatea unui colectiv de studenți și profesori pentru a
scoate în evidență comunicarea sa cu poporul. Marketing politic naiv și nimic
mai mult. „Te reprezint. Voi fi prezent în ședințele de guvern în numele
tău”. Cum adică? În ședințele de guvern, premierul apasă pe buton pentru a afla
ce zice poporul? Și ce va auzi? Circ și înjurături peste înjurături, întrerupte
de revendicări de pensionari nefericiți. „Invit românii să intre pe ion.gov.ro.
Așa pot învăța să-i reprezint, ca într-o oglindă, noi suntem Ion”. Caraghioslâc
în toată legea! Lansarea lui Ion nu-i decât o făcătură de propagandă menită a
semnala startul premierului într-o campanie electorală. Nimic mai mult.
Găselnița cu Ion a fost scoasă pe mare grabă și nu arată decât sărăcie de gândire
și prefăcătorie prețioasă. Dacă premierul are nevoie de un robot ca să afle ce
gândește poporul, atunci mai bine demisionează și se duce la popotă sau acasă.
Un premier care nu știe ce vrea populația și care sunt problemele ei și
așteaptă cu urechea la înregistrările de pe robot să vadă ce-i zic compatrioții
este doar un bou fără coarne!! Dacă ar fi fost așa, mai bine îi făceau cadou un
robot încălțat cu bocanci, care, în fiecare săptămână, să-i dea un șut în fund
și să-l trimită prin provincie și prin cartierele bucureștene să afle ce gândește
poporul și ce așteaptă de la guvernanți. Din câte știu, premierul s-a întâlnit
cu diverși oameni grei din agricultură și știe ce-i doare și ce necazuri au. A
vizitat și fabrici românești performante și a aflat de la manageri și
investitori ce corecții sunt necesare în economie. Așadar, nu-l bănuiesc pe
Nicolae Ciucă a fi străin de țară, ca un căprar căzut din Lună. Dimpotrivă! Am
sentimentul că îl apasă doar lipsa de experiență și nu știe cum să le descurce.
Și nici nu are cu cine. Vânătorii de afaceri și de tunuri din PNL numai de
transmis mesajele poporului și de trudit la bunul mers al treburilor nu se
ocupă!
5. Un
sondaj la telefoane ascultate:
La comanda liberalilor (sic!) apare un sondaj
de opinie care dă PSD-ul pe primul loc cu 31% și cîștigător de alegeri dacă ele
s-ar desfășura în zilele următoare. De ce să câștige PSD-ul alegerile
parlamentare? Serios, chestia cu pensiile majorate le-a ieșit ca un praf în
ochi, tot demersul lor cu protecția socială s-a terminat într-un balamuc al
cartelelor și încadrărilor că nu îl mai descurcă nici dracu’! Ce-a făcut PSD-ul
să mai lase loc de atâtea speranțe? Că Marcel Ciolacu a scăldat-o mereu față de
Uniunea Europeană, față de americani, față de Klaus Johannis, față de SRI, față
de toți și de toate? După ce s-a ținut de haina lui Ciucă doar pe rațiunea că
țara trebuie guvernată, acum duce scena politică în situația „ori eu premier,
ori alegeri anticipate!” Ce „prăjituri” a oferit PSD-ul populației din moment
ce abia lucrează la un nou program de guvernare cu care nu poți scoate o
frizerie din faliment? Nu PSD-ul a dat inodorul ministru al Finanțelor, cel
care a băgat țara în groapa Marianelor financiare? Nu PSD-ul a pompat mereu
facilități, protecție, sprijin și nu pe soluțiile lui a crescut numărul
bugetarilor? Nu PSD-ul a umplut ministerele și agențiile cu tot soiul de
proști, de ibovnice și de neamuri, continuând tehnica predecesorilor
cu promovări bezmetice? PSD-ul și Marcel Ciolacu pot câștiga liniștiți. Nu-i
concurează liberalii! Doar că nu înțeleg de ce oamenii încă le-ar acorda
voturile? Pe ce bază? Cu ce argumente? Pentru ce performanțe? Pentru
împleticirile verbale ale președintelui rostite la televiziunile lui Voiculescu
și Ghiță? CNN-ul de Dâmbovița face campanie la cine plătește, dar mai ales pe
partea PSD-ului, frate de sânge și de vicii. Și mai mare surpriză în sondajul
apărut este procentul avansat ca rezultat al opțiunilor alegătorilor
chestionați telefonic pentru PNL. Probabil că unele procente vin de și de la
comandarea (plătirea) sondajului.
Sondaj!
Cine ar câștiga duminică alegerile?
Cică
românii care s-ar prezenta duminica viitoare la vot ar susține PNL-ul în
procent de 22,3%! Gogoașă ieftină la chioșcul din gară. Nu cred asemenea cifre
nici să mă tai! Pentru ce ar mai pune cetățeanul o ștampilă pe săgeata din
căsuța cu PNL? Pentru că unii liberali știu să citească, au firme cu profit
umflat și apar la televizor îmbrăcați la costum și cravată? De ce să mai votezi
PNL-ul după guvernarea chinuită și după toată relația de slugărnicie cu Klaus Johannis?
Că președintele a închiriat un avion cu un living zburător și luxos, ca la
Cotroceni? Să ne mai arate și un iaht cu piscină, și o vilă cu heliport și
gata, populația ar mai mai da un 10 procente în plus PNL, asta așa ca să
răsplătească educație comercială și popularizarea bogăției și a banilor căcălău
făcuți din contracte și jonglerii! Insist!
De ce 23% din alegători să voteze duminica viitoare PNL-ul când duminica
trecută viața compatrioților noștri era fără bani și fără orizont? Pentru că
PNL-ul ne-a dat-o pe Alina Gorghiu (pușculița cu valorile lui Lucian Isar) pe
post de curea de transmisie între partid și Cotroceni? Pentru că Rareș Bogdan
orăcăie în funcție de comenzile primite și se învârte ca un titirez între SRI,
șmecherii, bancă, Italia și intră prin telefon la televiziunile din țară? Cu
cine să ne scoată PNL-ul din șanț dacă sub comanda unui președinte sas și a
unui general ne-a băgat în groapă!? Citesc
o știre care circulă pe ici și pe colo. Cică PSD-ul și PNL-ul s-ar înfrăți
într-o nouă alianță de tip USL ca să lupte împotriva unui nou dușman! Cică
pericolul reprezentat de ascensiunea AUR ar fi periculos pentru țară și pentru
Europa! Dar ei, liberalii și social-democrații, nu sunt un pericol!? Sincer, nu cred că o să avem de-a face
cu un nou USL! Oricât ar fi de financiar fomiști și unii și alții, peneliștii
și social-democrații tot nu sunt dispuși să renunțe la jumătate din cozonacul
puterii. Decât să riște o opoziție fără bilete de tramvai și de avion, mai bine
împart profitul la doi și spun că luptă împotriva extremismului!!
Prăbușirea Euroins este doar unul dintre episoadele
serialului fluviu despre dezintegrarea statului român. Chiar în acest domeniu
al asigurărilor este al patrulea faliment din
2015, după Carpatica, Astra și City Insurance. La un asemenea
bilanț, în mod evident, ai o problemă de sistem la instituția cu angajați
plătiți regește tocmai pentru a nu exista probleme de sistem. Trei dintre
asigurătorii prăbușiți erau lideri de piață. Ultimele două mari falimente
au avut loc în mandatul aceluiași președinte ASF, plătit lunar cu peste 60 de
mii de lei. ASF s-a acoperit cu amenzile date Euroins și consideră
că și-a făcut datoria. De aici două categorii de victime. Pe de-o parte, toți
șoferii ale căror polițe se vor scumpi spectaculos, ca după falimentul City.
Mai ales cei tineri, cei mai disponibili să plece din țară. Pe de altă parte,
nu atât cei cu polițe RCA Euroins, cât cei care vor fi păgubiți de șoferi cu
polițe RCA Euroins. Ce face statul? În loc să vadă ce nu este în regulă și să
ia măsuri pentru corectarea pieței, etatitzează. Statul disfuncțional
va arunca o companie pe piața asigurărilor RCA care va acționa
ca inhibitoriu pentru dezvoltare și concurență, de care chiar ministrul
Finanțelor spune că este nevoie. Și nu este vorba doar despre piață
asigurărilor. Oriunde te uiți, statul român se destramă, atât ca eficiență, cât
și ca autoritate. Scapă infractori pe bandă rulantă după decizia CCR
privind prescripția, pentru că din 2018 până în 2022, adică între cele două decizii pe această temă ale Curții
Constituționale, - nici măcar nu mai contează dacă justificate sau nu, cât timp
sunt general obligatorii -, niciun partid, niciun parlament, niciun guvern,
niciun ministru al Justiției nu a găsit cu cale să procedeze la o intervenție
de urgență. Niciun sistem public nu funcționează măcar mulțumitor, aproape nu
există reglementare care să nu aibă nevoie de modificări pentru că este greșit
redactată. Și nu este vorba doar despre ceea ce numim generic hoție,
adică abuz și corupție, este vorba și despre multă nesimțire, dar și multă
incompetență a clienților politici promovați fără niciun argument profesional
în poziții cheie, unde se comportă ca maimuța cu briciul în mâna. Nimeni nu își
asumă însă nimic! Pentru toate nenorocirile vina este dată fie pe război, fie
pe reglementările europene, PNRR-ul care nu lasă românii să trăiască mai bine. Nimeni
nu spune că inflația din România are în primul rând cauze structurale, interne,
care vin cu mult dinaintea războiului care doar le-a acutizat. Că nu poți avea
energie ieftină dacă nu investești în producția de energie. Că nu poți evita
inflația dacă arunci cu bani în tot felul de găuri negre. Că imporți inflație
dacă nu stimulezi dezvoltarea producției interne. Nimeni nu spune că pensiile
nu cresc pentru că baza contributorilor la bugetul asigurărilor sociale a
scăzut inclusiv din cauza alungării românilor unde văd cu ochii. Dar și pentru
că, în pofida taxării prin inflație, bugetul tot în deficit major este, că
de aceea am ajuns la o datorie
publică la nivelul unei jumătăți din
PIB. Nu beneficiem de toate avantajele UE, inclusiv Schengen
sau despăgubiri la nivelul celor posibile pentru fermierii români,
nu pentru că Bruxelles-ul este rău și are ceva cu noi, ci pentru că liderii
noștri sunt incapabili să valorifice aceste șanse. Așa cum sunt pe cale să
rateze și PNRR pentru că nu sunt capabili să facă reformele asumate. După cum explica
fostul comisar Corina Crețu, din cele 80 de miliarde de euro pe care le
are la dispoziție în total, România a fost în stare să folosească doar 150 de
milioane, pentru casele de marcat electronice. Pentru că habar nu are ce să
facă pe fond, politicul inventează dușmani cu care să mute atenția și pe care
să mute răspunderea: UE care ne umilește, Kievul care ne omoară Delta, oculta
mondială care ne vrea săraci. Singurii care ne umilesc, ne ucid potențialul,
inclusiv Delta, și ne sărăcesc sunt politicienii noștri! Loviți din toate
părțile, fără a mai putea avea încredere în vreo instituție publică, manipulați
cu vinovați închipuiți, românii se refugiază în furie suveranistă și
antisistem, în teoriile conspirației, în frustrare. Este mâna propagandei lui Putin
în aceste trasformări? Nu cred că este nevoie de ea, cu mult mai eficientă este
clasa politică, cea care a adus România în poziția unui stat abandonat și
românii în poziția unor oameni pe cont propriu. Nu Putin umflă AUR și
eurosepticismul. Nu Putin ne pune pe contrasensul Europei. AUR, suveranismul,
euroscepticismul cresc pentru că suntem un popor cu totul abandonat, furios,
frustrat, mințit și îngrozitor de obosit de sportul extrem care este viața de zi
cu zi. Un popor pentru care cel mai mare dușman este propriul stat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu