DIN NOU DESPRE ... ALEXANDRU IOAN CUZA.

 

DIN NOU DESPRE … ALEXANDRU IOAN CUZA

1. Zvonurile despre „dezmățul” lui Alexandru Ioan Cuza:

 Este recomandabil să căutăm originile calomniilor istorice, să verificăm cât mai exact posibil când, unde și în ce condiții apar anumite idei denigratoare la adresa unor personaje istorice. Aceste calomnii au o viață proprie peste ani și de cele mai multe ori urmează până în prezent interesele celor care le-au lansat inițial. Una din aceste calomnii istorice este „dezmățul” lui Alexandru Ioan Cuza, prezentat de multe ori drept un fel de „taur comunal” al epocii. Cea mai veche sursă a acestei acuzații o putem identifica în persoana lui Rudolf Oskar Gödel-Lannoy, consulul Austriei la Iași între anii 1856-1862. Gödel-Lannoy nu a fost un simplu consul, a fost mult mai mult decât atât: principala lui preocupare a fost să împiedice unirea Moldovei cu Țara Românească. Extrem de activ, gata să comită orice fel de manipulări și manevre de culise, Gödel-Lannoy a fost creierul din spatele falsificării alegerilor din Moldova din 1857, alegeri anulate mai apoi după ce chestiunea a devenit un adevărat scandal european. Gödel-Lannoy s-a ocupat de instalarea în funcția de caimacam (guvernator) a boierului anti-unionist Toderiță/Teodor Balș - care și-a primit funcția după ce austriecii i-au mituit pe otomani cu 25.000 de galbeni. Toderiță Balș a fost un fidel executant al ordinelor lui Gödel-Lannoy, care îi spunea pe cine să instaleze în funcțiile publice, de la ministru până la șefii județelor. Gödel-Lannoy nu a lăsat nimic la voia întâmplării: telegraful și poșta de la Iași erau conduse de oamenii săi care îl informau prompt. A reușit chiar să impună cenzura asupra ziarelor vremii în încercarea de a scoate din circulație curentul unionist. Dar indiferent cât de influent, informat și abil a fost Gödel-Lannoy tot a avut parte de o surpriză: până în ultimul moment nu a știut de candidatura lui Alexandru Ioan Cuza. Când a aflat că cele mai mari șanse pentru tronul de la Iași le are un tânăr unionist, Gödel-Lannoy s-a dezlănțuit în rapoartele sale diplomatice: Cuza era un personaj cu o viață privată „imorală” şi „trivială”, un individ „dedicat abuzurilor”, „nedemn”, „mincinos şi nesigur”, care provenea dintr‐o familie de „boieri mijlocii”. Era prea târziu, Gödel-Lannoy nu a mai putut face nimic și a trebuit să accepte mai întâi instalarea pe tronul de la Iași a lui Alexandru Ioan Cuza și apoi Unirea Moldovei cu Țara Românească. Mișcarea anti-unionistă creată și sponsorizată de austriacul Gödel-Lannoy avea să treacă în plan secund, dar structura principală a ideilor ei a fost preluată și dusă mai departe de alte structuri ale altor imperii.

2. Cum a fost Cuza cu adevărat?

  Cuza-vodă din manuale şi snoavele arhicunoscute este cam fals, dar din descrierile celor mai apropiaţi de epoca lui apare mult mai uman. Cuza era un tip sincer, spunea lucrurilor pe nume şi nu se prea ferea să îşi afirme părerile. Îi plăceau jocurile de noroc din epoca sa şi pierdea mult timp la masa de joc alături de apropiaţii săi - însă la masa de joc a pierdut mai mult timp decât bani, pe care nu i-a iubit niciodată. Probabil este unul din puţinii conducători ai României care nu a murit foarte bogat. Lui Cuza-vodă îi mai plăceau caii de rasă şi femeile frumoase. Aici trebuie spus câte ceva despre căsnicia sa: nu şi-a iubit soţia, pe doamna Elena Cuza (care în schimb l-a iubit până la moarte, în 1848 această femeie mică şi urâţică a riscat tot şi a reuşit să-şi salveze soţul arestat de otomani). S-a îndrăgostit de Maria Obrenovici şi a rămas alături de ea, alte amante nu îi sunt cunoscute. Între Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza şi Maria Obrenovici a existat o relaţie ciudată: soţia legitimă a luat asupra ei creşterea copiilor amantei (care au murit de tineri). Printre defecte i se enumeră lipsa de seriozitatea şi zeflemeaua - îşi ironiza mai ales prietenii şi colaboratorii, iar mulţi dintre ei l-au părăsit din această cauză. Era foarte inteligent şi poate din această cauză şi foarte leneş şi delăsător. În acelaşi timp nu se lua foarte în serios în calitatea sa de domnitor: dispreţuia paradele şi băile de mulţime pe care le ştia organizate de oamenii lui. Uneori avea şi izbucniri de furie, de multe ori întemeiate. Când a fost trădat de secretarul său Dimitrie Sturdza (viitor premier, a transmis britanicilor corespondenţa secretă cu Napoleon al III-lea), Cuza în loc să-l dea pe mâna justiţiei i-a aplicat o bătaie: palme, pumni şi picioare în fund. Latura violentă a lui Cuza era cunoscută de complotiştii care l-au detronat: aceştia se temeau în noaptea arestării domnitorului că acesta nu se va sfii să folosească cele două revolvere Colt pe care le avea pe noptieră. Nu prea este cunoscut nici faptul că Alexandru Ioan Cuza a fost unul din promotorii instituției duelului printre români!