ÎMPĂRĂȚIA MESIANICĂ - PARTEA ÎNTÂI.

ÎMPĂRĂȚIA MESIANICĂ - PARTEA ÎNTÂI

O prefigurare a lucrurilor viitoare:

 Lucrările de putere pe care le-a înfăptuit Iisus pe pământ nu au fost decât o demonstraţie a binecuvântărilor viitoare mult mai mari de sub domnia sa din timpul Mileniului! În acel timp, Iisus va face din nou miracole - de data aceasta la scară mondială. Să aruncăm o privirie asupra emoţionantelor perspective pe care le avem. Iisus va restabili echilibrul ecologic al pământului. Aminteşte-ţi că El a demonstrat că are autoritate asupra forţelor naturii când a potolit o furtună. Cu siguranţă, sub domnia lui Hristos, oamenii nu vor mai trebui să se teamă că ar putea ajunge victime ale taifunurilor, ale cutremurelor de pământ, ale erupţiilor vulcanice sau ale altor dezastre naturale. Iisus cunoaşte foarte bine compoziţia pământului. El ştie cel mai bine cum trebuie folosite resursele pământului. Sub domnia sa, tot pământul se va transforma într-un Paradis. - Luca 23:43.  Ce putem spune însă despre necesităţile omenirii? Capacitatea lui Iisus de a hrăni mii de oameni, doar cu ajutorul câtorva provizii, ne dă asigurarea că sub domnia sa oamenii nu vor mai suferi de foame. Într-adevăr, belşugul de hrană, distribuită în mod nepărtinitor, va pune capăt pentru totdeauna foametei (Psalmul 72:16 - T.M.). Autoritatea sa asupra bolilor de orice fel este o dovadă că bolnavii, orbii, surzii şi infirmii vor fi vindecaţi complet şi pentru totdeauna (Isaia 33:24; 35:5, 6). Capacitatea lui de a-i învia pe morţi ne dă asigurarea că, în calitate de Împărat, Iisus va deţine şi puterea de a învia milioanele de oameni de care Dumnezeu-Tatăl îşi aminteşte cu plăcere. - Ioan 5:28, 29.  În timp ce medităm la puterea lui Iisus, să nu pierdem din vedere că El, este Dumnezeu-Fiul egal cu Dumnezeu-Tatăl (Ioan 14:9). Această analiză a felului în care îşi foloseşte Iisus puterea ne ajută să ne facem o imagine clară cu privire la modul în care îşi foloseşte Dumnezeu-Tatăl puterea. Gândeşte-te, de exemplu, cu câtă grijă l-a vindecat Iisus pe un lepros. Mişcat de milă, Iisus l-a atins pe acest om şi i-a spus: „Vreau” (Marcu 1:40-42). Prin intermediul unor astfel de relatări, Dumnezeu-Tatăl spune de fapt: Aşa îmi folosesc Eu puterea! Nu te simţi îndemnat să-l lauzi pe Dumnezeul-Tatăl şi să-i aduci mulţumiri pentru că îşi foloseşte puterea într-un mod atât de iubitor?

 Puterea de restabilire - Dumnezeu „face toate lucrurile noi”:

 Ai văzut vreodată un copilaş plângând pentru că şi-a pierdut sau şi-a stricat jucăria la care ţinea atât de mult? Plânsul lui deznădăjduit îţi rupe inima! Dar ai văzut cum faţa micuţului se înseninează când tatăl sau mama lui îi rezolvă problema? De cele mai multe ori, pentru un părinte este destul de uşor să găsească sau să repare o jucărie! Copilul este acum numai un zâmbet, iar bucuria lui nu cunoaşte margini. A primit înapoi ceea ce pentru el părea a fi pierdut sau stricat pentru totdeauna!  Dumnezeu-Tatăl, are puterea de a restabili ceea ce copiilor lui pământeşti li s-ar putea părea a fi o pierdere definitivă. Bineînţeles că nu mă refer la jucării. În aceste „timpuri critice, cărora cu greu le facem faţă”, ne confruntăm cu pierderi mult mai mari (2 Timotei 3:1-5). Multe dintre lucrurile la care oamenii ţin mult - locuinţa, bunurile materiale, locul de muncă şi chiar sănătatea - par a fi expuse unui risc tot mai mare. De asemenea, poate că privim cu îngrijorare cum mediul înconjurător este distrus şi cum multe specii de animale sau de plante dispar. Totuşi, nimic nu ne face să suferim mai mult ca moartea unei persoane dragi. Sentimentele de neputinţă şi de gol interior pot fi devastatoare. - 2 Samuel 18:33. Cât de reconfortant este deci să vorbim despre puterea de restabilire a Tatălui! Dumnezeu-Tatăl  poate şi chiar va face lucruri extraordinare pentru a repara pierderile suferite de copiii săi pământeşti. De fapt, Biblia arată că Tatăl are ca scop „restabilirea tuturor lucrurilor” (Faptele 3:21). Prin intermediul Împărăției Milenare, conduse de Fiul său, Iisus Hristos, Tatăl îşi va realiza scopul. Ce anume va fi restabilit?

„Iată! Eu fac toate lucrurile noi”: 

 Multe dintre profeţiile de restabilire par să nu aibă doar o împlinire spirituală, cum afirmă în mod dogmatic Bisericile istorice. Isaia, de exemplu, a scris despre un timp când bolnavii, şchiopii, orbii şi surzii vor fi vindecaţi şi chiar moartea va fi înghiţită pentru totdeauna (Isaia 25:8; 35:1-7). Acestpe promisiuni nu au cunoscut o împlinire literală în Israelul antic. Avem motive întemeiate să credem că, în viitor, profeţia va cunoaşte o împlinire literală la scară mondială. De unde ştim lucrul acesta?  În Eden, Tatăl a făcut cunoscut cu claritate scopul său cu privire la pământ, acela de a fi populat de o familie umană unită, sănătoasă şi fericită. Bărbatul şi femeia urmau să aibă grijă de pământ şi de toate vieţuitoarele de pe el şi să transforme întreaga planetă într-un Paradis (Geneza 1:28). Situaţia din prezent nu corespunde nici pe departe scopului iniţial. Cu toate acestea, putem fi siguri că scopurile Tatălui nu vor fi niciodată zădărnicite (Isaia 55:10, 11). Prin Iisus, Împăratul mesianic, acest Paradis mondial va deveni realitate! - Luca 23:43. Imaginează-ţi tot pământul transformat în Paradis! Dumnezeu-Tatăl spune cu privire la timpul acela: „Iată! Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5). Gândeşte-te ce va însemna lucrul acesta! În timpul Mileniului, Iisus își va exercita domnia, în numele Tatălui,  peste o nouă societate dreaptă alcătuită din cei ce îl iubesc pe Dumnezu şi înfăptuiesc voinţa sa (2 Petru 3:13). Satan, împreună cu demonii lui, vor fi obligaţi să capituleze şi vor deveni inactivi (Apocalipsa  20:3). Pentru prima dată, după mii de ani, omenirea va fi eliberată de această influenţă negativă, ostilă şi perversă. Eliberarea pe care o vom simţi va fi, fără îndoială, copleşitoare. Vom putea, în sfârşit, să îngrijim frumoasa noastră planetă, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple de la bun început. Pământul are capacitatea de a se reface. Lacurile şi râurile poluate se pot curăţa singure dacă este înlăturată sursa de poluare; regiunile care poartă cicatricea războaielor se pot reface dacă se pune capăt violenţei. Cât de plăcut va fi să muncim fără a distruge ecosistemele pământului! În felul acesta vom ajuta la transformarea pământului într-un parc asemănător unei grădini, într-un Eden de proporţii mondiale, cu o infinită varietate de plante şi de animale. În loc să distrugă cu cruzime specii de plante şi de animale, omul va trăi în pace cu toată creaţia de pe pământ. Nici măcar copiii nu vor avea de ce să se teamă de animalele sălbatice. - Isaia 9:6, 7; 11:1-9. De asemenea, fiecare individ în parte se va bucura de restabilire. După Armaghedon, supravieţuitorii vor fi martorii unor vindecări miraculoase la scară mondială. Întocmai cum a procedat atunci când a fost pe pământ, Iisus va folosi puterea sa dumnezeiască pentru a reda orbilor vederea, surzilor auzul şi infirmilor puterea (Matei 15:30). Oamenii în vârstă vor fi fericiţi să-şi recapete forţa, sănătatea şi vigoarea pe care le-au avut în tinereţe (Iov 33:25). Ridurile vor dispărea, mâinile şi picioarele se vor îndrepta, iar muşchii îşi vor recăpăta forţa. Toţi oamenii fideli vor simţi cum efectele păcatului şi ale imperfecţiunii vor fi eliminate treptat. Cât de recunoscători îi vom fi lui Dumnezeu pentru modul minunat în care îşi va folosi puterea de restabilire! Să ne concentrăm acum asupra unui aspect deosebit de îmbucurător legat de acest emoţionant timp de restabilire.

 

Morţii sunt readuşi la viaţă!

 

 În secolul I, unii conducători religioşi, numiţi saduchei, nu credeau în înviere. Iisus i-a mustrat cu următoarele cuvinte: „Sunteţi în eroare, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29). Într-adevăr, Scripturile dezvăluie că Dumnezeu are putere să-i readucă la viaţă pe cei ce au murit. Cum aşa?  Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat în zilele lui Ilie. O văduvă ducea în braţe trupul neînsufleţit al singurului ei copil. Profetul Ilie, care fusese găzduit un timp de această văduvă, trebuie să fi fost zguduit la vederea acestei scene. Mai înainte, el îl scăpase pe acest copil de la moartea prin înfometare. Probabil că Ilie se ataşase de băieţel. Mama copilului era distrusă. Acest băiat era singura fiinţă care îi amintea de soţul ei decedat. Ea sperase, probabil, că fiul ei o va sprijini la bătrâneţe. Tulburată de durere, femeia se temea ca nu cumva moartea copilului să fie o pedeapsă pentru vreo greşeală a ei din trecut. Ilie nu a suportat ca la această tragedie să se adauge şi tortura unei presupuse vinovăţii. Cu grijă, el a luat copilul de la pieptul mamei, l-a dus în camera sa şi l-a rugat pe Dumnezeu să-i redea copilului viaţa sufletul. - 1 Împăraţi 17:8-21. Ilie nu a fost primul om care a crezut în înviere. Cu secole mai înainte, Avraam a crezut, din motive bine întemeiate, că Dumnezeu are putere să-i readucă la viaţă pe oameni. Când Avraam avea 100 de ani, iar Sara, 90 de ani, Domnul a dat din nou vigoare capacităţii lor de reproducere, iar Sara a născut în mod miraculos un fiu (Geneza 17:17; 21:2, 3). După un timp, când băiatul era destul de mare, Domnul i-a cerut lui Avraam să-l aducă jertfă pe fiul său. Avraam a dovedit credinţă, exprimându-şi încrederea că Dumnezeu îl poate readuce la viaţă pe iubitul său fiu, Isaac (Evrei 11:17-19). Această credinţă puternică ne ajută să înţelegem de ce Avraam, înainte de a urca pe munte pentru a-l jertfi pe fiul său, le-a dat slujitorilor săi asigurarea că el şi fiul său se vor întoarce împreună. - Geneza 22:5.

 

„Iată, fiul tău trăieşte”!

 

 Dumnezeu a cruţat viaţa lui Isaac şi atunci nu a fost nevoie de o înviere. În cazul lui Ilie însă, fiul văduvei era mort - dar nu avea să rămână în starea aceasta pentru mult timp. Domnul a a răsplătit credinţa profetului înviindu-l pe copil! După aceea, Ilie l-a redat pe băiat mamei lui, spunându-i acesteia următoarele cuvinte de neuitat: „Iată, fiul tău trăieşte”! - 1 Împăraţi 17:22-24. Pentru prima oară în Biblie, vedem cum Dumnezeu îşi foloseşte puterea pentru a reda viaţa unui om. După aceea, Dumnezeu le-a dat putere lui Elisei, lui Pavel şi lui Petru să readucă la viaţă unele persoane care muriseră. Bineînţeles, cei ce au fost înviaţi au murit din nou în cele din urmă. Aceste învieri relatate în Biblie sunt însă o extraordinară avanpremieră a ceea ce urmează să se întâmple în viitor.  În Paradisul Milenar, Iisus îşi va asuma rolul de „învierea şi viaţa” (Ioan 11:25). El va învia milioane de oameni, dându-le ocazia să trăiască pentru totdeauna în Paradis pe pământ (Ioan 5:28, 29). Imaginează-ţi cât de emoţionaţi şi de fericiţi vom fi să-i revedem şi să-i îmbrăţişăm pe prietenii şi pe rudele noastre dragi, pe care moartea i-a smuls de mult timp de lângă noi! Toţi oamenii îi vor aduce laude lui Dumnezeu pentru puterea sa de restabilire.  Dumnezeu  nu numai că are puterea, dar şi doreşte să-i readucă la viaţă pe cei ce au murit. Fidelul Iov a fost inspirat să scrie că luiDumnezeu  îi este dor de cei ce au murit şi că vrea să-i readucă la viaţă (Iov 14:15). Nu te simţi atras de personalitatea Dumnezeului nostru, care este nerăbdător să-şi folosească puterea de restabilire cu atâta iubire? Nu uita însă că învierea este doar una dintre grandioasele lucrări de restabilire pe care le va face Dumnezeu în viitor. Pe măsură ce devii tot mai apropiat de Dumnezeu, apreciază preţioasa speranţă de a te număra printre cei ce vor vedea cum Dumnezeu va „face toate lucrurile noi”. - Apocalipsa 21:5.

Împăratul mesianic „aşază dreptatea pe pământ”:

 

 În timpul Mileniului, Iisus va institui dreptatea pe pământ într-un mod fără precedent. Nedreptatea se întâlneşte la tot pasul în lumea coruptă de astăzi. Fiecare copil care moare de foame este victima unei nedreptăţi de nescuzat, mai ales dacă ne gândim la banii şi la timpul care se irosesc pentru producerea armelor de război şi pentru satisfacerea capriciilor iubitorilor de plăceri. Moartea a milioane de oameni nevinovaţi în fiecare an nu reprezintă decât una dintre multiplele forme de nedreptate, care provoacă pe drept mânia lui Dumnezeu. El l-a mandatat pe Fiul său să poarte un război drept împotriva întregului sistem de lucruri prezent pentru a pune capăt nedreptăţii pentru totdeauna. - Apocalipsa 16:14, 16; 19:11-15.  Cu toate acestea, justiţia/dreptatea  Tatălui nu cere doar distrugerea celor răi. El l-a numit pe Fiul său să domnească în calitate de „Prinţ al păcii”. După războiul de la Armaghedon, Iisus va institui pacea pe tot pământul şi îşi va exercita domnia „prin judecată/(justiție, în alte traduceri)” (Isaia 9:6, 7). Atunci Iisus va fi bucuros să înlăture toate nedreptăţile care au cauzat atâtea nenorociri şi atâta suferinţă în lume. El va susţine cu fidelitate justiţia perfectă a Tatălui, chiar dacă la sfârșitul Mileniului, Satan va reuși să determine un număr considerabil de oameni să se revolte contra lui Dumnezeu! Aceștia vor fi înfrânți, și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt vor crea Cerul Nou și Pământul Nou! Manifestându-şi în mod justificat mânia, Iisus s-a dovedit a fi ca Tatăl, care „este plin de mânie” împotriva a tot ceea ce este rău (Naum 1:2). De exemplu, după ce a spus despre poporul său încăpăţânat că-i transformase casa într-o „peşteră de tâlhari”, Dumnezeu a adăugat: „Mânia şi furia Mea se vor vărsa peste locul acesta”. - Ieremia 7:11, 20. Potrivit Mişnei, câţiva ani mai târziu a izbucnit o revoltă provocată de preţurile ridicate cu care erau vânduţi porumbeii la templu. Preţul a fost redus imediat cu aproape 99 la sută. Cine profita cel mai mult de pe urma acestei afaceri prospere? Potrivit unor istorici, pieţele de la templu erau proprietatea casei Marelui Preot Ana şi reprezentau o importantă sursă de venit pentru familia preoţească. - Ioan 18:13. Fariseii susţineau că oamenii de rând, neiniţiaţi în Lege, erau „blestemaţi” (Ioan 7:49). Ei spuneau că aceşti oameni nu trebuiau învăţaţi, nu trebuia să se facă afaceri cu ei, nimeni nu trebuia să mănânce sau să se roage cu ei. Cel care-i dădea voie fiicei sale să se căsătorească cu un astfel de om se făcea vinovat de un rău mai mare decât acela de a o arunca la animalele sălbatice. Ei considerau că speranţa învierii nu era pentru aceşti oameni de rând! Ce contrast față de iubirea lui Dumnezeu, care se revarsă peste orice oameni, indiferent de starea lor socială!