IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a opta).

 IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA! (Partea a opta) 

36.Un centurion dă dovadă de o mare credinţă:

MATEI 8:5-13 LUCA 7:1-10;

·   SCLAVUL UNUI OFIŢER ESTE VINDECAT;

·   CEI CARE AU CREDINŢĂ VOR FI BINECUVÂNTAŢI.

 După ce ţine Predica de pe munte, Iisus merge la Capernaum. Aici vin la el nişte bătrâni ai iudeilor, trimişi de un om care provine dintr-un alt mediu. El este centurion, un ofiţer în armata romană. Servitorul ofiţerului, la care acesta ţine foarte mult, este grav bolnav, fiind pe moarte. Deşi este un om dintre neamuri, centurionul îi cere lui Iisus ajutorul. Bătrânii iudeilor îi spun lui Iisus că servitorul acestui bărbat „zace în casă paralizat şi se chinuieşte cumplit”, având probabil dureri mari (Matei 8:6). Ei îl roagă pe Iisus să îndeplinească cererea centurionului, spunându-i: „Merită să-l ajuţi, pentru că iubeşte neamul nostru şi ne-a zidit sinagoga” (Luca 7:4, 5). Iisus pleacă imediat împreună cu bătrânii spre casa ofiţerului. Când sunt aproape de casă, centurionul trimite nişte prieteni să-i spună lui Iisus: „Domnule, nu te mai deranja, fiindcă nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nu m-am considerat demn să vin la tine” (Luca 7:6, 7). Câtă umilinţă din partea unui bărbat care obişnuieşte să dea ordine! Cuvintele sale arată şi cât de diferit este el de romani, care îşi tratează sclavii cu cruzime (Matei 8:9). Fără îndoială, centurionul ştie că iudeii evită compania celor din alte neamuri  (Faptele 10:28). Probabil acesta este motivul pentru care ofiţerul îşi trimite prietenii să-l roage pe Iisus: „Spune un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca” (Luca 7:7). Când aude aceasta, Iisus se miră: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare” (Luca 7:9). Întorcându-se la casa centurionului, prietenii săi constată că sclavul care a fost grav bolnav este acum sănătos. După ce îl vindecă pe slujitorul centurionului, Iisus se foloseşte de ocazie pentru a arăta că oamenii din neamuri care au credinţă vor fi binecuvântaţi. El spune: „Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor întinde la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob în împărăția cerurilor”. Însă despre iudeii cărora le lipseşte credinţa, Iisus spune că „vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 8:11, 12). Astfel, iudeii care nu acceptă privilegiul acordat mai întâi lor de a face parte din împărăție alături de Hristos vor fi respinşi, pănă în vremea sfârșitului (vezi comentariul - „Apocalipsa” - Chemarea la transcendență!”).  Dar oamenii din neamuri vor fi invitaţi să se întindă la masa lui, cu alte cuvinte, vor putea intra în „împărăția cerurilor”.

37. Iisus îl învie pe fiul unei văduve:

LUCA 7:11-17;

·   IISUS FACE O ÎNVIERE ÎN NAIN.

 La scurt timp după ce îl vindecă pe sclavul ofiţerului, Iisus părăseşte Capernaumul şi merge la Nain, un oraş situat la peste 30 de kilometri spre sud-vest. Este însoţit de discipolii săi şi de o mare mulţime. Probabil că ei ajung la intrarea în Nain către seară. Aici întâlnesc un cortegiu funerar, alcătuit din mulţi evrei. Trupul neînsufleţit al unui tânăr este dus în afara oraşului pentru a fi îngropat. Mama tânărului este cea mai îndurerată. Ea este văduvă, iar acum singurul ei copil s-a stins. Când i-a murit soţul, cel puţin i-a fost alături fiul ei iubit. Cât de strânsă trebuie să fi fost relaţia dintre ea şi fiul ei, în care îşi pusese toată nădejdea! Însă nici el nu mai este. Cine îi va sta alături şi cine îi va fi sprijin de acum înainte? Văzând-o pe această femeie, Iisus este mişcat de durerea ei sfâşietoare şi de situaţia nefericită în care se află. Cu tandreţe şi totuşi cu o siguranţă care insuflă încredere, El îi spune: „Nu mai plânge!”. Însă Iisus face mai mult. Se apropie şi atinge năsălia pe care este purtat trupul neînsufleţit (Luca 7:13, 14). Atitudinea sa şi acţiunile sale îi fac pe cei din cortegiul funerar să se oprească imediat. Probabil că mulţi se întreabă ce vrea să spună Iisus şi ce intenţionează să facă. Dar ce gândesc cei care îl însoţesc pe Iisus şi care l-au văzut făcând lucrări extraordinare şi vindecând multe boli? Se pare că ei nu l-au văzut pe Iisus înviind pe cineva. Este adevărat că în trecut au avut loc învieri, dar poate şi Iisus să învie oameni? (1 Regi 17:17-23; 2 Regi 4:32-37) El porunceşte: „Tinere, îţi zic: Scoală-te!” (Luca 7:14). Şi aşa se întâmplă. Tânărul se ridică în capul oaselor şi începe să vorbească. Iisus i-l dă mamei lui, care este uluită, dar nespus de fericită. Acum nu mai este singură. Când oamenii văd că tânărul trăieşte, îl laudă pe Dumnezeu, Cel care dă viaţă. Unii spun: „Un mare profet s-a ridicat între noi”. Alţii înţeleg semnificaţia acestui miracol extraordinar şi zic: „Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia spre poporul său” (Luca 7:16). Vestea despre miracol se răspândeşte repede în ţinutul din jur şi, probabil, şi în Nazaret, oraşul unde a crescut Iisus, aflat la aproximativ zece kilometri depărtare. Chiar şi în sud, în Iudeea, oamenii aud despre învierea făcută de Iisus. Ioan Botezătorul se află încă în închisoare şi este foarte interesat de lucrările pe care Iisus are puterea să le facă. Cum reacţionează el când discipolii săi îi spun despre aceste miracole?

38. Ioan vrea să afle ce are de spus Iisus despre sine:

MATEI 11:2-15 LUCA 7:18-30

·   IOAN BOTEZĂTORUL VREA SĂ ŞTIE MAI MULTE DESPRE ROLUL LUI IISUS;

·   IISUS ÎL LAUDĂ PE IOAN.

 Ioan Botezătorul este în închisoare de aproximativ un an. Totuşi, el află despre miracolele înfăptuite de Iisus. Să ne gândim ce simte Ioan când discipolii săi îi spun că Iisus l-a înviat pe fiul văduvei din Nain. Însă el vrea să afle direct de la Iisus ce semnificaţie au toate acestea. Prin urmare, Ioan îi trimite pe doi dintre discipolii săi să-l întrebe pe Iisus: „Tu eşti Cel care trebuia să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?” (Luca 7:19). Dar poate că nu ne-am fi aşteptat ca Ioan să pună o astfel de întrebare. Ioan este un bărbat fidel care, în urmă cu aproape doi ani, când l-a botezat pe Iisus, a văzut Duhul Sfânt coborând peste El şi a auzit vocea lui Dumnezeu-Tatăl. Nu avem niciun motiv să ne gândim că, credinţa lui Ioan a slăbit. Dacă ar fi aşa, Iisus nu ar vorbi în termeni apreciativi despre Ioan, cum o face cu această ocazie. Însă, dacă nu are îndoieli, de ce îi pune Ioan lui Iisus această întrebare? Poate că vrea pur şi simplu ca Iisus însuşi să-i confirme că este Mesia. Aceasta l-ar întări în timp ce se află în închisoare. Dar se pare că el îi pune lui Iisus această întrebare şi dintr-un alt motiv. Ioan cunoaşte profeţiile biblice care arată că Unsul lui Dumnezeu va fi împărat şi eliberator. Totuşi, el este încă întemniţat, deşi Iisus a fost botezat cu multe luni în urmă. Aşadar, Ioan întreabă dacă trebuie să vină altcineva, un succesor al lui Iisus, ca să zicem aşa, care va împlini profeţiile ce mai trebuiau să fie împlinite referitoare la ce va realiza Mesia. În loc să le spună discipolilor lui Ioan: „Bineînţeles că eu sunt Cel care trebuie să vină”, Iisus dovedeşte că are sprijinul lui Dumnezeu vindecând mulţi oameni de tot felul de boli. Apoi le spune discipolilor: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce auziţi şi vedeţi: Orbii văd din nou şi ologii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, iar morţii sunt înviați şi săracilor li se anunţă vestea bună/evanghelia” (Matei 11:4, 5). Întrebarea lui Ioan ar putea sugera că el se aşteaptă ca Iisus să facă mai mult decât face, poate chiar să-l elibereze din închisoare. Iisus însă îi spune să nu se aştepte la mai mult decât la miracolele pe care le înfăptuieşte. După ce discipolii lui Ioan pleacă, Iisus declară înaintea mulţimii că Ioan nu este un simplu profet. El este mesagerul Domnului prezis în Maleahi 3:1. De asemenea, el este profetul Ilie despre care se vorbeşte în Maleahi 4:5, 6. Iisus explică: „Adevărat vă spun că printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul, dar cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11:11). Spunând că cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât Ioan, Iisus arată, de fapt, că, Ioan face parte din Epoca Legii, pe care o încheia, în timp ce, credincioșii în Iisus vor face parte din Epoca Harului, și, de aceea, sunt, într-un fel mai mari decât Ioan Botezătorul! Ioan a pregătit calea pentru Iisus, dar a murit înainte ca Hristos să le ofere oamenilor posibilitatea de mântuire prin credința în jertfa sa de pe cruce (Evrei 10:19, 20). Însă Ioan a fost un profet fidel al lui Dumnezeu şi va fi un slujitor important în împărăția cerurilor, ca și în Mileniu, și, apoi, în „Cerul nou și pământul nou”!.

 

39. Este vai de o generaţie nereceptivă/necredincioasă:

MATEI 11:16-30 LUCA 7:31-35;

·   IISUS MUSTRĂ ANUMITE ORAŞE;

·   EL LE ADUCE OAMENILOR ÎNVIORARE.

 Iisus are o consideraţie deosebită pentru Ioan Botezătorul. Dar cum este privit Ioan de majoritatea oamenilor? „Această generaţie”, declară Iisus, „se aseamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe şi strigă la tovarăşii lor de joacă, zicând: V-am cântat din flaut, dar n-aţi dansat, ne-am jelit, dar nu v-aţi bătut în piept de durere.” (Matei 11:16, 17). Ce vrea să spună Iisus? El clarifică ideea zicând: „Ioan a venit fără să mănânce şi fără să bea, totuşi oamenii zic: Are demon! Fiul omului a venit mâncând şi bând, însă oamenii zic: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al încasatorilor de impozite şi al păcătoşilor!” (Matei 11:18, 19). Ioan a dus o viaţă simplă ca nazireu, chiar abţinându-se de la vin, şi totuşi această generaţie spune despre el că este demonizat (Numerele 6:2, 3; Luca 1:15). Iisus, în schimb, trăieşte la fel ca ceilalţi oameni. El mănâncă şi bea cu moderaţie, însă este acuzat că face excese. Oamenii par imposibil de mulţumit. Iisus aseamănă această generaţie cu nişte copilaşi din pieţe care refuză să danseze când alţi copii le cântă din flaut sau să plângă când alţii se jelesc. „Totuşi, înţelepciunea este dovedită dreaptă de lucrările ei”, spune Iisus (Matei 11:16, 19). Da, lucrările lui Ioan şi ale lui Iisus dovedesc că acuzaţiile aduse împotriva lor sunt neîntemeiate. După ce cataloghează această generaţie ca nereceptivă, Iisus mustră oraşele Corazin, Betsaida şi Capernaum, unde a înfăptuit lucrări extraordinare. Dacă ar fi făcut astfel de lucrări în oraşele feniciene Tir şi Sidon, spune Iisus, locuitorii acestora s-ar fi căit. Chiar şi în Capernaum, oraşul în care s-a stabilit o vreme, majoritatea oamenilor nu au reacţionat favorabil la lucrarea sa. Iisus afirmă despre acest oraş: „Va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei în Ziua Judecăţii decât pentru tine” (Matei 11:24). Apoi Iisus îl laudă pe Tatăl Său deoarece ascunde adevăruri spirituale preţioase „de înţelepţi şi de învăţaţi”, dar le dezvăluie celor umili, care sunt asemenea copilaşilor (Matei 11:25). Iisus le face acestora o invitaţie deosebită: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci Eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare/odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este plăcut şi sarcina Mea, uşoară” (Matei 11:28-30). Cum le aduce Ipsus înviorare oamenilor? Conducătorii religioşi i-au împovărat pe oameni făcându-i sclavii unor tradiţii, cum sunt regulile extrem de rigide referitoare la sabat. Dar Iisus îi înviorează învăţându-i adevărul care provine de la Dumnezeu-Tatăl şi care nu este corupt de acele tradiţii. De asemenea, Iisus le aduce înviorare/odihnă celor asupriţi de conducătorii politici şi celor care se simt zdrobiţi de povara propriilor păcate. Iisus le dezvăluie acestora ce trebuie să facă pentru a fi iertaţi şi pentru a fi în pace cu Dumnezeu. Toţi cei ce acceptă jugul plăcut al lui Iisus i se pot dedica lui Dumnezeu şi-i pot sluji Tatălui nostru ceresc, care manifestă compasiune şi îndurare. Acest lucru nu este împovărător, întrucât poruncile lui Dumnezeu nu sunt deloc grele (1 Ioan 5:3).

 

40. O lecţie despre iertare:

LUCA 7:36-50;

·   O FEMEIE PĂCĂTOASĂ TOARNĂ ULEI PE PICIOARELE LUI IISUS;

·  IISUS ÎŞI ÎNVAŢĂ ASCULTĂTORII CE ESTE IERTAREA FĂCÂND O ILUSTRARE DESPRE DATORNICI.

 Oamenii reacţionează la ceea ce spune şi face Iisus în funcţie de ce este în inima lor. Aceasta reiese dintr-o întâmplare petrecută într-o casă din Galileea. Un fariseu pe nume Simon îl invită pe Iisus la masă, poate pentru a-l cunoaşte mai bine pe cel care face lucrări atât de impresionante. Considerând, probabil, că aceasta este o ocazie bună de a le predica celor prezenţi, Iisus acceptă invitaţia, aşa cum a acceptat şi alte invitaţii de a lua masa cu încasatori de impozite şi cu păcătoşi. Însă faţă de Iisus gazda nu arată aceeaşi ospitalitate pe care ar arăta-o în mod obişnuit faţă de un oaspete. Unei persoane care purta sandale pe drumurile pline de praf ale Palestinei i se încălzeau şi i se murdăreau picioarele; de aceea, a-i spăla unui musafir picioarele cu apă rece era un gest de ospitalitate din partea gazdei. Dar lui Iisus nu-i sunt spălate picioarele. Nici nu i se dă o sărutare de bun venit, aşa cum se obişnuieşte. Un alt obicei era să se toarne ulei pe părul oaspetelui în semn de amabilitate şi ospitalitate. Însă lui Iisus nu i se face nici acest lucru. Aşadar, este El în realitate bine primit? Invitaţii se întind la masă şi încep să ia prânzul. În timp ce ei mănâncă, o femeie care n-a fost invitată intră în cameră fără să atragă atenţia. Ea este „cunoscută în oraş ca păcătoasă” (Luca 7:37). Toţi oamenii sunt păcătoşi, întrucât se nasc imperfecţi. Dar se pare că această femeie duce o viaţă imorală, fiind probabil prostituată. Poate că ea a auzit învăţăturile lui Iisus, inclusiv invitaţia făcută celor trudiţi şi împovăraţi de a veni la El pentru a găsi înviorare (Matei 11:28, 29). Fiind, probabil, impresionată de învăţăturile şi lucrările lui Iisus, ea vine la El. Femeia se apropie de Iisus, care stă întins la masă, şi îngenunchează la picioarele Lui. Lacrimile îi curg, udându-i lui Iisus picioarele. Ea le şterge cu părul ei, le sărută cu tandreţe şi toarnă pe ele din uleiul parfumat pe care l-a adus. Simon priveşte în mod dezaprobator, spunând în sinea lui: „Dacă omul acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care îl atinge, că este o păcătoasă” (Luca 7:39). Cunoscându-i gândurile, Iisus îi zice: „Simon, am ceva să-ţi spun”. El îi răspunde: „Spune, învăţătorule!”. Atunci Iisus face o ilustrare: „Doi oameni îi erau datori unui om care îi împrumutase: unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. Cum nu aveau de unde să plătească, i-a iertat cu mărinimie pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?”. Simon îi răspunde lui Iisus, poate cu indiferenţă: „Cred că acela căruia i-a iertat cu mărinimie mai mult” (Luca 7:40-43). Acesta este răspunsul pe care-l aşteaptă Iisus. Apoi, uitându-se la femeie, îi spune lui Simon: „Vezi tu femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru picioare. Dar această femeie Mi-a udat picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. Tu nu Mi-ai dat o sărutare, dar această femeie n-a încetat să-Mi sărute picioarele cu tandreţe din ceasul în care am intrat. Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar această femeie Mi-a uns picioarele cu ulei parfumat”. Iisus a putut să vadă că femeia se căieşte sincer de viaţa imorală pe care o ducea. El concluzionează: „Îţi spun că păcatele ei, deşi sunt multe, sunt iertate, pentru că a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin” (Luca 7:44-47). Iisus nu scuză imoralitatea. El manifestă înţelegere şi compasiune faţă de cei care comit păcate grave, dar care dovedesc apoi că se căiesc şi vin la Hristos pentru a găsi înviorare. Şi cât de înviorată se simte această femeie când Iisus îi spune: „Păcatele îţi sunt iertate … Credinţa ta te-a salvat/mântuit. Du-te în pace!” (Luca 7:48, 50).

41. Cu puterea cui face Iisus miracole?

MATEI 12:22-32 MARCU 3:19-30 LUCA 8:1-3;

·   IISUS ÎŞI ÎNCEPE A DOUA CĂLĂTORIE DE PREDICARE;

  .EL SCOATE DEMONI ŞI AVERTIZEAZĂ CU PRIVIRE LA PĂCATUL DE NEIERTAT.

 La scurt timp după ce a vorbit despre iertare în casa fariseului Simon, Iisus începe o altă călătorie de predicare/propovăduire în Galileea. Este al doilea an de serviciu pământesc al Său. Iisus nu călătoreşte singur, cu El fiind cei 12 apostoli şi câteva femei pe care le-a vindecat „de spirite rele şi de boli” (Luca 8:2). Printre ele se află Maria Magdalena, Suzana şi Ioana, al cărei soţ este funcţionar al regelui Irod Antipa. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni aud de Iisus, activitatea sa devine tot mai controversată. Acest lucru este evident când un bărbat posedat, orb şi mut este adus la Iisus, iar El îl vindecă. Acum omul nu mai este stăpânit de demoni şi poate să vadă şi să vorbească. Oamenii sunt de-a dreptul uluiţi şi spun despre Iisus: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?” (Matei 12:23).

Mulţimile adunate în jurul casei unde stă Iisus sunt atât de numeroase, încât El şi discipolii săi nici măcar nu pot lua masa. Însă nu toţi cred că Iisus este „Fiul lui David”, cel promis. Unii scribi şi farisei au venit tocmai de la Ierusalim, dar nu ca să înveţe de la Iisus sau ca să-L susţină. Ei le spun oamenilor că Iisus „îl are pe Beelzebub” şi că face miracole „cu ajutorul conducătorului demonilor” (Marcu 3:22). Când rudele lui Iisus află de toată vâlva creată în jurul Său, vin să-L prindă. În momentul de faţă, fraţii/verișorii lui Iisus nu cred că El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 7:5). Iisus care, aparent, produce această agitaţie în rândul oamenilor nu pare să fie acelaşi Iisus cu care au crescut în Nazaret. Crezând că fratele/vărul lor suferă de vreo boală mintală, ei spun: „Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21). Dar ce arată faptele? Iisus tocmai a vindecat un om demonizat, care acum poate să vadă şi să vorbească. Nimeni nu poate nega aceasta. De aceea, scribii şi fariseii încearcă să-L discrediteze pe Iisus acuzându-L pe nedrept. Ei zic: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub, conducătorul demonilor” (Matei 12:24). Ştiind ce gândesc scribii şi fariseii, Iisus afirmă: „Orice regat dezbinat împotriva lui însuşi este pustiit şi orice oraş sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. Tot aşa, dacă Satan îl scoate afară pe Satan, el s-a dezbinat împotriva lui însuşi. Şi cum va dăinui regatul/împărăția lui?” (Matei 12:25, 26). Cât de logice sunt cuvintele Sale! Fariseii ştiu că unii iudei practică exorcizarea (Faptele 19:13). Prin urmare, Iisus îi întreabă: „Dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub, fiii voştri cu ajutorul cui îi scot?”. Cu alte cuvinte, şi acestora li se poate aduce aceeaşi acuzaţie! Iisus îşi continuă argumentaţia: „Dar, dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:27, 28). Pentru a ilustra că scoate demoni întrucât are putere asupra lui Satan, Iisus spune: „Cum poate cineva să pătrundă în casa unui om puternic şi să pună mâna pe bunurile lui dacă nu-l leagă mai întâi pe omul acela puternic? Abia apoi îi va jefui casa. Cine nu este de partea Mea este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte” (Matei 12:29, 30). Fără îndoială, scribii şi fariseii i se împotrivesc lui Iisus, demonstrând astfel că sunt de partea lui Satan. Ei îi îndepărtează pe oameni de Fiul lui Dumnezeu, care are sprijinul Tatălui său în tot ce face. Iisus îi avertizează pe aceşti împotrivitori influenţaţi de Satan: „Totul le va fi iertat fiilor oamenilor, indiferent ce blasfemii ar spune şi ce păcate ar comite în mod blasfemator. Dar dacă cineva spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, ci se face vinovat de un păcat veşnic” (Marcu 3:28, 29). Să ne gândim ce implicaţii are aceasta pentru cei care îi atribuie lui Satan ceea ce se face în mod incontestabil prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

 

42. Iisus îi mustră pe farisei:

MATEI 12:33-50 MARCU 3:31-35 LUCA 8:19-21;

·   IISUS VORBEŞTE DESPRE „SEMNUL PROFETULUI IONA”;

·   EL ESTE MAI APROPIAT DE DISCIPOLII SĂI DECÂT DE FAMILIE.

 Negând că Iisus scoate demoni cu Duhul lui Dumnezeu, scribii şi fariseii sunt în pericolul de a blasfemia împotriva Duhului Sfânt. Aşadar, de partea cui vor fi ei, a lui Dumnezeu sau a lui Satan? Iisus spune: „Sau faceţi ca pomul să fie bun şi rodul lui bun, sau faceţi ca pomul să fie rău şi rodul lui rău, pentru că pomul se cunoaşte după rodul lui” (Matei 12:33). Este absurd ca ei să-l acuze pe Iisus că scoate demoni, ceea ce este un rod bun, cu ajutorul lui Satan. Aşa cum a explicat Iisus în Predica de pe munte, dacă rodul este bun, şi pomul este bun, nu rău. Aşadar, rodul fariseilor, acuzaţiile aberante aduse lui Iisus, dovedesc că sunt răi. Iisus le spune: „Pui de vipere, cum puteţi să spuneţi lucruri bune, când sunteţi răi? Căci din plinătatea inimii vorbeşte gura” (Matei 7:16, 17; 12:34). Într-adevăr, cuvintele unei persoane reflectă ce are în inimă şi sunt o bază pentru judecată. De aceea, Iisus declară: „Vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii de orice cuvânt nefolositor pe care-l rostesc, fiindcă prin cuvintele tale vei fi declarat drept/neprihănit şi prin cuvintele tale vei fi condamnat” (Matei 12:36, 37). În ciuda lucrărilor impresionante pe care le face Iisus, scribii şi fariseii cer mai mult: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”. Indiferent că l-au văzut sau nu pe Iisus înfăptuind miracole, ei au mărturia multor martori oculari referitoare la lucrările sale. Prin urmare, Iisus Le poate spune acestor conducători evrei: „O generaţie/un neam rea/rău şi adulteră/adulter caută fără încetare un semn, dar nu i se va da alt semn, decât semnul profetului Iona” (Matei 12:38, 39). Ei nu trebuie să ghicească sensul cuvintelor lui Iisus, întrucât El le spune: „Aşa cum Iona a fost în pântecele peştelui uriaş trei zile şi trei nopţi, tot aşa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile şi trei nopţi”. Iona a fost înghiţit de un peşte uriaş, dar apoi a ieşit din pântecele lui, fapt care poate fi asemănat cu o înviere. Iisus profeţeşte astfel că El Însuşi va muri şi va fi înviat a treia zi. Mai târziu, la învierea Sa, conducătorii evrei vor respinge „semnul profetului Iona”, refuzând să se căiască şi să se schimbe (Matei 27:63-66; 28:12-15). Spre deosebire de ei, „bărbaţii din Ninive” s-au căit după ce Iona le-a predicat. Prin urmare, ei vor condamna această generaţie/acest neam. De asemenea, Iisus spune că regina din Şeba va condamna şi ea generaţia/neamul aceasta/acesta prin exemplul său. Ea a dorit să audă cuvintele înţelepte ale lui Solomon şi s-a minunat de înţelepciunea lui. Dar „aici este unul mai mare decât Solomon”, afirmă Iisus (Matei 12:40-42). El aseamănă situaţia acestei generaţii rele/neam rău cu a unui om din care a ieşit un spirit/duh rău (Matei 12:45). Întrucât omul nu umple golul cu lucruri bune, spiritul rău se întoarce cu alte şapte spirite mai rele decât el şi acestea pun stăpânire pe om. În mod similar, neamul Israel a fost curăţat şi s-a schimbat, la fel ca omul din care a ieşit spiritul necurat. Dar neamul i- a respins pe profeţii lui Dumnezeu şi chiar i s-a împotrivit celui care are în mod indiscutabil Duhul lui Dumnezeu, Iisus. Aceasta arată că starea neamului este mai rea decât la început. În timp ce Iisus vorbeşte, mama sa şi fraţii/verii săi sosesc şi aşteaptă deoparte. Unii dintre cei care stau lângă Iius îi spun: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”. Atunci Iisus arată cât de apropiat este de discipolii săi. Întinzându-şi mâna spre ei, Iisus spune: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă” (Luca 8:20, 21). El subliniază astfel că oricât de importante sunt legăturile dintre El şi rudele Sale, relaţia Sa cu discipolii este chiar mai importantă.