CIVILIZAȚII AVANSATE ÎN PREISTORIE?

 

CIVILIZAȚII AVANSATE ÎN PREISTORIE?

 Literalmente Preistoria se consideră a fi epoca ce a durat până la „primele înregistrării scrise” (aproximativ în mileniul al 4 î.H.), iar de la această etapă începe istoria antică. Inițial conceptul nostru despre istoria antică a fost determinat de Biblie. Istoriile unor culturi antice au fost distorsionate, neglijate sau chiar omise. Existenţa unor monumente inexplicabile, a unor minuni de origine umană şi a unor descoperiri arheologice ce fac referire la Antichitate şi Preistoria noastră, au condus mulţi arheologi la ideea că au existat civilizații avansate care au fost date uitării. Deoarece majoritatea înregistrărilor vechi pe care le-am avut au fost pierdute în timpul distrugerii marilor biblioteci, următoarele mistere autentice sunt singurele rămășițe ale existenţei lor. Atunci când sunt puține probe, noi, fără să dorim acest lucru, intrăm în zona misterelor şi conspirațiilor. Astfel, unele idei expuse aici, referitor la originea acestor civilizaţii şi a tehnologiilor lor, sunt doar ipoteze, nu un adevăr în ultimă instanţă. Așadar, să vedem unele enigme care sugerează despre unele posibilele civilizații dispărute avansate.

Dispozitive antice:

 Cunoștințele vechi au fost mult mai delicate şi mai avansate decât am învățat până acum. A fost găsit un asortiment vast de dispozitive, de la baterii până la planisfere. Două cele mai notabile descoperiri au fost Lentilele Nimrud şi faimosul Mecanism Antikythera. Lentila Nimrud, veche de 3000 de ani, a fost descoperită la palatul Nimrud, în Irak. Unii experți consideră că lentila a fost parte a unui telescop antic folosit de babilonieni, prin urmare, de aici vin şi cunoștințele lor avansate în astronomie.Şi faimosul Mecanism Antikythera (200 î.H.) a fost creat pentru a calcula mişcările soarelui şi a planetelor, cu scopul de a anticipa evenimentele cerești. Din păcate, noi putem doar specula asupra modului în care multe dintre aceste dispozitive au fost create, folosite şi de ce cunoștințele vechi despre ele au dispărut pentru milenii după aceea.

Imperiul Rama - Civilizaţia Văii Indusului:

  În ciuda războaielor şi mai multor invazii, totuși, istoria antică a Indiei a fost în mare măsură conservată. Mult timp considerată că ar data aproximativ în jurul 500 î.H., descoperirile din secolul trecut au împins originile civilizației indiene cu mii de ani în urmă. În valea Indus, au fost descoperit orașele Harappa şi Mohenjo Daro. Orașele au fost atât de sofisticate şi bine planificate, încât arheologii consideră că ele au fost concepute ca un întreg, încă înainte de desfășurarea construcțiilor. Cultura Harappa, de asemenea, rămâne o enigmă. Originea şi cauzele ruinării sale nu sunt știute, dialectul său este necunoscut, iar scrisul este complet indescifrabil. Nicio altă cultură, inclusiv cele din Egipt şi Mesopotamia, nu au dezvăluit acelaş grad de planificare şi dezvoltare.

Peșterile Longyou:

 Considerate de chinezi a fi „a noua minune a Lumii Vechi”, originea celor 24 de peșteri descoperite până acum, rămâne un mister. Descoperite în 1992, despre ele nu există nicio înregistrare istorică sau vreo dovadă a metodei de lucru folosite pentru excavarea celor aproape un milion de metri cubi de piatră, aproximativ volumul a 400 de piscine de dimensiuni olimpice. Gravura a fost făcută în aşa fel, încât a lăsat un ornament consistent în peşteri, pe care unii experți îl consideră simbolic. Ornamentele sunt similare cu cele găsite pe ceramica care datează dintr-o perioadă cuprinsă între 500 şi 800 î.H.. Gravura în piatră şi stâlpii pot fi văzuți în peștera care a fost deschisă pentru publicul larg. De asemenea, există un zvon potrivit căruia, şapte dintre peşteri au un model de distribuție care se potrivește cu cele șapte stele ale Carului Mare.

Nan Madol:

 Pe insul Pohnpei din Micronezia se află orașul antic Nan Madol. Construit pe un recif de corali exclusiv din roci bazaltice colosale (unele cântărind până la 50 de tone), orașul este intersectat de o o multitudine de canale şi conectat prin tuneluri scufundate. Dimensiunea sa a fost comparată cu Marele Zid Chinezesc şi cu Marea Piramidă, deși blocurile piramidelor cântăresc în medie doar 3 tone fiecare. Nu există înregistrări privitor la faptul, cine, când, sau din ce motiv a construit oraşul. Datarea cu radiocarbon plasează apariția construcției aproximativ în jurul anului 200 î.H.. Originea rocilor de bazalt, din care este construit oraşul, este necunoscută, la fel ca şi metodele folosite pentru a le transporta aici şi a le așeza la o înălțime de 15 metri, cu toate că au o lăţime de 5 metri.

Tunelurile din epoca de piatră:

 Din Scoția până în Turcia, sub așezările neolitice, arheologii au descoperit o rețea extinsă de tuneluri subterane. Cu o lungime de la aproape 700 de metri în Bavaria Germania şi până la 350 metri în Austria, faptul că aceste tuneluri au supraviețuit timp de 12000 de ani, vorbește despre abilitățile celor care le-au construit şi despre dimensiunile adevărate pe care le-ar fi avut cândva această rețea. Chiar dacă nu se leagă toate, experții consideră că oamenii au folosit aceste tuneluri pentru a călători în siguranță, indiferent de pericolul cu care se confruntau. De-a lungul sistemului se pare că există şi încăperi de depozitare şi locuri pentru șezut.

Puma Punku și Tiwanaku:

 Puma Punku este una dintre cele patru aranjamente structurale de pe situl arheologic Tiwanaku, din Bolivia, America de Sud. Vârsta ruinilor megalitice este extrem de controversată, deoarece ele au fost mișcate din loc, dezgropate şi jefuite încă din momentul în care au fost descoperite şi, ca atare, experții spun că ele au fost contaminate foarte puternic. Consensul este că acestea sunt mai vechi decât piramidele, cu pretenții la o vârstă de până la 15 000 de ani. Nici chiar incașii nu cunosc istoria sa. Pietrele masive folosite la construcții nu poartă urme de daltă şi au fost tăiate în mod fin pentru a le interconecta una cu alta. Multe dintre aceste pietre au fost tăiate atât de precis, încât este evident că constructorii aveau cunoștințe extrem de sofisticate în tăierea pietrei, inginerie şi geometrie. De asemenea, orașul avea un sistem de irigare funcțional, linii de canalizare impermeabile şi mecanisme hidraulice. Fără nicio înscriere referitoare la locuitorii săi sau metodele lor, tehnologiile şi procesele utilizate în timpul construcției rămân o enigmă pentru experți.

Crampoane / cleme metalice:

 Continuând misterul lui Puma Punku - în acest site arheologic precum şi pe cele din Koricancha, Ollantaytambo și Yuroc Rumi, se pare că în cele mai mari structuri au fost utilizate clemele metalice. Dovezi sub formă de canale şi găuri, în care ele erau folosite, pot fi observate şi în zilele noastre. Inițial arheologii credeau că aceste cleme erau aduse din altă parte pentru a fi plasate aici, dar scanările recente au arătat că metalul a fost turnat direct în aceste adânciri, ceea ce înseamnă că, totuși, constructorii au avut turnătorii portabile. Se spune că metalele folosite aici puteau fi topite doar la temperaturi foarte ridicate; temperaturi pe care anticii (reieşind din ceea ce cunoaștem) nu le puteau căpăta. Întrebarea principală, care apare aici, ar fi, de ce această tehnologie, precum şi metodele incredibile folosite pentru a construi aceste structuri megalitice au fost uitate brusc după câteva secole.

Enigma Baalbek:

 Situl arheologic al orașului Baalbek din Liban are unele din cele mai bine conservate ruine romane din lume. Numit Heliopolis în antichitate, ruinele templului din acest oraş sunt într-adevăr uimitoare. Totuși, ceea ce face acest sit misterios, sunt ruinele mormanului megalitic masiv pe care romanii au construit templul. Făcând ruinele romanilor să arate palide în comparație cu aceste monolite care pot cântări până la 1 200 de tone fiecare, acestea sunt cele mai mari plăci de piatră prelucrate din lume. Unii arheologi consideră că istoria site-ului începe aproximativ cu 9000 de ani în urmă, deoarece săpăturile au dezvăluit urme a două așezări situate una peste alta, cea deasupra datând în Epoca bronzului mijlociu (1900 - 1600 î.H.) şi cea dedesubt în Epoca Bronzului Timpuriu (2900-2300 î.H.). În afară de misterul cu privire la modul cum aceste pietre au fost aduse aici de la locul de proveniență, având în vedere locația şi spațiul disponibil pentru manevre, arhitecții şi inginerii spun că noi nu avem la dispoziție astăzi astfel de tehnologii ce ar putea ridica şi poziționa aceste pietre. Ele sunt pur şi simplu dincolo de capacitățile de construcție ale tuturor constructorilor moderni şi antici.

Gobekli Tepe:

 Datând de la sfârșitul ultimei Ere Glaciare (acum 12 000 de ani), complexul religios din sud-estul Turciei a fost considerat ca fiind unul dintre cele mai importante descoperiri arheologice a timpurilor moderne. Anticipând ceramica, scrisul, invenția roţii şi a metalurgiei; construcția sa presupune un nivel de sofisticare şi complexitate care până în prezent nu au fost asociat cu civilizațiile paleolitice. Cu o dată a construcției mai veche cu câteva mii de ani mai față de Stonehenge, situl constă din 20 de structuri rotunde (doar 4 au fost excavate până acum) şi din piloni sculptați minuțios ce se ridică până la 6 metri şi cântăresc până la 15 tone fiecare. Deocamdată, nimeni nu poate spune cu certitudine cine şi de ce a creat aceste construcții, aşadar, ar trebui să ne întrebăm dacă presupușii vânători şi culegători din această perioadă puteau avea cunoștințe avansate despre zidire şi piatră, sau poate aceasta a fost prima civilizație.