TEXTE APOCRIFE - CARTEA LUI IASHER (CARTEA DREPTULUI)! Capitolele 1-41.
Capitolul 1: 1. Și Dumnezeu a spus: Să facem pe om după chipul nostru, după asemănarea noastră, și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său. 2. Și Dumnezeu l-a format pe om din țărână, și a suflat în nările lui suflarea vieții, iar omul a devenit un suflet viu înzestrat cu grai. 3. Și Domnul a spus: Nu este bine ca omul să fie singur; Eu o să îi fac lui un ajutor potrivit. 4. Și Domnul a cauzat un somn adânc să cadă peste Adam, și el a dormit, iar El a luat una din coastele lui, și El a clădit carne în jurul ei, și a format-o și a adus-o lui Adam, iar Adam s-a trezit din somnul său, și iată o femeie stătea înaintea sa. 5. Și el a spus: Acesta este un os din oasele mele și se va numi femeie, căci aceasta a fost luată din om; iar Adam a numit-o pe ea Eva, căci era mama tuturor celor vii. 6. Și Dumnezeu i-a binecuvântat pe ei și i-a numit Adam și Eva în ziua în care El i-a creat pe ei, iar Domnul Dumnezeu a spus: Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul. 7. Și Domnul Dumnezeu a luat pe Adam și Eva nevasta sa, și El i-a așezat în grădina Edenului să o lucreze și să o îngrijească ; și El le-a poruncit și le-a spus: Din orice pom din grădină puteți mânca, dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mâncați, căci în ziua în care veți mânca de acolo veți muri sigur. 8. Și când Dumnezeu i-a binecuvântat si le-a poruncit lor, El a plecat de la ei, iar Adam și nevasta sa au locuit în grădină conform poruncii pe care Domnul le-o poruncise. 9. Și șarpele, pe care Dumnezeu îl crease cu ei în grădină, a venit la ei să îi ispitească să încalce porunca lui Dumnezeu pe care El le-o poruncise. 10. Și șarpele a ispitit și înduplecat pe femeie să mănânce din pomul cunoașterii, iar femeia a dat ascultare vocii șarpelui, și a încălcat Cuvântul Domnului, și a luat din pomul cunoașterii binelui și răului și a mâncat, și ea a luat din el și a dat de asemenea soțului ei și el a mâncat. 11.Și Adam și Eva au încălcat porunca lui Dumnezeu pe care le-o poruncise, iar Dumnezeu aștiut-o, și mânia sa a fost aprinsă împotriva lor și El i-a blestemat. 12. Și Domnul Dumnezeu i-a alungat în ziua aceea din grădina Edenului, să are pământul din care au fost luați, și ei au mers și au locuit la estul grădinii Edenului; iar Adam a cunoscut-o pe nevasta sa Eva și ea a născut doi fii și trei fiice. 13. Și ea l-a numit pe întâiul născut Cain, spunând: Eu am obținut un om de la Domnul, iar numele celuilalt ea l-a pus Abel, căci ea a spus: În vanitate noi am venit pe pământ, și în vanitate noi o sa fim luați de pe el. 14. Și băieții au crescut iar tatăl lor le-a dat o proprietate/deținere în meleag; iar Cain a fost un plugar al pământului, iar Abel un păstor al oilor. 15. Și a fost la terminarea a câtorva ani, că au adus o ofrandă de apropiere Domnului, iar Cain a adus din roadele pământului, și Abel a adus din întâi născuții turmei sale din belșugul acestora, iar Dumnezeu s-a întors și a înclinat spre Abel și jertfa lui, și un foc s-a coborât de la Domnul din cer și a consumat-o. 16. Și către Cain și jertfa lui Domnul nu s-a întors, și El nu a înclinat spre ea, căci el adusese din roadele inferioare ale pământului înaintea Domnului, iar Cain a fost gelos împotriva fratelui său Abel din pricina aceasta, și a căutat un pretext să îl ucidă. 17. Și la ceva timp apoi, Cain și Abel fratele său au mers într-o zi la câmp să își facă treaba lor; și erau amândoi în câmp, Cain arând și plugărind pământul lui, iar Abel hrănindu-și turma; iar turma a trecut peste acea parte pe care Cain o plugărise în pământ, și l-a mâhnit amar pe Cain din această pricină. 18. Și Cain s-a apropiat de fratele său Abel în mânie, și el i-a spus lui: Ce este între mine și tine de tu vii să sălășluiești și să-ți aduci turma ta să se hrănească în țarina mea? 19. Și Abel i-a răspuns fratelui său Cain și i-a spus lui: Ce este între mine și tine, ca tu să mănânci carnea turmei mele și te îmbraci cu lâna lor? 20. Și acum așadar, dezbracă lâna oilor mele cu care tu te-ai îmbrăcat, și recompensează-mi pentru rodul și carnea lor pe care tu o mâncaseși, și când vei fi făcut aceasta, eu apoi voi merge din țarina ta precum tu spuseseși. 21. Și Cain a spus fratelui său Abel: Cu siguranță, daca te ucid în această zi, cine va cere sângele tău de la mine? 22. Și Abel a răspuns lui Cain, zicând: Sigur Dumnezeu care ne-a făcut pe pământ, El va răzbuna pricina mea și El va cere sângele meu de la tine dacă m-ai ucide, căci Domnul este judecătorul și arbitrul, și este El care va răsplăti omului conform răului său, iar omului viclean conform vicleniei pe care ar săvârși-o pe pământ. 23. Și acum, dacă m-ai ucide aici, sigur Dumnezeu cunoaște părerile tale secrete, și te va judeca pentru răul pe care tu mi l-ai declarat în această zi. 24. Și când Cain a auzit cuvintele, pe care Abel fratele său le rostise, iată mânia lui Cain s-a aprins împotriva fratelui său Abel pentru că declarase acest lucru. 25. Și Cain s-a grăbit și s-a ridicat și a luat partea de fier a instrumentului său de plugărit, cu care el în mod subit l-a lovit pe fratele său și l-a ucis. Iar Cain a vărsat sângele fratelui său Abel asupra pământului, iar sângele lui Abel a curs asupra pământului înaintea turmei. 26. Și după aceasta Cain a regretat că omorâse pe fratele său, și el a fost amar mâhnit, și el a plâns asupra lui și l-a vexat în exces. 27. Și Cain s-a ridicat și a săpat o groapă în câmp, în care a pus trupul fratelui său, și a întors țărâna peste ea. 28. Și Domnul știa ce făcuse Cain fratelui lui, iar Domnul i-a apărut lui Cain și a spus lui: Unde este Abel fratele tău care era cu tine? 29. Și Cain a disimulat, și a spus: Eu nu știu, sunt eu păzitorul fratelui meu? Iar Domnul a spus lui: Ce ai făcut tu? Vocea sângelui fratelui tău plânge către mine din pământul unde tu l-ai ucis. 30. Căci tu ai ucis pe fratele tău și ai disimulat înaintea mea, și ți-ai imaginat în inima ta că Eu nu te văzusem, și că nici nu știam toate faptele tale. 31. Dar tu ai făcut acest lucru si ai ucis pe fratele tău degeaba și pentru că ți-a vorbit drept ție,iar acum, prin urmare, blestemat să fii din pământul care și-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta, și în care tu l-ai îngropat. 32. Și va fi atunci când îl vei lucra, că nu îți va mai da tăria lui ca la început, căci țepi și ciulini va produce pământul, iar tu vei umbla și rătăci pe pământ până în ziua morții tale. 33. Și la acea vreme Cain a plecat de la prezența Domnului din locul în care era, și el a mers să umble și să hoinărească pe meleagul dinspre estul Edenului, el și toate ce îi aparțineau. 34. Și Cain a cunoscut pe nevasta sa în acele zile, și ea a zămislit și născut un fiu, și el l-a numit Enoh, spunând, în acea vreme Domnul începuse a-i da odihnă și liniște pe pământ. 35. Și la acea vreme Cain de asemenea a început să construiască un oraș, și a construit orașul și a pus numele orașului Enoh, conform numelui fiului său; căci în acele zile Domnul îi dăduse odihnă pe pământ, și el nu a mai umblat și hoinărit ca la început. 36. Și Irad i s-a născut lui Enoh, iar Irad a născut pe Mehuiael, iar Mehuiael a născut pe Metușael. Capitolul 2: 1. Și a fost în anul 130 al vieții lui Adam pe pământ, că el iarăși a cunoscut-o pe Eva nevasta sa, și ea a zămislit și născut un fiu după asemănarea lui și după chipul lui, și ea l-a numit Set, spunând: Deoarece Dumnezeu mi-a desemnat încă o sămânță în locul lui Abel, căci Cain l-a ucis pe el. 2. Și Set a trăit 105 ani, și a născut un fiu; iar Set a pus numele fiului său Enos. În acea vreme fiii oamenilor începuseră să se înmulțească, și să prigonească sufletele, păcătuind și răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu. 3. Și a fost în zilele lui Enos că fiii oamenilor au continuat să se răzvrătească și să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, să sporească mânia Domnului împotriva fiilor oamenilor. 4. Și fiii oamenilor au mers și au slujit altor zei, și ei au uitat pe Domnul care îi crease pe ei pe pământ. Și în acele zile fiii oamenilor au făcut asemănări/chipuri de alamă și fier, lemn și piatră, și ei li s-au plecat și le-au slujit lor. 5. Și fiecare om și-a făcut zeul său și ei s-au plecat lor, iar fiii oamenilor s-au lepădat de Domnul în toate zilele lui Enos și a copiilor lui; iar mânia Domnului a fost aprinsă din pricina lucrărilor lor și abominațiilor pe care ei le făcură pe pământ. 6. Și Domnul a crescut apele râului Gihon să îi copleșească, și El i-a distrus și i-a consumat, și El a distrus a treia parte a pământului; și cu toate acestea, fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele, iar mâinile lor erau încă întinse să facă rău în văzul Domnului. 7. Și în acele zile nu era nici semănare și nici seceriș pe pământ; și nu era mâncare pentru fiii oamenilor iar foametea era foarte mare în acele zile. 8. Și sămânța pe care au semănat-o în acele zile în pământ a devenit spini, ciulini și mărăciniș; căci din zilele lui Adam era această declarație cu privire la pământ, a blestemului lui Dumnezeu, cu care El blestemase pământul, din pricina păcatului pe care Adam îl păcătuise înaintea Domnului. 9. Și a fost când oamenii au continuat să se răzvrătească și să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, și să corupă căile lor, că pământul de asemenea a devenit corupt. 10. Și Enos a trăit 90 de ani și l-a născut pe Cainan; 11. Și Cainan crescuse și avea 40 de ani, și el a devenit înțelept și avea cunoaștere și pricepere în toată înțelepciunea, și a domnit peste toți fiii oamenilor, și a condus pe fiii oamenilor la înțelepciune și cunoaștere; căci Cainan era un om foarte înțelept și avea înțelegere în toată înțelepciunea, și cu înțelepciunea sa domnea peste spirite și demoni; 12. Și Cainan cunoștea prin înțelepciunea sa că Dumnezeu avea să distrugă pe fiii oamenilor pentru că păcătuiseră asupra pământului, și că Domnul avea să aducă în zilele din urmă apele potopului asupra lor. 13. Și în acele zile Cainan scria pe tablete de piatră, ceea ce avea să se petreacă în vremea ce avea să vină, și el le-a pus în comorile sale. 14. Și Cainan a domnit peste tot pământul, și el a întors pe unii din fiii oamenilor înspre slujirea Domnului. 15. Și când Cainan avea 70 de ani, a născut trei fii și două fiice. 16. Și acestea sunt numele copiilor lui Cainan; numele întâiului născut Mahalaleel, celui de-al doilea Enan, și celui de-al treilea Mered, iar surorile lor erau Ada și Țila; aceștia sunt cei cinci copii ai lui Cainan care i se născuseră lui. 17. Și Lameh, fiul lui Metușael, a devenit înrudit cu Cainan prin căsătorie, și a luat cele două fiice ale lui de neveste, iar Ada a zămislit și născut un fiu lui Lameh, și ea l-a numit Iabal. 18. Și ea din nou a zămislit și născut un fiu, și l-a numit Iubal; iar Țila, sora ei, era stearpă în acele zile și nu avea urmași. 19. Căci în zilele acelea fiii oamenilor au început să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, și să încalce poruncile pe care El le poruncise lui Adam, să fie roditori și să se înmulțească pe pământ. 20. Și unii din fiii oamenilor au cauzat ca nevestele lor să bea o înghițitură care să le lase sterpe, ca ele să își poată păstra siluetele și prin care înfățișarea lor frumoasă să nu pălească. 21. Și când fiii oamenilor au cauzat ca unele din nevestele lor să bea, Țila a băut cu ele. 22. Și femeile însărcinate păreau îngrozitoare în văzul soților lor, precum văduvele, cât timp soții lor trăiau, căci doar de cele sterpe erau ei atrași. 23. Și la sfârșitul zilelor și anilor, când Țila a îmbătrânit, Domnul i-a deschis pântecele. 24. Iar ea a zămislit și născut un fiu și ea l-a numit Tubal Cain, spunând: După ce mă veștejisem l-am obținut pe el de la Dumnezeul Atotputernic. 25. Și ea a zămislit din nou și a născut o fiică, și ea i-a pus numele Naama,căci ea a spus: După ce mă veștejisem am obținut plăcere și încântare. 26. Și Lameh era bătrân și înaintat în ani, iar ochii lui erau tulburi încât nu putea vedea, iar Tubal Cain, fiul său, îl îndruma, și a fost într-o zi că Lameh a mers la câmp iar Tubal Cain fiul său era cu el, și pe când mergeau în câmp, Cain fiul lui Adam a avansat spre ei; căci Lameh era foarte bătrân și nu putea vedea bine, iar Tubal Cain, fiul său era foarte tânăr. 27. Și Tubal Cain a spus tatălui său să își întindă arcul, și cu săgețile el l-a lovit pe Cain, care era încă departe, și l-a ucis, căci el părea pentru ei a fi un animal. 28. Și săgețile au străpuns corpul lui Cain deși era departe de ei, și el a căzut la pământ și a murit. 29. Și Domnul a răsplătit răului lui Cain conform nelegiuirii lui, pe care o făcuse fratelui lui Abel, conform Cuvântului Domnului pe care el îl rostise. 30. Și s-a întâmplat când Cain murise, că Lameh și Tubal au mers să vadă animalul pe care ei îl omorâseră , și ei au văzut, și iată Cain bunicul lor era căzut mort la pământ. 31. Și Lameh era foarte mâhnit căci făcuse acest lucru, și pocnind mâinile sale împreună a lovit pe fiul său și a cauzat moartea lui. 32. Iar nevestele lui Lameh au auzit ce făcuse Lameh, și ele au căutat să îl ucidă. 33. Și nevestele lui Lameh l-au urât pe el din ziua aceea, deoarece el i-a ucis pe Cain și Tubal Cain. Iar nevestele lui Lameh s-au despărțit de el și nu voiau a-i da ascultare în acele zile. 34. Și Lameh a venit la nevestele sale, și el le-a presat să îl asculte despre această pricină. 35. Și el a spus nevestelor sale Ada și Țila: Ascultați vocea mea, o neveste ale lui Lameh, urmați cuvintelor, căci acum v-ați imaginat și a-ți spus că eu am ucis un om cu rănirile mele, și un copil cu loviturile mele pentru că ei nu au făcut violență, dar cunoașteți cu siguranță că eu sunt bătrân și am părul cărunt, și că ochii mei sunt grei prin vârstă, și eu am făcut acest lucru în necunoștință. 36. Iar nevestele lui Lameh l-au ascultat în această privință, și ele s-au întors la el cu sfatul tatălui lor Adam, dar ele nu i-au mai născut copii lui de la acea vreme, cunoscând că mânia lui Dumnezeu era în creștere în acele zile împotriva fiilor oamenilor, să îi distrugă pe ei cu apele potopului pentru faptele lor rele. 37. Și Mahalaleel fiul lui Cainan a trăit 65 de ani și l-a născut pe Iared; iar Iared a trăit 62 de ani și l-a născut pe Enoh. Capitolul 3: 1. Și Enoh a trăit 65 de ani și a născut pe Metusala; iar Enoh a umblat cu Dumnezeu după ce a născut pe Metusala, și a slujit Domnului, și disprețuia căile rele ale oamenilor. 2. Și sufletul lui Enoh era înfășurat în învățăturile Domnului, în cunoaștere și în înțelegere; și în mod înțelept s-a retras de la fiii oamenilor, și s-a tăinuit față de ei pentru multe zile. 3. Și a fost la trecerea a mulți ani, cât slujea Domnului, și se ruga înaintea Lui în casa sa, că un înger de-al Domnului l-a strigat din cer, iar el a spus: Aici sunt eu. 4. Și el a spus: Ridică-te, pleacă de la casa ta și din locul de unde te ascunzi, și arată-te fiilor oamenilor, pentru a-i putea învăța calea în care ei ar trebui să meargă, și munca pe care ei trebuie să o împlinească pentru a intra în căile lui Dumnezeu. 5. Și Enoh s-a ridicat conform Cuvântului Domnului, și a plecat de la casa sa, din locul său și din odaia în care era ascuns; și el a mers la fiii oamenilor și i-a învățat pe ei căile Domnului, iar la acea vreme a strâns fiii oamenilor și le-a făcut cunoscută învățătura Domnului. 6. Și el a ordonat să se proclame în toate locurile unde fiii oamenilor locuiau, spunând: Unde este omul care dorește să cunoască căile Domnului și lucrări bune? Lăsați-l să vină la Enoh. 7. Și toți fiii oamenilor atunci s-au strâns la el, căci toți cei ce doreau acest lucru mergeau la Enoh, iar Enoh a domnit peste fiii oamenilor conform Cuvântului Domnului, și ei au venit și i s-au plecat lui și au ascultat cuvântul lui. 8. Și Duhul lui Dumnezeu era asupra lui Enoh, și el a învățat pe toți oamenii săi înțelepciunea lui Dumnezeu și căile Lui, iar fiii oamenilor au slujit Domnului în toate zilele lui Enoh, și au venit să asculte înțelepciunea lui. 9. Și toți regii fiilor oamenilor, atât cei dintâi cât și cei din urmă, împreună cu prinții și judecătorii lor, au venit la Enoh când au auzit de înțelepciunea lui, și ei i s-au plecat lui, și ei de asemenea au cerut de la Enoh ca el să domnească peste ei, lucru cu care a fost de acord. 10. Și s-au adunat ei cu toții, 130 de regi și prinți, și l-au făcut pe Enoh rege peste ei, iar ei erau cu toții sub puterea și comanda lui. 11. Și Enoh i-a învățat pe ei înțelepciune, cunoaștere, și căile Domnului; și el a făcut pace între ei, iar pace era de-a lungul pământului în timpul vieții lui Enoh. 12. Și Enoh a domnit peste fiii oamenilor 243 de ani, și a făcut justiție și dreptate cu toți oamenii săi, și el i-a condus în căile Domnului. 13. Și acestea sunt generațiile lui Enoh; Metusala, Elișa, și Elimelec, trei fii; iar surorile lor erau Melca și Nama, iar Metusala a trăit 87 de ani și a născut pe Lameh. 14. Și a fost în anul 56 al vieții lui Lameh când Adam a murit; 930 de ani având el la moartea sa, iar cei doi fii ai săi, cu Enoh și Metusala fiul lui, l-au îngropat pe el cu mare fast, precum la înmormântarea regilor, în peștera de care Dumnezeu i-a spus lui. 15. Și în acel loc toți fiii oamenilor au făcut o mare jale și un mare plânset din pricina lui Adam; prin urmare a devenit un obicei printre fiii oamenilor până în ziua aceasta. 16. Și Adam a murit deoarece mâncase din pomul cunoașterii; el și copiii lui după el, așa cum Domnul Dumnezeu spusese. 17. Și a fost în anul morții lui Adam care era anul 243 al domniei lui Enoh. În acea vreme Enoh se hotărâse să se separe de fiii oamenilor și să se ascundă precum la început pentru a-i sluji Domnului. 18. Și Enoh a făcut astfel, dar nu s-a ascuns complet de ei, ci stătea departe de fiii oamenilor trei zile iar apoi mergea la ei pentru o zi. 19. Și în timpul celor trei zile cât el era în odaia sa, se ruga și slăvea pe Domnul Dumnezeul său. Iar în ziua în care mergea și se arăta supușilor săi el îi învăța căile Domnului, și tot ceea ce ei îl întrebau de Domnul el le spunea. 20. Și a făcut în felul acesta timp de mulți ani, iar el apoi se ascundea timp de 6 zile, și se arăta oamenilor săi o zi din șapte; iar după aceea odată pe lună, iar apoi odată pe an, până când toți regii, prinții și fiii oamenilor au căutat după el, și au dorit iarăși să vadă fața lui Enoh, și să audă cuvântul lui; dar nu puteau, căci toți fiii oamenilor se temeau mult de Enoh, și se temeau să se apropie de el din pricina minunăției dumnezeiești ce era așezată asupra înfățișării sale; prin urmare niciun om nu se putea uita la el, temându-se că ar putea fi pedepsit și să moară. 21. Și toți regii și prinții s-au hotărât să adune fiii oamenilor, și să vină la Enoh, gândindu-se că ei cu toții i-ar putea vorbi la vremea când el ar fi trebui să vină între ei, și ei au făcut astfel. 22. Și ziua a venit când Enoh a ieșit și ei toți s-au adunat și au venit la el, iar Enoh le-a spus lor cuvintele Domnului și el i-a învățat pe ei înțelepciune și cunoaștere, iar ei s-au plecat înaintea lui și au spus: Să trăiască regele, să trăiască regele! 23. Și la o vreme după aceea, când regii și prinții și fiii oamenilor vorbeau cu Enoh, iar Enoh îi învăța pe ei căile lui Dumnezeu, iată un înger al Domnului a strigat către Enoh din cer, și a dorit să îl aducă sus la cer să îl facă pe el să domnească peste fiii lui Dumnezeu, precum el domnise peste fiii oamenilor pe pământ. 24. Când la acea vreme Enoh a auzit acest lucru el a mers și a adunat toți locuitorii pământului, și i-a învățat pe ei înțelepciune și cunoaștere și le-a dat lor învățături divine, și el le-a spus lor: Mi s-a cerut să mă ridic la cer, eu prin urmare nu cunosc ziua plecării mele. 25. Iar acum prin urmare vă voi învăța înțelepciune și cunoaștere și vă voi da vouă învățătură înainte de a vă lăsa, cum să vă purtați pe pământ ca să puteți trăi; și el a făcut astfel. 26. Și el i-a învățat pe ei înțelepciune și cunoaștere, și le-a dat lor învățătură, și el i-a mustrat pe ei, și el a pus înaintea lor statute și judecăți să le facă pe pământ, și el a făcut pace între ei, și el i-a învățat pe ei despre viața veșnică, și a locuit cu ei ceva vreme, învățându-i pe ei toate aceste lucruri. 27. Și la acea vreme fiii oamenilor erau cu Enoh, iar Enoh le vorbea lor, și ei și-au ridicat ochii iar o înfățișare a unui cal mare s-a coborât din cer, iar calul pășea în aer; 28. Și ei i-au spus lui Enoh ceea ce ei văzuseră, iar Enoh le-a spus lor: Din pricina mea acest cal coboară pe pământ; timpul a venit când eu trebuie să plec de la voi iar eu nu voi mai fi văzut de voi de acum încolo. 29. Și calul a coborât la acea vreme și a stat înaintea lui Enoh, iar toți fiii oamenilor care erau cu Enoh l-au văzut pe el. 30. Și Enoh atunci din nou a ordonat spunând: Unde este omul care se încântă să cunoască căile Domnului Dumnezeului lui, lăsați-l să vină în această zi la Enoh înainte ca el să fie luat de la noi. 31. Și toți fiii oamenilor s-au adunat și au venit la Enoh în acea zi; iar toți regii pământului cu prinții și sfetnicii lor au rămas cu el în acea zi; iar Enoh atunci a învățat pe fiii oamenilor înțelepciune și cunoaștere, și le-a dat lor învățătură divină; și el i-a îndemnat pe ei să slujească Domnului și să meargă în căile Lui în toate zilele vieților lor, și el a continuat să facă pace între ei. 32. Și a fost după aceasta că el s-a ridicat și a călărit pe cal; și el a plecat iar toți fiii oamenilor au mers după el, aproape 800.000 de oameni; și ei au mers cu el o zi de drum. 33. Și în a doua zi el le-a spus lor: Întoarceți-vă acasă la corturile voastre, de ce veți merge, căci cumva puteți muri? Și unii dintre ei au plecat de la el, iar aceia ce au rămas au mers cu el 6 zile de drum. Iar Enoh le spunea lor în fiecare zi: Întoarceți-vă la corturile voastre, ca nu cumva să muriți; dar ei nu erau dornici să se întoarcă, și ei au mers cu el. 34. Și în a șasea zi alți oameni au rămas și s-au alipit de el, iar ei i-au spus lui: Noi vom merge cu tine la locul la care tu mergi; cum Domnul trăiește, moartea doar ne va separa pe noi. 35. Și ei au stăruit atât de mult să meargă cu el, încât el a încetat a le mai vorbi lor; și ei au mers după el și nu voiau să se întoarcă; 36. Și când regii s-au întors, ei au hotărât să fie făcut un recensământ, ca să poată cunoaște numărul de oameni rămași care au mers cu Enoh; și a fost în ziua a șaptea că Enoh s-a ridicat la cer într-un vârtej, cu cai și care de foc. 37. Și în a opta zi toți regii care fuseseră cu Enoh au trimis să fie adus numărul de oameni care erau cu Enoh, în acel loc de unde el s-a ridicat la cer. 38. Și toți acei regi au mers la acel loc și au găsit pământul de acolo plin cu zăpadă, iar pe zăpadă erau mari bolovani de zăpadă, și unul spunea către celălalt: Haide, să spargem prin această zăpadă și să vedem, poate oamenii care au rămas cu Enoh sunt morți, și acum sunt sub bolovanii de zăpadă, și ei au căutat dar nu l-au putut găsi pe el, căci el se ridicase la cer. Capitolul 4: 1. Și toate zilele care Enoh le-a trăit pe pământ, au fost 365 de ani. 2. Și când Enoh s-a ridicat în cer, toți regii pământului s-au ridicat și l-au luat pe Metusala fiul lui și l-au uns pe el, și ei au hotărât ca el să domnească peste ei în locul tatălui lui. 3. Și Metusala s-a comportat drept în văzul lui Dumnezeu, precum tatăl său Enoh îl învățase, iar el de asemenea în timpul întregii sale vieți a învățat pe fiii oamenilor înțelepciune, cunoaștere și frica de Dumnezeu, și el nu s-a abătut de la calea bună nici către dreapta și nici către stânga.4. Dar în zilele din urmă ale lui Metusala, fiii oamenilor s-au întors de la Domnul. Ei au coruptământul,s-au jefuit și prădat unii pe alții, și ei s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și ei au păcătuit, și ei au corupt căile lor, și nu voiau să asculte de vocea lui Metusala, ci s-au răzvrătit împotriva lui. 5. Și Domnul era extrem de mânios împotriva lor, iar Domnul a continuat să distrugă sămânța în acele zile, încât nu era nici semănare și nici seceriș pe pământ. 6. Căci atunci când ei semănau în pământ pentru a putea obține hrană pentru sprijinul lor, iată, spini și mărăcini erau produși pe care ei nu îi semănaseră. 7. Și totuși fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele, iar mâinile lor erau încă întinse să facă rău în văzul lui Dumnezeu, și ei au provocat pe Domnul cu căile lor rele, iar Domnul era foarte mânios, și s-a mâhnit că El făcuse pe om. 8. Și El s-a gândit să-i distrugă și să-i anihileze pe ei, și El a făcut astfel. 9. În acele zile când Lameh fiul lui Metusala avea 160 de ani, Set fiul lui Adam a murit. 10. Și toate zilele trăite de Set , au fost 912 ani, și el a murit. 11. Și Lameh avea 180 de ani când a luat-o pe Așmua, fiica fiului lui Enoh unchiul său, și ea a zămislit. 12. Și la acea vreme fiii oamenilor au semănat pământul, și puțină mâncare s-a produs, dar fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele, și ei au încălcat și s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. 13. Și nevasta lui Lameh a zămislit și i-a născut lui un fiu la acea vreme, la rotația anului. 14. Și Metusala i-a pus lui numele Noe, zicând: Pământul era în zilele lui la odihnă și fără de corupție. Iar Lameh tatăl lui i-a pus numele Menahem, zicând, acesta ne va alina pe noi în lucrările noastre și nefericita trudă pe pământ,pe care Dumnezeu l-a blestemat. 15. Și copilul a crescut și a fost înțărcat, și el a mers în căile tatălui său Metusala, perfect și drept cu Dumnezeu. 16. Și toți fiii oamenilor au plecat din căile Domnului în acele zile cât s-au înmulțit pe fața pământului cu fii și fiice, și ei au învățat unul pe celălalt faptele lor rele, și ei au continuat păcătuind împotriva Domnului. 17. Și fiecare om și-a făcut sinelui său un zeu, și ei au jefuit și prăduit fiecare om pe vecinul său cât și pe ruda sa, și ei au corupt pământul, iar pământul era umplut cu violență. 18. Iar judecătorii și conducătorii lor au mers la fiicele oamenilor și au luat nevestele lor prin forță de la soții lor conform alegerii lor, iar fiii oamenilor în acele zile au luat din vitele pământului, dobitoacele câmpului și zburătoarele aerului, și au învățat amestecarea animalelor de o specie cu alta, ca prin aceasta să provoace pe Domnul; iar Dumnezeu a văzut tot pământul și era corupt, căci toată carnea își corupsese căile pe pământ, toți oamenii și toate animalele. 19. Și Domnul a spus, Eu voi șterge pe om pe care Eu l-am creat de pe fața pământului, da, de la om la păsările aerului, împreună cu vitele și dobitoacele care sunt la câmp, căci Eu regret că Eu le-am făcut. 20. Și toți oamenii care mergeau în căile Domnului, au murit în acele zile, căci Domnul urma să aducă răul asupra omului pe care El îl declarase. Căci aceasta a fost de la Domnul, ca ei să nu poată vedea răul pe care Domnul îl spusese referitor la fiii oamenilor. 21. Și Noe a găsit grație în văzul Domnului, iar Domnul l-a ales pe el și pe copiii lui să ridice sămânță din ei pe fața întregului pământ. Capitolul 5: 1. Și a fost în anul 84 al vieții lui Noe, că Enos fiul lui Set a murit; el avea 905 ani la moartea sa. 2. Și în anul 179 al vieții lui Noe, Cainan fiul lui Enos a murit, și toate zilele lui Cainan au fost 910 ani, și el a murit. 3. Și în anul 234 al vieții lui Noe, Mahalaleel fiul lui Cainan a murit, iar zilele lui Mahalaleel au fost 895 de ani, și el a murit. 4. Și Iared fiul lui Mahalaleel a murit în acele zile, în anul 336 al vieții lui Noe; iar toate zilele lui Iared au fost 962 de ani, și el a murit. 5. Și toți cei care au urmat Domnului au murit în acele zile, înainte ca ei să vadă răul pe care Dumnezeu îl declarase a-l face asupra pământului. 6. Și după trecerea a mulți ani, în anul 480 al vieții lui Noe, când toți acei oameni, care au urmat Domnului muriseră dintre fiii oamenilor, și doar Metusala a fost atunci lăsat, Dumnezeu a vorbit lui Noe și lui Metusala, spunând: 7. Vorbiți voi, și proclamați fiilor oamenilor, spunând: Astfel zice Domnul, întoarceți-vă de la căile voastre rele și părăsiți lucrările voastre, iar Domnul va regreta răul pe care El l-a declarat a-l face vouă, astfel încât să nu se întâmple. 8. Căci astfel spune Domnul, iată Eu vă dau vouă o perioadă de 120 de ani; dacă voi vă veți întoarce către Mine și veți părăsi căile voastre rele, atunci Eu de asemenea mă voi întoarce de la răul pe care Eu vi l-am spus, și el nu va exista, spune Domnul. 9. Și Noe și Metusala au spus toate cuvintele Domnului fiilor oamenilor, zi după zi, constant vorbindu-le lor. 10. Dar fiii oamenilor nu voiau a da ascultare lor, nici să încline urechile către cuvintelor lor, și erau încăpățânați. 11. Iar Domnul le-a acordat lor o perioadă de 120 de ani, spunând: Dacă ei se vor întoarce, atunci va avea Dumnezeu regret de rău, astfel încât să nu distrugă pământul. 12. Și Noe fiul lui Lameh s-a abținut de la a lua o nevastă în acele zile, să nască copii, căci el a spus: Cu siguranță acum Dumnezeu va distruge pământul, pentru ce atunci să nasc eu copii? 13. Și Noe era un om drept, el era perfect în generația sa, iar Domnul l-a ales pe el să ridice sămânță din sămânța lui pe fața pământului. 14. Și Domnul a spus lui Noe: Ia-ți o nevastă, și naște copii, căci Eu te-am văzut pe tine drept înaintea mea în această generație. 15. Și tu vei ridica sămânță, și copiii tăi cu tine, în mijlocul pământului; iar Noe a mers și a luat o nevastă, și el a ales-o pe Nama fiica lui Enoh, iar ea avea 580 de ani. 16. Și Noe avea 498 de ani, când el a luat-o pe Nama de nevastă. 17. Și Nama a zămislit și născut un fiu, iar el l-a numit Iafet, spunând: Dumnezeu m-a lărgit pe mine pe pământ; și ea a zămislit din nou și a născut un fiu, iar el l-a numit Șem, spunând: Dumnezeu mi-a făcut mie o rămășiță, să ridice sămânță în mijlocul pământului. 18. Și Noe avea 502 de ani când Nama a născut pe Șem, iar băieții au crescut și au mers în căile Domnului, în tot ceea ce Metusala și Noe tatăl lor îi invățaseră. 19. Și Lameh tatăl lui Noe a murit în acele zile; dar cu adevărat nu a mers cu toată inima lui în căile tatălui lui, și el a murit în anul 195 al vieții lui Noe. 20. Și toate zilele lui Lameh au fost 770 de ani, și el a murit. 21. Și toți fiii oamenilor care cunoșteau pe Domnul, au murit în acel an înainte ca Domnul să aducă rău asupra lor; căci Domnul voia ca ei să moară, astfel încât să nu privească răul pe care Dumnezeu avea să îl aducă asupra fraților și rudelor lor, precum El astfel hotărâse să facă. 22. La acea vreme, Domnul a spus lui Noe și lui Metusala: Stați înainte și proclamați fiilor oamenilor toate cuvintele pe care Eu vi le-am spus vouă în acele zile, poate s-ar putea întoarce de la căile lor rele, iar Eu atunci voi regreta răul și nu îl voi aduce. 23. Iar Noe și Metusala au stat înainte, si au spus în urechile fiilor oamenilor, tot ceea ce Dumnezeu spusese referitor la ei. 24. Dar fiii oamenilor nu au vrut să dea ascultare, și nici să-și încline urechile la toate declarațiile lor. 25. Și a fost după aceasta că Domnul a spus lui Noe: Sfârșitul la toată carnea este venit înaintea mea, din pricina faptelor lor rele, și iată Eu voi distruge pământul. 26. Și ia tu la tine lemn de gofer, și mergi într-un anume loc și fă o mare arcă, și plaseaz-o în acel loc. 27. Și astfel să o faci; 300 coți lungimea ei, de 50 de coți lată și de 30 de coți înaltă. 28. Și îți vei face o ușă, deschisă în lateralul ei, și la un cot să o termini deasupra, și să o acoperi pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală. 29. Și iată Eu voi aduce potopul de ape asupra pământului, și toată carnea va fi distrusă, de sub ceruri, tot ce este pe pământ va pieri. 30. Iar tu și casa ta veți merge și veți aduna două perechi din toate făpturile vii, parte bărbătească și parte femeiască , și le veți aduce la arcă, să ridicați sămânță din ele pe pământ. 31. Și strânge-ți toată hrana care este mâncată de toate animalele, ca să poată fi hrană pentru tine și pentru ele. 32. Și tu vei alege pentru fiii tăi trei fecioare, din fiicele oamenilor, iar ele vor fi soții pentru fiii tăi. 33. Și Noe s-a ridicat, și el a făcut arca, în locul unde Dumnezeu îi poruncise, iar Noe a făcut precum Dumnezeu îi ordonase. 34. În anul 595 al vieții sale, Noe a început să facă arca, și el a făcut arca în 5 ani, precum Domnul îi poruncise. 35. Atunci Noe a luat cele trei fiice ale lui Eliachim, fiul lui Metusala, pentru a fi neveste pentru fiii săi, precum Domnul îi poruncise lui Noe. 36. Și a fost la acea vreme că Metusala fiul lui Enoh a murit; 960 de ani avea el, la moartea lui. Capitolul 6: 1. La acea vreme, după moartea lui Metusala, Domnul i-a spus lui Noe: Intră tu cu casa ta în arcă; iată Eu voi aduna la tine toate animalele pământului, dobitoacele câmpului și orătăniile aerului, iar ele toate vor veni și vor înconjura arca. 2. Iar tu vei merge și te vei așeza lângă ușile arcei, iar toate dobitoacele, animalele, și orătăniile, se vor aduna și se vor pune înaintea ta, iar acelea din ele ce vor veni și se vor pleca înaintea ta, le vei lua și le vei da în mâinile fiilor tăi, care le vor aduce pe ele în arcă, iar toate cele ce vor sta înaintea ta le vei lăsa. 3. Și Domnul a înfăptuit aceasta în ziua următoare, iar animale , dobitoace și orătănii au venit în mari mulțimi și au înconjurat arca. 4. Și Noe s-a dus și s-a așezat lângă poarta arcei, iar din carnea ce s-a plecat înaintea lui, el le-a adus în arcă, iar toate cele ce au stat înaintea lui el le-a lăsat pe pământ. 5. Și o leoaică a venit, cu cei doi pui ai ei, parte bărbătească și parte femeiască, și cei trei s-au plecat înaintea lui Noe, iar cei doi pui s-au ridicat împotriva leoaicei și au bătut-o, și au făcut-o să fugă din locul ei, iar ea a plecat, iar ei s-au întors la locurile lor, și s-au plecat pe pământ înaintea lui Noe. 6. Iar leoaica a fugit, și a stat în locul leilor. 7. Și Noe a văzut aceasta, și s-a mirat mult, și el s-a ridicat și a luat cei doi pui, și i-a adus pe ei în arcă. 8. Și Noe a adus în arcă din toate făpturile vii care erau pe pământ, încât nu mai era niciuna rămasă decât acelea pe care Noe le adusese în arcă. 9. Două și două veneau la Noe în arcă, dar din animalele curate, și orătăniile curate, el a adus șapte perechi, precum Dumnezeu îi poruncise lui. 10. Și toate animalele, și dobitoacele, și orătăniile, erau încă acolo, și ele au înconjurat arca în fiecare loc, iar ploaia nu coborâse până șapte zile mai târziu. 11. Și în acea zi, Domnul a făcut ca tot pământul să se cutremure, iar soarele s-a întunecat, și fundațiile lumii s-au zbuciumat, și tot pământul a fost mișcat violent, și fulgerul a licărit, și tunetul a ras, și fântânile pământului au fost sparte, precum nu fusese cunoscut locuitorilor până atunci; iar Dumnezeu a făcut această măreață faptă, ca să îngrozească pe fiii oamenilor, pentru a nu mai putea fi deloc rău pe pământ. 12. Și încă fiii oamenilor nu au vrut să se întoarcă de la căile lor rele, și ei au sporit mânia Domnului la acea vreme, și nici măcar nu și-au îndreptat inimile către toate acestea. 13. Și la sfârșitul a șapte zile, în anul 600 al vieții lui Noe, apele potopului erau asupra pământului. 14. Și toate fântânile adâncului au fost sparte, și ferestrele cerului au fost deschise, și ploaia a fost asupra pământului 40 de zile și 40 de nopți. 15. Iar Noe și casa lui, și toate făpturile vii care erau cu el, au venit în arcă din pricina apelor potopului, iar Domnul l-a închis pe el înăuntru. 16. Și toți fiii oamenilor care au fost lăsați pe pământ, au devenit epuizați prin rău din pricina ploii, căci apele veneau mai violent asupra pământului, iar animalele și dobitoacele încă înconjurau arca. 17. Și fiii oamenilor s-au adunat împreună, aproape 700.000 de bărbați și femei, și ei au venit către Noe la arcă. 18. Și au strigat la Noe, spunând: Deschide pentru noi ca noi să putem veni la tine în arcă și pentru ce vom muri? 19. Și Noe, cu o voce tare, le-a răspuns lor din arcă, spunând: Nu v-ați răzvrătit voi toți împotriva Domnului, și ați spus că El nu există? Și prin urmare Domnul a adus asupra voastră acest rău, să vă distrugă și să vă taie de pe fața pământului. 20. Nu este aceasta ceea ce eu v-am spus vouă de 120 de ani încoace, și voi nu ați vrut să ascultați de vocea Domnului, iar acum voi doriți să trăiți pe pământ? 21. Și ei i-au spus lui Noe: Suntem gata să ne întoarcem la Domnul; doar deschide pentru noi ca noi să putem trăi și să nu murim. 22. Și Noe le-a răspuns lor, spunând: Iată acum că voi vedeți necazul sufletelor voastre, doriți să vă întoarceți la Domnul. De ce nu v-ați întors voi în acești 120 de ani, pe care Domnul vi i-a acordat vouă ca perioada stabilită? 23. Dar acum veniți și îmi spuneți mie aceasta din pricina necazului sufletelor voastre, acum de asemenea Domnul nu vă va asculta pe voi, nici nu vă va auzi El pe voi în această zi, astfel ca voi acum să nu reușiți în dorințele voastre. 24. Iar fiii oamenilor s-au apropiat ca să poată pătrunde forțat în arcă, să intre din pricina ploii, căci ei nu suportau ploaia asupra lor. 25. Iar Domnul a trimis toate dobitoacele și animalele ce stăteau împrejurul arcei. Și fiarele i-au copleșit pe ei și i-au alungat pe ei din acel loc, iar fiecare om a mers în drumul lui, și ei iarăși s-au împrăștiat pe fața pământului. 26. Și ploaia încă cobora asupra pământului, și ea s-a coborât 40 de zile și 40 de nopți, iar apele s-au revărsat mult pe pământ; și toată carnea care era, pe pământ sau în ape a murit, fie oameni, animale, dobitoace, târâtoare sau păsări ale aerului, și au rămas doar Noe și cei ce erau cu el în arcă. 27. Și apele au sporit mult pe pământ, iar ele au ridicat arca și aceasta a fost ridicată de pe pământ. 28. Și arca plutea pe fața apelor, și ea a fost aruncată asupra apelor astfel încât toate făpturile vii dinăuntru se întorceau precum fiertura în cazan. 29. Și mare anxietate a cuprins toate făpturile vii ce erau în arcă, iar arca era precum a fi pe cale de a se rupe. 30. Iar toate făpturile vii care erau în arcă erau îngrozite, și leii răgeau, și boii mugeau, și lupii urlau, și fiecare făptură vie din arcă vorbea și lamenta în propria ei limba, astfel încât vocile lor ajungeau la mare distanță, iar Noe și fiii lui strigau și plângeau în necazurile lor; ei se temeau foarte mult că ei ajunseseră la porțile morții. 31. Și Noe s-a rugat către Domnul, și a strigat către El din pricina aceasta, și el a spus: Doamne ajută-ne, căci noi nu avem putere să răbdăm acest rău care ne-a cuprins, căci valurile apelor ne-au înconjurat, torente neastâmpărate ne-au îngrozit, lațurile morții au venit înaintea noastră; răspunde-ne, O Doamne, răspunde-ne, luminează-ți înfățișarea înspre noi și fii binevoitor cu noi, mântuiește-ne și izbăvește-ne. 32. Și Domnul a ascultat de vocea lui Noe, iar Domnul și-a amintit de el. 33. Și un vânt a trecut asupra pământului, iar apele erau liniștite și arca s-a potolit. 34. Și fântânile adâncului și ferestrele cerului au fost oprite, iar ploaia din cer a fost domolită. 35. Și apele s-au retras în acele zile, iar arca a rămas pe munții Ararat. 36. Iar Noe atunci a deschis ferestrele arcei, și Noe încă striga către Domnul la acea vreme și el a spus: Doamne, care ai format pământul și cerurile și toate cele ce sunt înăuntrul lor, scoate sufletele noastre din această strâmtorare, și din închisoarea înăuntrul căreia tu ne-ai pus, căci eu sunt mult istovit de suspinare. 37. Și Domnul a ascultat de vocea lui Noe, și a spus lui: Când tu vei fi împlinit un an întreg, tu atunci vei ieși. 38. Și la rotația anului, când un an întreg a fost completat de locuire a lui Noe în arcă, apele s-au uscat asupra pământului, iar Noe a dat jos acoperitoarea de la arcă. 39. La acea vreme, în ziua 27 a lunii a doua, pământul era uscat, dar Noe și fiii lui, și cei ce erau cu el, nu au ieșit din arcă până când Domnul le-a spus lor. 40. Și ziua a venit în care Domnul le-a spus să iasă, iar ei toți au ieșit din arcă. 41. Și au mers și s-au întors fiecare la calea lui și la locul lui, iar Noe și fiii lui au locuit în meleagul pe care Dumnezeu îl spusese lor, și eu au slujit Domnului toate zilele lor, iar Domnul l-a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui la ieșirea lor din arcă. 42. Și El le-a spus lor: Fiți roditori și umpleți pământul; deveniți puternici și sporiți din abundență pe pământ și înmulțiți-vă pe el. Capitolul 7: 1. Și acestea sunt numele fiilor lui Noe: Iafet, Ham și Șem; și copii li s-au născut lor după potop, căci ei luaseră neveste înainte de potop. 2. Aceștia sunt fiii lui Iafet; Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras, șapte fii. 3. Iar fiii lui Gomer erau Așchenaz, Refat și Togarma. 4. Iar fiii lui Magog erau Elicanaf și Lubal. 5. Iar copiii lui Madai erau Acon, Zeelo, Cazoni și Lot. 6. Iar fiii lui Iavan erau Elișa, Tarșiș, Chittim și Dudonim. 7. Iar fiii lui Tubal erau Arifi, Chesed și Taari. 8. Iar fiii lui Meșec erau Dedon, Zaron și Șebașni. 9. Iar fiii lui Tiras erau Benib, Gera, Lupirion și Gilac; aceștia sunt fiii lui Iafet conform familiilor lor, iar numerele lor în acele zile erau de aproape 460 de oameni. 10. Iar aceștia sunt fiii lui Ham; Cuș, Mițraim, Put și Canaan, patru fii; iar fiii lui Cuș erau Seba, Havila, Sabta, Raama și Sateca, iar fiii lui Raema erau Șeba și Dedan. 11. Iar fiii lui Mițraim erau Lud, Anom și Patros, Caslot și Caftor. 12. Iar fiii lui Put erau Gebul, Hadan, Benah și Adan. 13. Iar fiii lui Canaan erau Sidon, Het, Amori, Gergași, Hivi, Archee, Seni, Arodi, Zimodi și Camoti. 14. Aceștia sunt fiii lui Ham, conform familiilor lor, și numerele lor în acele zile erau de aproape 730 de oameni. 15. Și aceștia sunt fiii lui Șem; Elam, Așur, Arpacșad, Lud și Aram, cinci fii; iar fiii lui Elam erau Șușan, Macul și Harmon. 16. Iar fiii lui Așur erau Mirus și Mochil, iar fiii lui Arpacșad erau Șelac, Anar și Ascol. 17. Iar fiii lui Lud erau Petor și Bizaion, iar fiii lui Aram erau Uz, Cul, Gater și Maș. 18. Aceștia sunt fiii lui Șem, conform familiilor lor; iar numerele lor în acele zile erau de aproape 300 de oameni. 19. Acestea sunt generațiile lui Șem; Șem a născut pe Arpacșad și Arpacșad a născut pe Șelac, iar Șelac a născut pe Eber, iar lui Eber i s-au născut doi copii, numele unuia era Peleg, căci în zilele lui fiii oamenilor erau împărțiți, iar în zilele din urmă, pământul era împărțit. 20. Iar numele celui de-al doilea era Ioctan, însemnând că în vremea lui viețile fiilor oamenilor erau micșorate și împuținate. 21. Aceștia sunt fiii lui Ioctan; Almodad, Șelaf, Cazarmovet, Ierac, Hadurom, Ozel, Dicla, Obal, Abimael, Șeba, Ofir, Havila și Iobab; toți aceștia sunt fiii lui Ioctan. 22. Iar Peleg fratele lui a născut pe Ien, iar Ien a născut pe Serug, iar Serug a născut pe Nahor, iar Nahor a născut pe Terah, și Terah avea 38 de ani, și a născut pe Haran și Nahor. 23. Iar Cuș fiul lui Ham, fiul lui Noe, a luat o nevastă în acele zile la vârsta lui înaintată, și ea a născut un fiu, și ei i-au pus numele Nimrod,prorocind: La acea vreme, a lui Nimrod, fiii oamenilor iarăși vor începe să se răzvrătească și să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Iar copilul a crescut, și tatăl lui îl iubea enorm, căci el era fiul vârstei lui înaintate. 24. Și veșmintele de piele pe care Dumnezeu le făcuse pentru Adam și nevasta lui, când ei au ieșit din grădină, au fost date lui Cuș. 25. Căci după moartea lui Adam și a nevestei sale, veșmintele au fost date lui Enoh, fiul lui Iared, iar când Enoh a fost luat sus la Dumnezeu, el le-a dat pe ele lui Metusala, fiul lui. 26. Și la moartea lui Metusala, Noe le-a luat pe ele și le-a adus la arcă, și ele au fost cu el până când el a ieșit din arcă. 27. Și la ieșirea lor, Ham a furat acele veșminte de la Noe tatăl lui, și el le-a luat și le-a ascuns de frații lui. 28. Și când Ham a născut pe primul său născut Cuș, el i-a dat lui veșmintele în secret, iar ele au fost cu Cuș multe zile. 29. Și Cuș de asemenea le-a tăinuit pe ele de fiii și frații săi, iar când Cuș născuse pe Nimrod, el i-a dat lui acele veșminte prin dragostea sa pentru el, iar Nimrod a crescut, și când avea 20 de ani el a îmbrăcat acele veșminte. 30. Și Nimrod a devenit puternic când a îmbrăcat veșmintele, iar Dumnezeu i-a dat lui tărie și putere, și el era un măreț vânător pe pământ, da, el era un măreț vânător la câmp, și el vâna animalele și el construia altare, și el oferea asupra lor animalele înaintea Domnului. 31. Și Nimrod s-a întărit, și el s-a ridicat dintre frații săi, și el a luptat bătăliile fraților săi împotriva tuturor dușmanilor lor de jur împrejur. 32. Și Domnul i-a dat pe toți dușmanii fraților lui în mâinile lui, iar Dumnezeu l-a prosperat pe el din timp în timp în bătăliile lui, și el a domnit pe pământ. 33. Astfel devenise în uz general în acele zile, ca atunci când un om mărșăluia pe aceia pe care el îi antrenase pentru bătălie, el le spunea lor: Precum Dumnezeu i-a făcut lui Nimrod, care era un măreț vânător pe pământ, și care reușea în bătăliile care prevalau împotriva fraților lui, încât el îi izbăvea pe ei din mâinile dușmanilor lor, astfel Dumnezeu să ne întărească pe noi și să ne izbăvească pe noi în această zi. 34. Și când Nimrod avea 40 de ani, la acea vreme era un război între frații săi și copiii lui Iafet, încât ei erau în puterea vrășmașilor lor. 35. Și Nimrod a pornit la acea vreme, și el a adunat toți fiii lui Cuș și familiile lor, aproape 460 de bărbați, și el a angajat de asemenea din unii din prietenii și cunoștințele sale aproape 80 de bărbați, și el le-a dat plata lor, și el a mers cu ei la bătălie, iar când era pe drum, Nimrod întărea inimile oamenilor care merseră cu el. 36. Și el le-a spus lor: Nu vă temeți, nici nu fiți alarmați, căci toți dușmanii noștri vor fi dați în mâinile noastre, și voi veți putea face cu ei precum poftiți. 37. Și toți bărbații care au mers erau aproape 500, și ei s-au luptat împotriva dușmanilor lor, și i-au distrus, și i-au subjugat, iar Nimrod a pus ofițeri permanenți peste ei în locurile lor respective. 38. Și el a luat pe unii din copiii lor ca și gaj, și ei erau toți slujitori ai lui Nimrod și ai fraților lui, iar Nimrod și toți oamenii care erau cu el s-au întors către casă. 39. Și când Nimrod se întorsese voios de la bătălie, după ce cucerise pe vrășmașii săi, toți frații săi, împreună cu aceia ce îl cunoșteau înainte, s-au adunat să îl facă pe el rege peste ei, și ei au plasat coroana regală pe capul său. 40. Și el a pus peste supușii și oamenii săi, prinți, judecători și conducători, precum este obiceiul printre regi. 41. Și el l-a plasat pe Terah fiul lui Nahor ca prințul oștile sale, și l-a onorat și l-a ridicat pe el peste toți prinții săi. 42. Și pe când el domnea conform dorinței inimii sale, după ce biruise pe toți vrășmașii săi din jur, el s-a sfătuit cu sfetnicii săi să construiască un oraș pentru palatul său, și ei au făcut astfel. 43. Și ei au găsit o vale largă vizavi către est, și ei i-au construit lui un larg și extensiv oraș, iar Nimrod a pus numele orașului Șinear, căci Domnul vehement zdruncinase pe vrășmașii lui și i-a distrus pe ei. 44. Și Nimrod a locuit în Șinear, și el a domnit în siguranță, și el s-a luptat cu vrășmașii săi și i-a înfrânt, și el a prosperat în toate bătăliile sale, iar regatul său a devenit foarte mare. 45. Și toți oamenii au auzit de faima lui, și s-au adunat împreună la el, și s-au plecat jos la pământ, și i-au adus lui ofrande, iar el a devenit domnul și regele lor, iar ei toți au locuit cu el în orașul Șinear, iar Nimrod a domnit pe pământ peste toți fiii lui Noe, și toți aceia erau sub puterea și sfatul lui. 46. Și tot pământul era de o singură limbă. Dar Nimrod nu a mers în căile Domnului, și el era mai nelegiuit decât toți oamenii care fuseseră înaintea lui, din zilele potopului până în acele zile. 47. Și el a făcut zei din lemn și piatră, și el s-a plecat jos lor, si el s-a răzvrătit împotriva Domnului, și a învățat pe toți supușii săi și pe oamenii pământului căile sale nelegiuite; iar Mardon fiul său era mai nelegiuit decât tatăl lui. 48. Și oricine care auzise de faptele lui Mardon, fiul lui Nimrod, spunea referitor la el: De la nelegiuit purcede nelegiuirea. Prin urmare devenise un proverb în tot pământul, spunându-se: De la nelegiuit purcede nelegiuirea. Și a fost în uz general în cuvintele oamenilor de la acea vreme până la aceasta. 49. Și Terah fiul lui Nahor, prințul oștilor lui Nimrod, era în acele zile foarte măreț în văzul regelui și supușilor lui, iar regele și prinții îl iubeau pe el, iar ei îl elevau pe el foarte mult. 50. Și Terah a luat o nevastă, iar numele ei era Amthelo fiica lui Cornebo; iar nevasta lui Terah a zămislit și i-a născut lui un fiu în acele zile. 51. Terah avea70 de ani când l-a zămislit pe el, iar Terah a numit pe fiul său care i se născuseră Avram, deoarece regele îl ridicase pe el în acele zile, și îl onorase peste toți prinții lui care erau cu el. Capitolul 8: 1. Și a fost în noaptea în care se născuse Avram, că toți slujitorii lui Terah, și toți oamenii înțelepți ai lui Nimrod, și conjuratorii lui au venit și au mâncat și au băut în casa lui Terah, și ei s-au veselit cu el în acea noapte. 2. Și când toți oamenii înțelepți și conjuratorii au ieșit din casa lui Terah, ei și-au ridicat ochii lor spre cer în acea noapte sa se uite la stele, și ei au văzut, și iată o foarte mare stea a venit din est si a alergat în ceruri, și aceasta a înghițit cele patru stele din cele patru părți ale cerurilor. 3. Și toți oamenii înțelepți ai regelui și conjuratorii lui au fost uimiți de priveliște, iar înțelepții au înțeles această viziune, și ei cunoșteau importanța ei. 4. Și ei au spus unul altuia: Aceasta prevestește pe copilul care i s-a născut lui Terah în această noapte, care va crește mare și va fi roditor, și se va înmulți, și va poseda tot pământul, el și copiii lui pentru totdeauna, iar el și sămânța lui vor ucide măreți regi, și vor moșteni meleagurile lor. 5. Și oamenii înțelepți și conjuratorii au mers acasă în acea noapte, iar dimineața toți acești oameni înțelepți și conjuratori s-au sculat devreme, și s-au adunat într-o casă stabilită. 6. Și ei au vorbit si au spus unul altuia: Iată priveliștea pe care noi am văzut-o noaptea trecută este ascunsă de rege, nu i s-a făcut cunoscută lui. 7. Și dacă acest lucru s-ar face cunoscut regelui în zilele din urmă, el ne va spune nouă: De ce ați tăinuit această chestiune de mine, iar atunci noi vom suferi cu toții moartea; prin urmare, acum hai să mergem și să spunem regelui priveliștea pe care noi am văzut-o, și interpretarea acesteia, și noi vom rămâne atunci lămuriți. 8. Și ei au făcut astfel, și au mers cu toții la rege și i s-au plecat jos la pământ lui, și ei au spus: Să trăiască regele, să trăiască regele. 9. Am auzit că un fiu i-a fost născut lui Terah fiul lui Nahor, prințul oștilor tale, și noi noaptea trecută am venit la casa lui, și noi am mâncat și băut și ne-am veselit cu el toată noaptea. 10. Și când slujitorii tăi au ieșit din casa lui Terah, să mergem la casele noastre să rămânem acolo noaptea, noi ne-am ridicat ochii la cer, și noi am văzut o mare stea venind din est, iar aceeași stea a alergat cu mare viteză, și a înghițit patru stele mari, din cele patru părți ale cerurilor. 11. Și slujitorii tăi au fost uluiți de priveliștea pe care am văzut-o, și am fost mult îngroziți, și ne-am făcut judecata asupra priveliștii, și am cunoscut prin înțelepciunea noastră interpretarea adecvată a aceleia, că acest lucru se aplică copilului care i-a fost născut lui Terah, care va crește și se va înmulți mult, și va deveni puternic, și va ucide toți regii pământului, și va moșteni toate meleagurile lor, el și sămânța lui pentru totdeauna. 12. Iar acum domnul și regele nostru, iată noi cu adevărat te-am familiarizat pe tine cu ceea ce noi am văzut referitor la acest copil. 13. Dacă pare bun regelui să îi dea tatălui lui valoare pentru acest copil, noi îl vom ucide înainte ca el să crească și să sporească în meleag, iar răul lui să crească împotriva noastră, ca noi și copiii noștri să pierim prin răul lui. 14. Și regele a auzit cuvintele lor și ele păreau bune în văzul lui, și el a trimis și a chemat pe Terah, iar Terah a venit înaintea regelui. 15. Și regele a spus lui Terah: Mi s-a spus că un fiu a fost noaptea trecută născut ție, și că o priveliște/viziune fost observată în ceruri la nașterea sa. 16. Iar acum prin urmare dă-mi copilul, ca să îl putem ucide înainte ca răul lui să izvorască împotriva noastră, și eu îți voi da ție pentru valoarea lui, casa ta plină cu argint și aur. 17. Și Terah a răspuns regelui și i-a spus lui: Domnul și regele meu, eu am auzit cuvintele tale, iar slujitorul tău va face tot ceea ce regele lui dorește. 18. Dar domnul și regele meu, eu îți voi spune ție ce mi s-a întâmplat mie noaptea trecută, ca să pot vedea ce sfat va da regele slujitorului lui, iar apoi eu voi răspunde regelui asupra la ceea ce el abia a rostit; iar regele a spus: Vorbește! 19. Și Terah a spus regelui: Ayon, fiul lui Mored, a venit la mine noaptea trecută, spunând: 20. Dă-mi mie marele și frumosul cal pe care regele ți l-a dat ție, iar eu îți voi da ție argint și aur, și paie și nutreț pentru valoarea lui; și eu i-am spus lui: Așteaptă până când eu voi vedea pe rege referitor la cuvintele tale, și iată orice va spune regele, aceea eu voi face. 21. Iar acum domnul și regele meu, iată eu ți-am făcut cunoscut ție acest lucru, și sfatul pe care regele meu îl va da slujitorului său, pe acela eu îl voi urma. 22. Și regele a auzit cuvintele lui Terah, iar mânia lui a fost aprinsă și l-a considerat pe el precum un prost. 23. Și regele a răspuns lui Terah: Ești tu atât de nătâng, ignorant, sau deficitar în înțelegere, să faci acest lucru, să dai al tău frumos cal pentru argint și aur sau chiar pentru paie și nutreț? 24. Ești atât de lipsit de argint și aur, ca tu să faci acest lucru, deoarece tu nu poți obține paie și nutreț să îți hrănești calul tău? Și ce este argintul și aurul pentru tine, sau paiele și nutrețul, ca tu să dai acel bun cal pe care eu ți l-am dat ție, precum nu este niciunul care să poată fi deținut în tot pământul? 25. Și regele a terminat de vorbit, iar Terah i-a răspuns regelui, spunând: Precum astfel a vorbit regele slujitorului lui. 26. Te implor pe tine, domnul și regele meu, ce este aceasta pe care tu mi-ai spus-o mie, zicând: Dă fiul tău ca să îl putem ucide, iar eu îți voi da ție argint și aur pentru valoarea lui; ce voi face cu argint și aur după moartea fiului meu? Cine îmi va moșteni? Cu siguranță că atunci la moartea mea, argintul și aurul se vor întoarce la regele meu care mi le-a dat. 27. Și când regele a auzit cuvintele lui Terah, și pilda pe care a adus-o referitoare la rege, l-a mâhnit mult și el era vexat de acest lucru, iar mânia lui ardea înăuntrul lui. 28. Și Terah a văzut că mânia regelui a fost aprinsă împotriva lui, și el a răspuns regelui, spunând: Tot ceea ce am este în puterea regelui; orice dorește regele să facă cu slujitorul lui, aceea să facă, da, chiar și fiul meu, el este în puterea regelui, fără valoare în schimb, el și cei doi frați ai lui care sunt mai mari decât el. 29. Și regele a spus lui Terah: Nu, ci eu voi cumpăra pe cel mai mic fiu al tău pentru un preț. 30. Iar Terah a răspuns regelul, spunând: Te implor domnul și regele meu să lași pe slujitorul tău să spună un cuvânt înaintea ta, și să audă regele cuvântul slujitorului lui, iar Terah a spus, să îmi dea regele meu timp de trei zile până ce eu voi considera această chestiune în sinea mea, și mă voi consulta cu familia mea referitor la cuvintele regelui meu; și el a presat pe rege mult ca să fie de acord cu aceasta. 31. Și regele a ascultat de Terah, și el a făcut astfel și i-a dat timp de trei zile, iar Terah a plecat de la prezența regelui, și a venit acasă la familia lui și le-a spus lor toate cuvintele regelui; iar oamenii s-au temut mult. 32. Și a fost în ziua a treia că regele a trimis la Terah, spunând: Trimite-mi fiul tău pentru un preț precum eu ti-am spus ție, și dacă nu vei face aceasta, eu voi trimite să fie ucis tot ce ai în casa ta, încât tu nu vei mai avea nici măcar un câine rămas. 33. Și Terah s-a grăbit, și el a luat un copil de la unul din slujitorii săi, pe care slujnica sa îl născuse lui în acea zi, iar Terah a adus copilul regelui și a primit valoare pentru el. 34. Și Domnul era cu Terah în această chestiune, ca Nimrod să nu poată cauza moartea lui Avram, iar regele a luat copilul de la Terah și cu toată puterea sa a izbit capul lui de pământ, căci el a crezut că fusese Avram; iar aceasta a fost tăinuită de el din acea zi, și a fost uitată de rege, precum era voia providenței să nu sufere moartea lui Avram. 35. Și Terah l-a luat pe Avram fiul său în secret, împreună cu mama și doica lui și el i-a ascuns pe ei într-o peșteră, și el le-a adus proviziile lor lunar. 36. Și Domnul a fost cu Avram în peșteră și el a crescut, și Avram a fost în peșteră zece ani, iar regele și prinții lui, ghicitorii și înțelepții lui, au crezut că regele omorâse pe Avram.
Capitolul 9: 1. Și Haran, fiul lui Terah, fratele cel mai mare al lui Avram, a luat o nevastă în acele zile. 2. Haran avea 39 de ani când a luat-o; iar nevasa lui Haran a zămislit și a născut un fiu, iar el i-a pus numele Lot. 3. Și ea a zămislit din nou și a născut o fiică, iar ea i-a pus numele Milca; și ea iarăși a zămislit și născut o fiică, iar ea a numit-o Sarai. 4. Haran avea 42 de ani când a născut pe Sarai, care era în al zecelea an al vieții lui Avram; iar în acele zile Avram și mama și doica lui au ieșit din peșteră, căci regele și supușii lui uitaseră de treaba cu Avram. 5. Și când Avram a ieșit din peșteră, el a mers la Noe și la fiul lui Șem, și el a rămas cu ei să învețe învățăturile Domnului și căile Lui, și niciun om nu cunoștea unde Avram era, iar Avram a slujit lui Noe și lui Șem fiul lui pentru mult timp. 6. Și Avram a fost în casa lui Noe 39 de ani, și Avram cunoștea pe Domnul de când avea trei ani, și el a mers în căile Domnului până în ziua morții lui, precum Noe și fiul lui Șem îl învățaseră pe el. Și toți fiii pământului în acele zile păcătuiau mult împotriva Domnului, și ei s-au răzvrătit împotriva Lui, și ei au slujit altor zei, și ei au uitat de Domnul care îi crease pe ei pe pământ; iar locuitorii pământului și-au făcut la acea vreme zeii lor; zei din lemn și piatră care nu puteau nici vorbi, auzi, nici izbăvi, iar fiii oamenilor le-au slujit lor iar ei le-au devenit zeii lor. 7. Iar regele și toți slujitorii săi, și Terah cu toată casa lui erau atunci primii din aceia care slujeau zeilor de lemn și piatră. 8. Și Terah avea 12 zei de mărime mare, făcuți din lemn și piatră, după cele 12 luni ale anului, și el slujea fiecăruia lunar, și în fiecare lună Terah aducea jertfa lui de carne și băutură zeilor săi; astfel a făcut Terah toate zilele. 9. Și toată acea generație era rea în văzul Domnului, și ei astfel își făceau fiecare zeii lor, dar ei părăsiseră pe Domnul care îi crease pe ei. 10. Și nu era niciun om găsit în acele zile în tot pământul, care cunoștea pe Domnul, căci ei slujeau fiecare zeul lui, cu excepția lui Noe și a casei lui, și toți aceia care erau sub sfatul lui care cunoșteau pe Domnul în acele zile. 11. Și Avram fiul lui Terah creștea mare în înțelepciune în acele zile în casa lui Noe, și niciun om nu cunoștea aceasta, iar Domnul era cu el. 12. Și Domnul a dat lui Avram o inimă înțelegătoare, și el cunoștea că toate lucrările acelei generații erau zadarnice, și că toți zeii lor erau zadarnici și fără niciun folos. 13. Și Avram a văzut soarele strălucind asupra pământului, iar Avram și-a spus în sinea sa: Cu siguranță acum acest soare care strălucește asupra pământului este Dumnezeu, și lui îi voi sluji eu. 14. Și Avram a slujit soarelui în acea zi și s-a rugat la el, iar când seara a venit soarele a apus ca de obicei, și Avram a spus în sinea sa: Cu siguranță acesta nu poate fi Dumnezeu? 15. Și Avram încă a continuat să vorbească în sinea sa: Cine este El care a făcut cerurile și pământul? Cine a creat pe pământ? Cine este El? 16. Și noaptea a întunecat asupra lui, și el și-a ridicat ochii săi spre vest, nord, sud, și est, și a văzut că soarele dispăruse de pe pământ, și ziua s-a întunecat. 17. Și Avram a văzut stelele și luna înaintea sa, și el a spus: Cu siguranță aceasta este dumnezeul care a creat tot pământul precum și pe om, și iată aceștia slujitorii lui sunt zei împrejurul lui; și Avram a slujit lunii și s-a rugat la ea toată acea noapte. 18. Și dimineața când s-a luminat și soarele a strălucit asupra pământului ca de obicei, Avram a văzut toate lucrurile pe care Domnul Dumnezeu le făcuse pe pământ. 19. Și Avram a spus în sinea sa: Cu siguranță aceștia nu sunt zei care au făcut pământul și toată omenirea, dar aceștia sunt slujitorii lui Dumnezeu; iar Avram a rămas în casa lui Noe și acolo a cunoscut pe Domnul și căile Lui și el a slujit Domnului toate zilele vieții lui, și toată acea generație a uitat pe Domnul, și au slujit altor zei din lemn și piatră, și s-au răzvrătit toate zilele lor. 20. Și regele Nimrod domnea în siguranță, și tot pământul era sub controlul lui, și tot pământul era de o singură limbă. 21. Și toți prinții lui Nimrod și oamenii lui de seamă s-au sfătuit împreună; Put, Mițraim, Cuș și Canaan cu familiile lor, și au spus unul altuia: Haide să ne construim un oraș și în el un turn strașnic, iar vârful lui ajungându-i la cer, și noi ne vom face faimoși, ca sa putem domni peste toată lumea, pentru ca răul dușmanilor noștri să înceteze de la noi, ca noi să putem domni zdravăn peste ei, și ca să noi să nu ajungem împrăștiați pe pământ din pricina războaielor lor. 22. Și ei au mers înaintea regelui, și i-au spus regelui aceste cuvinte, iar regele a fost de acord cu ei în această privință, și el a făcut astfel. 23. Și toate familiile s-au adunat cuprinzând aproape 600.00 oameni, și ei au mers să caute o parcelă extensivă de pământ ca să construiască orașul și turnul, și ei au căutat în tot pământul și nu au găsit nici una precum o vale la est de ținutul Șinearului, la aproape două zile de mers, și ei au călătorit acolo și ei au locuit acolo. 24. Și ei au început să facă cărămizi și să ardă focuri ca să construiască orașul și turnul pe care și le imaginaseră a le completa. 25. Și construirea turnului era mare un păcat, iar ei au început a-l construi, iar pe când construiau împotriva Domnului Dumnezeu al cerurilor, ei și-au imaginat în inimile lor că pot să se războiască împotriva Lui și să se înalțe la ceruri. 26. Și toți acești oameni și toate familiile s-au împărțit în trei părți. Prima a spus: Noi ne vom ridica în cer și vom lupta împotriva Lui. A doua a spus: Noi ne vom ridica la cer și vom pune zeii noștri acolo și le vom sluji lor. Iar a treia parte a spus: Noi ne vom ridica la cer și îl vom lovi pe El cu arcuri și sulițe. Și Dumnezeu știa toate lucrările lor și toate gândurile lor rele, și El a văzut orașul și turnul pe care ei îl construiau. 27. Și astfel ei și-au construit lor un mare oraș și un foarte înalt și strașnic turn; și datorită înălțimii lui, mortarul și cărămizile nu ajungeau la constructori în ascensiunea lor până acolo, până când aceia care urcau nu împliniseră un an întreg, iar după aceea, ei ajungeau la constructori și le dădeau lor mortarul și cărămizile; astfel se făcea zilnic. 28. Și iată aceștia urcau iar alții coborau toată ziua; iar dacă o cărămidă ar fi căzut din mâinile lor și s-ar fi spart, ei toți ar fi plâns după ea, iar dacă un om cădea și murea, niciunul din ei nu s-ar fi uitat la el. 29. Și Domnul știa gândurile lor, și s-a întâmplat când ei construiau că ei au tras cu săgețile lor către ceruri, și toate săgețile lor au căzut asupra lor pline de sânge, iar când ei le-au văzut au spus unul altuia: Cu siguranță noi am ucis pe toți aceia care sunt în ceruri. 30. Căci aceasta a fost de la Domnul pentru a-i face pe ei să greșească, și pentru a-i distruge pe ei de pe fața pământului. 31. Și ei construiau turnul și orașul, și ei au făcut acest lucru zilnic până când multe zile și mulți ani s-au scurs. 32. Și Dumnezeu a spus celor 70 de îngeri care stăteau cel mai în față înaintea Lui, acelora care erau aproape de El, spunând: Haide să coborâm și să încurcăm limbile lor, ca un om să nu poată înțelege limba vecinului lui, și au făcut astfel lor. 33. Și din acea zi înainte, ei au uitat fiecare om limba vecinului său, și ei nu se puteau înțelege într-o singură limbă, iar când constructorul lua din mâinile vecinului său var sau piatră pe care el nu le ceruse, constructorul le azvârlea deoparte și le arunca asupra vecinului său, încât acela murea. 34. Și ei au făcut astfel multe zile, și au omorât pe mulți dintre ei în felul acesta. 35. Și Domnul a lovit cele trei diviziuni care erau acolo, și El le-a pedepsit pe ele conform lucrărilor și planurilor lor. Aceia care spuseseră: Noi ne vom ridica la cer și vom sluji zeilor noștri, au devenit precum maimuțele și elefanții. Iar cei care spuseseră: Noi vom lovi cu săgeți cerul, Domnul i-a ucis pe ei, un om prin mâna vecinului său. Iar a treia divizie a acelora care spuseseră: Noi ne vom ridica la cer și ne vom lupta împotriva Lui, Domnul i-a împrăștiat pe ei de-a lungul pământului. 36. Și aceia care, erau rămași printre ei, când au cunoscut și înțeles răul care venea asupra lor, au părăsit clădirea, și ei de asemenea au devenit împrăștiați pe fața întregului pământ. 37. Și ei au încetat construirea orașului și a turnului; prin urmare au numit acel loc Babel, căci acolo Domnul a zăpăcit limba întregului pământ; iată era la est de ținutul Șinearului. 38. Și cât despre turnul pe care fiii oamenilor îl construiseră, pământul și-a deschis gura sa și a înghițit a treia parte din acela, iar un foc de asemenea a coborât din cer și a ars o altă treime, iar cealaltă treime este lăsată până în această zi, și este din acea parte care era sus, iar circumferința ei este de trei zile de mers. 39. Și mulți dintre fiii oamenilor au murit în acel turn, o mulțime fără număr. Capitolul 10: 1. Și Peleg fiul lui Eber a murit în acele zile, în anul 48 al vieții lui Avram fiul lui Terah, iar toate zilele vieții lui Peleg au fost de 239 de ani. 2. Și când Domnul împrăștiase pe fiii oamenilor din pricina păcatului lor la turn, iată ei s-au răspândit în multe diviziuni, și toți fiii oamenilor erau dispersați în cele patru colțuri ale pământului. 3. Și toate familiile au devenit fiecare conform limbii ei, ținutului ei, sau orașului ei. 4. Și fiii oamenilor au construit multe orașe conform familiilor lor, în toate locurile unde ei au mers, și de-a lungul pământului unde Domnul îi împrăștiase. 5. Și unii din ei au construit orașe în locuri din care au fost apoi extirpați/exilați(?), și ei au numit aceste orașe după numele lor, sau numele copiilor lor, sau după întâmplările specifice lor. 6. Și fiii lui Iafet, fiul lui Noe, au mers și și-au construit orașe în locurile unde erau împrăștiați, și ei au numit toate orașele lor după numele lor, iar fiii lui Iafet erau împărțiți pe fața pământului în multe diviziuni și limbi. 7. Și aceștia sunt fiii lui Iafet conform familiilor lor, Gomer, Magog, Medai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras; aceștia sunt copiii lui Iafet conform generațiilor lor. 8. Și copiii lui Gomer, conform orașelor lor, erau francii, care au locuit în ținutul Franza, lângă râul Franza, lângă râul Sena. 9. Și copiii lui Refat sunt bartonimii, care sălășluiesc în ținutul Bartonia lângă râul Leda, care își varsă apele în marea mare Gihon. 10. Iar copiii lui Togarma sunt zece familii, și acestea sunt numele lor: Buzar, Parzunac, Balgar, Elicanum, Ragbib, Tarchi, Bid, Zebuc, Ongal și Tilmaz; toate acestea s-au răspândit și așezat în nord și și-au construit orașe. 11. Și ei și-au numit orașele după propriile lor numele, aceia sunt cei care sălășluiesc lângă râurile Hitlah și Italac până în această zi. 12. Dar familiile lui Angoli, Balgar și Parzunac, ele sălășluiesc lângă marele râu Dubnee; iar numele orașelor lor sunt de asemenea conform propriilor lor nume. 13. Iar copiii lui Iavan sunt iavanimii care locuiesc în ținutul Macdonia, iar copiii lui Madai sunt orelumii care locuiesc în ținutul Curson, iar copiii lui Tubal sunt aceia care locuiesc în ținutul Tuscana lângă râul Pașia. 14. Și copiii lui Meșec sunt șibașnii iar copiii lui Tiras sunt rușașii, cușnii și ongolii; toți aceștia au mers și și-au construit orașe; acelea sunt orașele care sunt situate lângă marea Jabus lăngă râul Cura, care se varsă în râul Tragan. 15. Iar copiii lui Elișa sunt almanimii, și ei de asemenea au mers și și-au construit orașe; acelea sunt orașele situate între munții lui Iov și Șibatmo; iar dintre ei erau lumbardii care locuiesc vizavi de munții lui Iov și Șibatmo; și ei au cucerit ținutul Italia și au rămas acolo până astăzi. 16. Iar copiii lui Chittim sunt romimii care locuiesc în valea Canopiei lână râul Tibreu. 17. Și copiii lui Dudonim sunt aceia care locuiesc în orașele mării Gihon, în ținutul Bordna. 18. Acestea sunt familiile copiilor lui Iafet conform orașelor și limbilor lor, când au fost împrăștiați după turn, și ei și-au numit orașele după numele lor și după cele petrecute lor; și acestea sunt numele tuturor orașelor lor conform familiilor lor, pe care ei le construiseră în acele zile după turn. 19. Și copiii lui Ham erau Cuș, Mițraim, Put și Canaan conform generațiilor și orașelor lor. 20. Toți aceștia au mers și și-au construit orașe când ei au găsit locuri potrivite pentru ele, iar ei numeau orașele lor după numele taților lor Cuș, Mițraim, Put și Canaan. 21. Și copiii lui Mițraim sunt ludimii, anamimii, lehabimii, naftuchimii, patrusimii, casluchimii și cafturimiii, șapte familii. 22. Toți aceștia locuiesc lângă râul Sihor, care este pârâul Egiptului, iar ei și-au construit orașe și le-au numit după propriile lor nume. 23. Și copiii lui Patros și ai lui Casloc s-au căsătorit între ei, iar de la ei au ieșit peliștimiii, azatimii, și gerarimii, ghitimii și ecronimii, în total cinci familii; acestea de asemenea și-au construit orașe, și și-au numit orașele după numele taților lor până în ziua aceasta. 24. Și copiii lui Canaan de asemenea și-au construit orașe, iar ei și-au numit orașele după numele lor, 11 orașe și altele fără număr. 25. Și patru oameni din familia lui Ham au mersul în ținutul șesului; acestea sunt numele celor patru oameni, Sodoma, Gomora, Adma și Zeboim. 26. Și acești oameni și-au construit patru orașe în ținutul șesului, iar ei și-au numit orașele după propriile lor nume. 27. Iar ei și copiii lor și toate ce aparțineau lor au locuit în acele orașe, și ei erau roditori și s-au înmulțit mult și au locuit pașnic. 28. Și Seir, fiul lui Hur, fiul lui Hivi, fiul lui Canaan, a mers și a găsit o vale vizavi de Muntele Paran, și el a construit un oraș acolo, iar el și cei șapte fii ai săi și casa sa au locuit acolo, și el a numit orașul pe care l-a construit Seir, conform numelui său; care este ținutul Seir până astăzi. 29. Acestea sunt familiile copiilor lui Ham, conform limbilor și orașelor lor, când ei au fost împrăștiați la țările lor după turn. 30. Și unii din copiii lui Șem, fiul lui Noe, tată al tuturor copiilor lui Eber, de asemenea au mers și și-au construit orașe în locurile în care au fost împrăștiați, iar ei și-au numit orașele după numele lor. 31. Și fiii lui Șem erau Elam, Așur, Arpacșad, Lud și Aram, iar ei și-au construit orașe și au pus numele tuturor orașelor lor după numele lor. 32. Iar Așur fiul lui Șem și copiii și casa sa au plecat la acea vreme, o foarte mare parte din ei, și au mers într-un ținut îndepărtat pe care ei l-au găsit, și au întâlnit o foarte extensivă vale în ținutul unde au mers, și și-au construit patru orașe, iar ei le-au numit după propriile lor nume și cele petrecute lor. 33. Și acestea sunt numele orașelor pe care copiii lui Așur le-au construit: Ninive, Resen,Calac și Reoboter; iar copiii lui Așur locuiesc acolo până în ziua aceasta. 34. Și copiii lui Aram de asemenea au mers și și-au construit un oraș, și ei au numit orașul Uz după cel mai mare frate al lor, iar ei au locuit înăuntru-i; care este ținutul Uz până în ziua aceasta. 35. Și în al doilea an după turn un om din casa lui Așur, al cărui nume era Bela, a plecat din ținutul Ninive să se stabilească cu casa sa oriunde el putea găsi un loc; și ei au mers până vizavi de orașele șesului în fața Sodomei, iar ei au locuit acolo. 36. Și omul s-a ridicat și a construit acolo un mic oraș, și l-a numit Bela, după numele său; acesta este ținutul Zoar până în această zi. 37. Și acestea sunt familiile copiilor lui Șem conform limbilor și orașelor lor, după ce ei au fost împrăștiați pe pământ după turn. 38. Și fiecare regat, oraș, și familie a familiilor copiilor lui Noe și-au construit multe orașe după aceasta. 39. Iar ei au stabilit guverne în toate orașele lor, ca să fie dirijate de ordinele lor; astfel au făcut toate familiile copiilor lui Noe pentru totdeauna. Capitolul 11. 1. Iar Nimrod fiul lui Cuș era încă în ținutul Șinear, și el domnea asupra lui și locuia acolo, și el a construit orașe în ținutul Șinear. 2. Și acestea sunt numele celor patru orașe pe care el le-a construit, și le-a numit după cele petrecute lor în timp ce construiau turnul. 3. Și l-a numit pe primul Babel, spunând: Deoarece Domnul acolo a încurcat limba întregului pământ; iar pe al doilea el l-a numit Erec, deoarece de acolo Dumnezeu i-a dispersat pe ei. 4. Și pe al treilea el l-a numit Eched, spunând: A fost o mare bătălie la acel loc; iar pe al patrulea el l-a numit Calnah, deoarece prinții și vitejii lui au fost consumați acolo, iar ei au vexat pe Domnul, ei s-au răzvrătit și au păcătuit împotriva Lui. 5. Și când Nimrod construise aceste orașe în ținutul Șinear, el a plasat în ele rămășița oamenilor săi, prinții și vitejii săi care erau rămași în regatul său. 6. Și Nimrod a locuit în Babel, iar el acolo și-a înnoit domnia sa asupra restului supușilor săi, și el a domnit în siguranță, iar supușii și prinții lui Nimrod l-au numit pe el Amrafel, spunând că la turn prinții și oamenii lui au căzut prin mijloacele Lui. 7. Și în ciuda acestui lucru, Nimrod nu s-a întors la Domnul, și el a continuat în nelegiuire și învățând nelegiuire pe fiii oamenilor; iar Mardon fiul său era mai rău decât tatăl lui, și a continuat să adauge la abominațiile tatălui lui. 8. Iar el i-a detrminat pe fiii oamenilor să păcătuiască, prin urmare este spus: De la nelegiuit purcede nelegiuirea. 9. Și la acea vreme era război între familiile copiilor lui Ham, pe când ei trăiau în orașele pe care ei le construiseră. 10. Și regele Chedorlaomer al Elamului a plecat de la familiile copiilor lui Ham, iar el s-a luptat cu ei și i-a supus, și el a mers către cele cinci orașe ale șesului și a luptat împotriva lor și le-a supus, iar ele erau sub controlul lui. 11. Iar ele i-au slujit lui 12 ani, și i-au dat o taxă anuală. 12. Și la acea vreme a murit Nahor, fiul lui Serug, în anul 49 al vieții lui Avram fiul lui Terah. 13. Iar în anul 50 al vieții lui Avram fiul lui Terah, Avram a plecat de la casa lui Noe, și el a mers la casa tatălui lui. 14. Și Avram cunoștea pe Domnul, și el a mers în căile și învățăturile Lui, iar Domnul Dumnezeul său era cu el. 15. Și Terah tatăl său era în acele zile în continuare căpitan al oștilor lui Nimrod, și el încă urma la zei străini. 16. Și Avram a venit la casa tatălui său și a văzut 12 zei stând acolo în templurile lor, iar mânia lui Avram s-a aprins când el a văzut aceste chipuri în casa tatălui său. 17. Și Avram a spus: Aceste asemănări/chipuri nu vor rămâne în casa tatălui meu; astfel să îmi facă Domnul care m-a creat pe mine dacă în timp de trei zile eu nu le sparg pe toate. 18. Și Avram a plecat de la ei, iar mânia sa ardea înăuntrul său. Și Avram s-a grăbit și a pornit din odaie către curtea de dinafară a tatălui său, și el l-a găsit pe tatăl său stând în curte, și toți slujitorii lui cu el, iar Avram a mers și s-a așezat înaintea lui. 19. Și Avram a întrebat pe tatăl său, spunând: Tată, spune-mi unde este Dumnezeu care a creat cerul și pământul, și toți fiii oamenilor pe pământ, și cine te-a creat pe tine și pe mine. Iar Terah a răspuns fiului său Avram și a spus: Iată aceia care ne-au creat pe noi sunt toți cu noi în casă. 20. Și Avram a spus tatălui său: Domnul meu arată-mi-i te rog. Iar Terah l-a adus pe Avram în odaia curții interioare, și Avram a văzut, și iată toată camera era plină de zei din lemn și piatră, 12 mari asemănări și altele mai mici decât acelea fără număr. 21. Și Terah a spus fiului său, iată aceștia sunt aceia care au făcut toate cele ce le vezi pe pământ, și care ne-au creat pe mine și pe tine, și pe toată omenirea. 22. Și Terah s-a plecat jos înaintea zeilor săi, iar el apoi a plecat dintre ei, și Avram fiul său a plecat cu el. 23. Și când Avram plecase de la ei a mers la mama sa și a stat înaintea ei, și a spus mamei sale: Iată, tatăl meu mi-a arătat pe aceia care au făcut cerul și pământul, și pe toți fiii oamenilor. 24. Acum prin urmare grăbește-te și adu un ied din turmă, și prepară din el carne gustoasă, ca eu să o pot aduce zeilor tatălui meu ca jertfă pentru ei să mănânce; poate eu pot prin aceasta deveni acceptabil lor. 25. Iar mama lui a făcut astfel, și ea a luat un ied, și a preparat carne gustoasă din el, și a adus-o lui Avram, iar Avram a luat carnea gustoasă de la mama lui și a adus-o înaintea zeilor tatălui lui, și el s-a apropiat de ei ca ei să poată mânca; iar Terah tatăl lui nu știa de aceasta. 26. Și Avram a văzut în ziua în care el stătea printre ei că ei nu aveau nici voce, nici auz, nici mișcare, și niciunul din ei nu putea să-și întindă mâna să mănânce. 27. Și Avram i-a batjocorit, și a spus: Sigur carnea gustoasă pe care am pregătit-o nu le-a făcut pe plac, sau poate era prea puțină pentru ei, și pentru motivul acela nu au vrut să mănânce; prin urmare mâine voi pregăti carne proaspătă gustoasă, mai bună și mai multă decât aceasta, pentru a putea vedea rezultatul. 28. Și a fost în ziua următoare că Avram a dirijat pe mama lui referitor la carnea gustoasă, iar mama lui s-a ridicat și a luat trei iezi buni din turmă, și ea a făcut din ei niște carne gustoasă deosebită, precum fiului ei îi plăcea, și ea a dat-o fiului ei Avram; iar Terah tatăl lui nu știa de lucrul acesta. 29. Și Avram a luat carnea gustoasă de la mama lui, și a adus-o înaintea zeilor tatălui lui în odaie; și el s-a apropiat de ei ca ei să mănânce, și el a pus-o înaintea lor, iar Avram a stat înaintea lor toată ziua, gândind că poate vor mânca. 30. Și Avram îi privea, și iată ei nu aveau nici voce și nici auz, și nici nu și-a întins vreunul din ei mâna către carne să mănânce. 31. Și în seara acelei zile în casă Avram era îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. 32. Și el a strigat și a spus: Vai de tatăl meu și de această generație nelegiuită, ale căror inimi sunt toate înclinate spre vanitate, care slujesc acestor idoli din lemn și piatră care nu pot nici mânca, mirosi, auzi sau vorbi, care au guri fără grai, ochi fără vedere, urechi fără auz, mâini fără simțire, și picioare care nu se pot mișca; precum ei sunt aceia care i-au făcut și care se încred în ei. 33. Și când Avram a văzut toate aceste lucruri mânia lui s-a aprins împotriva tatălui său, iar el s-a grăbit și a luat un topor în mâna sa, și a intrat în odaia zeilor, și el a spart toți zeii tatălui său. 34. Și când terminase de spart asemănările, a așezat toporul în mâna marelui zeu care era acolo înaintea lor, și a ieșit afară; iar Terah tatăl său s-a întors acasă, căci auzise la ușă sunetul loviturilor de topor; astfel Terah a venit în casă să afle despre ce era vorba. 35. Iar Terah, auzind dinainte zgomotul toporului în odaia cu asemănările, a alergat la odaie la asemănări, și el s-a întâlnit cu Avram care ieșea. 36. Iar Terah a intrat în odaie și a găsit toți idolii căzuți jos și sparți, și toporul în mâna celui mai mare, care nu era spart, iar carnea gustoasă pe care Avram fiul său o făcuse era încă înaintea lor. 37. Și când Terah a văzut acest lucru mânia sa s-a aprins mult, și el s-a grăbit și a plecat din odaie la Avram. 38. Și l-a găsit pe Avram fiul său încă stând în casă; și i-a spus lui: ce este această lucrare pe care ai făcut-o zeilor mei? 39. Și Avram a răspuns lui Terah tatăl său și a spus: Nu astfel domnul meu, căci eu am adus carne gustoasă înaintea lor, și când m-am apropiat de ei cu carnea ca ei să poată mânca, ei toți deodată și-au întins mâinile să mănânce înainte ca cel mare să își fi întins mâna să mănânce. 40. Iar cel mare a văzut lucrările lor pe care ei le făcuseră înaintea lui, iar mânia lui s-a aprins violent împotriva lor, și el a mers și a luat toporul care era în casă și a venit la ei și i-a spart pe toți, și iată toporul este încă în mâna lui precum vezi. 41. Iar mânia lui Terah a fost aprinsă împotriva fiului său Avram, când el a spus aceasta; iar Terah i-a zis lui Avram fiul său în mânia sa: Ce este această poveste pe care tu ai spus-o? Tu îmi vorbești minciuni mie. 42. Este în acești zei duh, suflet sau putere să facă tot ceea ce tu mi-ai spus? Nu sunt ei lemn și piatră, și nu eu însumi i-am făcut pe ei, și poți spune tu asemenea minciuni, spunând că zeul mare care era cu ei i-a distrus pe ei? Tu ești acela care a pus toporul în mâinile lui, iar apoi ai spus că el i-a distrus pe ei toți. 43. Iar Avram a răspuns tatălui său și i-a spus lui: Și cum poți tu atunci să slujești acestor idoli în care nu este nicio putere de a face vreun lucru? Pot acești idoli în care tu te încrezi să te izbăvească? Pot auzi ei rugăciunile tale când tu strigi către ei? Te pot izbăvi ei din mâinile vrășmașilor tăi, sau vor lupta ei bătăliile tale împotriva dușmanilor tăi, de tu ar trebui să slujești lemnului și pietrei care nu pot nici vorbi nici auzi? 44. Iar acum cu siguranță nu este bine pentru tine și nici pentru fiii oamenilor care sunt legați de tine, să faceți aceste lucruri; ești tu atât de nătâng, atât de prost sau atât de lipsit de înțelegere ca să slujești lemnului și pietrei, și să faci precum în felul acesta? 45. Și să uiți pe Domnul Dumnezeu care a făcut cerul și pământul, și care a te-a creat pe tine pe pământ, și prin aceasta să aduceți un mare rău asupra sufletelor voastre în această pricină slujind la lemn și la piatră? 46. Nu au păcătuit tații noștri în zilele din vechi în acest mod, și Domnul Dumnezeul universului a adus apele potopului asupra lor și a distrus tot pământul? 47. Și cum poți tu continua să faci aceasta și să slujești la zei din lemn și piatră, care nu pot auzi, sau vorbi, sau izbăvi pe tine din oprimare, prin aceasta aducând mânia Dumnezeului universului asupra ta? 48. Acum prin urmare tatăl meu abține-te de la aceasta, și nu aduce rău asupra sufletului tău și asupra sufletelor casei tale. 49. Și Avram s-a grăbit și a fugit dinaintea tatălui său, și a luat toporul de la idolul cel mai mare al tatălui său, cu care Avram l-a spart și a fugit. 50. Iar Terah, văzând toate cele ce Avram le făcuse, s-a grăbit să plece de la casa sa, și a mers la rege și el s-a înfățișat lui Nimrod și a stat înaintea lui, și el s-a plecat jos regelui; iar regele a spus, ce voiești tu? 51. Și el a spus, Te rog domnul meu, să mă asculți acum. Cu 50 de ani în urmă un copil mi s-a născut mie, și astfel a făcut el zeilor mei și astfel a vorbit el; iar acum prin urmare, domnul și regele meu, trimite după el ca el să poată veni înaintea ta, și judecă-l conform legii, ca noi să putem fi izbăviți de răul lui. 52. Și regele a trimis trei oameni din slujitorii săi, iar ei au mers și l-au adus pe Avram înaintea regelui. Iar Nimrod și toți prinții și slujitorii săi stăteau înaintea lui în acea zi, iar Terah de asemenea stătea înaintea lor. 53. Și regele i-a spus lui Avram: Ce este aceasta ce tu ai făcut tatălui tău și zeilor lui? Și Avram a răspuns regelui în cuvintele pe care le rostise tatălui său, și el a spus: Zeul cel mare care era cu ei în casă le-a făcut lor ceea ce tu ai auzit. 54. Și regele a spus lui Avram: Aveau ei putere să vorbească și să mănânce și să facă ceea ce tu ai spus? Și Avram a răspuns regelui: Și dacă nu este nicio putere în ei de ce tu le slujești lor și cauzezi ca fiii oamenilor să greșească prin prostiile tale? 55. Îți închipui tu că ei te pot izbăvi sau pot face orice lucru mic sau mare, ca tu să trebuiască să le slujești lor? Și de ce nu vei sluji Dumnezeului întregului univers, care te-a creat pe tine și în puterea căruia este să ucidă și să păstreze în viață? 56. O prost, simplu și ignorant rege, vai de tine pentru totdeauna. 57. Eu credeam că tu i-ai învăța pe slujitorii tăi calea dreaptă, dar tu nu ai făcut aceasta, ci ai umplut tot pământul cu păcatele tale și cu păcatele oamenilor tăi care au urmat căilor tale. 58. Nu cunoști tu, sau nu ai auzit tu, că răul pe care îl faci tu este la fel ca cel săvârșit de strămoșii noștri; ei au păcătuit astfel în zilele din vechime, iar eternul Dumnezeu a adus apele potopului asupra lor și i-a distrus pe ei toți, și de asemenea a distrus tot pământul din pricina lor? Și te vei ridica tu cu oamenii tăi acum și să faceți precum acestei lucrări, ca să aduceți jos mânia Domnului Dumnezeului universului, și să aduceți rău asupra voastră și asupra întregului pământ? 59. Acum prin urmare pune deoparte această faptă rea pe care tu și cu oamenii tăi o faceți, și slujește Dumnezeului universului, căci sufletul tău este în mâinile Lui, iar apoi îți va fi bine ție. 60. Și dacă inima ta nelegiuită nu va asculta de cuvintele mele ca să te facă să părăsești căile tale rele, și să slujești eternului Dumnezeu, atunci tu vei muri în rușine în zilele din urmă, tu, oamenii tăi, și toți cei ce sunt legați de tine, auzind cuvintele tale sau mergând în căile tale rele. 61. Și când Avram a încetat să vorbească înaintea regelui și prinților, Avram și-a ridicat ochii spre ceruri, și a spus: Domnul vede pe toți nelegiuiții, și El îi va judeca pe ei. Capitolul 12: 1. Și când regele a auzit cuvintele lui Avram el a ordonat ca acesta să fie pus în închisoare; iar Avram a fost 10 zile în închisoare. 2. Și la sfârșitul acelor zile regele a ordonat ca toți regii, prinții și guvernatorii diferitelor provincii și înțelepții să se înfățișeze lui, iar ei au stat înaintea lui, și Avram era încă în casa de arest. 3. Și regele a spus prinților și înțelepților: Ați auzit ceea ce Avram fiul lui Terah a făcut tatălui său? Astfel i-a făcut el lui, și eu am ordonat să fie adus înaintea mea, și astfel el a spus; inima lui nu l-a rătăcit, și el nici nu s-a tulburat în prezența mea, și iată acum el este arestat în închisoare. 4. Și prin urmare decideți ce judecată se cuvine acestui om care a insultat regele; care a spus și a făcut toate lucrurile pe care voi le-ați auzit. 5. Și ei toți au răspuns regelui: Omul care a insultat regele ar trebui să fie spânzurat de un copac; dar făcând toate lucrurile pe care le-a spus, și urând pe zeii noștri, el trebuie prin urmare să fie ars până la moarte, căci aceasta este legea în această chestiune. 6. Dacă îi place regelui să facă aceasta, să ordone slujitorilor săi să stârnească un foc atât noaptea cât și ziua în furnalul tău de cărămidă, iar apoi noi îl vom arunca pe acest om în el. Și regele a făcut astfel, și el a poruncit slujitorilor săi să pregătească un foc timp de trei zile și trei nopți în furnalul regelui, care este în Casdim; iar regele le-a ordonat lor să îl ia pe Avram din închisoare și să-l aducă afară pentru a fi ars. 7. Și toți slujitorii regelui, prinții, lorzii, guvernatorii, și judecătorii lui, și toți locuitorii ținutului, aproape 900.000 de oameni, au stat vizavi de furnal să-l vadă pe Avram. 8. Și toate femeile și micuții s-au îngrămădit pe acoperișuri și turnuri să vadă ceea ce se petrecea cu Avram, iar ei au stat toți împreună la distanță; și nu era niciun om rămas care nu a venit în acea zi să privească scena. 9. Și când Avram venise, conjuratorii regelui și înțelepții l-au văzut pe Avram, și ei au strigat către rege spunând: Domnul nostru suveran, cu siguranță acesta este omul pe care noi îl cunoaștem că a fost copilul la nașterea căruia marea stea a înghițit cele patru stele, ceea ce noi i-am declarat regelui cu 50 de ani în urmă. 10. Și iată acum tatăl lui de asemenea a încălcat porunca ta, și te-a batjocorit pe tine aducându-ți un alt copil, pe care tu l-ai omorât. 11. Și când regele a auzit cuvintele lor, era extrem de furios, și el a ordonat ca Terah să fie adus înaintea sa. 12. Și regele a spus: Ai auzit ceea ce conjuratorii au spus? Acum spune-mi adevărat, cum ai făcut tu; și dacă vei spune adevărul tu vei fi achitat. 13. Și văzând că mânia regelui era atât de mult aprinsă, Terah a spus regelui: Domnul și regele meu, tu ai auzit adevărul și ceea ce înțelepții au spus este corect. Iar regele a spus: Cum poți face tu acest lucru, să încalci ordinele mele și să îmi dai un copil pe care tu nu l-ai zămislit, și să iei valoare pentru el? 14. Iar Terah a răspuns regelui: Deoarece sentimentele mele tandre au fost stârnite pentru fiul meu la acea vreme, și eu am luat un fiu al slujnicei mele, și l-am adus pe el la rege. 15. Iar regele a spus: Cine te-a sfătuit pe tine spre aceasta? Spune-mi, nu ascunde vreun lucru de mine, iar atunci tu nu vei muri. 16. Și Terah a fost mult îngrozit în prezența regelui, și el a spus regelui: A fost Haran fiul meu cel mai mare care m-a sfătuit pe mine spre aceasta; iar Haran avea în acele zile în care Avram se născuse 32 de ani. 17. Dar Haran nu sfătuise pe tatăl său spre nimic, căci Terah a spus aceasta regelui, pentru a-și izbăvi sufletul său de la rege și se temea mult; iar regele a spus lui Terah: Haran fiul tău care te-a sfătuit pe tine către aceasta va muri prin foc cu Avram; căci sentința morții este asupra lui pentru că s-a răzvrătit împotriva dorinței regelui făcând acest lucru. 18. Și Haran la acea vreme s-a simțit înclinat să urmeze căilor lui Avram, dar el a ținut aceasta în sinea sa. 19. Iar Haran a spus înainte în inima sa: Iată acum regele l-a înhățat pe Avram din pricina acestor lucruri pe care Avram le-a făcut, și se va întâmpla că dacă Avram va prevala asupra regelui, eu îi voi urma lui, dar dacă regele va prevala eu voi merge după rege. 20. Și când Terah spusese aceasta regelui referitor la Haran fiul său, regele a ordonat ca Haran să fie înhățat cu Avram. 21. Și ei i-au adus pe amândoi, pe Avram și Haran fratele său, să-i arunce în foc; și toți locuitorii ținutului și slujitorii și prinții regelui și toate femeile și micuții erau acolo, stând în acea zi deasupra lor. 22. Și slujitorii regelui l-au luat pe Avram și pe fratele lui, și ei i-au dezbrăcat de toate hainele lor cu excepția veșmintelor de jos care erau pe ei. 23. Iar ei au legat mâinile și picioarele lor cu funii de in, și servitorii regelui i-au ridicat și i-au aruncat pe amândoi în furnal. 24. Iar Domnul îl iubea pe Avram și El avea compasiune asupra lui, și Domnul a coborât și l-a izbăvit pe Avram din foc iar el nu a fost ars. 25. Dar toate funiile cu care ei îl legaseră pe el au fost arse, pe când Avram a rămas și a umblat prin foc. 26. Și Haran a murit când ei îl aruncaseră în foc, și el a fost ars până la cenușă, căci inima lui nu a fost perfectă cu Domnul; iar acei oameni care l-au aruncat în foc, văpaia focului s-a întins asupra lor, și ei au fost arși; și 12 oameni dintre ei au murit. 27. Și Avram a umblat prin mijlocul focului trei zile și trei nopți, și toți slujitorii regelui l-au văzut umblând în foc, și ei au venit și i-au zis regelui, spunând: Iată noi l-am văzut pe Avram umblând în mijlocul focului, și chiar și veșmintele de jos pe care le poartă nu sunt arse, dar funia cu care era legat este arsă. 28. Și când regele a auzit cuvintele lor, inima lui și-a pierdut curajul și el nu voia să îi creadă; așadar a trimis alți credincioși prinți să vadă această chestiune, iar ei s-au dus și au văzut-o și au spus-o regelui; iar regele s-a ridicat să meargă să o vadă, și el l-a văzut pe Avram umblând încolo și încoace în mijlocul focului, și el a văzut trupul lui Haran ars, iar regele s-a minunat mult. 29. Și regele a ordonat ca Avram să fie scos din foc; iar slujitorii săi s-au apropiat să îl scoată afară și ei nu puteau, căci focul era de jur împrejur și văpaia se ridica spre ei din furnal. 30. Și slujitorii regelui au fugit de ea, iar regele i-a mustrat pe ei, spunând: Grăbiți-vă și aduceți pe Avram afară din foc ca voi să nu muriți. 31. Și slujitorii regelui iarăși s-au apropiat să îl scoată pe Avram afară, iar flăcările au venit asupra lor și le-au ars fețele lor încât opt dintre ei au murit. 32. Și când regele a văzut că slujitorii săi nu se puteau apropia de foc fără ca ei să fie arși, regele a strigat către Avram: O slujitor al Dumnezeului care este în cer, ieși din mijlocul focului și vino aici înaintea mea; iar Avram a ascultat de vocea regelui, iar el a ieșit din foc și a venit și a stat înaintea regelui. 33. Și când Avram a ieșit afară, regele și toți slujitorii lui l-au văzut pe Avram venind înaintea regelui, cu veșmintele de jos ale lui pe el, căci nu au fost arse, dar funia cu care a fost legat a fost arsă. 34. Și regele a spus lui Avram: Cum se face că tu nu ai fost ars în foc? 35. Și Avram a spus regelui: Dumnezeul cerului și al pământului în care eu mă încred și care are totul în puterea Lui, El m-a izbăvit pe mine din focul în care tu m-ai aruncat pe mine. 36. Și Haran fratele lui Avram a fost ars până la cenușă, și ei au căutat trupul lui, și l-au găsit consumat. 37. Și Haran avea 82 de ani când a murit în focul de la Casdim. Iar regele, prinții, și locuitorii ținutului, văzând că Avram a fost izbăvit din foc, au venit și s-au plecat jos lui Avram. 38. Și Avram le-a spus lor: Nu vă plecați jos mie, ci plecați-vă jos Dumnezeului lumii care v-a făcut pe voi, și slujiți Lui, și mergeți în căile Lui căci este El acela care m-a izbăvit din acest foc, și este El care a creat sufletele și duhurile oamenilor, și a format pe om în pântecele mamei lui, și l-a adus pe el afară în lume, și este El care va izbăvi pe aceia care se încred în El de la toată durerea. 39. Și acest lucru părea foarte minunat în ochii regelui și prinților, că Avram a fost salvat din foc și că Haran a fost ars. Iar regele i-a dat lui Avram multe cadouri și i-a dat lui doi slujitori de seamă din casa regelui; numele unuia era Oni iar numele celuilalt era Eliezer. 40. Și toți regii, prinții și slujitorii i-au dat lui Avram multe daruri de argint și aur și perle, iar regele și prinții săi l-au trimis de acolo, iar el a plecat în pace. 41. Și Avram a plecat de la rege în pace, și mulți din slujitorii regelui i-au urmat lui, și aproape 300 de oameni i s-au alăturat lui. 42. Și Avram s-a întors în acea zi și a mers la casa tatălui său, el și oamenii care îi urmau lui, iar Avram a slujit Domnului Dumnezeului său toate zilele vieții sale, și a mers în căile Lui și a urmat legea Lui. 43. Și din acea zi înainte Avram a înclinat inimile fiilor oamenilor spre a sluji Domnului. 44. Și la acea vreme Nahor și Avram și-au luat neveste, fiicele fratelui lor Haran; nevasta lui Nahor a fost Milca iar numele nevestei lui Avram a fost Sarai. Și Sarai nevasta lui Avram era stearpă; ea nu a avut niciun copil în acele zile. 45. Și la sfârșitul a doi ani de la ieșirea lui Avram din foc, care este în anul 52 al vieții sale, iată regele Nimrod a stat în Babel pe tron, iar regele a adormit și a visat că el stătea cu trupele și oștile lui într-o vale vizavi de furnalul regelui. 46. Și el și-a ridicat ochii săi și a văzut un om după asemănarea lui Avram ieșind afară din furnal, și că el a venit și a stat înaintea regelui cu sabia lui scoasă, iar apoi a sărit la rege cu sabia lui, când regele a fugit de om, căci lui îi era frică; și pe când fugea, omul acela a aruncat un ou asupra capului regelui, iar oul a devenit un râu mare. 47. Și regele a visat că toate trupele sale s-au scufundat în acel râu și au murit, iar regele a fugit cu trei oameni care erau înaintea sa și el a scăpat. 48. Iar regele a privit la acei oameni iar ei erau îmbrăcați în straie de prinț, precum straiele regilor, și aveau asemănarea și maiestatea regilor. 49. Și pe când ei alergau, râul din nou s-a transformat într-un ou înaintea regelui, și a ieșit din ou o pasăre tânără care a venit înaintea regelui, și a zburat la capul său și a scos ochiul regelui. 50. Și regele era mâhnit la această vedenie, și el s-a trezit din somnul său iar duhul său era agitat; și el a simțit o mare teroare. 51. Și dimineața regele s-a ridicat de pe canapeaua sa înfricoșat, și el a ordonat tuturor înțelepților și magicienilor să vină înaintea sa, când regele le-a relatat visul său lor. 52. Și un slujitor înțelept al regelui, al cărui nume era Anuchi, a răspuns regelui, zicând: Acesta nu este nimic altceva decât răul lui Avram și al seminței sale care va răsări împotriva domnului și regelui meu în zilele din urmă. 53. Și iată ziua va veni când Avram și sămânța lui și copiii casei lui se vor război cu regele meu, iar ei vor bate toate oștile regelui și trupele lui. 54. Și cât despre ceea ce tu ai spus referitor la cei trei oameni pe care i-ai văzut asemenea ție, și care au scăpat, aceasta înseamnă că doar tu vei scăpa cu trei regi dintre regii pământului care vor fi cu tine în bătălie. 55. Și ceea ce tu ai văzut despre râul care s-a transformat în ou precum la început, și pasărea tânără scoțându-ți ochiul, aceasta nu înseamnă nimic altceva decât faptul că sămânța lui Avram îl va ucide pe rege in zile din urmă. 56. Acesta este visul regelui meu, și aceasta este interpretarea lui, iar visul este adevărat, iar interpretarea pe care slujitorul tău ți-a dat-o este corectă. 57. Acum prin urmare regele meu, sigur tu cunoști că sunt deja 52 de ani de când înțelepții tăi au văzut aceasta la nașterea lui Avram, și dacă regele meu îi va îndura lui Avram să trăiască pe pământ va fi spre vătămarea domnului și regelui meu, căci în toate zilele pe care Avram le trăiește, nici tu și nici regatul tău nu veți fi ferm stabiliți, căci aceasta era cunoscută dinainte la nașterea lui; și de ce nu vrea regele meu a-l ucide, ca răul lui să fie abătut de la tine în zile din urmă? 58. Și Nimrod a ascultat de vocea lui Anuchi, și el a trimis câțiva din slujitorii săi în secret să meargă să înhațe pe Avram, și să-l aducă înaintea regelui să fie ucis. 59. Și Eliezer, slujitorul lui Avram pe care regele îl dăruise lui, era la acea vreme în prezența regelui, și el a auzit ceea ce Anuchi îl sfătuise pe rege, și ceea ce spusese regele pentru a provoca moartea lui Avram. 60. Și Eliezer a spus lui Avram: Grăbește-te, ridică-te și salvează-ți sufletul, ca tu să nu poți muri prin mâinile regelui, căci astfel el a văzut într-un vis referitor la tine, și astfel Anuchi l-a interpretat, și astfel de asemenea l-a sfătuit Anuchi pe rege referitor la tine. 61. Și Avram a ascultat de vocea lui Eliezer, iar Avram s-a grăbit și a fugit către siguranță la casa lui Noe și a fiului lui Șem, și el s-a ascuns acolo și a găsit un loc de siguranță. Iar slujitorii regelui au venit la casa lui Avram să-l caute, dar nu l-au putut găsi, și ei au căutat de-a lungul țării iar el nu era de găsit, și au mers și au căutat în fiecare direcție iar el nu era de întâlnit. 62. Și când slujitorii regelui nu l-au putut găsi pe Avram ei s-au întors la rege, dar mânia regelui împotriva lui Avram a fost potolită, căci ei nu îl găsiseră, iar regele a izgonit din mintea sa această chestiune referitoare la Avram. 63. Și Avram a fost ascuns în casa lui Noe timp de o lună, până când regele uitase această chestiune, dar Avram se temea încă de rege. Și Terah a venit să-l vadă pe Avram fiul său în secret în casa lui Noe, iar Terah era foarte mare în ochii regelui. 64. Și Avram a spus tatălui său: Nu cunoști că regele gândește să mă ucidă, și să anihileze numele meu de pe pământ prin sfatul sfetnicilor lui nelegiuiți? 65. Acum pe cine ai tu aici și ce ai tu în acest ținut? Scoală, să mergem împreună în ținutul Canaan, ca noi să putem fi izbăviți din mâna lui, ca nu cumva tu să pieri de asemenea prin el în zilele din urmă. 66. Nu cunoști sau nu ai auzit, că nu este prin iubire că Nimrod îți dă ție toată această onoare, ci este doar pentru beneficiul său că el a dăruit tot acest bine asupra ta? 67. Și dacă îți face ție un bine mai mare decât acesta, cu siguranță acestea sunt doar vanitățile lumii, căci averea și bogățiile nu pot folosi în ziua de furie și mânie. 68. Acum prin urmare ascultă de vocea mea, și haide să ne ridicăm și să mergem în ținutul Canaan, înafara întinderii de vătămare dinspre Nimrod; și slujește tu Domnului care te-a creat pe tine pe pământ și va fi bine cu tine, și aruncă deoparte lucrurile zadarnice pe care tu le urmărești. 69. Și Avram a încetat să vorbească, când Noe și fiul lui Șem au răspuns lui Terah, spunând: adevărat este cuvântul pe care Avram ți l-a spus ție. 70. Și Terah a ascultat de vocea fiului său Avram, iar Terah a făcut tot ceea ce a spus Avram, căci aceasta a fost de la Domnul, ca regele să nu cauzeze moartea lui Avram. Capitolul 13: 1. Și Terah a luat pe fiul său Avram și pe nepotul lui Lot, fiul lui Haran, și pe Sarai nora sa, nevasta fiului său Avram, și pe toate sufletele casei sale și el a plecat împreună cu ei din Ur Casdim pentru a merge în ținutul Canaan. Și când ei au ajuns până la ținutul lui Haran au rămas acolo, căci era teren extrem de bun pentru pășunat, și de o extindere suficientă pentru aceia care îi acompaniau. 2. Și oamenii ținutului Haran au văzut că Avram era bun și drept cu Dumnezeu și cu oamenii, și că Domnul Dumnezeul său era cu el, iar unii din oamenii ținutului Haran au venit și i s-au alăturat lui Avram, iar el i-a învățat pe ei învățăturile Domnului și căile Lui; iar acești oameni au rămas cu Avram în casa lui și ei au aderat la el. 3. Și Avram a rămas în ținut trei ani, iar la trecerea a trei ani Domnul i-a apărut lui Avram și i-a spus lui: Eu sunt Domnul care te-a adus pe tine din Ur Casdim, și te-a izbăvit pe tine din mâinile tuturor vrășmașilor tăi. 4. Iar acum prin urmare, dacă tu vei asculta de vocea Mea și vei păstra poruncile Mele, statutele și legile Mele, atunci voi face ca vrăjmașii tăi să cadă înaintea ta, iar Eu voi înmulți sămânța ta precum stelele cerului, și Eu voi trimite binecuvântarea Mea asupra tuturor lucrărilor mâinilor tale, și ție nu îți va lipsi nimic. 5. Ridică-te acum, ia-ți nevasta și toate cele ce îți aparțin și mergi în ținutul Canaan și rămâi acolo, iar Eu acolo îți voi fi ție Dumnezeu, și Eu te voi binecuvânta. Și Avram s-a ridicat și a luat pe nevasta sa și toate cele ce îi aparțineau lui, și el a mers în ținutul Canaan precum Domnul îi spusese. Și Avram avea 50 de ani când el a plecat din Haran. 6. Și Avram a venit în ținutul Canaan și a locuit în mijlocul orașului, și el acolo și-a întins cortul printre copiii lui Canaan, locuitorii ținutului. 7. Și Domnul i-a apărut lui Avram când el a venit în ținutul Canaan, și i-a spus lui: Acesta este ținutul pe care Eu ți l-am dat ție și seminței tale după tine pentru totdeauna, și Eu voi face sămânța ta precum stelele cerului, iar Eu îi voi da seminței tale ca moștenire toate meleagurile pe care tu le vezi. 8. Și Avram a construit un altar în locul unde Dumnezeu îi vorbise lui, iar Avram acolo a chemat pe numele Domnului. 9. La acea vreme, la sfârșitul a trei ani de locuire a lui Avram în ținutul Canaan, în acel an Noe a murit, care era anul 58 al vieții lui Avram; și toate zilele pe care Noe le-a trăit au fost 950 de ani și el a murit. 10. Și Avram a locuit în ținutul Canaan, el, nevasta sa, și toate cele ce îi aparțineau lui, și toți aceia care îl acompaniau, împreună cu aceia care i s-au alăturat lui din oamenii ținutului; dar Nahor, fratele lui Avram, și Terah tatăl său, și Lot fiul lui Haran și toate cele ce le aparțineau lor au locuit în Haran. 11. În al cincilea an al locuirii lui Avram în ținutul Canaan, oamenii Sodomei și Gomorei și toate orașele șesului s-au răzvrătit împotriva puterii regelui Chedorlaomer al Elamului; căci toți regii orașelor șesului slujiseră lui Chedorlaomer timp de 12 ani, și i-au dat lui o taxă anuală, dar în acele zile în anul 13, ei s-au răzvrătit împotriva lui. 12. Și în anul 10 al locuirii lui Avram în ținutul Canaan a fost război între regele Nimrod al Șinearului și regele Chedorlaomer al Elamului, iar Nimrod a venit să lupte împotriva lui Chedorlaomer și a încercat să îl supună. 13. Căci Chedorlaomer era la acea vreme unul din prinții oștilor lui Nimrod, și când toți oamenii de la turn au fost dispersați și aceia care au rămas de asemenea s-au împrăștiat pe fața pământului, Chedorlaomer a mers în ținutul Elamului și a domnit peste el și s-a răzvrătit împotriva domnului său. 14. Și în acele zile când Nimrod a văzut că orașele șesului s-au răzvrătit, el a venit cu mândrie și mânie să se războiască cu Chedorlaomer, iar Nimrod a adunat toți prinții și supușii săi, aproape 700.000 de oameni, și a pornit împotriva lui Chedorlaomer, iar Chedorlaomer a ieșit să îl întâmpine cu 5.000 de oameni (posibilă eroare de text - 500000?), iar ei s-au pregătit pentru bătălie în valea Babelului care este între Elam și Șinear. 15. Și toți acei regi s-au luptat acolo, iar Nimrod și oamenii lui au fost răpuși înaintea oamenilor lui Chedorlaomer, și au căzut din oamenii lui Nimrod aproape 600.000, iar Mardon fiul regelui a căzut printre ei. 16. Și Nimrod a fugit și s-a întors în rușine și dizgrație în ținutul său, și el a fost supus lui Chedorlaomer pentru mult timp, iar Chedorlaomer s-a întors în ținutul lui și a trimis prinți ai oștilor lui către regii care domneau în jurul lui, la regele Arioc al Elasarului și la regele Tidal al Goyimului, și a făcut un legământ cu ei, iar ei erau toți ascultători de poruncile lui. 17. Și a fost în anul 15 al locuirii lui Avram în ținutul Canaan, care este anul 70 al vieții lui Avram, că Domnul i-a apărut lui Avram în acel an și El i-a spus lui: Eu sunt Domnul care te-a adus pe tine din Ur Casdim să îți dau ție acest ținut ca moștenire. 18. Acum prin urmare umblă înaintea Mea și fii perfect și păzește poruncile Mele, căci ție și seminței tale Eu voi da acest ținut ca moștenire, de la râul Mițraim până la marele râu Eufrat. 19. Iar tu vei veni la părinții tăi în pace și în vârstă bună, și a patra generație se va întoarce aici în acest ținut și îl va moșteni pentru totdeauna; iar Avram a construit un altar, și el a chemat pe numele Domnului care i-a apărut lui, și el a ridicat sacrificii pe altar Domnului. 20. La acea vreme Avram s-a întors și a mers în Haran să vadă pe tatăl și pe mama sa, și casa tatălui său, iar Avram și nevasta sa și toate cele ce aparțineau lui s-au întors la Haran, iar Avram a locuit în Haran cinci ani. 21. Și mulți din oamenii Haranului, aproape 72 de oameni, au urmat lui Avram și Avram i-a învățat pe ei învățătura Domnului și căile Lui, și i-a învățat pe ei să cunoască pe Domnul. 22. În acele zile Domnul i-a apărut lui Avram în Haran, și El i-a spus lui: Iată, Eu ți-am vorbit ție acești 20 de ani trecuți spunând: 23. Pleacă din ținutul tău, din locul tău de naștere și de la casa tatălui tău, la ținutul pe care Eu ți l-am arătat ție să ți-l dau ție și copiilor tăi, căci acolo în acel ținut te voi binecuvânta Eu pe tine, și te voi face un popor mare, și voi face numele tău mare, iar în tine vor fi familiile pământului binecuvântate. 24. Acum prin urmare ridică-te, pleacă din acest loc, tu, nevasta ta, și toate cele ce îți aparțin ție, de asemenea toți cei născuți în casa ta și toate sufletele pe care tu le-ai făcut în Haran, și scoate-le afară cu tine de acolo, și ridică-te să te întorci în ținutul Canaan. 25. Și Avram s-a ridicat și a luat pe nevasta sa Sarai și toate cele ce îi aparțineau lui și toți aceia ce i-au fost născuți lui în casa sa și sufletele pe care ei le făcuseră în Haran, și ei au ieșit să meargă în ținutul Canaan. 26. Și Avram a mers și s-a întors în ținutul Canaan, conform Cuvântului Domnului. Și Lot fiul fratelui său Haran a mers cu el, iar Avram avea 75 de ani când el a plecat din Haran ca să se întoarcă în ținutul Canaan. 27. Și el a venit în ținutul Canaan conform Cuvântului Domnului către Avram, și el și-a întins cortul și a locuit în câmpia Mamre, și cu el era Lot fiul fratelui său, și toate cele ce îi aparțineau lui. 28. Și Domnul iarăși i-a apărut lui Avram și a spus: Seminței tale voi da Eu acest ținut; și el acolo a construit un altar Domnului care i-a apărut lui, care este încă până în această zi în câmpiile din Mamre. Capitolul 14: 1. În acele zile era în ținutul Șinearului un om înțelept care avea înțelegere în toată înțelepciunea, și de o înfățișare frumoasă, dar el era sărac și nevoiaș; numele lui era Ricayon și el era pornit să se întrețină singur. 2. Și s-a hotărât să meagă în Egipt la regele Oswiris al Egiptului, fiul lui Anom, să arate regelui înțelepciunea sa; căci poate el ar fi căpătat grație în văzul lui, să îl ridice și să îi dea lui întreținere; iar Ricayon a făcut astfel. 3. Și când Ricayon a venit în Egipt el a întrebat pe locuitorii Egiptului referitor la rege, iar locuitorii Egiptului i-au spus lui de obiceiurile regelui Egiptului, căci era atunci obiceiul regelui Egiptului că el pleca de la palatul său regal și era văzut afară doar o zi a anului, iar după aceea regele se întorcea la palatul său să rămână acolo. 4. Și în ziua în care regele ieșea împărțea judecată în ținut, și oricine avea un proces venea înaintea regelui în acea zi să obțină cererea sa. 5. Și când Ricayon a auzit de obiceiul din Egipt și că el nu putea veni în prezența regelui, el s-a mâhnit mult și era foarte îndurerat. 6. Și seara Ricayon a ieșit și a găsit o casă ruinată, o fostă brutărie în Egipt, și el a stat acolo toată noaptea în amărăciune de suflet și tras de foame, iar somnul era îndepărtat de la ochii lui. 7. Și Ricayon a considerat în sinea sa ceea ce el ar putea face în oraș până când regele își făcea apariția lui, și cum s-ar fi putea întreține acolo. 8. Și el s-a ridicat dimineața și a umblat, și a întâlnit în calea sa pe aceia care vindeau legume și diferite sortimente de semințe cu care ei aprovizionau pe locuitori. 9. Și Ricayon a dorit să facă la fel ca să obțină o întreținere în oraș, dar el era nefamiliarizat cu obiceiurile oamenilor, și el era precum un om orb printre ei. 10. Și el a mers și a obținut legume pentru a le vinde pentru sprijinul său, iar gloata s-a adunat în jurul lui și l-au ridiculizat, și i-au luat legumele de la el și nu i-au lăsat nimic. 11. Iar el s-a ridicat de acolo în amărăciune de suflet, și a mers suspinând la brutăria în care rămăsese toată noaptea trecută, și el a dormit acolo a doua noapte. 12. Și în acea noapte iarăși s-a tocmit în sinea sa cum el ar putea să se salveze de la înfometare, și el a născocit o uneltire cum să procedeze. 13. Și s-a ridicat dimineața și s-a comportat ingenios, și a mers și a angajat 30 de oameni puternici de-ai gloatei, purtându-și instrumentele de război în mâinile lor, și el i-a condus la vârful necropolei egiptene, iar el i-a plasat pe ei acolo. 14. Și el le-a poruncit lor,zicând: Astfel spune regele, întăriți-vă și fiți oameni viteji, și nu lăsați pe niciun om să fie îngropat aici până când 200 de arginți sunt dați, iar apoi el poate fi îngropat; iar acei oameni au făcut conform ordinului lui Ricayon oamenilor Egiptului tot anul acela. 15. Și în opt luni de timp Ricayon și oamenii săi au adunat bogății mari de argint și aur, iar Ricayon a luat un număr mare de cai și alte animale, și el a angajat mai mulți oameni, și el le-a dat lor cai iar ei au rămas cu el. 16. Și când a trecut anul, la vremea când regele ieșea în oraș, toți locuitorii Egiptului s-au adunat împreună să vorbească cu el referitor la lucrarea lui Ricayon și a oamenilor lui. 17. Și regele a ieșit în ziua stabilită, și toți egiptenii au venit înaintea lui și i s-au plâns lui, spunând: 18. Să trăiască regele pentru totdeauna. Ce este această lucrare pe care tu o faci în oraș slujitorilor tăi, să nu îngădui un trup mort să fie îngropat până când atât de mult argint și aur se dă? A fost vreodată ceva asemănător cu aceasta făcută în tot pământul, din zilele foștilor regi, da chiar din zilele lui Adam, până în această zi, ca morții să nu fie îngropați decât pentru un preț stabilit? 19. Noi îl știm a fi obiceiul regilor să ia o taxă anuală de la cei vii, dar tu nu faci doar aceasta, ci și de la morți de asemenea tu pretinzi o taxă zi după zi. 20. Acum, rege, noi nu mai putem suporta aceasta, căci tot orașul este ruinat din această pricină, și tu nu o cunoști? 21. Și când regele a auzit toate cele ce ei au spus era foarte furios, iar mânia sa ardea înăuntrul său la această pricină, căci el nu cunoscuse nimic de ea. 22. Și regele a spus: Cine și unde este acela care îndrăznește să facă acest nelegiuit lucru în ținutul meu fără porunca mea? Cu siguranță voi îmi veți spune mie. 23. Și ei i-au spus lui de toate lucrările lui Ricayon și a oamenilor lui, iar mânia regelui a fost stârnită, și el a ordonat ca Ricayon și oamenii lui să fie aduși înaintea sa. 24. Și Ricayon a luat aproape 1.000 de copii, fii și fiice, și i-a îmbrăcat în mătase și broderii, și i-a așezat pe ei pe cai și i-a trimit la rege prin oamenii săi, și el de asemenea a luat o mare cantitate de argint și aur și pietre prețioase, și un cal puternic și frumos, ca dar pentru rege, cu care a venit înaintea regelui și i s-a plecat jos la pământ înaintea lui; iar regele, slujitorii lui, și toți locuitorii Egiptului s-au minunat de lucrarea lui Ricayon, și ei i-au văzut bogățiile lui și darul pe care el îl adusese regelui. 25. Și i-a plăcut mult regelui și el s-a minunat de aceasta; iar când Ricayon a stat înaintea lui, regele l-a întrebat referitor la toate lucrările lui, iar Ricayon a vorbit toate cuvintele sale înțelept înaintea regelui, a slujitorilor lui și a tuturor locuitorilor Egiptului. 26. Și când regele a auzit cuvintele lui Ricayon și înțelepciunea lui, Ricayon a găsit grație în văzul lui, și a primit grație și bunătate din partea tuturor slujitorilor regelui și din partea tuturor locuitorilor Egiptului, datorită înțelepciunii sale și discursurilor sale excelente, și de la acea vreme ei l-au iubit mult. 27. Și regele a răspuns și i-a spus lui Ricayon: Numele tău nu va mai fi de acum Ricayon, ci Faraon va fi numele tău, din moment ce tu ai pretins o taxă de la morți. Și el i-a pus numele Faraon. 28. Și regele și supușii lui l-au iubit pe Ricayon pentru înțelepciunea lui, și ei s-au consultat cu toți locuitorii Egiptului să îl facă pe el prefect sub rege. 29. Și toți locuitorii Egiptului și oamenii lui înțelepți au făcut astfel, și a fost făcută o lege în Egipt. 30. Și ei l-au făcut pe Ricayon Faraon prefect sub Oswiris regele Egiptului. Iar Ricayon Faraon a guvernat peste Egipt, zilnic administrând justiție întregului oraș, dar Oswiris regele judeca pe oamenii ținutului o zi din an, când el ieșea afară să își facă apariția. 31. Și Ricayon Faraon cu viclenie a uzurpat guvernul Egiptului, și el a pretins o taxă de la toți locuitorii Egiptului. 32. Și toți locuitorii Egiptului îl iubeau mult pe Ricayon Faraon, și ei au făcut un decret ca să numească pe fiecare rege care avea să domnească peste ei și sămânța lor în Egipt, Faraon. 33. Prin urmare toți regii care au domnit în Egipt de la acea vreme înainte au fost numiți Faraon până in ziua aceasta. Capitolul 15: 1. Și în acel an a fost o foamete apăsătoare de-a lungul ținutului Canaan, iar locuitorii ținutului nu puteau rămâne din pricina foametei căci ea era foarte cumplită. 2. Și Avram și tot ce îi aparținea lui s-au ridicat și au mers în Egipt din pricina foametei, și când ei au ajuns la pârâul Mițraim ei au rămas acolo ceva timp să se odihnească de la oboseala drumului. 3. Iar Avram și Sarai mergeau la granița pârâului Mițraim, și Avram a privit pe nevasta sa Sarai, căci ea era foarte frumoasă. 4. Și Avram a spus nevestei sale Sarai: Din moment ce Dumnezeu te-a creat pe tine cu o atât de frumoasă înfățișare, eu mă tem de egipteni ca nu cumva ei să mă omoare și să te răpească, căci frica de Dumnezeu nu este în aceste locuri. 5. Cu siguranță atunci tu să faci aceasta, spune tu că ești sora mea tuturor celor ce te-ar întreba pe tine, pentru a fi bine cu mine, și ca noi să putem trăi și să nu fim omorâți. 6. Și Avram a poruncit la fel tuturor celor ce au venit cu ei în Egipt din pricina foametei; de asemenea nepotului său Lot el i-a poruncit, spunând: Dacă egiptenii te întreabă pe tine referitor la Sarai, spune că ea este sora lui Avram. 7. Și totuși cu toate aceste ordine Avram nu și-a pus încredere în ei, ci el a luat pe Sarai și a așezat-o într-un cufăr și l-a ascuns printre vasele lui, căci Avram era mult îngrijorat de Sarai din pricina nelegiuirii egiptenilor. 8. Iar Avram și tot ce îi aparținea lui s-au ridicat de la pârâul Mițraim și au venit în Egipt; și ei abia intraseră pe porțile orașului când străjerii s-au ridicat către ei, spunând: Dă zeciuială regelui din ceea ce tu ai, iar apoi poți intra în oraș; iar Avram și aceia care erau cu el au făcut astfel. 9. Și Avram cu oamenii care erau cu el au venit în Egipt, și când au venit au adus cufărul în care Sarai era ascunsă, iar egiptenii au văzut cufărul. 10. Iar slujitorii regelui s-au apropiat de Avram, spunând: Ce ai tu acolo în acest cufăr pe care noi nu l-am văzut? Acum deschide tu cufărul și dă zeciuială regelui din tot ceea ce conține. 11. Și Avram a spus: Acest cufăr eu nu îl voi deschide, dar tot ce veți cere asupra lui eu vă voi da. Iar ofițerii lui Faraon i-au răspuns lui Avram: Este un cufăr cu pietre prețioase, dă-ne zeciuiala de acolo. 12. Avram a spus: Tot ce doriți eu vă voi da, dar nu trebuie să deschideți cufărul. 13. Iar ofițerii regelui l-au presat pe Avram, și ei au ajuns la cufăr și l-au deschis cu forța, și au văzut, și iată o frumoasă femeie era în cufăr. 14. Și când ofițerii regelui au privit pe Sarai au fost trăsniți cu admirație de frumusețea ei, și toți prinții și slujitorii lui Faraon s-au adunat să o vadă pe Sarai, căci ea era foarte frumoasă. Iar ofițerii regelui au alergat și au spus lui Faraon tot ceea ce ei văzuseră, și au lăudat-o pe Sarai regelui. Iar Faraon a ordonat ca ea să fie adusă, iar femeia a venit înaintea regelui. 15. Și Faraon a privit-o pe Sarai iar ea i-a plăcut lui enorm, și el era trăsnit de frumusețea ei, iar regele s-a bucurat mult din pricina ei, și a făcut cadouri acelora care i-au adus vești referitoare la ea. 16. Și femeia a fost atunci adusă la casa lui Faraon, iar Avram s-a întristat din pricina nevestei sale, și el s-a rugat la Domnul să o izbăvească din mâinile lui Faraon. 17. Și Sarai de asemenea s-a rugat la acea vreme, și a spus: O Doamne Dumnezeule tu i-ai spus domnului meu Avram să plece din meleagul lui și de la casa tatălui lui către ținutul Canaan, și Tu ai promis să faci bine cu el dacă el va înfăptui poruncile tale; acum iată, noi am făcut aceea ce Tu ne-ai poruncit nouă, și noi am părăsit meleagul nostru și familiile noastre, și noi am mers la un ținut străin și la un popor pe care noi nu l-am cunoscut înainte. 18. Și noi am venit la acest ținut ca să evităm foametea, iar acest accident rău s-a abătut asupra mea; acum prin urmare O Doamne Dumnezeule, izbăvește-ne și salvează-ne din mâna acestui opresor, și fă bine cu mine de dragul milei tale. 19. Și Domnul a ascultat de vocea lui Sarai, iar Domnul a trimis un înger să o izbăvească pe Sarai din puterea lui Faraon. 20. Și regele a venit și s-a așezat înaintea lui Sarai, și iată un înger al Domnului stătea deasupra lor, și el a apărut lui Sarai și i-a spus ei: Nu te teme, căci Domnul a auzit rugăciunea ta. 21. Și regele s-a apropiat de Sarai și i-a spus ei: Ce este acel om pentru tine care te-a adus pe tine aici? Și ea a spus: El este fratele meu. 22. Și regele a spus: Este de datoria noastră să îl facem mare, să îl elevăm și să îi facem lui tot binele pe care tu ni-l vei porunci. Și la acea vreme regele a trimis lui Avram argint și aur și pietre prețioase din abundență, împreună cu vite, slujitori și slujitoare; iar regele a ordonat ca Avram să fie adus, iar el a stat în curtea casei regelui, și regele l-a exaltat mult pe Avram în acea noapte. 23. Și regele s-a apropiat să vorbească cu Sarai, și el și-a întins mâna să o atingă pe ea, când îngerul l-a lovit pe el cu putere, iar el a fost îngrozit și s-a abținut de la a se întinde spre ea. 24. Și când regele s-a apropiat de Sarai, îngerul l-a lovit la pământ, și s-a comportat astfel cu el toată noaptea, iar regele era îngrozit. 25. Iar îngerul în acea noapte a lovit cu putere pe toți slujitorii regelui, și pe toată casa lui, din pricina lui Sarai, și a fost o mare lamentație în acea noapte printre oamenii casei lui Faraon. 26. Și Faraon, văzând răul care s-a abătut asupra lui, a spus: Cu siguranță din pricina acestei femei mi s-a întâmplat acest lucru mie; iar el s-a depărtat la ceva distanță de ea și i-a spus vorbe plăcute inimii ei. 27. Și regele i-a spus lui Sarai: Spune-mi, te rog, referitor la omul cu care tu ai venit aici. Și Sarai a spus: Acest om este soțul meu, iar eu ți-am spus ție că era fratele meu căci eu m-am temut, ca nu cumva tu să îl ucizi prin nelegiuire. 28. Și regele s-a ținut departe de Sarai, iar urgiile îngerului Domnului au încetat de la el și de la casa lui; și Faraon a știut că el a fost lovit din pricina lui Sarai, și regele s-a minunat mult de aceasta. 29. Și dimineața regele a chemat pe Avram și i-a spus lui: Ce este aceasta ce tu mi-ai făcut mie? De ce ai spus tu, ea este sora mea, datorită la care eu am luat-o aproape de mine ca să îmi fie nevastă, iar această grea urgie prin urmare a venit asupra mea și a casei mele. 30. Acum prin urmare aici este nevasta ta, ia-o și pleacă din ținutul nostru ca nu cumva toți să murim din pricina ei. Și Faraon a luat mai multe vite, slujitori și slujitoare, și argint și aur, să-i dea lui Avram, iar el i-a înapoiat-o lui pe Sarai nevasta sa. 31. Și regele a luat o fecioară pe care el o zămislise prin concubinele sale, și el a dat-o lui Sarai ca slujnică. 32. Și regele a spus fiicei sale: Este mai bine pentru tine fiica mea să fii o slujitoare în casa acestui om decât să fii stăpână în casa mea, după ce noi am văzut răul care s-a abătut asupra noastră din pricina acestei femei. 33. Și Avram s-a ridicat, iar el și tot ce îi aparținea lui au plecat din Egipt; iar Faraon a ordonat unora din oamenii săi să îl acompanieze pe el și tot ce a mers cu el. 34. Și Avram s-a întors în ținutul Canaan, la locul unde făcuse altarul, unde el la început își întinsese cortul său. 35. Și Lot fiul lui Haran, fratele lui Avram, avea o sumedenie mare de vite, turme și cirezi și corturi, căci Domnul a fost darnic cu el datorită lui Avram. 36. Și când Avram locuia în ținut, păstorii lui Lot s-au certat cu păstorii lui Avram, căci proprietatea lor era prea mare pentru ca ei să rămână împreună în ținut, iar ținutul nu îi putea susține pe ei din pricina vitelor lor. 37. Și când păstorii lui Avram mergeau să-și hrănească turma lor, ei nu intrau pe terenurile oamenilor ținutului, dar vitele păstorilor lui Lot făceau altfel, căci ele erau suportate să se hrănească pe terenurile oamenilor ținutului. 38. Și oamenii ținutului vedeau zilnic această întâmplare, și ei au mers la Avram și s-au certat cu el din pricina păstorilor lui Lot. 39. Și Avram a spus lui Lot: Ce este aceasta ce tu îmi faci mie, să mă faci disprețuit locuitorilor ținutului, că tu ordoni păstorilor tăi să hrănească vitele tale pe terenurile altor oameni? Tu nu cunoști că eu sunt un străin în acest ținut printre copiii lui Canaan, și de ce mi-ai face aceasta mie? 40. Și Avram se certa zilnic cu Lot din pricina aceasta, dar Lot nu vroia să asculte de Avram, și el a continuat să facă la fel iar locuitorii ținutului au mers și i-au spus lui Avram. 41. Iar Avram i-a spus lui Lot: Cât timp vei fi tu pentru mine o piatră de poticnire cu locuitorii ținutului? Acum te rog să nu mai fie deloc ceartă între noi, căci noi suntem rude. 42. Dar te rog să te separi de mine, du-te și alege un loc unde tu poți locui cu vitele tale și cu tot ce îți aparține, dar ține-te la o distanță de mine, tu și casa ta. 43. Și nu te teme în plecarea ta de la mine, căci dacă ți-ar face vreunul vreo vătămare ție, fă-mi cunoscut și eu voi răzbuna pricina ta pe el, doar depărtează-te de mine. 44. Și când Avram a spus toate aceste cuvinte lui Lot, atunci Lot s-a ridicat și și-a ridicat ochii spre șesul Iordanului. 45. Și el a văzut că tot acest loc era bine irigat, și bun pentru om, de asemenea având loc de pășunat pentru vite. 46. Și Lot a plecat de la Avram către acel loc, și acolo și-a întins cortul său și el a locuit în Sodoma, iar ei erau separați unul de celălalt.47. Și Avram a locuit în câmpia din Mamre, care este în Hebron, și el și-a întins cortul acolo, iar Avram a rămas în acel loc mulți ani. Capitolul 16: 1. La acea vreme Chedorlaomer regele Elamului a trimis un mesaj la toți regii învecinați, la regele Nimrod al Șinearului care era sub puterea lui, și la regele Tidal al Goyimului, și la regele Arioc al Elasarului, cu care el a făcut un legământ, spunând: Veniți la mine și asistați-mi, ca noi să putem distruge toate orașele Sodomei și locuitorii lor, căci ei s-au răzvrătit împotriva mea acești 13 ani. 2. Și acești patru regi au pornit cu toate oștile lor, aproape 800.000 de oameni, și ei au mers precum erau, și au ucis pe fiecare om pe care l-au găsit în drumul lor. 3. Și cei 5 regi ai Sodomei și Gomorei, Șinab regele din Adma, Șemeber regele din Zeboyim, Bera regele din Sodoma, Berșa regele din Gomora, și Bela regele din Zoar, au mers să le iasă în întâmpinare, și ei toți s-au adunat împreună în valea Siddimului. 4. Și acești 9 regi au făcut război în valea Siddimului; iar regii Sodomei și Gomorei au fost bătuți înaintea regilor Elam-ului. 5. Iar valea Siddimului era plină de varnițe și regii Elamului i-au urmărit pe regii Sodomei, iar regii Sodomei cu oștile lor au fugit și căzut în varnițe, și toți cei rămași au mers la munte pentru siguranță, iar cei 5 regi ai Elamului au venit după ei și i-au urmărit până la porțile Sodomei, și ei au luat tot ce era în Sodoma. 6. Și ei au prăduit toate orașele Sodomei și Gomorei, și ei de asemenea l-au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, și proprietatea lui, și ei au pus mâna pe toate bunurile orașelor Sodomei, și au plecat. Iar Unic, slujitorul lui Avram, care era în bătălie, a văzut aceasta, și a spus lui Avram tot ceea ce regii făcuseră orașelor Sodomei, și că Lot a fost luat prizonier de ei. 7. Iar Avram a auzit aceasta, și s-a ridicat cu aproape 318 oameni care erau cu el, și în acea noapte el a urmărit pe acești regi și i-a bătut, iar ei toți au căzut înaintea lui Avram și a oamenilor lui, și nu era niciunul rămas decât cei patru regi care au fugit, și ei au mers fiecare la drumul lui. 8. Și Avram a recuperat toată proprietatea Sodomei, și el de asemenea l-a recuperat pe Lot cu proprietatea lui, nevestele lui și cei micuți și tot ce îi aparținea lui, încât lui Lot nu îi lipsea nimic. 9. Și când el s-a întors de la înfrângerea acestor regi, el și oamenii lui au trecut valea Siddimului unde regii se războiseră împreună. 10. Și Bera regele Sodomei, și restul oamenilor lui care erau cu el, au ieșit din varnițele în care ei căzuseră, să întâmpine pe Avram și pe oamenii lui. 11. Și regele Adoni-Țedec/Melhisedeh al Ierusalimului a ieșit cu oamenii lui să întâmpine pe Avram și pe oamenii lui, cu pâine și vin, iar ei au rămas împreună în valea Melec. 12. Și Adoni-Țedec l-a binecuvântat pe Avram, iar Avram i-a dat zeciuială din tot ce adusese din prada dușmanilor lui, căci Adoni-Țedec era un preot înaintea lui Dumnezeu. 13. Și toți regii Sodomei și Gomorei care erau acolo, cu slujitorii lor, s-au apropiat de Avram și l-au rugat să le înapoieze slujitorii lor pe care el îi făcuse captivi, și să ia la el toată proprietatea. 14. Și Avram a răspuns regelui Sodomei, zicând: Cum Domnul, care a creat cerul și pământul, a mântuit sufletul meu de toată nenorocirea, și m-a izbăvit în această zi de dușmanii mei, și i-a dat în mâna mea, eu nu voi lua nimic din ce îți aparține, ca tu să nu te poți lăuda mâine, spunând: Avram a devenit bogat din proprietatea noastră pe care el a păstrat-o. 15. Căci Domnul Dumnezeul meu în care eu mă încred, mi-a spus mie: Ție nu îți va lipsi nimic, căci Eu te voi binecuvânta în toate lucrările mâinilor tale. 16. Iar acum prin urmare iată, aici este tot ce îți aparține, ia-l și du-te; eu nu voi lua de la tine de la un suflet până la un șiret sau o ață, exceptând plata mâncării acelora care au ieșit cu mine la bătălie, cât de asemenea și porțiile oamenilor care au mers cu mine, Anar, Ascol, și Mamre, ei și oamenii lor, cât și aceia care rămăseseră să păzească bagajele, ei își vor lua porția lor din pradă. 17. Iar regii Sodomei i-au dat lui Avram conform la toate ce el spusese, și ei au presat pe el să ia din orice și-ar alege, dar el nu a vrut. 18. Și el a trimis înapoi pe regii Sodomei și rămășița oamenilor lor, și el le-a dat ordine lor despre Lot, iar ei au mers la locurile lor respective. 19. Și pe Lot, fiul fratelui său, el de asemenea l-a trimis înapoi cu toată proprietatea lui, și el a mers, și Lot s-a întors la casa lui, în Sodoma, iar Avram și oamenii lui s-au întors la casa lor în câmpiile din Mamre, care este în Hebron. 20. La acea vreme Domnul iarăși i-a apărut lui Avram în Hebron, și El i-a spus lui: Nu te teme, răsplata ta este foarte mare înaintea mea, căci Eu nu te voi lăsa pe tine, până când Eu te voi fi înmulțit, și binecuvântat pe tine, și voi fi făcut sămânța ta precum stelele în cer, care nu pot fi măsurate sau numărate. 21. Iar Eu îi voi da seminței tale toate aceste meleaguri pe care tu le vezi cu ochii tăi, lor le-o voi da ca moștenire pentru totdeauna, doar fii puternic și nu te teme, mergi înaintea Mea și fii drept. 22. Și în anul 78 al vieții lui Avram, în acel an Reu a murit, fiul lui Peleg, și toate zilele lui Reu au fost 239 de ani, și el a murit. 23. Și Sarai, fiica lui Haran, nevasta lui Avram, era încă stearpă în acele zile; ea nu a zămislit lui Avram nici fiu nici fiică. 24. Și când ea a văzut că nu zămislește copii ea a luat pe slujnica ei Agar, pe care Faraon i-o dăduse ei, și ea a dat-o pe ea lui Avram soțul ei ca nevastă. 25. Căci Agar învățase toate căile lui Sarai precum Sarai o învățase, ea nu era în niciun fel deficitară în urmarea căilor ei bune. 26. Și Sarai i-a spus lui Avram: Iată aici este slujnica mea Agar, du-te la ea ca ea să poată naște pe genunchii mei, ca eu să pot de asemenea obține copii prin ea. 27. Și la sfârșitul a 10 ani ai locuirii lui Avram în ținutul Canaan, care este anul 85 al vieții lui Avram, Sarai i-a dat-o pe Agar lui. 28. Și Avram a ascultat de vocea nevestei sale Sarai, și a luat-o pe slujnica sa Agar iar Avram a mers la ea și ea a zămislit. 29. Și când Agar a văzut că ea zămislise s-a bucurat mult, iar stăpâna ei era disprețuită în ochii ei, și ea a spus în sinea ei: Aceasta poate fi doar că eu sunt mai bună înaintea lui Dumnezeu decât Sarai stăpâna mea, căci toate zilele cât stăpâna mea a fost cu domnul meu, ea nu a zămislit, dar pe mine Domnul m-a făcut în atât de scurt timp să zămislesc prin el. 30. Și când Sarai a văzut că Agar zămislise prin Avram, Sarai a fost geloasă pe slujnica ei, și Sarai a spus în sinea ei: Aceasta sigur este nimic altceva decât că ea trebuie să fie mai bună decât sunt eu. 31. Și Sarai a spus lui Avram: Nedreptățirea mea să fie asupra ta, căci la vremea când tu te-ai rugat înaintea Domnului pentru copii, de ce tu nu te-ai rugat pentru mine, ca Domnul să îmi poată da sămânță de la tine? 32. Și când eu îi vorbesc lui Agar în prezența ta, ea disprețuiește cuvintele mele, deoarece, ea a zămislit, și tu nu îi spui nimic ei; fie ca Domnul să judece între mine și tine pentru ce tu mi-ai făcut. 33. Și Avram i-a spus lui Sarai: Iată slujnica ta este în mâna ta, fă-i ei așa cum îți poate părea bine în ochii tăi. Și Sarai a îndurerat-o pe ea, iar Agar a fugit de la ea în pustietate. 34. Și un înger al Domnului a găsit-o pe ea în locul în care fugise, lângă o fântână, iar el i-a spus ei: Nu te teme, căci Eu voi înmulți sămânța ta, căci tu vei naște un fiu și tu îl vei numi Ismael; acum deci întoarce-te la Sarai stăpâna ta, și supune-te sub mâinile ei. 35. Și Agar a numit locul fântânii Beer-Lahairoi, este între Cadeș și sălbăticia din Bered. 36. Și Agar la acea vreme s-a întors la casa stăpânului ei, și la capătul zilelor Agar i-a născut un fiu lui Avram, și Avram l-a numit Ismael; iar Avram avea 86 de ani când l-a născut. Capitolul 17: 1. Și în acele zile, în anul 91 al vieții lui Avram, copiii lui Chittim au făcut război cu copiii lui Tubal, căci atunci când Domnul împrăștiase pe fiii oamenilor pe fața pământului, copiii lui Chittim au mers și s-au stabilit în șesul din Canopia, și ei și-au construit orașe acolo și au locuit lângă râul Tibreu. 2. Și copiii lui Tubal au locuit în Tuscana, iar granițele lor ajungeau la râul Tibreu, iar copiii lui Tubal au construit un oraș în Tuscana, iar ei l-au numit Sabina, după numele lui Sabina fiul lui Tubal tatăl lor, și au locuit acolo până în ziua aceasta. 3. Și a fost la acea vreme că s-au războit copiii lui Chittim cu copiii lui Tubal, iar copiii lui Tubal au fost bătuți înaintea copiilor lui Chittim, și copiii lui Chittim au provocat ca 370 de oameni să cadă din copiii lui Tubal. 4. Și la acea vreme copiii lui Tubal au jurat copiilor lui Chittim, spunând: Voi nu vă veți căsători printre noi, și niciun om nu-și va da fiica lui vreunuia din fiii lui Chittim. 5. Căci toate fiicele lui Tubal erau în acele zile frumoase, căci nu erau atunci femei găsite în tot pământul atât de frumoase precum fiicele lui Tubal. 6. Și toți ce se încântau de frumusețea femeilor au mers la fiicele lui Tubal și și-au luat neveste din ele, iar fiii oamenilor, regi și prinți, care se încântau mult de frumusețea femeilor, au luat neveste în acele zile din fiicele lui Tubal. 7. Și la sfârșitul a trei ani după ce copiii lui Tubal juraseră copiilor lui Chittim să nu le dea fiicele lor de neveste, aproape 20 de bărbați din copiii lui Chittim au mers să ia pe unele din fiicele lui Tubal, dar ei nu au găsit niciuna. 8. Căci copiii lui Tubal și-au păstrat jurămintele lor să nu se căsătorească printre aceia, și ei nu voiau să încalce jurămintele lor. 9. Și în zilele secerișului copiii lui Tubal au mers pe terenurile lor să-și adune recolta, când tinerii bărbați ai lui Chittim s-au adunat și au mers în orașul Sabina, și fiecare bărbat a luat o tânără din fiicele lui Tubal, și ei s-au întors în orașele lor. 10. Și copiii lui Tubal au auzit de aceasta și au mers să facă război cu ei, și nu au putut prevala asupra lor, căci muntele era extrem de înalt față de ei, și când ei au văzut că nu pot prevala asupra lor s-au întors pe meleagul lor. 11. Și la trecerea anului copiii lui Tubal au mers și au angajat aproape 10.000 de oameni din acele orașe care erau aproape de ei, și ei au mers să se războiască cu copiii lui Chittim. 12. Și copiii lui Tubal au mers să se războiască cu copiii lui Chittim, să le distrugă meleagul lor și să îi îndurereze, iar în această luptă copiii lui Tubal au prevalat asupra copiilor lui Chittim, iar copiii lui Chittim, văzând că ei erau mult îndurerați, au ridicat copiii pe care ei îi căpătaseră prin fiicele lui Tubal, pe zidul care fusese construit, să fie înaintea ochilor copiilor lui Tubal. 13. Iar copiii lui Chittim le-au spus lor: Ați venit să faceți război cu proprii fii și propriile fiice, și nu am fost noi considerați carnea și oasele voastre de atunci până acum? 14. Și când copiii lui Tubal au auzit aceasta ei au încetat să se războiască cu copiii lui Chittim, și au plecat. 15. Și ei s-au întors la orașele lor, iar copiii lui Chittim la acea vreme s-au adunat și au construit două orașe lângă mare, și le-au numit pe unul Purtu iar pe celălalt Ariza. 16. Și Avram fiul lui Terah avea atunci 99 de ani. 17. La acea vreme Domnul i-a apărut lui și El i-a spus: Eu voi face legământul Meu între Mine și tine, și Eu voi înmulți mult sămânța ta, și acesta este legământul pe care Eu îl fac între Mine și tine, ca fiecare copil de parte bărbătească să fie circumcis, tu și sămânța ta după tine. 18. La vârsta de 8 zile va fi circumcis, iar acest legământ va fi în carnea voastră pentru un legământ veșnic. 19. Iar acum prin urmare numele tău nu va mai fi Avram ci Avraam, iar nevasta ta nu se va mai numi Sarai ci Sara. 20. Căci Eu vă voi binecuvânta pe amândoi și Eu voi înmulți sămânța ta după tine încât vei ajunge un mare popor, și regi vor ieși din tine. Capitolul 18: 1. Și Avraam s-a ridicat și a făcut tot ce Dumnezeu îi ordonase, și el a luat pe bărbații din casa sa și pe aceia cumpărați cu banii săi, și i-a circumcis pe ei precum Domnul îi poruncise. 2. Și nu era niciunul rămas pe care el nu l-a circumcis, iar Avraam și fiul său Ismael au fost circumciși în carnea prepuțului lor; 13 ani avea Ismael când el a fost circumcis în carnea prepuțului lui. 3. Și în a treia zi Avraam a ieșit din cortul său și s-a așezat la ușă să se bucure de căldura soarelui în timpul durerii din carnea sa. 4. Și Domnul i-a apărut lui în câmpia din Mamre, și a trimis trei dintre îngerii Lui slujitori să îl viziteze, iar el stătea la ușa cortului, și el și-a ridicat ochii și a văzut, și iată, trei bărbați veneau din depărtare, și el s-a ridicat și a fugit să îi întâmpine, și s-a plecat jos lor și i-a adus în casa sa. 5. Și el le-a spus lor: Acum eu dacă am găsit favoare în văzul vostru, intrați și mâncați un dumicat de pâine. Iar el i-a presat pe ei, și ei au intrat, iar el le-a dat lor apă și ei și-au spălat picioarele, și el i-a așezat sub un copac la ușa cortului. 6. Și Avraam a fugit și a luat un vițel, fraged și bun, și s-a grăbit să îl ucidă, și i l-a dat slujitorului său Eliezer să îl gătească. 7. Și Avraam a venit la Sara în cort, și el i-a spus ei: Pregătește repede trei măsuri de făină bună, frământ-o și fă turte să acoperi oala ce conține carnea, iar ea a făcut astfel. 8. Și Avram s-a grăbit și a adus înaintea lor unt și lapte, carne de vită și carne de oaie, și a dat-o înaintea lor să mănânce înainte să fie suficient de gătită carnea vițelului, iar ei au mâncat. 9. Și când ei terminaseră de mâncat, unul din ei i-a spus lui: Eu mă voi întoarce la tine conform timpului vieții, iar Sara nevasta ta va avea un fiu. 10. Și bărbații apoi au plecat și au mers la căile lor, la locurile unde ei au fost trimiși. 11. În acele zile toți oamenii Sodomei și Gomorei, și ai întregului celor 5 orașe, erau extrem de nelegiuiți și păcătoși împotriva Domnului, și ei l-au provocat pe Domnul cu abominațiile lor, și ei s-au întărit în a se comporta abominabil și batjocoritor înaintea Domnului, iar nelegiuirea și crimele lor erau în acele zile mari înaintea Domnului. 12. Și ei aveau în ținutul lor o foarte extensivă vale, aproape de jumătate de zi de mers, iar în ea erau fântâni de apă și o mare sumedenie de iarbă împrejmuind apa. 13. Și toți oamenii Sodomei și Gomorei au mers acolo de 4 ori pe an, cu nevestele și copiii lor și tot ce le aparținea lor, și s-au bucurat acolo cu tamburine și dansuri. 14. Și în timpul bucurării se ridicau toți si puneau mâna pe nevestele vecinilor lor, iar unii, pe fiicele virgine ale vecinilor lor, și se bucurau de ele, iar fiecare bărbat își vedea nevasta și fiica sa în mâinile vecinului său și nu spunea niciun cuvânt. 15. Și ei au făcut astfel de dimineață până noaptea, iar ei apoi se întorceau acasă fiecare om la casa lui și fiecare femeie la cortul ei; astfel ei mereu au făcut de patru ori pe an. 16. De asemenea când un străin venea în orașele lor și aducea bunuri pe care le cumpărase cu gândul de a le vinde acolo, oamenii acestor orașe se adunau, bărbați, femei și copii, tineri și vârstnici, și mergeau la om și îi luau bunurile lui cu forța, dând un pic fiecărui om până când se terminau toate bunurile proprietarului pe care el le adusese în ținut. 17. Și dacă proprietarul bunurilor se certa cu ei, spunând: Ce este această lucrare pe care voi mi-ați făcut-o mie, - atunci ei se apropiau de el unul câte unul, și fiecare îi arăta puținul pe care îl luase și îl batjocorea, spunând: Eu am luat doar acel puțin pe care tu mi l-ai dat. Iar când el auzea aceasta de la ei toți, se ridica și pleca de la ei în mâhnire și amărăciune de suflet, când ei se ridicau și mergeau după el, și îl alungau din oraș cu mare zgomot și tumult. 18. Și era un om din țara Elamului care mergea liniștit pe stradă, așezat pe asinul său, care căra o manta de diverse culori, iar mantaua era legată cu o funie pe asin. 19. Și omul era în drumul său trecând prin strada Sodomei când soarele a apus seara, iar el a rămas acolo ca să stea în timpul nopții, dar nimeni nu îl lăsa în casa lui; și la acea vreme era în Sodoma un om nelegiuit și răutăcios, unul priceput în a face rău, iar numele lui era Hedad. 20. Și el și-a ridicat ochii și a văzut călătorul în strada orașului, și a venit la el și i-a spus: De unde vii și unde mergi tu? 21. Și bărbatul i-a spus lui: Eu călătoresc din Hebron la Elam unde eu aparțin, și când treceam, soarele a apus și nimeni nu s-a îndurat să intru în casa lui, deși eu aveam pâine și apă și de asemenea și paie și nutreț pentru asinul meu, și nu îmi lipsește nimic. 22. Și Hedad i-a răspuns și i-a spus lui: Tot ce vei vrea va fi furnizat de mine, dar în stradă tu nu vei rămâne toată noaptea. 23. Și Hedad l-a adus la casa sa, și i-a dat jos mantaua de pe asinul cu funia, și le-a adus în casa sa, și i-a dat asinului paie și nutreț pe când călătorul mânca și bea în casa lui Hedad, iar el a rămas acolo în acea noapte. 24. Iar dimineața călătorul s-a sculat devreme să-și continue drumul său, când Hedad i-a spus lui: Așteaptă, alină-ți inima cu un dumicat de pâine și apoi mergi, - iar omul a făcut astfel; și a rămas cu el, și ei amândoi au mâncat și au băut împreună în timpul zilei, când omul s-a ridicat să plece. 25. Și Hedad i-a spus lui: Iată acum ziua este în scădere, tu mai bine ai rămâne toată noaptea ca inima ta să fie alinată; și l-a presat pe el încât a zăbovit acolo toată noaptea, iar a doua zi s-a ridicat devreme să plece, când Hedad l-a presat, spunând: Alină-ți inima cu un dumicat de pâine și apoi mergi, - iar el a rămas și a mâncat cu el de asemenea a doua zi, iar apoi omul s-a ridicat să continue călătoria sa. 26. Și Hedad i-a spus lui: Iată acum ziua este în scădere, rămâi cu mine să îți alini inima iar dimineața scoală-te devreme și mergi în calea ta. 27. Iar omul nu vroia să rămână, ci s-a ridicat și și-a înhămat asinul, și pe când el își înhăma asinul nevasta lui Hedad i-a spus soțului ei: Iată acest om a rămas cu noi două zile mâncând și bând iar el nu ne-a dat nimic, și acum să plece el de la noi fără să dea nimic? Și Hedad i-a spus ei: Fii tăcută. 28. Și omul și-a înhămat asinul să plece, și l-a rugat pe Hedad să îi dea funia și mantaua să o lege sus pe asinul său. 29. Și Hedad i-a spus lui: Ce spui tu? Iar el i-a spus: Tu domnul meu să îmi dai funia și mantaua făcută cu diverse culori pe care tu ai ascuns-o cu tine în casa ta să ai grijă de ea. 30. Și Hedad i-a răspuns omului, zicând: Aceasta este interpretarea visului tău, funia pe care ai văzut-o, înseamnă că viața ta va fi prelungită precum o funie, și văzând mantaua colorată cu tot felul de culori, înseamnă că tu vei avea o podgorie în care tu vei planta pomi de toate fructele. 31. Și călătorul i-a răspuns lui, spunând: Nu astfel domnul meu, căci eu eram treaz când ți-am dat funia și de asemenea și mantaua țesută cu diferite culori, pe care tu ai dat-o jos de pe asin să o pui deoparte pentru mine; - iar Hedad a răspuns și i-a spus: Cu siguranță eu ți-am spus ție interpretarea visului tău și este un vis bun, și aceasta este interpretarea lui. 32. Acum fiii oamenilor îmi dau patru arginți, care este prețul meu pentru interpretarea viselor, și doar de la tine eu cer 3 arginți. 33. Și bărbatul a fost provocat de cuvintele lui Hedad, și el a plâns cu amărăciune; și l-a adus pe Hedad la Serac judecătorul Sodomei. 34. Iar bărbatul și-a prezentat cauza sa înaintea lui Serac judecătorul, când Hedad a răspuns, spunând: Nu este așa, ci astfel pricina stă; - iar judecătorul i-a spus călătorului: Acest om Hedad îți spune ție adevăr, căci el este vestit în orașe pentru precisa interpretare a viselor. 35. Și omul a plâns la cuvântul judecătorului, și i-a spus: Nu este așa domnul meu, căci a fost în ziua în care eu i-am dat lui funia și mantaua care era pe asin, pentru a le pune deoparte în casa lui; - iar ei amândoi au disputat înaintea judecătorului, unul spunând astfel pricina a fost, iar celălalt declarând opusul. 36. Și Hedad i-a spus omului: Dă-mi 4 arginți pe care eu îi cer pentru interpretarea mea a viselor; eu nu voi face nicio îngăduință; și dă-mi costul celor 4 mese pe care tu le-ai mâncat în casa mea. 37. Și omul i-a spus lui Hedad: Cu adevărat eu îți voi plăti pentru ce am mâncat în casa ta, doar dă-mi funia și mantaua pe care tu le-ai ascuns în casa ta. 38. Și Hedad a răspuns înaintea judecătorului și i-a spus omului: Nu ți-am spus eu interpretarea visului tău? Funia înseamnă că zilele tale vor fi prelungite precum o funie, iar mantaua, că tu vei avea o podgorie în care tu vei planta tot felul de pomi fructiferi. 39. Aceasta este corecta interpretare a visului tău, acum dă-mi cei 4 arginți pe care îi cer ca și compensare, căci eu nu îți voi face nicio îngăduință. 40. Și omul a plâns la cuvintele lui Hedad iar ei amândoi s-au certat înaintea judecătorului, și judecătorul a dat ordine slujitorilor săi, care i-au izgonit pripit din casă. 41. Și ei au plecat certându-se de la judecător, când oameni Sodomei i-au auzit, și s-au adunat în jurul lor și au strigat împotriva străinului, iar ei l-au izgonit pripit din oraș. 42. Iar omul și-a continuat călătoria pe asinul său cu amărăciune de suflet, lamentând și suspinând. 43. Și pe când el mergea a plâns de ce i se întâmplase lui în coruptul oraș al Sodomei. Capitolul 19: 1. Și orașele Sodomei aveau 4 judecători la 4 orașe, și acestea erau numele lor, Serac în orașul Sodoma, Șarcad în Gomora, Zabnac în Adma, și Menon în Zeboim. 2. Iar Eliezer, slujitorul lui Avram, le-a aplicat lor nume diferite, și a schimbat Serac în Șacra, Șarcad în Șacrura, Zebnac în Chezobim, și Menon în Mațlodin. 3. Și prin dorința celor patru judecători ai lor, oamenii Sodomei și Gomorei au făcut paturi în străzile orașelor, iar dacă un om venea în aceste locuri ei puneau mâna pe el și îl aduceau la unul din paturile lor, și prin forță îl făceau să se întindă în el. 4. Și pe când el stătea întins, trei oameni stăteau la capul lui și trei la picioarele lui, și îl măsurau după lungimea patului, iar dacă omul era mai mic decât patul acești șase oameni îl întindeau la fiecare capăt, și când el striga la ei aceia nu îi răspundeau. 5. Și dacă el era mai lung decât patul atunci ei trăgeau împreună cele două părți ale patului la fiecare capăt, până când omul ajungea la porțile morții. 6. Iar dacă el continua să strige la ei, îi răspundeau lui, spunând: Astfel va fi făcut unui om care vine în ținutul nostru. 7. Și când oamenii au auzit toate aceste lucruri pe care locuitorii orașelor Sodomei le-au făcut, ei s-au abținut din a merge acolo. 8. Și când un om sărac venea în ținutul lor ei îi dădeau argint și aur, și cauzau o proclamare în tot orașul să nu i se dea niciun dumicat de pâine să mănânce, iar dacă străinul ar fi rămas acolo câteva zile, și ar fi murit de foame, neputând să obțină un dumicat de pâine, atunci la moartea lui toți oamenii orașului veneau și luau argintul și aurul pe care îl dăduseră lui. 9. Și aceia care puteau recunoaște argintul sau aurul pe care ei i-l dăduseră îl luau înapoi, iar la moartea lui ei de asemenea îl dezbrăcau de hainele lui, iar ei se luptau pentru ele, și acela care prevala asupra vecinul său le lua. 10. Ei după aceea îl cărau și îl îngropau sub unele din tufele din deșert; astfel ei au făcut toate zilele oricui care venea la ei și murea în ținutul lor. 11. Și în cursul timpului Sara l-a trimis pe Eliezer la Sodoma, să-l vadă pe Lot și să se intereseze de binele lui. 12. Iar Eliezer a mers la Sodoma, și el a întâlnit un om al Sodomei luptându-se cu un străin, iar omul Sodomei l-a dezbrăcat pe sărmanul om de toate hainele lui și a plecat. 13. Iar acest sărman om a strigat către Eliezer și l-a implorat pentru sprijinul lui din pricina la ce omul Sodomei îi făcuse lui. 14. Și el i-a spus lui: De ce te comporți astfel cu sărmanul om care a venit în ținutul tău? 15. Iar omul Sodomei i-a răspuns lui Eliezer, spunând: Este omul acesta fratele tău, sau te-au făcut oamenii Sodomei pe tine judecător această zi, de tu vorbești de acest om? 16. Și Eliezer s-a tâlcuit cu omul Sodomei din pricina sărmanului om, iar când Eliezer s-a apropiat să recupereze hainele sărmanului om de la omul Sodomei, el s-a grăbit și cu o piatră l-a lovit pe Eliezer în frunte. 17. Iar sângele a curs copios din fruntea lui Eliezer. Și când omul a văzut sângele l-a apucat pe Eliezer, zicând: Dă-mi plata pentru că te-am scăpat de acest sânge rău care era în fruntea ta, căci astfel este obiceiul și legea în ținutul nostru. 18. Și Eliezer i-a spus lui: Tu m-ai rănit pe mine și îmi ceri mie să îți plătesc ție plata ta; - și Eliezer nu vroia să asculte de cuvintele omului Sodomei. 19. Și omul l-a apucat pe Eliezer și l-a adus la Șacra judecătorul Sodomei pentru judecată. 20. Iar omul i-a vorbit judecătorului, zicând: Eu te rog domnul meu, astfel omul acesta a făcut, căci eu l-am lovit cu o piatră încât sângele a curs din fruntea lui, iar el nu este dornic să îmi dea plata mea. 21. Și judecătorul i-a spus lui Eliezer: Acest om îți vorbește adevăr ție, dă-i plata lui, căci acesta este obiceiul în ținutul nostru; - iar Eliezer a auzit cuvintele judecătorului și a ridicat o piatră și l-a lovit pe judecător, iar piatra a lovit în fruntea lui și sângele a curs copios din fruntea judecătorului, iar Eliezer a spus: Dacă acesta atunci este obiceiul în ținutul tău dă-i tu omului acestuia ce eu trebuia să îi fi dat lui, căci aceasta a fost decizia ta, tu ai decretat-o. 22. Și Eliezer a lăsat pe omul Sodomei cu judecătorul, iar el a plecat. 23. Și când regii Elamului făcuseră război cu regii Sodomei, regii Elamului au capturat toată proprietatea Sodomei, și l-au luat pe Lot captiv, cu proprietatea lui, iar când i-a fost spus lui Avraam el a mers și a făcut război cu regii Elamului, și el a recuperat din mâinile lor toată proprietatea lui Lot cât și proprietatea Sodomei. 24. La acea vreme nevasta lui Lot i-a născut o fiică, iar el a numit-o Paltit, spunând: Deoarece Dumnezeu l-a izbăvit pe el și pe toată casa lui de la regii Elamului; - iar Paltit, fiica lui Lot, a crescut, și unul din bărbații Sodomei a luat-o pe ea de nevastă. 25. Și un om sărman a venit în oraș să caute întreținere, și el a rămas în oraș câteva zile, iar toți oamenii Sodomei au cauzat o proclamare a obiceiului lor să nu i se dea acestui om niciun dumicat de pâine să mănânce, până când el cade mort în stradă, și au făcut astfel. 26. Iar Paltit fiica lui Lot l-a văzut pe acest om zăcând în stradă lihnit de foame, și nimeni nu vroia să îi dea ceva să îl țină în viață, și el era aproape de punctul de a muri. 27. Și sufletul ei a fost umplut de milă din pricina omului, și ea l-a hrănit în secret cu pâine multe zile, iar sufletul acestui om a fost revigorat. 28. Căci atunci când mergea să aducă apă ea punea pâinea în ulciorul de apă, și când venea la locul unde era omul sărman, lua pâinea din ulcior și i-o dădea lui să mănânce; astfel ea a făcut multe zile. 29. Și toți oamenii Sodomei și Gomorei s-au minunat cum acel om putea îndura înfometarea atât de multe zile. 30. Și ei spuneau unul altuia: Aceasta poate fi doar că el mănâncă și bea, căci niciun om nu poate suporta înfometarea atât de multe zile sau să trăiască cum acel om a făcut, fără ca nici înfățișarea lui să se schimbe; - iar trei oameni s-au ascuns într-un loc unde era omul sărman așezat, să afle cine era acela care îi aducea pâine să mănânce. 31. Și Paltit fiica lui Lot a mers în acea zi să aducă apă, și a pus pâine în ulciorul ei de apă, și ea a mers să scoată apă de lângă locul unde era omul sărman, iar ea a scos pâinea din ulcior și i-a dat-o omului sărman și acela a mâncat-o. 32. Și cei trei oameni au văzut ceea ce Paltit a făcut omului sărman, și i-au spus ei: Tu ești atunci aceea care l-a întreținut, și prin urmare el nu a înfometat, nici nu și-a schimbat înfățișarea, nici nu a murit precum ceilalți. 33. Și cei trei oameni au ieșit din locul din care erau ascunși, și au înhățat-o pe Paltit și pâinea care era în mâna omului sărman. 34. Și ei au luat-o pe Paltit și au adus-o înaintea judecătorilor lor, și le-au spus lor: Astfel a făcut ea, și este ea aceea care l-a aprovizionat pe omul sărman cu pâine, prin urmare el nu a murit tot acest timp; acum prin urmare declarați-ne pedeapsa care i se cuvine acestei femei pentru încălcarea legii noastre. 35. Și oamenii Sodomei și Gomorei s-au adunat și au aprins un foc în strada orașului, și au luat-o pe femeie și au aruncat-o în foc iar ea a fost arsă până la cenușă. 36. Și în orașul Adma a fost o femeie căruia ei i-au făcut la fel. 37. Căci un călător a venit în orașul Adma să rămână acolo toată noaptea, cu intenția de a merge acasă dimineața, și el a stat vizavi de ușa casei tatălui tinerei, să rămână acolo, în timp ce soarele apusese când el ajunsese în acel loc; iar tânăra l-a văzut stând lângă ușa casei. 38. Iar el i-a cerut ei o gură de apă și ea i-a spus lui: Cine ești tu? Iar el i-a zis ei: Eu în această zi mergeam pe drum, și am ajuns aici când soarele a apus, așadar eu voi sta aici toată noaptea, iar dimineață mă voi scula devreme și voi continua călătoria mea. 39. Și tânăra a mers în casă și i-a adus omului pâine și apă să mănânce și să bea. 40. Iar această situație a devenit cunoscută oamenilor din Adma, și ei s-au adunat și au adus-o pe tânără înaintea judecătorilor, ca ei să o judece pentru acest fapt. 41. Și judecătorul a spus: Judecata morții trebuie să treacă asupra acestei femei căci ea a încălcat legea noastră, și aceasta prin urmare este este decizia referitoare la ea. 42. Și oamenii acelor orașe s-au adunat și au scos-o afară pe tânără, și au uns-o pe ea cu miere din cap până în picioare, precum judecătorul declarase, și ei au așezat-o înaintea unui roi de albine care erau atunci în stupii lor, iar albinele au zburat asupra ei și au înțepat-o încât tot trupul ei s-a umflat. 43. Și tânăra a strigat din pricina albinelor, dar nimeni nu a observat-o sau a avut milă de ea, iar plânsetele ei s-a ridicat la cer. 44. Și Domnul a fost provocat de aceasta și de toate lucrările orașelor Sodomei, căci ei aveau abundență de mâncare și aveau liniște între ei, și totuși încă nu îngrijeau de sărmani și nevoiași, iar în acele zile faptele lor rele și păcatele lor au devenit mari înaintea Domnului. 45. Și Domnul a trimis pentru doi dintre îngerii care veniseră la casa lui Avram, să distrugă Sodoma și orașele ei. 46. Iar îngerii s-au ridicat de la ușa cortului lui Avraam, după ce ei mâncaseră și băuseră, și ei au ajuns la Sodoma seara, iar Lot atunci stătea la poarta Sodomei, și când i-a văzut el s-a ridicat să îi întâmpine și s-a plecat jos la pământ. 47. Și i-a presat pe ei mult și i-a adus în casa lui, și le-a dat lor merinde pe care le-au mâncat, iar ei au stat toată noaptea în casa lui. 48. Și îngerii i-au spus lui Lot: Ridică-te, pleacă din acest loc, tu și tot ce îți aparține ție, ca nu cumva tu să fii consumat în nedreptatea acestui oraș, căci Domnul va distruge acest loc. 49. Și îngerii au apucat mâna lui Lot și mâna nevestei lui, și mâinile copiilor lor, și tot ce îi aparținea lui, iar ei l-au scos și l-au așezat dincolo de orașe. 50. Și ei i-au spus lui Lot: Scapă pentru viața ta, iar el a fugit cu tot ce îi aparținea lui. 51. Atunci Domnul a plouat asupra Sodomei și Gomorei și asupra tuturor acestor orașe pucioasă și foc de la Domnul din cer. 52. Iar El a răsturnat aceste orașe, tot șesul și toți locuitorii orașelor, și aceea ce creștea pe pământ; iar Ado, nevasta lui Lot, s-a uitat înapoi să vadă distrugerea orașelor, căci compasiunea ei a fost stârnită din pricina fiicelor ei care rămăseseră în Sodoma, căci ele nu au mers cu ea. 53. Și când ea s-a uitat înapoi a devenit un stâlp de sare, și este încă în acel loc până în această zi. 54. Iar boii care stăteau în acel loc zilnic au lins sarea până la extremitățile picioarelor lor, iar dimineața ea răsărea din nou proaspătă, și ei din nou au lins-o până în această zi. 55. Iar Lot cu două din fiicele sale, care au rămas cu el, au fugit și au scăpat în peștera Adulam, și ei au rămas acolo ceva timp. 56. Și Avraam s-a sculat devreme dimineața să vadă ce se făcuseră orașelor Sodomei; iar el a văzut și a privit fumul orașelor ridicându-se precum fumul unui furnal. 57. Și Lot cu cele două fiice ale sale au rămas în peșteră, iar ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin, și s-au culcat cu el, căci ele au spus că nu era niciun bărbat pe pământ care putea ridica sămânță din ele, căci ele au crezut că tot pământul a fost distrus. 58. Și ele amândouă s-au culcat cu tatăl lor, și au zămislit și au născut fii, iar cea mai mare l-a numit pe fiul ei Moab, spunând: De la tatăl meu l-am zămislit eu; - el este tatăl moabiților până în această zi. 59. Iar cea mai mică de asemenea l-a numit pe fiul ei Benami; el este tatăl copiilor lui Ammon până în această zi. 60. Și după aceasta Lot cu cele două fiice ale sale au plecat de acolo, iar el a locuit pe cealaltă parte a Iordanului cu cele două fiice ale sale și cu fiii lor, iar fiii lui Lot au crescut, și au mers și și-au luat neveste din ținutul Canaan, iar ele au zămislit copii și ei erau roditori și s-au înmulțit. Capitolul 20: 1. Și la acea vreme Avraam a călătorit din câmpia din Mamre, și a mers la ținutul filistenilor, și el a locuit în Gerar; era în anul 25 al locuirii lui Avraam în ținutul Canaan, și anul 100 al vieții lui Avraam, când el a venit în Gerar în ținutul filistenilor. 2. Și când ei au intrat în ținut el i-a spus lui Sara nevasta sa: Spune că ești sora mea, oricui te va întreba pe tine, pentru ca să putem scăpa de răul locuitorilor ținutului. 3. Și pe când Avraam locuia în ținutul filistenilor, slujitorii lui Abimelec, regele filistenilor, au văzut că Sara era extrem de frumoasă, și ei l-au întrebat pe Avram referitor la ea, iar el a spus, ea este sora mea. 4. Și slujitorii lui Abimelec au mers la Abimelec, spunând: Un om din ținutul Canaan a venit să locuiască în ținut, iar el are o soră care este extraordinar de frumoasă. 5. Și Abimelec a auzit cuvintele slujitorilor săi care au lăudat-o pe Sara lui, iar Abimelec a trimis ofițerii săi, și ei au adus-o pe Sara la rege. 6. Și Sara a venit la casa lui Abimelec, iar regele a văzut că Sara era frumoasă, iar ea i-a plăcut lui enorm. 7. Și el s-a apropiat de ea și i-a spus: Ce este acel om pentru tine cu care tu ai venit la ținutul nostru? Și Sara a răspuns și spus: Este fratele meu, iar noi venim din ținutul Canaan să locuim oriunde am putea găsi un loc. 8. Și Abimelec i-a spus lui Sara: Iată ținutul meu este înaintea ta, așează-l pe fratele tău în orice parte a acestui ținut care îți place ție, și va fi datoria noastră să îl exaltăm și să îl elevăm pe el deasupra tuturor oamenilor ținutului din moment ce el este fratele tău. 9. Iar Abimelec a trimis pentru Avraam, iar Avram a venit la Abimelec. 10. Și Abimelec i-a spus lui Avraam: Iată eu am dat ordine ca tu să fii onorat așa cum tu dorești datorită surorii tale Sara. 11. Și Avraam a plecat de la rege, iar cadoul regelui îl urma pe el. 12. Precum în timpul serii, înainte ca oamenii să se întindă să se odihnească, regele ședea pe tronul său, și un somn adânc a căzut asupra lui, iar el a stat pe tron și a dormit până dimineața. 13. Și a visat că un înger al Domnului a venit la el cu o sabie scoasă în mâna lui, iar îngerul a stat deasupra lui Abimelec, și dorea să îl ucidă pe el cu sabia, și regele a fost îngrozit în visul său, și a spus îngerului: În ce am păcătuit împotriva ta de tu vii să mă ucizi cu sabia ta? 14. Iar îngerul a răspuns și i-a spus lui Abimelec: Iată tu mori din pricina femeii pe care tu ieri ai adus-o la casa ta, căci ea este o femeie măritată, nevasta lui Avraam care a venit la casa ta; acum prin urmare înapoiază acelui om pe nevasta lui, căci ea este nevasta lui; și dacă nu o vei returna, află că tu sigur vei muri, tu și tot ce îți aparține ție. 15. Și în acea noapte a fost un mare strigăt în ținutul filistenilor, iar locuitorii ținutului au văzut figura unui om stând cu o sabie scoasă în mâna sa, și el a lovit pe locuitorii ținutului cu sabia, da, el a continuat să îi lovească pe ei. 16. Și îngerul Domnului a lovit întreg ținutul filistenilor în acea noapte, și a fost o mare confuzie în acea noapte și în dimineața următoare. 17. Și fiecare pântece a fost închis, și toate pricinile lor, iar mâna Domnului era asupra lor din pricina lui Sara, nevasta lui Avraam, pe care Abimelec o luase. 18. Și dimineața Abimelec s-a sculat cu teroare și confuzie și cu o mare groază, și el a trimis și a chemat pe slujitorii săi, iar el le-a relatat visul său lor, iar oamenii s-au înspăimântat mult. 19. Și un om care stătea printre slujitorii regelui a răspuns regelui, spunând: Rege suveran, înapoiază această femeie bărbatului ei, căci el este soțul ei, căci asemenea i s-a întâmplat regelui Egiptului când acest om a venit în Egipt. 20. Iar el a spus referitor la nevasta sa: Ea este sora mea, - căci astfel este felul lui de a face când el vine să locuiască în ținutul în care el este străin. 21. Și Faraon a trimis și a luat-o pe această femeie să o facă nevastă, iar Domnul a adus asupra lui urgii cumplite până când el a înapoiat-o pe femeie soțului ei. 22. Acum prin urmare, rege suveran, află ce s-a petrecut noaptea trecută întregului ținut, căci a fost o foarte mare consternare și mare durere și lamentație, iar noi știm că a fost din pricina femeii pe care tu ai luat-o. 23. Acum prin urmare, înapoiaz-o pe femeia aceasta soțului ei, ca nu cumva să pățim precum au pățit Faraon regele Egiptului și supușii lui, și ca noi să nu murim. Iar Abimelec s-a grăbit și a strigat, și a făcut să fie chemată Sara, iar ea a venit înaintea lui, și el a făcut să fie chemat Avraam, iar el a venit înaintea lui. 24. Și Abimelec le-a spus lor: Ce este această lucrare pe care voi ați făcut-o spunând că sunteți frate și soră, iar eu am luat-o pe femeia aceasta să îmi fie nevastă? 25. Și Avraam a spus: Deoarece eu am gândit că voi suferi moartea din pricina nevestei mele; - iar Abimelec a luat turme și cirezi, și slujitori și slujitoare, și o mie de arginți, și el i le-a dat lui Avraam, și a returnat-o pe Sara la el. 26. Și Abimelec i-a spus lui Avraam: Iată tot ținutul este înaintea ta, locuiește în el oriunde tu vei alege. 27. Iar Avraam și Sara nevasta sa au plecat din prezența regelui cu onoare și respect, și ei au locuit în ținut, chiar în Gerar. 28. Și toți locuitorii ținutului filistenilor și slujitorii regelui erau încă îndurerați, prin urgia pe care îngerul o pricinuise asupra lor toată noaptea din pricina lui Sara. 29. Și Abimelec a trimis pentru Avraam, spunând: Roagă-te acum pentru slujitorii tăi la Domnul Dumnezeul tău, ca El să pună deoparte această piericiune dintre noi. 30. Și Avraam s-a rugat din pricina lui Abimelec și a supușilor lui, iar Domnul a auzit rugăciunea lui Avraam, și El i-a vindecat pe Abimelec și pe toți supușii lui. Capitolul 21: 1. Și era la acea vreme la sfârșitul unui an și patru luni al locuirii lui Avraam în ținutul filistenilor în Gerar, că Dumnezeu a vizitat-o pe Sara, iar Domnul și-a amintit de ea, și ea a zămislit și născut un fiu lui Avraam. 2. Și Avraam l-a numit pe fiul care i se născuse lui, pe care Sara i l-a născut lui, Isaac. 3. Și Avraam a circumcis pe fiul său Isaac la vârsta de 8 zile, precum Dumnezeu îi poruncise lui Avram să facă seminței lui după el; iar Avraam avea 100 de ani, și Sara avea 90 de ani, când Isaac le-a fost născut lor. 4. Și copilul a crescut și a fost înțărcat, iar Avraam a făcut un mare ospăț în ziua în care Isaac a fost înțărcat. 5. Iar Șem și Eber și toți oamenii de seamă ai ținutului, și Abimelec regele filistenilor, și slujitorii lui, și Picol căpitanul oștii lui, au venit să mânânce și să bea și să se veselească la ospățul pe care Avraam l-a făcut în ziua înțărcării fiului său Isaac. 6. De asemenea Terah, tatăl lui Avraam, și Nahor fratele lui, au venit din Haran, ei și toate ce le aparțineau lor, căci ei mult s-au bucurat auzind că un fiu îi fusese născut lui Sara. 7. Iar ei au venit la Avraam, și au mâncat și au băut la ospățul pe care Avraam l-a făcut în ziua înțărcării lui Isaac. 8. Iar Terah și Nahor s-au bucurat cu Avraam, și ei au rămas cu el multe zile în ținutul filistenilor. 9. La acea vreme Serug fiul lui Reu a murit, în primul an al nașterii lui Isaac fiul lui Avraam. 10. Și toate zilele lui Serug au fost 239 de ani, și el a murit. 11. Iar Ismael fiul lui Avraam era crescut în acele zile; el avea 14 ani când Sara l-a născut pe Isaac lui Avraam. 12. Și Dumnezeu a fost cu Ismael fiul lui Avraam, și el a crescut și a învățat folosința arcului și a devenit un arcaș. 13. Iar când Isaac avea 5 ani, el stătea cu Ismael la ușa cortului. 14. Și Ismael a venit la Isaac și s-a așezat vizavi de el, și și-a luat arcul și l-a întins, și a pus o săgeată în el, și a intenționat să îl ucidă pe Isaac. 15. Iar Sara a văzut faptul pe care Ismael dorea să îl facă fiului ei Isaac, și a mâhnit-o enorm din pricina fiului ei, și ea a trimis pentru Avraam și i-a spus lui: Izgonește-o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul ei nu va fi moștenitor cu fiul meu, căci astfel a căutat să îi facă lui în această zi. 16. Și Avraam a ascultat de vocea lui Sara, și el s-a sculat devreme dimineața, și a luat 12 pâini și o sticlă de apă pe care le-a dat lui Agar, și a alungat-o pe ea cu fiul ei, iar Agar a mers cu fiul ei în pustietate, iar ei au locuit în pustietatea din Paran cu locuitorii pustietății, iar Ismael a fost un arcaș, și el a locuit în pustietate mult timp. 17. Iar el și mama lui după aceea au mers în ținutul Egiptului, și au locuit acolo, iar Agar a luat o nevastă pentru fiul ei din Egipt, iar numele ei era Meriba. 18. Și nevasta lui Ismael a zămislit și a născut 4 fii și 2 fiice, iar Ismael cu mama sa și cu nevasta sa și cu copiii săi apoi au mers și s-au întors în pustietate. 19. Iar ei și-au făcut corturi în pustietate, în care au locuit, și ei au continuat să călătorească iar apoi să se odihnească lunar și anual. 20. Și Dumnezeu i-a dat lui Ismael turme și cirezi și corturi datorită lui Avraam tatăl lui, iar omul a sporit în vite. 21. Și Ismael a locuit în deșerturi și în corturi, călătorind și odihnindu-se pentru un lung timp, iar el nu a văzut fața tatălui său. 22. Și după ceva timp apoi, Avraam i-a spus lui Sara nevasta sa: Eu voi merge să-l văd pe fiul meu Ismael, căci am o dorință să îl văd, căci ei nu l-am văzut de mult timp. 23. Și Avraam a mers pe una din cămilele sale în pustietate să-l caute pe fiul său Ismael, căci auzise că el locuia într-un cort in pustietate cu tot ce îi aparținea lui. 24. Și Avraam a mers în pustietate, și a ajuns la cortul lui Ismael aproape de amiază, și a întrebat de Ismael, și a găsit pe nevasta lui Ismael stând în cort cu copiii ei, iar Ismael soțul ei cu mama lui nu erau cu ei. 25. Și Avraam a întrebat-o pe nevasta lui Ismael, spunând: Unde a plecat Ismael? Iar ea a spus: El a plecat la câmp să vâneze, - iar Avraam era încă pe cămilă, căci el nu vroia să se dea jos pe pământ precum îi jurase nevestei sale Sara că el nu avea să se dea jos de pe cămilă. 26. Iar Avraam a spus nevestei lui Ismael: Fiica mea, dă-mi puțină apă ca să pot bea, căci eu sunt istovit de la călătorie. 27. Și nevasta lui Ismael i-a răspuns și i-a spus lui Avraam: Nu avem nici apă și nici pâine, - și ea a continuat să stea în cort și nu l-a observat pe Avraam, și nici nu l-a întrebat cine era. 28. Dar ea își bătea copiii în cort, și îi blestema pe ei, și de asemenea l-a blestemat pe soțul ei Ismael și l-a ocărât, iar Avraam a auzit cuvintele nevestei lui Ismael către copiii ei, iar el era foarte mânios și nemulțumit. 29. Și Avraam a strigat la femeie să iasă afară la el din cort, iar femeia a venit și a stat vizavi de Avraam, căci Avraam era încă pe cămilă. 30. Și Avraam i-a spus nevestei lui Ismael: Când soțul tău Ismael se întoarce acasă să îi spui aceste cuvinte lui: 31. Un foarte bătrân om din ținutul filistenilor a venit aici să te caute, și astfel era înfățișarea și figura lui; eu nu l-am întrebat cine era, și văzând că tu nu ești aici el mi-a vorbit mie și a spus, când Ismael soțul tău se întoarce spune-i că astfel a spus acest om, când tu vii acasă pune deoparte acest țăruș al cortului pe care tu l-ai pus aici, și pune un alt țăruș în locul lui. 32. Și Avraam a terminat instrucțiunile sale către femeie, și s-a întors și a plecat pe cămilă înspre casă. 33. Și după aceea Ismael a venit de la vânătoare, el și mama lui, și s-au întors la cort, iar nevasta lui i-a vorbit aceste cuvinte lui: 34. Un foarte bătrân om din ținutul filistenilor a venit să te caute, și astfel era înfățișarea și figura lui; eu nu l-am întrebat cine era, și văzând că tu nu ești acasă mi-a spus mie: Când soțul tău se întoarce acasă spune-i, - astfel a spus bătrânul, - pune deoparte țărușul cortului pe care tu l-ai pus aici și pune un alt țăruș în locul lui. 35. Și Ismael a auzit cuvintele nevestei sale, și el a știut că a fost tatăl lui, și că nevasta lui nu l-a onorat. 36. Și Ismael a înțeles cuvintele tatălui său pe care el le spusese nevestei sale, iar Ismael a ascultat de vocea tatălui său, și Ismael a alungat acea femeie iar ea a plecat. 37. Și Ismael apoi a mers în ținutul Canaan, și și-a luat o altă nevastă și a adus-o la cortul său în locul unde el atunci locuia. 38. Și la capătul a trei ani Avraam a spus: Eu voi merge iarăși să-l văd pe Ismael fiul meu, căci nu l-am văzut de mult timp. 39. Iar el a mers pe cămila sa și plecat în pustietate, și a ajuns la cortul lui Ismael aproape de amiază. 40. Și el a întrebat de Ismael, iar nevasta lui a ieșit afară din cort și a spus: El nu este aici domnul meu, căci el a plecat să vâneze la câmp, și să hrănească cămilele, - iar femeia i-a spus lui Avraam, - intră domnul meu în cort, și mănâncă un dumicat de pâine, căci sufletul tău trebuie să fie istovit din pricina călătoriei. 41. Și Avram i-a spus ei: Eu nu mă voi opri căci sunt în grabă să continui călătoria mea, dar dă-mi puțină apă să beau, căci îmi este sete; - iar femeia s-a grăbit și a alergat în cort și ea a adus afară apă și pâine lui Avraam, pe care le-a pus înaintea lui și l-a rugat să mănânce, iar el a mâncat și a băut și inima lui a fost alinată și el l-a binecuvântat pe fiul său Ismael. 42. Și el a terminat masa sa și l-a binecuvântat pe Domnul, și i-a spus nevestei lui Ismael: Când Ismael vine acasă spune-i aceste cuvinte lui: 43. Un foarte bătrân om din ținutul filistenilor a venit aici și a întrebat de tine, iar tu nu erai aici; iar eu i-am adus lui afară pâine și apă și el a mâncat și a băut și inima lui a fost alinată. 44. Iar el mi-a spus aceste cuvinte mie: Când Ismael soțul tău vine acasă, spune-i lui, țărușul cortului pe care tu îl ai este foarte bun, nu îl da deoparte de la cort. 45. Și Avraam a terminat de poruncit femeii, și el a plecat la casa lui în ținutul filistenilor. Când Ismael a venit la cortul său, nevasta sa a mers să îl întâmpine cu bucurie și o inimă voioasă. 46. Și ea i-a spus lui: Un om bătrân a venit aici din ținutul filistenilor și astfel era înfățișarea lui. Și el a întrebat după tine și tu nu erai aici, așadar eu am adus afară pâine și apă, iar el a mâncat și a băut iar inima lui a fost alinată. 47. Și el a spus aceste cuvinte: Când Ismael soțul tău vine acasă, spune-i lui, țărușul cortului pe care tu îl ai este foarte bun, nu îl da deoparte de la cortul tău. 48. Și Ismael știa că a fost tatăl său, și că nevasta sa îl onorase pe el, iar Domnul l-a binecuvântat pe Ismael. Capitolul 22: 1. Și Ismael atunci s-a ridicat și luat-o pe nevasta sa și pe copiii săi și pe vitele sale și pe toate cele ce îi aparțineau lui, și a călătorit de acolo și a mers la tatăl său în ținutul filistenilor. 2. Iar Avraam a relatat lui Ismael fiul său întâmplarea cu prima lui nevastă pe care Ismael a luat-o, conform la ceea ce ea a făcut. 3. Iar Ismael și copiii săi au locuit cu Avraam mulți ani în acel ținut, iar Avraam a locuit în ținutul filistenilor mult timp. 4. Și zilele s-au înmulțit și au ajuns la 26 de ani, și după aceea Avraam cu slujitorii săi și toate cele ce îi aparțineau lui au plecat din ținutul filistenilor și s-au depărtat la o mare distanță, și au venit lângă Hebron, și au rămas acolo, și slujitorii lui Avraam au săpat fântâni de apă, și Avraam și toate cele ce îi aparțineau lui au locuit lângă apă, iar slujitorii lui Abimelec regele filistenilor au auzit raportul că slujitorii lui Avraam săpaseră fântâni de apă la granițele ținutului. 5. Și au venit și s-au certat cu slujitorii lui Avraam, și i-au privat de marea fântână pe care ei o săpaseră. 6. Iar Abimelec regele filistenilor a auzit de această pricină, iar el cu Picol căpitanul oștilor sale și 20 din oamenii lui au venit la Avraam, iar Abimelec i-a vorbit lui Avraam referitor la slujitorii săi, și Avraam l-a mustrat pe Abimelec referitor la fântâna de care slujitorii lui l-au privat. 7. Și Abimelec i-a spus lui Avraam: Eu nu am auzit de acest fapt pe care slujitorii mei l-au făcut slujitorilor tăi până în această zi. 8. Și Avraam a luat șapte miei de oaie și i-a dat lui Abimelec, spunând: Ia-i pe aceștia te rog din mâinile mele pentru a putea fi mărturie pentru mine că eu am săpat această fântână. 9. Și Abimelec a luat cei șapte miei de oaie pe care Avraam îi dăduse lui, căci el de asemenea îi dăduse vite și cirezi din abundență, iar Abimelec i-a jurat lui Avraam referitor la fântână, prin urmare el a numit acea fântână Beerșeba, căci acolo ei amândoi au jurat referitor la ea. 10. Și ei amândoi au făcut un legământ la Beerșeba, iar Abimelec s-a ridicat cu Picol căpitanul oștilor sale și al tuturor oamenilor săi, și s-au întors în ținutul filistenilor, iar Avraam și toate cele ce îi aparțineau lui au locuit la Beerșeba, și el a fost în acel ținut mult timp. 11. Și Avraam a plantat un mare crâng la Beerșeba, și i-a făcut patru porți îndreptate spre cele patru părți ale pământului, și a plantat o podgorie în el, astfel că dacă un călător venea la Avraam intra pe orice poartă care era în drumul lui, și rămânea acolo și mânca și bea și se sătura iar apoi pleca. 12. Căci casa lui Avraam era mereu deschisă fiilor oamenilor care treceau și se întorceau, care veneau zilnic să mănânce și să bea în casa lui Avraam. 13. Și orice om care flămânzea și venea la casa lui Avraam, Avraam îi dădea pâine ca să poată mânca și bea și fi săturat, și oricare venea dezbrăcat la casa lui el îl îmbrăca cu veșminte precum el ar fi ales, și îi dădea lui argint și aur și îi făcea cunoscut lui pe Domnul care îl crease pe el pe pământ; aceasta a făcut Avraam toată viața sa. 14. Iar Avraam și copiii săi și toate cele ce îi aparțineau lui au locuit în Beerșeba, iar el și-a întins cortul său până la Hebron. 15. Și fratele lui Avraam Nahor și tatăl lui și toate cele ce le aparțineau lor au locuit în Haran, căci ei nu au venit cu Avraam în ținutul Canaan. 16. Și copii se născuseră lui Nahor pe care Milca fiica lui Haran, și soră lui Sara, nevasta lui Avraam, îi născuse lui. 17. Și acestea sunt numele acelora care i-au fost născuți lui, Uz, Buz, Chemuel, Chesed, Cazo, Pildaș, Tidlaf, și Betuel, fiind opt fii, aceștia sunt copiii lui Milca pe care ea i-a născut lui Nahor fratele lui Avraam. 18. Și Nahor a avut o concubină iar numele ei era Reuma, și ea de asemenea i-a născut lui Nahor, pe Zebac, Gacaș, Tacaș și Maaca, fiind patru fii. 19. Și copiii care i-au fost născuți lui Nahor erau 12 fii înafara fiicelor sale, iar ei de asemenea au avut copii născuți lor în Haran. 20. Și copiii lui Uz întâiului născut al lui Nahor au fost Abi, Cheref, Gadin, Melus și Debora sora lor. 21. Și fiii lui Buz erau Berachel, Naamat, Șeva și Madonu. 22. Și fiii lui Chemuel erau Aram și Recob. 23. Și fiii lui Chesed erau Anamlec, Meșai, Benon și Iifi; iar fiii lui Cazo erau Pildaș, Mechi și Ofer. 24. Și fiii lui Pildaș erau Arud, Camum, Mered și Moloc. 25. Și fiii lui Tidlaf erau Mușan, Cușan și Muți. 26. Și copiii lui Betuel erau Secar, Laban și sora lor Rebeca. 27. Acestea sunt familiile copiilor lui Nahor, care le-au fost născute lor în Haran; iar Aram fiul lui Chemuel și Recob fratele lui au plecat din Haran, și au găsit o vale în ținutul de lângă râul Eufrat. 28. Iar ei au construit un oraș acolo, și au numit orașul după numele lui Petor fiul lui Aram, care este Aram Naheraim până în această zi. 29. Și copiii lui Chesed de asemenea au mers să locuiască unde au putut găsi un loc, și au mers și au găsit o vale vizavi de ținutul Șinearului, iar ei au locuit acolo. 30. Și acolo și-au construit un oraș, și au numit orașul Chesed după numele tatălui lor, care este ținutul Casdim până în această zi, iar casdimii au locuit în acel meleag și au fost roditori și s-au înmulțit enorm. 31. Iar Terah tatăl lui Nahor și al lui Avraam a mers și a luat o altă nevastă la bătrânețea sa, iar numele ei era Pelila, și ea a zămislit și i-a născut lui un fiu iar el l-a numit Zoba. 32. Și Terah a trăit 25 de ani după ce a născut pe Zoba. 33. Și Terah a murit în acel an, care este în anul 35 de la nașterea lui Isaac fiul lui Avraam. 34. Și zilele lui Terah au fost 205 ani, iar el a fost îngropat în Haran. 35. Și Zoba fiul lui Terah a trăit 30 de ani și a născut pe Aram, Aclis și Meric. 36. Și Aram fiul lui Zoba fiul lui Terah, a avut trei neveste și a născut doisprezece fii și trei fiice; iar Domnul i-a dat lui Aram fiul lui Zoba, bogății și avuții, și abundență de vite, și turme și cirezi, iar omul a sporit mult. 37. Și Aram fiul lui Zoba și fratele său cu toată casa sa au călătorit din Haran, și au mers să locuiască unde ar fi putut găsi un loc, căci proprietatea lor era prea mare să rămână în Haran; căci ei nu se puteau opri în Haran împreună cu frații lor copiii lui Nahor. 38. Și Aram fiul lui Zoba a mers cu frații săi, iar au găsit o vale la o distanță înspre țara estică și ei au locuit acolo. 39. Și ei de asemenea au construit un oraș acolo, și l-au numit Aram, după numele celui mai mare frate al lor; care este Aram Zoba până în această zi. 40. Și Isaac fiul lui Avraam creștea în acele zile, iar Avraam tatăl său l-a învățat pe el calea Domnului să cunoască pe Domnul, iar Domnul era cu el. 41. Și când Isaac avea 37 de ani, Ismael fratele său umbla cu el în cort. 42. Și Ismael se lăuda pe sine lui Isaac, spunând: Eu aveam 13 ani când Domnul i-a vorbit tatălui meu să ne circumcidă pe noi, iar eu am făcut conform Cuvântului Domnului pe care El l-a spus tatălui meu, și eu mi-am dat sufletul Domnului, și nu am încălcat Cuvântul Lui pe care El îl poruncise tatălui meu. 43. Iar Isaac i-a răspuns lui Ismael, spunând: De ce te lauzi tu la mine despre aceasta, despre puțin din carnea ta pe care ai luat-o de la trupul tău, referitor la ceea ce Domnul ți-a poruncit ție? 44. Dacă Domnul i-ar spune tatălui meu: Ia acum pe fiul tău Isaac și adu-l jertfă înaintea mea, - eu nu m-aș abține ci eu bucuros aș consimți la aceasta. 45. Și Domnul a auzit cuvântul pe care Isaac l-a spus lui Ismael, și părea bun în văzul Domnului, iar El s-a gândit să-l încerce pe Avraam în această chestiune. 46. Și ziua a venit când fiii lui Dumnezeu au venit și s-au pus înaintea Domnului, și Satana de asemenea a venit cu fiii lui Dumnezeu înaintea Domnului. 47. Iar Domnul i-a spus lui Satan: De unde vii tu? Și Satana a răspuns Domnului și a spus: De la mersul încolo și încoace în pământ, și de la mersul în sus și în jos în el. 48. Și Domnul i-a spus lui Satan: Care este cuvântul tău referitor la toți copiii pământului? Și Satana i-a răspuns Domnului și i-a spus: Eu am văzut pe toți copiii pământului care îți slujesc Ție și care își amintesc de Tine când ei au nevoie de orice de la Tine. 49. Și când Tu le dai lor lucrul pe care ei îl cer de la Tine, ei stau la ușurința lor, și te părăsesc pe Tine și ei nu își mai amintesc de Tine deloc. 50. L-ai văzut Tu pe Avraam fiul lui Terah, care la început nu avea copii, și ți-a slujit Ție și a ridicat altare Ție oriunde el venea, și a adus jertfe asupra lor, și el a proclamat numele Tău continuu tuturor copiilor pământului. 51. Iar acum că fiul lui Isaac i s-a născut lui, el te-a părăsit de Tine, el a făcut un mare ospăț pentru toți locuitorii ținutului, iar pe Domnul l-a uitat. 52. Căci printre toate cele ce le-a făcut el nu Ți-a adus nicio jertfă; nici sacrificiu ars și nici ofrandă de pace, nici bou, miel sau capră din toate ce el le-a ucis în ziua în care fiul lui a fost înțărcat. 53. Chiar de la vremea nașterii fiului lui până acum, fiind 37 de ani, el nu a construit niciun altar înaintea Ta, nici nu a adus vreo jertfă la Tine, căci el a văzut că Tu dai ceea ce el cere înaintea Ta, și el prin urmare te-a părăsit pe Tine. 54. Și Domnul i-a spus lui Satan: Tu astfel l-ai considerat pe slujitorul meu Avraam? Căci nu este nimeni precum el pe pământ, un perfect și drept om înaintea mea, unul care se teme de Dumnezeu și evită răul. Dacă Eu i-aș spune lui, adu-l pe Isaac fiul tău înaintea Mea, el nu l-ar ține de la Mine, mult mai mult dacă Eu i-aș spune lui să aducă o jertfă arsă înaintea Mea din turma lui sau cirezile lui. 55. Și Satana a răspuns Domnului și a spus: Vorbește atunci acum lui Avraam precum Tu ai spus, și Tu vei vedea dacă nu va păcătui în această zi și va da la o parte cuvintele Tale. Capitolul 23: 1. La acea vreme Cuvântul Domnului a venit la Avraam, iar El i-a spus lui: Avraam! Și el a spus: Aici sunt eu. 2. Și El i-a spus lui: Ia acum pe fiul tău, unicul tău fiu născut pe care tu îl iubești, chiar Isaac, și mergi la ținutul Moria, și oferă-l pe el acolo ca sacrificiu ars pe unul din munți, care îți va fi arătat ție, căci acolo tu vei vedea un nor și gloria Domnului. 3. Și Avraam a spus în sinea sa: Cum să îl separ pe fiul meu Isaac de Sara mama lui, ca să îl aduc ca sacrificiu ars înaintea Domnului? 4. Și Avraam a venit în cort, iar el s-a așezat înaintea lui Sara nevasta sa, și i-a vorbit aceste cuvinte ei. 5. Fiul meu Isaac e crescut și el de ceva timp nu a studiat slujba Dumnezeului său, așadar mâine voi merge să îl aduc la Șem și Eber fiul lui, și acolo el va învăța căile Domnului, căci ei îl vor învăța să cunoască pe Domnul cât și de asemenea să știe că atunci când el se roagă continuu înaintea Domnului, El îi va răspunde, prin urmare acolo el va cunoaște calea de a sluji Domnului Dumnezeului lui. 6. Și Sara a spus: Tu ai grăit bine, du-te domnul meu și fă-i lui precum ai spus, dar nu îl duce la distanță mare de mine, nici nu îl lăsa să rămână acolo prea mult, căci sufletul meu este legat în sufletul lui. 7. Și Avraam i-a spus lui Sara: Fiica mea, să ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca El să facă bine cu noi. 8. Și Sara l-a luat pe fiul ei Isaac iar el a stat toată acea noapte cu ea, și ea l-a pupat și l-a îmbrățișat, și i-a dat instrucțiuni până dimineața. 9. Și ea i-a spus lui: O fiul meu cum poate sufletul meu să se separe de tine? Și ea încă îl pupa și îl îmbrățișa. Și ea i-a dat lui Avraam instrucțiuni referitoare la el. 10. Și Sara i-a spus lui Avraam: O domnul meu, te rog, fii atent la fiul tău, și pune-ți ochii asupra lui, căci eu nu am alt fiu sau fiică decât pe el. 11. O nu îl părăsi. Dacă i-ar fi foame dă-i pâine, și dacă i-ar fi sete dă-i apă să bea; nu îl lăsa să meargă pe jos, și nici nu îl lăsa să stea în soare. 12. Nici nu îl lăsa să meargă de unul singur la drum, nici nu îl ține forțat de la ce ar putea dori, ci fă-i lui precum el ți-ar spune ție. 13. Și Sara a suspinat cu amărăciune toată noaptea din pricina lui Isaac, iar ea i-a dat instrucțiuni până dimineața. 14. Și dimineața Sara a ales un foarte fin și frumos veșmânt din acele veșminte pe care ea le avea în casă, pe care Abimelec i le dăduse ei. 15. Și l-a îmbrăcat pe Isaac fiul ei cu acela, și a pus un turban pe capul lui, și ea a fixat o piatră prețioasă pe turban, și ea le-a dat provizii pentru drum, iar ei au pornit, și Isaac a mers cu tatăl său Avraam, și unii din slujitori lor i-au acompaniat să îi vadă plecând la drum. 16. Și Sara a ieșit afară cu ei, și ea i-a acompaniat pe drum să îi vadă plecând, iar ei i-au spus: Întoarce-te la cort. 17. Și când Sara a auzit cuvintele fiului ei Isaac a plâns cu amărăciune, iar Avraam soțul ei a plâns cu ea, iar fiul lor a plâns cu ei un mare plânset; de asemenea cei care au mers cu ei au plâns mult. 18. Și Sara l-a apucat pe fiul ei Isaac, și l-a ținut în brațele ei, și l-a îmbrățișat și a continuat să plângă cu el, iar Sara a spus: Cine știe dacă după această zi te voi mai vedea vreodată? 19. Și ei încă plângeau împreună, Avraam, Sara și Isaac, și toți aceia care îi acompaniau la drum au plâns cu ei, iar Sara după aceea s-a întors de la fiul ei, plângând cu amar, și toți slujitorii ei și slujitoarele ei s-au întors cu ea la cort. 20. Și Avraam a mers cu Isaac fiul său să îl aducă ca jertfă înaintea Domnului, precum El îi poruncise lui. 21. Și Avraam a luat doi dintre tinerii săi cu el, pe Ismael fiul lui Agar, și pe Eliezer slujitorul său, și au mers împreună cu ei, și pe când mergeau pe drum, tinerii au vorbit aceste cuvinte între ei. 22. Și Ismael i-a spus lui Eliezer: Acum tatăl meu Avraam merge cu Isaac să îl aducă ca sacrificiu ars la Domnul, precum El i-a poruncit lui. 23. Acum când el se va întoarce îmi va da mie tot ceea ce el posedă, să moștenesc după el, căci eu sunt întâiul lui născut. 24. Și Eliezer i-a răspuns lui Ismael și a spus:C siguranță Avraam te-a alungat pe tine cu mama ta, și a jurat că tu nu vei moșteni nimic din ceea ce el posedă, iar cui îi va da el tot ce are, cu toate comorile sale, decât mie slujitorului său, care a fost credincios în casa lui, care i-a slujit lui noapte și zi, și care a făcut tot ceea ce el a dorit de la mine? Mie îmi va lăsa moștenire la moartea sa tot ceea ce el posedă. 25. Și pe când Avraam înainta cu fiul său Isaac de-a lungul drumului, Satana a venit și i-a apărut lui Avraam în înfățișarea unui om foarte vârstnic, umil și de spirit penitent, iar el s-a apropiat de Avraam și i-a spus lui: Ești tu prostuț sau brutal, de tu mergi să faci acest lucru în această zi singurului tău fiu? 26. Căci Dumnezeu ți-a dat ție un fiu în zilele tale din urmă, la vârsta ta înaintată, și vei merge tu să îl sacrifici pe el în această zi pentru că el nu a comis nicio violență, și vei cauza tu ca sufletul unicului tău fiu să piară de pe pământ? 27. Tu nu cunoști și înțelegi că acest lucru nu poate fi de la Domnul? Căci Domnul nu poate face omului asemenea rău pe pământ să îi spună, du-te și sacrifică pe copilul tău. 28. Și Avraam a auzit aceasta și a cunoscut că era cuvântul Satanei care se străduia să îl ademenească deoparte din calea Domnului, dar Avraam nu vroia să dea ascultare vocii Satanei, iar Avraam l-a mustrat încât el a plecat. 29. Și Satana s-a întors și a venit la Isaac; și i-a apărut lui Isaac în înfățișarea unui tânăr plăcut și chipeș. 30. Și el s-a apropiat de Isaac și i-a spus lui: Tu nu cunoști și înțelegi că al tău bătrân prostuț tată te aduce să fii sacrificat în această zi pentru nimic? 31. Acum prin urmare, fiul meu, nu-l asculta și nu-i da atenție, căci el este un prostuț om bătrân, și nu lăsa sufletul tău prețios și înfățișarea ta plăcută să se piardă de pe pământ. 32. Iar Isaac a auzit aceasta, și i-a spus lui Avraam: Ai auzit tu, tatăl meu, aceea ce acest om a spus, chiar aceasta a spus el? 33. Și Avraam i-a răspuns fiului său Isaac și i-a spus lui: Ai grijă la el și nu asculta cuvintele lui, nici nu îi da atenție, căci el este Satana străduindu-se să ne ademenească deoparte în această zi de la poruncile lui Dumnezeu. 34. Și Avraam încă mustra Satana, iar Satana a plecat de la ei, și văzând că el nu poate prevala asupra lor s-a ascuns de ei, și a mers și a trecut înaintea lor în drum; și s-a transformat într-un pârâu mare de apă în drum, iar Avraam și Isaac și cei doi tineri ai lui au ajuns la acel loc, și au văzut un pârâu mare și puternic precum apele puternice. 35. Iar ei au intrat în pârâu și au trecut prin el, și apele la început le ajungeau la picioare. 36. Și au mers mai adânc în pârâu iar apele le ajungeau sus la gât, și erau toți îngroziți din pricina apei; și pe când traversau pârâul, Avraam a recunoscut acel loc, și știa că nu era nicio apă acolo înainte. 37. Și Avraam a spus fiului său Isaac: Știu acest loc în care nu era niciun pârâu și nici apă, acum prin urmare este această Satană care ne face toate acestea nouă, să ne ademenească deoparte în această zi de la poruncile lui Dumnezeu. 38. Și Avraam l-a mustrat și -a spus lui: Domnul să te mustre pe tine, o Satană, pleacă de la noi căci noi mergem după poruncile lui Dumnezeu. 39. Și Satana s-a îngrozit de vocea lui Avraam, și a plecat de la ei, iar locul iarăși a devenit pământ uscat precum era la început. 40. Și Avraam a mers cu Isaac către locul pe care Dumnezeu i-l spuseseră lui. 41. Și în a treia zi Avraam și-a ridicat ochii săi și a văzut locul la distanță de care Dumnezeu îi spusese lui. 42. Și un stâlp de foc i-a apărut lui care ajungea de la pământ la cer, și un nor de glorie sus pe munte, iar gloria Domnului a fost văzută în nor. 43. Iar Avraam i-a spus lui Isaac: Fiul meu vezi tu în acel munte, pe care îl percepem la distanță, aceea ce eu văd asupra lui? 44. Și Isaac a răspuns și i-a spus tatălui său: Eu văd și iată un stâlp de foc și un nor, iar gloria Domnului este văzută asupra norului. 45. Și Avraam știa că fiul său Isaac a fost acceptat înaintea Domnului ca sacrificiu ars. 46. Și Avraam i-a spus lui Eliezer și lui Ismael fiul său: Vedeți și voi de asemenea aceea ce noi vedem sus pe muntele care este la distanță? 47. Iar ei au răspuns și au spus: Nu vedem nimic mai mult decât precum ceilalți munți ai pământului. Iar Avraam știa că ei nu au fost acceptați înaintea Domnului să meargă cu ei, iar Avraam le-a spus lor: Rămâneți voi aici cu asinul cât eu și Isaac fiul meu vom merge la acel munte și slujim acolo înaintea Domnului iar apoi revin la voi. 48. Iar Eliezer și Ismael au rămas în acel loc, precum Avraam poruncise. 49. Și Avraam a luat lemn pentru sacrificiu ars și l-a pus pe fiul său Isaac, și a luat focul și cuțitul, și ei amândoi au mers la acel loc. 50. Și când ei mergeau, Isaac i-a spus tatălui său: Iată, eu văd focul și lemnul, și unde este atunci mielul care e să fie sacrificiul ars înaintea Domnului? 51. Și Avraam a răspuns fiului său Isaac spunând: Domnul a făcut alegere din tine fiul meu, să fii un perfect sacrificiu ars în locul mielului. 52. Iar Isaac a spus tatălui său: Eu voi face tot ceea ce Domnul ți-a spus ție cu bucurie și veselie de inimă. 53. Și Avraam din nou i-a spus lui Isaac fiul său: Este în inima ta vreun gând sau sfat referitor la aceasta, care nu este cum se cuvine? Spune-mi fiul meu, te rog, fiul meu nu o ascunde de mine. 54. Și Isaac a răspuns tatălui său Avraam și i-a spus lui: O tatăl meu, nu este nimic în inima mea să mă cauzeze pe mine să deviez fie la dreapta fie la stânga de la cuvântul pe care El l-a spus ție. 55. Nici membru nici mușchi nu s-au mișcat sau tulburat la aceasta, și nici nu este în inima mea vreun gând sau sfat rău referitor la aceasta. 56. Dar sunt de bucuroasă și veselă inimă în această chestiune, și eu spun, binecuvântat este Domnul care în această zi m-a ales pe mine să fiu un sacrificiu ars înaintea Lui. 57. Și Avraam s-a bucurat mult la cuvintele lui Isaac, iar ei au mers în continuare și au venit împreună la locul de care Domnul spusese. 58. Și Avraam s-a apropiat să construiască altarul în acel loc, iar Avraam plângea, iar Isaac a luat pietre și mortar până ce ei terminaseră de construit altarul. 59. Și Avraam a luat lemnul și l-a așezat în ordine pe altarul pe care el îl construise. 60. Și el l-a luat pe fiul său Isaac și l-a legat ca să îl poată pune deasupra lemnului care era pe altar, să îl ucidă pentru un sacrificiu ars înaintea Domnului. 61. Și Isaac i-a spus tatălui său: Leagă-mă strâns și apoi pune-mă pe altar ca nu cumva să mă răsucesc și să mă mișc, și să mă dezleg de la forța cuțitului asupra cărnii mele și prin aceasta să profanez sacrificiul ars; iar Avram a făcut astfel. 62. Și Isaac încă i-a spus tatălui său: Tatăl meu, după ce mă vei fi ucis și ars pe mine ca sacrificiu, ia cu tine ceea ce va rămâne din cenușa mea să aduci lui Sara mama mea, și spune-i ei, acesta este frumos mirositorul iz al lui Isaac; dar nu îi spune aceasta dacă ea va sta lângă o fântână sau pe orice loc înalt, ca nu cumva să își arunce sufletul după mine și să moară. 63. Și Avraam a auzit cuvintele lui Isaac, și și-a ridicat vocea și a plâns când Isaac a spus aceste cuvinte; iar lacrimile lui Avraam țâșneau jos asupra lui Isaac fiul său, și Isaac plângea cu amărăciune, și i-a spus tatălui său: Grăbește-te, o tatăl meu, și fă cu mine voia Domnului Dumnezeului nostru precum El ți-a poruncit ție. 64. Și inimile lui Avraam și Isaac s-au bucurat la acest lucru pe care Domnul le poruncise lor; dar ochiul plângea amar în timp ce inima se bucura. 65. Și Avraam l-a legat pe fiul său Isaac, și l-a așezat pe altar deasupra lemnului, iar Isaac și-a întins gâtul pe altar înaintea tatălui său, și Avraam și-a întins mâna să ia cuțitul să îl ucidă pe fiul său ca sacrificiu ars înaintea Domnului. 66. La acea vreme îngerii milei au venit înaintea Domnului și i-au vorbit Lui referitor la Isaac, spunând: 67. Doamne, Tu ești un milos și compătimitor rege peste tot ceea ce Tu ai creat în cer și pe pământ, și Tu le susții pe toate; dă prin urmare răscumpărare și salvare în locul slujitorului Tău Isaac, și ai milă și compasiune asupra lui Avraam și asupra lui Isaac fiul lui, care în această zi înfăptuiesc poruncile tale. 68. Ai văzut Tu, Doamne, cum Isaac fiul lui Avraam slujitorul tău este țintuit să fie sacrificat precum un animal? Acum prin urmare să se stârnească mila ta pentru ei, Doamne. 69. La acea vreme Domnul i-a apărut lui Avraam, și strigat la el, din cer, și i-a spus lui: Nu îți abate mâna asupra băiatului, nici nu îi face ceva lui, căci acum Eu știu că tu te temi de Dumnezeu făcând acest lucru, și nereținând pe fiul tău, singurul tău fiu, de la Mine. 70. Și Avraam și-a ridicat ochii și a văzut, și iată, un berbec era prins într-un tufiș de coarnele lui; acela era berbecul pe care Domnul Dumnezeu îl crease pe pământ în ziua când El a făcut pământul și cerul. 71. Căci Domnul pregătise acest berbec din acea zi, să fie un sacrificiu ars în locul lui Isaac. 72. Și acest berbec înainta spre Avraam când Satana l-a apucat și a încurcat coarnele lui în tufiș, ca el să nu înainteze către Avraam, ca Avraam să-l ucidă pe fiul lui. 73. Și Avraam, văzând berbecul avansând spre el și Satana reținându-l, l-a apucat și l-a adus înaintea altarului, și l-a dezlegat pe Isaac din legăturile sale, și a pus berbecul în locul lui, iar Avraam a ucis berbecul pe altar, și l-a adus ca sacrificiu ars în locul fiului său Isaac. 74. Și Avraam a stropit câtva din sângele berbecului asupra altarului, și el a exclamat și a spus: Acesta este în locul fiului meu, și fie ca acesta să fie considerat în această zi precum sângele fiului meu înaintea Domnului. 75. Și la tot ceea ce Avraam a făcut la această ocazie lângă altar, el exclama și spunea: Acesta este în locul fiului meu, și fie ca în această zi să fie considerat înaintea Domnului în locul fiului meu. Și Avraam a terminat toată slujba lângă altar, iar slujba a fost acceptată înaintea Domnului, și a fost socotită precum de ar fi fost Isaac; iar Domnul a binecuvântat pe Avraam și sămânța lui în acea zi. 76. Și Satana a mers la Sara, și i-a apărut ei în înfățișarea unui om bătrân foarte umil și sfios, iar Avraam era încă ocupat cu sacrificiul ars înaintea Domnului. 77. Și el i-a spus ei: Tu nu știi toată lucrarea pe care Avraam a făcut-o cu singurul tău fiu în această zi? Căci l-a luat pe Isaac și a construit un altar și l-a ucis, și l-a adus pe el ca sacrificiu pe altar, iar Isaac a plâns și a suspinat înaintea tatălui lui, dar el nu s-a uitat la el, și nici nu a avut compasiune asupra lui. 78. Și Satana a repetat aceste cuvinte, și a plecat de la ea, și Sara a auzit toate cuvintele Satanei, iar ea și l-a imaginat a fi un om bătrân dintre fiii oamenilor care fusese cu fiul ei, și care a venit și i-a spus ei aceste lucruri. 79. Și Sara și-a ridicat vocea și a suspinat și a plâns amar din pricina fiului ei; și s-a aruncat la pământ și a dat cu țărână pe capul ei, și a spus: O fiul meu, Isaac fiul meu, o de aș fi murit în această zi în locul tău. Și ea a continuat să suspine și a spus: Mă mâhnește pentru tine, o fiul meu, fiul meu Isaac, o de aș fi murit în această zi în locul tău. 80. Și ea încă a continuat să suspine, și a spus: Mă mâhnește pentru tine că după ce te-am născut și crescut pe tine; acum bucuria mea este schimbată în jale după tine, eu care aveam o tânjeală după tine, și am plâns și m-am rugat la Dumnezeu până când te-am născut pe tine la vârsta de 90 de ani; iar acum ai servit tu în această zi cuțitului și focului, ca să fii făcut o jertfă. 81. Dar mă consolez cu tine fiul meu, în aceasta fiind Cuvântul Domnului, căci tu ai înfăptuit porunca Dumnezeului tău: Căci cine poate încălca Cuvântul Dumnezeului nostru, în ale cărui mâini este sufletul fiecărei făpturi vii? 82. Tu ești drept, o Domnul Dumnezeul nostru, căci toate lucrările Tale sunt bune și drepte; căci eu de asemenea sunt bucurată cu Cuvântul Tău pe care Tu l-ai poruncit, și în timp ce ochiul meu plânge amar, inima mea se bucură. 83. Și Sara și-a așezat capul ei pe pieptul uneia din slujitoarele ei, și ea a devenit nemișcată precum o piatră. 84. Ea apoi s-a ridicat și a umblat întrebând până când a ajuns la Hebron, iar ea i-a întrebat pe toți aceia pe care i-a întâlnit mergând pe drum, și nimeni nu îi putea spune ce se întâmplase cu fiul ei. 85. Iar ea a venit cu slujitoarele și slujitorii ei la Chireat-Arba, care este Hebron, și ea a întrebat referitor la fiul ei, și a rămas acolo în timp ce a trimis pe unii din slujitorii ei să afle unde Avraam mersese cu Isaac; ei au mers să îl caute în casa lui Șem și Eber, iar ei nu l-au putut găsi, și au căutat de-a lungul ținutului iar el nu era acolo. 86. Și iată, Satana a venit la Sara în forma unui om bătrân, și a venit și s-a așezat înaintea ei, și i-a spus ei: Eu ți-am vorbit fals ție, căci Avraam nu l-a ucis pe fiul lui iar el nu este mort. Și când ea a auzit cuvântul, veselia ei a fost atât de extraordinar de violentă din pricina fiului ei, că sufletul ei a ieșit afară prin veselie. Ea a murit și a fost adunată la oamenii ei. 87. Și când Avraam terminase slujba sa s-a întors cu fiul său Isaac la tinerii săi, și s-au ridicat și au mers împreună la Beerșeba, și au venit acasă. 88. Și Avraam a căutat-o pe Sara, și nu a putut să o găsească, și a pus întrebări referitoare la ea, iar ei i-au spus lui: Ea a mers până la Hebron să vă caute pe amândoi unde voi merseserăți, căci astfel a fost ea informată. 89. Iar Avraam și Isaac au mers la ea la Hebron, și când au aflat că ea era moartă, și-au ridicat vocile lor și au plâns amar după ea; și Isaac a căzut asupra feței mamei lui și a plâns asupra ei, și a spus: O mama mea, mama mea, cum m-ai lăsat tu pe mine, și unde ai plecat tu? O cum, cum tu m-ai lăsat pe mine! 90. Iar Avraam și Isaac au plâns mult și toți slujitorii lor au plâns cu ei din pricina lui Sara, și au jelit după ea o mare și grea jale. Capitolul 24: 1. Iar viața lui Sara a fost de 127 de ani, și Sara a murit; și Avraam s-a ridicat dinaintea moartei sale să caute un loc de înmormântare unde să o îngroape pe nevasta sa Sara; și a mers și a vorbit copiilor lui Het, locuitorii ținutului, spunând, 2. Sunt un străin și un venetic cu voi în ținutul vostru; dați-mi o posesiune de loc de îngropare în ținutul vostru, ca să o pot îngropa pe moartă dinaintea mea. 3. Iar copiii lui Het i-au spus lui Avraam: Iată ținutul este înaintea ta, în alegerea din cavourile noastre îngroapă-ți moarta, căci niciun om nu te va reține din a-ți îngropa moarta. 4. Și Avraam le-a spus lor: Dacă sunteți de acord cu aceasta, mergeți și rugați-l pentru mine pe Efron, fiul lui Zocar, cerând ca el să îmi dea peștera din Macpela, care este în capătul terenului său, iar eu o voi cumpăra de la el pentru oricât dorește el pentru ea. 5. Și Efron locuia printre copiii lui Het, și ei au mers și l-au chemat, și el a venit înaintea lui Avraam, iar Efron i-a spus lui Avraam: Iată tot ceea ce necesiți slujitorul tău va face; și Avraam a spus: Nu, ci eu voi cumpăra peștera și terenul pe care tu le ai pentru valoare, ca să poată fi ca posesiune de loc de îngropare pentru totdeauna. 6. Și Efron a răspuns și i-a spus: Iată terenul și peștera sunt înaintea ta, dă orice tu dorești; și Avraam a spus: Doar la valoare întreagă o voi cumpăra din mâna ta, și din mâinile acelora care intră pe poarta orașului tău, și din mâna seminței tale pentru totdeauna. 7. Iar Efron și toți frații lui au auzit aceasta, și Avraam i-a cântărit lui Efron 400 de shekeli de argint în mâinile lui Efron și în mâinile tuturor fraților lui; și Avraam a scris această tranzacție, și a scris-o și a mărturisit-o cu patru martori. 8. Și acestea sunt numele martorilor, Amigal fiul lui Abișna hititul, Adicorom fiul lui Așunac hivitul, Abdon fiul lui Achiram gomeritul, Bacdil fiul lui Abudiș sidonitul. 9. Și Avraam a luat catastiful cumpărării, și l-a pus în comorile sale, și acestea sunt cuvintele pe care Avraam le-a scris în catastif, și anume: 10. Ca peștera și terenul pe care Avraam le-a cumpărat de la Efron hititul, și de la sămânța lui, și de la aceia care ies din orașul lui, și de la sămânța lor în veci, să fie o cumpărătură lui Avraam și seminței lui și a celor ce ies din șalele lui, ca posesiune de loc de îngropare pentru totdeauna; iar el i-a pus o pecete și l-a mărturisit cu martori. 11. Și terenul și peștera care era în el și tot acel loc i-au fost făcute sigure lui Avraam și seminței lui după el, de la copiii lui Het; iată este înainte de Mamre în Hebron, care este în ținutul Canaan. 12. Și după aceasta Avraam a îngropat pe nevasta sa Sara acolo, iar acel loc și toată suprafața lui i-au devenit lui Avraam și seminței lui ca posesiune de loc de îngropare. 13. Și Avraam a îngropat-o pe Sara cu fast cum se observă la înmormântarea regilor, iar ea a fost îngropată în foarte fine și frumoase veșminte. 14. Și la catafalcul ei au fost Șem, fiii lui Eber și Abimelec, împreună cu Anar, Ascol și Mamre, și toate persoanele de rang mare ai ținutului au urmat catafalcului ei. 15. Și zilele lui Sara au fost 127 de ani și ea a murit, iar Avraam a făcut o jale mare și grea, și el a efectuat obiceiurile doliului timp de șapte zile. 16. Și toți locuitorii ținutului l-au alinat pe Avraam și pe Isaac fiul lui din pricina lui Sara. 17. Și când zilele doliului lor au trecut Avraam a trimis pe fiul său Isaac, și el a mers la casa lui Șem și Eber, să învețe căile Domnului și învățăturile lui, iar el a rămas acolo trei ani. 18. La acea vreme Avraam s-a ridicat cu toți slujitorii săi, și au mers și s-au întors către casă la Beerșeba, iar Avram și slujitorii săi au rămas în Beerșeba. 19. Și la trecerea anului, Abimelec regele filistenilor a murit în acel an. El avea 193 de ani la moartea lui. Iar Avraam a mers cu oamenii săi în ținutul filistenilor, și au alinat toată casa și toți slujitorii lui, iar el apoi s-a întors și a mers acasă. 20. Și a fost după moartea lui Abimelec că oamenii Gerarului l-au luat pe Benmalic fiul lui, care avea doar 12 ani, iar ei l-au făcut rege în locul tatălui lui. 21. Iar ei l-au numit Abimelec după numele tatălui său, căci astfel era în obiceiurile lor să facă în Gerar, și Abimelec a domnit în locul lui Abimelec tatăl său, și s-a așezat pe tronul lui. 22. Și Lot fiul lui Haran de asemenea a murit în acele zile, în anul 39 al vieții lui Isaac, și la moartea lui toate zilele pe care Lot le-a trăit au fost 140 de ani. 23. Și aceștia sunt copiii lui Lot, care i-au fost născuți lui prin fiicele sale; numele întâiului născut era Moab, iar numele celui de-al doilea era Benami. 24. Și cei doi fii ai lui Lot au mers și și-au luat neveste din ținutul Canaan, iar ele le-au născut copii lor, iar copiii lui Moab erau Ed, Maion, Tarsus și Canvil, patru fii, aceștia sunt tați copiilor lui Moab până în această zi. 25. Și toate familiile copiilor lui Lot au mers să locuiască oriunde s-ar fi putut întinde, căci erau roditori și s-au înmulțit din abundență. 26. Iar ei au mers și și-au construit orașe în ținutul unde locuiau, și au numit orașele pe care le-au construit după numele lor. 27. Și Nahor, fiul lui Terah și frate lui Avraam, a murit în acele zile în anul 40 al vieții lui Isaac, și toate zilele lui Nahor au fost 172 de ani și a murit și a fost îngropat în Haran. 28. Și când Avraam a auzit că fratele său era mort s-a îndurerat cu tristețe, iar el a plâns după fratelui său multe zile. 29. Și Avraam l-a chemat pe Eliezer slujitorul său șef, să îi dea ordine referitoare la casa sa, iar el a venit și s-a așezat înaintea lui. 30. Și Avraam i-a spus lui: Iată eu sunt bătrân, eu nu cunosc ziua morții mele; căci sunt avansat în ani; acum prin urmare ridică-te, mergi și nu lua o nevastă pentru fiul meu din acest loc și din acest ținut, dintre fiicele canaaniților printre care noi locuim. 31. Ci mergi la meleagul meu și la locul meu de naștere, și ia de acolo o nevastă pentru fiul meu, iar Domnul Dumnezeul cerului și pământului, care m-a luat de la casa tatălui meu și m-a adus la acest loc, și mi-a spus mie, seminței tale Eu voi da acest meleag ca moștenire pentru totdeauna, El va trimite îngerul Lui înaintea ta și va prospera calea ta, ca tu să poți obține o nevastă pentru fiul meu de la familia mea și de la casa tatălui meu. 32. Și slujitorul a răspuns stăpânului său Avraam și a spus: Iată eu merg la locul tău de naștere și la casa tatălui tău, și iau o nevastă pentru fiul tău de acolo; dar dacă femeia nu este voitoare să îmi urmeze la acest ținut, să iau pe fiul tău înapoi pe meleagul locului tău de naștere? 33. Și Avraam i-a spus lui: Ia aminte ca tu să nu duci pe fiul meu acolo, căci Domnul înaintea căruia eu am mers, El va trimite îngerul Lui înaintea ta să prospere drumul tău. 34. Și Eliezer a făcut precum Avraam i-a ordonat lui, iar Eliezer i-a jurat lui Avraam stăpânul său asupra acestei chestiuni. Și Eliezer s-a ridicat și a luat zece cămile din cămilele stăpânului său, și zece bărbați din slujitorii stăpânului său cu el, iar ei s-au ridicat și au mers la Haran, orașul lui Avraam și Nahor, ca să aducă o nevastă pentru Isaac fiul lui Avraam; și pe când erau ei plecați, Avraam a trimis un slujitor la casa lui Șem și Eber iar ei l-au adus de acolo pe fiul său Isaac. 35. Și Isaac a venit acasă la casa tatălui său în Beerșeba, în timp ce Eliezer și oamenii lui au venit la Haran; iar ei s-au oprit în oraș lângă locul de adăpat, și el și-a făcut cămilele să îngenuncheze jos lângă apă iar ei au rămas acolo. 36. Și Eliezer, slujitorul lui Avraam, s-a rugat și a spus: O Dumnezeul lui Avraam stăpânul meu; trimite-mi te rog iuțeală în această zi și arată-i bunăvoință stăpânului meu, ca tu să desemnezi în această zi o nevastă pentru fiul stăpânului meu din familia lui. 37. Și Domnul a ascultat de vocea lui Eliezer, de dragul slujitorului Lui Avraam, și s-a întâmplat ca el să se întâlnească cu fiica lui Betuel, fiul lui Milca, nevasta lui Nahor, frate lui Avraam, și Eliezer a venit la casa ei. 38. Iar Eliezer le-a relatat lor toate preocupările lui, și că el era slujitorul lui Avraam, iar ei s-au bucurat mult de el. 39. Și ei toți au binecuvântat pe Domnul care a înfăptuit această întâmplare (?), iar ei i-au dat-o lui pe Rebeca, fiica lui Betuel, ca nevastă pentru Isaac. 40. Și tânăra era de o înfățișare foarte plăcută, era fecioară, iar Rebeca avea 10 ani în acele zile. 41. Iar Betuel și Laban și copiii lui au făcut un ospăț în acea noapte, iar Eliezer și oamenii săi au venit și au mâncat și au băut și s-au bucurat acolo în acea noapte. 42. Și Eliezer s-a sculat dimineața, el și oamenii care erau cu el, iar el a strigat către toată casa lui Betuel, spunând: Trimiteți-mă înapoi ca eu să pot merge la stăpânul meu; și ei s-au ridicat și au trimis-o pe Rebeca și pe doica ei Debora, fiica lui Uz, și i-au dat ei argint și aur, slujitori și slujitoare, și au binecuvântat-o. 43. Și l-au trimis pe Eliezer înapoi cu oamenii lui; și slujitorii au luat-o pe Rebeca, iar el a mers și s-a întors la stăpânul lui în ținutul Canaan. 44. Și Isaac a luat-o pe Rebeca iar a devenit nevasta sa, și el a adus-o în cort. 45. Și Isaac avea 40 de ani când a luat-o pe Rebeca, fiica unchiului său Betuel, de nevastă. Capitolul 25: 1. Și era la acea vreme că Avraam iarăși a luat o nevastă la vârsta lui înaintată, iar numele ei era Chetura, din ținutul Canaan. 2. Iar ea i-a născut lui pe Zimran, Iocșan, Medan, Midian, Iișbac, și Șuac, fiind 6 fii. Și copiii lui Zimran erau Abihen, Molic și Marim. 3. Și fiii lui Iocsan erau Șeba și Dedan. Iar fiii lui Medan erau Amida, Ioab, Gochi, Elișa și Notac. Iar fiii lui Midian erau Efah, Efer, Canoc, Abida și Eldaah. 4. Și fiii lui Iișbac erau Machiro, Beiodua și Tator. 5. Și fiii lui Suac erau Bildad, Mamdad, Munan și Meban. Toate acestea sunt familiile copiilor lui Chetura, femeia canaanită ce îi născuseră lui Avraam evreul. 6. Și Avraam a trimis pe toți aceștia de la casa lui, și le-a dat daruri, iar ei au mers departe de la fiul său Isaac să locuiască oriunde și-ar fi găsit un loc. 7. Și toți aceștia au mers la muntele dinspre est, și și-au construit șase orașe în care au locuit până în această zi. 8. Dar copiii lui Șeba și Dedan, copiii lui Iocsan, cu copiii lor, nu au locuit cu frații lor în orașele lor, și au călătorit și au campat în țări și în pustietăți până în această zi. 9. Și copiii lui Midian, fiul lui Avraam, au mers la estul ținutului Cuș, iar ei acolo au găsit o mare vale în țara estică, și au rămas acolo și au construit un oraș, și ei au locuit înăuntrul lui, acesta este ținutul Midian până în această zi. 10. Și Midian a locuit în orașul pe care el l-a construit, el cu cei cinci fii ai săi și toate ce îi aparțineau lui. 11. Și acestea sunt numele fiilor lui Midian conform numelor lor în orașele lor, Efah, Efer, Canoc, Abida și Eldaah. 12. Și fiii lui Efah erau Metac, Meșar, Avi și Țanua. Iar fiii lui Efer erau Efron, Zur, Alirun și Medin. Iar fiii lui Canoc erau Reuel, Rechem, Azi, Alioșub și Alad. 13. Și fiii lui Abida erau Cur, Melud, Cheruri, Molci. Iar fiii lui Eldaah erau Micher și Reba și Malchiiah și Gabol. Acestea sunt numele midianiților conform familiilor lor; și după aceea familiile lui Midian s-au răspândit de-a lungul ținutului Midian. 14. Și acestea sunt generațiile lui Ismael fiul lui Avraam, pe care Agar, slujnica lui Sara i l-a născut lui Avraam. 15. Și Ismael a luat o nevastă din ținutul Egiptului, iar numele ei era Riba, aceeași fiind Meriba. 16. Și Riba i-a născut lui Ismael pe Nebaiot, Chedar, Adbeel, Mibsam și pe sora lor Bosmat. 17. Și Ismael a alungat pe nevasta sa Riba, și ea a plecat de la el și s-a întors în Egipt la casa tatălui ei, și ea a locuit acolo, căci fusese foarte rea în văzul lui Ismael, și în văzul tatălui lui Avraam. 18. Iar Ismael apoi a luat o nevastă din ținutul Canaan, iar numele ei era Malcut, și ea i-a născut lui pe Misma, Duma, Masa, Cadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. 19. Aceștia sunt fiii lui Ismael, și acestea sunt numele lor, fiind 12 prinți conform neamurilor lor; iar familiile lui Ismael apoi s-au răspândit, și Ismael a luat pe copiii săi și toată proprietatea pe care o adunase, împreună cu sufletele casei sale și tot ce îi aparținea lui, și au mers să locuiască unde puteau să găsească un loc. 20. Iar ei au mers și au locuit lângă pustietatea din Paran, iar sălășluirea lor era de la Havila până la Sur, care este înaintea Egiptului cum vii spre Asiria. 21. Și Ismael și fiii lui au locuit în ținut, și li s-au născut copii, și erau roditori și s-au înmulțit din abundență. 22. Și acestea sunt numele fiilor lui Nebaiot întâiul născut al lui Ismael; Mend, Send și Maion. Iar fiii lui Chedar erau Alion, Chezem, Camad și Eli. 23. Și fiii lui Adbeel erau Camad și Iabin; și fiii lui Mibsam erau Obadia, Ebedmelec și Ieuș; acestea sunt familiile copiilor lui Riba, nevasta lui Ismael. 24. Și fiii lui Misma, fiul lui Ismael erau Șamua, Zecarion și Obed. Iar fiii lui Duma erau Chezed, Eli, Macmad și Amed. 25. Iar fiii lui Masa erau Melon, Mula și Ebidadon. Iar fiii lui Cadad erau Azur, Minzar și Ebedmelec. Iar fiii lui Tema erau Seir, Sadon și Iacol. 26. Și fiii lui Ietur erau Merit, Iaiș, Alio și Pacot. Iar fiii lui Nafis erau Ebed-Tamed, Abiiasaf și Mir. Iar fiii lui Chedma erau Calip, Tacti și Omir. Aceștia erau copiii lui Malcut nevasta lui Ismael conform familiilor lor. 27. Toate acestea sunt familiile lui Ismael conform generațiilor lor, iar ei au locuit în acele ținuturi în care și-au construit orașe până în această zi. 28. Și Rebeca fiica lui Betuel, nevasta lui Isaac fiul lui Avraam, a fost stearpă în acele zile, ea nu a avut niciun urmaș; iar Isaac a locuit cu tatăl său în ținutul Canaan; iar Domnul era cu Isaac; și Arpacșad fiul lui Șem fiul lui Noe a murit în acele zile, în anul 48 al vieții lui Isaac, și toate zilele pe care Arpacșad le-a trăit au fost 438 de ani, și el a murit. Capitolul 26: 1. Și în anul 59 al vieții lui Isaac fiul lui Avraam, Rebeca nevasta sa era încă stearpă în acele zile. 2. Și Rebeca i-a spus lui Isaac: Cu adevărat eu am auzit, domnul meu, că mama ta Sara a fost stearpă în zilele ei până când domnul meu Avraam, tatăl tău, s-a rugat pentru ea iar ea a zămislit de la el. 3. Acum prin urmare ridică-te, roagă-te și tu de asemenea lui Dumnezeu iar El va auzi rugăciunea ta și își va aminti de noi prin milosteniile Lui. 4. Și Isaac i-a răspuns nevestei sale Rebeca, spunând: Avraam s-a rugat deja pentru mine la Dumnezeu să multiplice sămânța lui, acum prin urmare această sterilitate trebuie să purceadă către noi de la tine. 5. Și Rebeca i-a spus lui: Dar ridică-te acum și tu de asemenea și te roagă, pentru ca Domnul să poată auzi rugăciunea ta și să îmi acorde copii, - și Isaac a ascultat de cuvintele nevestei sale, iar Isaac și nevasta sa s-au ridicat și au mers la ținutul Moria să se roage acolo și să caute pe Domnul, și când ei ajunseseră la acel loc Isaac s-a ridicat și s-a rugat la Domnul datorită nevestei sale căci ea era stearpă. 6. Și Isaac a spus: Domnul Dumnezeu al cerului și pământului, a cărui bunătate și milostenie umplu pământul, Tu care l-ai luat pe tatăl meu de la casa tatălui lui și din locul lui de naștere, și l-ai adus pe el în acest ținut, și i-ai spus lui, seminței tale Eu voi da meleagul, și Tu i-ai promis lui și i-ai declarat lui, Eu voi înmulți sămânța ta precum stelele cerului și precum nisipul mării, acum fie ca ale tale cuvinte să fie adeverite pe care Tu le-ai spus tatălui meu. 7. Căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru, ochii noștri sunt spre Tine să ne dai sămânță de oameni, precum Tu ne-ai promis, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru și ochii noștri sunt îndreptați spre tine numai. 8. Și Domnul a auzit rugăciunea lui Isaac fiul lui Avraam, și Domnul a fost înduplecat de el iar Rebeca nevasta sa a zămislit. 9. Și în aproape 7 luni după ce copiii s-au zbătut împreună înăuntrul ei, a îndurerat-o mult că era istovită din pricina lor, și ea a spus tuturor femeilor care erau atunci în ținut: S-a întâmplat un asemenea lucru vouă precum mie mi s-a întâmplat? Iar ele i-au spus ei: Nu. 10. Și ea le-a spus lor: De ce sunt singură în aceasta printre toate femeile care au fost pe pământ? Și ea a mers în ținutul Moria să caute pe Domnul din pricina aceasta; și a mers la Șem și Eber fiul lui să îi întrebe referitor la această pricină, și că ei ar trebui să caute pe Domnul în această chestiune referitoare la ea. 11. Și ea de asemenea i-a cerut lui Avraam să caute și să întrebe pe Domnul despre tot se abătuse asupra ei. 12. Și ei toți au întrebat pe Domnul referitor la această chestiune, iar ei i-au adus cuvânt de la Domnul și i-au spus ei: Doi copii sunt în pântecele tău, și două neamuri se vor ridica din ei; iar un popor va fi mai puternic decât celălalt, și cel mai mare va servi celui mai mic. 13. Și când zilele ei de a fi izbăvită au fost împlinite, a îngenuncheat jos, și iată erau gemeni în pântecele ei, precum Domnul îi spusese ei. 14. Și primul a ieșit roșu de-a întregul precum un veșmânt păros, și toți oamenii ținutului i-au pus numele Esau, spunând, că acesta a fost făcut complet din pântece. 15. Și după aceea a venit fratele lui, iar mâna sa a apucat călcâiul lui Esau, prin urmare ei l-au numit Iacob. 16. Și Isaac, fiul lui Avraam, avea 60 de ani când i-a născut pe ei. 17. Și băieții au crescut până la al cincisprezecelea an al lor, și au ieșit prin societatea oamenilor. Esau era un om plănuitor și înșelător, și un vânător expert la câmp, iar Iacob era un om drept și înțelept, locuind în corturi, hrănind turme și învățând instrucțiunile Domnului și poruncile tatălui și mamei sale. 18. Iar Isaac și copiii casei sale au locuit cu tatăl său Avraam în ținutul Canaan, precum Dumnezeu le poruncise lor. 19. Și Ismael fiul lui Avraam a mers cu copiii săi și cu tot ce le aparținea lor, și s-au întors acolo la ținutul Havila, iar ei au locuit acolo. 20. Și toți copiii concubinelor lui Avraam au mers să locuiască în ținutul estului, căci Avraam îi trimisese departe de fiul său, și le dăduse cadouri, și ei au plecat. 21. Și Avraam a dat tot ce avea fiului său Isaac, și el de asemenea i-a dat lui toate comorile sale. 22. Și i-a poruncit lui spunând: Tu nu cunoști și nu înțelegi că Domnul este Dumnezeu în cer și pe pământ, și că nu este altul afară de El? 23. Și a fost El care m-a luat pe mine de la casa tatălui meu, și de la locul meu de naștere, și mi-a dat mie toate încântările pe pământ; care m-a izbăvit pe mine din sfatul celor nelegiuiți, căci în El am avut eu încredere. 24. Și El m-a adus la acest loc, și El m-a izbăvit din Ur Casdim; și El mi-a spus mie: Seminței tale voi da Eu toate aceste meleaguri, iar ei le vor moșteni când păstrează poruncile mele, statutele mele și judecățile mele pe care Eu ți le-am poruncit ție, și pe care Eu le voi porunci lor. 25. Acum prin urmare fiul meu, ascultă de vocea mea, și păstrează poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care eu ți le-am poruncit ție, nu te întoarce de la calea dreaptă nici spre dreapta și nici spre stânga, ca să fie bine cu tine și copiii tăi după tine pentru totdeauna. 26. Și amintește-ți minunatele lucrări ale Domnului, și bunătatea Lui pe care El a arătat-o către noi, izbăvindu-ne din mâinile vrășmașilor noștri, iar Domnul Dumnezeul nostru i-a cauzat să cadă în mâinile noastre; și acum prin urmare păstrează tot ceea ce eu ți-am poruncit, și nu te întoarce de la poruncile Dumnezeului tău, și slujește nimănui afară de El, ca să poată fi bine cu tine și sămânța ta după tine. 27. Și învață-i tu pe copiii tăi și pe sămânța ta instrucțiunile Domnului și poruncile Lui, și învață-i calea dreaptă în care ei ar trebui să meargă, ca să poată fi bine cu ei pentru totdeauna. 28. Și Isaac a răspuns tatălui său și i-a spus lui: Aceea ce Domnul meu a poruncit aceea voi face, și nu voi pleca de la poruncile Domnului Dumnezeului meu, voi păstra tot ceea ce El mi-a poruncit mie; - iar Avraam l-a binecuvântat pe fiul său Isaac, și de asemenea pe copiii lui; și Avraam l-a învățat pe Iacob instrucțiunea Domnului și căile Lui. 29. Și a fost la acea vreme că Avraam a murit, în anul 15 al vieților lui Iacob și Esau, fiii lui Isaac, și toate zilele lui Avraam au fost 175 de ani, iar el a murit și a fost adunat la oamenii lui la vârstă bună înaintată, bătrân și satisfăcut de zile, iar Isaac și Ismael fiii săi l-au îngropat. 30. Și când locuitorii ținutului Canaan au auzit că Avraam era mort, ei toți au venit cu regii și prinții lor și cu toți oamenii lor să-l îngroape pe Avraam. 31. Și toți locuitorii ținutului Haran, și toate familiile casei lui Avraam, și toți prinții și oamenii de rang mare, și fiii lui Avraam prin concubinele sale, toți au venit când au auzit de moartea lui Avraam, și au răsplătit bunătatea lui Avraam, și l-au alinat pe Isaac fiul lui, iar ei l-au îngropat pe Avraam în peștera pe care el a cumpărat-o de la Efron hititul și copiii lui, ca posesiune a unui loc de îngropare. 32. Și toți locuitorii Canaanului, și toți aceia care îl cunoscuseră pe Avraam, au plâns pentru Avraam un an întreg, iar bărbați și femei au jelit după el. 33. Și toți copiii micuți, și toți locuitorii ținutului au plâns din pricina lui Avraam, căci Avraam fusese bun cu ei toți, și fiindcă el fusese drept cu Dumnezeu și cu oamenii. 34. Și nu s-a ridicat niciun om care se temea de Dumnezeu precum Avraam, căci el se temuse de Dumnezeul său din tinerețea sa, slujise Domnului, și mersese în toate căile Lui în timpul vieții sale, din copilăria sa până în ziua morții sale. 35. Și Domnul a fost cu el și l-a izbăvit pe el de sfatul lui Nimrod și al oamenilor lui, și când el a făcut război cu cei patru regi ai Elamului el îi biruise. 36. Și el a adus pe toți copiii pământului în slujba lui Dumnezeu, și i-a învățat pe ei căile Domnului, și a cauzat pe ei să-l cunoască pe Domnul. 37. Și el a format un crâng și a plantat o podgorie înăuntrul lui, și avea mereu pregătit în cortul său carne și băutură pentru aceia care treceau prin ținut, ca ei să se poată sătura în casa lui. 38. Și Domnul Dumnezeu a izbăvit tot pământul datorită lui Avraam. 39. Și a fost după moartea lui Avraam că Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său Isaac și pe copiii lui, iar Domnul a fost cu Isaac precum fusese cu tatăl său Avraam, căci Isaac a păstrat toate poruncile Domnului precum Avraam tatăl său îi poruncise lui; el nu s-a întors spre dreapta sau spre stânga de la calea dreaptă pe care tatăl său i-o poruncise lui. Capitolul 27: 1. Și Esau la acea vreme, după moartea lui Avraam, mergea frecvent la câmp să vâneze.2. Iar Nimrod regele Babelului, același fiind Amrafel, de asemenea mergea frecvent cu vitejii săi să vâneze la câmp, și să umble cu oamenii săi în răcoarea zilei. 3. Și Nimrod îl observa pe Esau toate zilele, căci o gelozie se formase în inima lui Nimrod împotriva lui Esau toate zilele. 4. Și într-o anume zi Esau a mers la câmp să vâneze, și l-a găsit pe Nimrod mergând în pustietate cu cei doi oameni ai săi. 5. Și toți vitejii săi și oamenii săi erau cu el în pustietate, dar s-au îndepărtat la distanță de el, iar ei au plecat de la el în diferite direcții să vâneze, și Esau s-a ascuns pentru Nimrod, și a pândit după el în pustietate. 6. Și Nimrod și oamenii săi care erau cu el nu l-au știut, iar Nimrod și oamenii săi frecvent umblau la câmp în răcoarea zilei, și să afle unde oamenii săi vânau la câmp. 7. Iar Nimrod și doi din oamenii săi ce îl însoțeau au venit la locul unde erau, când Esau a pornit brusc din locul lui de pândă, și și-a scos sabia, și s-a grăbit și a alergat spre Nimrod și i-a tăiat capul. 8. Și Esau a luptat o disperată luptă împotriva celor doi oameni care erau cu Nimrod, iar când ei au strigat după el, Esau s-a întors la ei și i-a lovit până la moarte cu sabia lui. 9. Și toți vitejii lui Nimrod, care îl lăsaseră să meargă în pustietate, au auzit țipătul la distanță, și ei cunoșteau vocile acelor doi oameni, și au alergat să afle cauza, când l-au găsit pe regele lor și pe cei doi oameni care erau cu el zăcând morți în pustietate. 10. Și când Esau a văzut vitejii lui Nimrod venind la distanță, el a fugit, și prin aceasta a scăpat; iar Esau a luat veșmintele valoroase ale lui Nimrod, pe care tatăl lui Nimrod le lăsaseră moștenire lui Nimrod, și cu care Nimrod a prevalat asupra întregului ținut, și a fugit și le-a ascuns în casa sa. 11. Și Esau a luat acele veșminte și a fugit în oraș din pricina oamenilor lui Nimrod, și a venit la casa tatălui său obosit și extenuat de la luptat, iar el era gata să moară prin durere când s-a apropiat de fratele său Iacob și s-a așezat înaintea lui. 12. Și i-a spus fratelui său Iacob: Iată eu voi muri în această zi, și atunci pentru ce aș vrea dreptul din naștere? Iar Iacob s-a purtat înțelept cu Esau în această chestiune, și Esau și-a vândut dreptul său din naștere lui Iacob, căci astfel a fost orânduit de Domnul. 13. Și porția lui Esau din peștera terenului din Macpela, pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het ca posesiune de loc de îngropare, Esau de asemenea a vândut-o lui Iacob, iar Iacob a cumpărat toate acestea de la fratele său Esau pentru o valoare dată. 14. Și Iacob a scris toate acestea într-un catastif, și a mărturisit la fel cu martori, și l-a sigilat, iar catastiful a rămas în mâinile lui Iacob. 15. Și când Nimrod fiul lui Cuș a murit, oamenii lui l-au ridicat și l-au adus pe el în consternare, și l-au îngropat în orașul lui, iar toate zilele pe care Nimrod le-a trăit au fost 215 ani și el a murit. 16. Și zilele în care Nimrod a domnit peste oamenii ținutului au fost 185 de ani; și Nimrod a murit prin sabia lui Esau în rușine și dispreț, iar sămânța lui Avraam a cauzat moartea lui precum el văzuse în visul său. 17. Și la moartea lui Nimrod regatul său a devenit împărțit în multe diviziuni, și toate acele părți peste care domnise Nimrod au fost restaurate respectivilor regi ai ținutului, care le-au recuperat după moartea lui Nimrod, și toți oamenii casei lui Nimrod au fost pentru mult timp înrobiți tuturor celorlalți regi ai ținutului. Capitolul 28: 1. Și în acele zile, după moartea lui Avraam, în acel an Domnul a adus o grea foamete în ținut, și pe când era în toi foametea în ținutul Canaan, Isaac s-a ridicat să meargă la Egipt din pricina foametei, precum tatăl său Avraam făcuse. 2. Și Domnul i-a apărut în acea noapte lui Isaac și i-a spus lui: Nu te duce în Egipt ci ridică-te și mergi la Gerar, la Abimelec regele filistenilor, și rămâi acolo până când foametea va înceta. 3. Și Isaac s-a ridicat și a mers la Gerar, precum Domnul îi poruncise lui, iar el a rămas acolo un an întreg. 4. Și când Isaac a venit la Gerar, oamenii ținutului au văzut că Rebeca nevasta sa era de o înfățișare frumoasă, iar oamenii din Gerar l-au întrebat pe Isaac referitor la nevasta sa, și el a spus: Ea este sora mea, - căci el se temea să spună că ea era nevasta sa ca nu cumva oamenii ținutului să îl ucidă din pricina ei. 5. Și prinții lui Abimelec au ieșit și au lăudat-o pe femeie regelui, dar el nu le-a răspuns, nici nu a dat ascultare cuvintelor lor. 6. Dar el i-a auzit pe ei spunând că Isaac a declarat-o a fi sora lui, astfel regele a rezervat în sinea sa aceasta. 7. Și când Isaac rămăsese trei luni în ținut, Abimelec s-a uitat afară pe geam, și el a văzut, și iată Isaac se distra cu Rebeca nevasta sa, căci Isaac locuia în casa exterioară care aparținea regelui, încât casa lui Isaac era vizavi de casa regelui. 8. Și regele i-a spus lui Isaac: Ce este aceasta ce tu ne-ai făcut nouă spunând de nevasta ta, ea este sora mea? Cât de ușor unul din bărbații de seamă dintre oameni s-ar fi putut culca cu ea, și tu ai fi adus vină atunci asupra noastră. 9. Și Isaac i-a spus lui Abimelec: Pentru că m-am temut ca nu cumva să mor din pricina nevestei mele, prin urmare eu am spus, ea este sora mea. 10. La acea vreme Abimelec a dat ordine tuturor prinților săi și oamenilor de seamă, și i-au luat pe Isaac și pe Rebeca nevasta lui și i-au adus înaintea regelui. 11. Iar regele a poruncit ca ei să fie îmbrăcați în veșminte regale, și să îi facă să meargă prin străzile orașului, și să se proclame înaintea lor de-a lungul ținutului, spunând: Acesta este bărbatul și aceasta este nevasta lui; oricare se atinge de acest bărbat sau de nevasta lui cu siguranță va muri. Și Isaac s-a întors cu nevasta sa la casa regelui, iar Domnul a fost cu Isaac și el a continuat să sporească mult și nu îi lipsea nimic. 12. Și Domnul a făcut ca Isaac să găsească favoare în văzul lui Abimelec, și în văzut tuturor supușilor lui, iar Abimelec s-a comportat bine cu Isaac, căci Abimelec și-a amintit jurământul și legământul care exista între tatăl său și Avraam. 13. Și Abimelec i-a spus lui Isaac: Iată tot pământul este înaintea ta; locuiește oriunde poate părea bine în văzul tău până când te vei întoarce în ținutul tău; - iar Abimelec i-a dat lui Isaac terenuri și podgorii și cea mai bună parte din ținutul Gerar, să sădească și să secere și să mănânce roadele pământului până când zilele foametei ar fi trecut. 14. Iar Isaac a semănat în acel ținut, și a primit însutit în același an, iar Domnul l-a binecuvântat pe el. 15. Și omul a sporit mult, și avea posesiune de turme și posesiune de cirezi și mare număr de slujitori. 16. Și când zilele foametei trecuseră, Domnul i-a apărut lui Isaac și i-a spus lui: Ridică-te, pleacă din acest loc și întoarce-te la meleagul tău, în ținutul Canaan; - iar Isaac s-a ridicat și s-a întors la Hebron care este în ținutul Canaan, el și tot ce îi aparține lui precum Domnul îi poruncise lui. 17. La acea vreme Șelac fiul lui Arpacșad a murit în acel an, care este anul 18 al vieților lui Iacob și Esau; și toate zilele pe care Șelac le-a trăit au fost 433 de ani și el a murit. 18. La acea vreme Isaac a trimis pe fiul său mai mic Iacob la casa lui Șem și Eber, și el a învățat instrucțiunile Domnului, și Iacob a rămas în casa lui Șem și Eber timp de 32 de ani, iar Esau fratele său nu a mers, căci nu era voitor a merge, și a rămas în casa tatălui său în ținutul Canaan. 19. Iar Esau continuu vâna pe terenuri să aducă acasă ce putea prinde, astfel făcea Esau toate zilele. 20. Și Esau era un om plănuitor și înșelător, unul care vâna după inimile oamenilor și îi ademenea. Și Esau era un om curajos pe teren, și în decursul timpului mergea ca de obicei să vâneze; și a mers până la terenul Seirului, care este Edomul. 21. Iar el a rămas în ținutul Seirului vânând pe teren un an și patru luni. 22. Și Esau acolo a văzut în ținutul Seirului pe fiica unui om din Canaan, iar numele ei era Iehudit, fiica lui Beeri, fiul lui Efer, din familiile lui Het fiul lui Canaan. 23. Și Esau a luat-o de nevastă, și a intrat la ea; 40 de ani avea Esau când el a luat-o, și a adus-o în Hebron, ținutul locuinței tatălui său, iar el a locuit acolo. 24. Și s-a întâmplat în acele zile, în anul 110 al vieții lui Isaac, care este anul 50 al vieții lui Iacob, că în acel an a murit Șem fiul lui Noe; Șem avea 600 de ani la moartea sa. 25. Și când Șem a murit, Iacob s-a întors la tatăl său la Hebron care este în ținutul Canaan. 26. Și în anul 56 al vieții lui Iacob, oameni au venit din Haran, iar lui Rebeca i-a fost spus referitor la fratele ei Laban fiul lui Betuel. 27. Căci nevasta lui Laban a fost stearpă în acele zile, și nu a născut niciun copil, și de asemenea toate slujnicele lui nu i-au născut deloc lui. 28. Și Domnul după aceea și-a amintit de Adina nevasta lui Laban, iar ea a zămislit și a născut fiice gemene, și Laban a numit pe fetele sale, pe cea mare Lea, și pe cea mică Rahela. 29. Iar acei oameni au venit și i-au spus aceste lucruri lui Rebeca, și Rebeca s-a bucurat mult că Domnul vizitase pe fratele ei și că acesta căpătase copii. Capitolul 29: 1. Și Isaac, fiul lui Avraam, a devenit bătrân și avansat în zile, iar ochii săi au devenit grei prin vârstă; erau tulburi și nu puteau vedea. 2. La acea vreme Isaac l-a chemat pe Esau fiul său, spunând: Ia te rog armele tale, tolba și arcul tău, ridică-te și mergi la câmp și adu-mi niște vânat, și prepară-mi carne gustoasă și adu-mi-o mie, ca să pot mânca și să te pot binecuvânta înaintea morții mele, căci acum am devenit bătrân și cărunt. 3. Iar Esau a făcut astfel; și a luat arma sa și a mers la câmp să vâneze căprioare, ca de obicei, să-i aducă tatălui său precum el îi ordonase lui, ca să îl poată binecuvânta. 4. Și Rebeca a auzit toate cuvintele pe care Isaac le rostise lui Esau, și ea s-a grăbit și l-a chemat pe fiul ei Iacob, spunând: Astfel a spus tatăl tău fratelui tău Esau, și astfel am auzit, acum prin urmare grăbește-te și fă ceea ce eu îți voi spune. 5. Ridică-te și mergi, te rog, la turmă și adu-mi doi iezi buni din capre, iar eu voi prepara carnea gustoasă pentru tatăl tău, și tu vei aduce carnea gustoasă ca el să poată mânca înainte ca fratele tău să se fi întors de la vânătoare, ca tatăl tău să te poată binecuvânta pe tine. 6. Și Iacob s-a grăbit și a făcut precum mama sa îi poruncise, și el a făcut carnea gustoasă și a adus-o la tatăl său înainte ca Esau să se fi întors de la vânătoare. 7. Iar Isaac i-a spus lui Iacob: Cine ești tu, fiul meu? Și el a spus: Eu sunt întâiul tău născut Esau, am făcut precum mi-ai ordonat, acum prin urmare ridică-te te rog, și mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă poată binecuvânta precum tu mi-ai spus mie. 8. Și Isaac s-a ridicat și a mâncat și a băut, iar inima lui a fost alinată, și l-a binecuvântat pe Iacob, iar Iacob a plecat de la tatăl său. Și imediat ce Isaac binecuvântase pe Iacob și acesta plecase de la el, iată Esau a venit de la vânătoare de la câmp, și el de asemenea a făcut carne gustoasă și a adus-o la tatăl său să mănânce din ea și să îl binecuvânteze. 9. Iar Isaac i-a spus lui Esau: Și cine era acela care a luat vânat și mi l-a adus înainte ca tu să vii și pe cine am binecuvântat eu? Și Esau știa că fratele său Iacob făcuse acest lucru, iar mânia lui Esau a fost aprinsă împotriva fratelui său Iacob pentru că el se comportase astfel către el. 10. Și Esau a spus: Nu este el numit în mod drept Iacob? Căci el m-a înșelat de două ori, el a luat de la mine dreptul meu din naștere iar acum a luat binecuvântarea mea; și Esau a plâns mult; și când Isaac a auzit vocea fiului său Esau plângând, Isaac i-a spus lui Esau: Ce pot face eu fiul meu, fratele tău a venit cu subtilitate și a luat binecuvântarea ta; - iar Esau îl ura pe fratele său Iacob din pricina binecuvântării pe care tatăl său o dăduse lui, iar mânia sa s-a stârnit mult împotriva lui. 11. Și Iacob s-a temut enorm de fratele său Esau, și s-a ridicat și a fugit la casa lui Eber, fiul lui Șem, și s-a ascuns acolo din pricina fratelui său. Iar Iacob avea 63 de ani când a plecat din ținutul Canaan din Hebron, și Iacob a fost ascuns în casa lui Eber 14 ani din pricina fratelui său Esau, iar acolo el a continuat să învețe căile Domnului și poruncile Lui. 12. Și când Esau a văzut că Iacob fugise și scăpase de el, și că Iacob în mod viclean obținuse binecuvântarea, atunci Esau s-a mâhnit enorm, și era de asemenea vexat pe tatăl său și pe mama sa și el de asemenea s-a ridicat și a luat pe nevasta sa și a plecat de la tatăl și mama sa la ținutul Seir, iar el a locuit acolo; și Esau a văzut acolo o femeie dintre fiicele lui Het a cărei nume era Bosmat, fiica lui Elon hititul, și el a luat-o de nevastă pe lângă prima sa nevastă, iar Esau a numit-o Ada, spunând că binecuvântarea în acea vreme trecuse de la el. 13. Și Esau a locuit în ținutul Seir șase luni fără a vedea pe tatăl și pe mama sa, iar apoi Esau a luat nevestele sale și s-a ridicat și s-a întors în ținutul Canaan, iar Esau a pus cele două neveste ale sale în casa tatălui său în Hebron. 14. Iar nevestele lui Esau i-au vexat și provocat pe Isaac și Rebeca cu lucrările lor, căci ele nu mergeau în căile Domnului, ci slujeau zeilor părinților lor din lemn și piatră precum părinții lor le învățaseră, iar ele erau mai viclene decât părinții lor. 15. Și ele au mers conform dorințelor rele ale inimilor lor, și ele au sacrificat și au ars tămâie Baalilor, iar Isaac și Rebeca au devenit osteniți de ele. 16. Iar Rebeca a spus: Eu sunt foarte obosită de viața mea din cauza fiicelor lui Het; dacă Iacob ia o nevastă dintre fiicele lui Het, precum acestea care sunt dintre fiicelor ținutului, atunci la ce îmi este bună viața? 17. Și în acele zile Ada nevasta lui Esau a zămislit și i-a născut lui un fiu, iar Esau l-a numit pe fiul care i-a fost născut Elifaz, iar Esau avea 65 de ani când ea l-a născut. 18. Și Ismael fiul lui Avraam a murit în acele zile, în anul 64 al vieții lui Iacob, iar la moartea sa toate zilele pe care Ismael le-a trăit au fost 137 de ani. 19. Și când Isaac a auzit că Ismael era mort a jelit după el, iar Isaac a lamentat asupra lui multe zile. 20. Și la capătul celor 14 ani ai locuirii lui Iacob în casa lui Eber, Iacob a dorit să vadă pe tatăl său și pe mama sa, și Iacob a venit la casa tatălui și mamei sale la Hebron, iar Esau uitase în acele zile ceea ce Iacob îi făcuse lui luând binecuvântarea de la el în acele zile. 21. Și când Esau l-a văzut pe Iacob venind la tatăl și mama sa el și-a amintit ceea ce Iacob îi făcuse lui, și era foarte înfuriat împotriva lui și el a căutat să îl ucidă. 22. Și Isaac fiul lui Avraam era bătrân și avansat în ani, iar Esau a spus: Acum timpul tatălui meu se apropie ca el să moară, iar când el va muri îl voi ucide pe fratele meu Iacob. 23. Și aceasta i-a fost spusă lui Rebeca, iar ea s-a grăbit și a trimis după Iacob fiul ei, și ea i-a spus lui: Ridică-te, mergi și fugi la Haran la fratele meu Laban și rămâi acolo câtva timp, până când mânia fratelui tău se va întoarce de la tine, iar apoi vei veni înapoi. 24. Iar Isaac l-a chemat pe Iacob și i-a spus lui: Nu lua o nevastă din fiicele lui Canaan, căci astfel ne-a poruncit tatăl nostru Avraam nouă conform Cuvântului Domnului pe care El îl poruncise lui, zicând, seminței tale Eu îi voi da acest meleag; dacă ai tăi copii păstrează legământul Meu pe care Eu l-am făcut cu tine, atunci Eu voi face de asemenea copiilor tăi aceea ceea ce Eu ți-am vorbit ție iar Eu nu îi voi părăsi pe ei. 25. Acum prin urmare fiul meu, ascultă de vocea mea, de tot ceea ce îți voi porunci, și abține-te din a lua o nevastă dintre fiicele lui Canaan; ridică-te, mergi la Haran la casa lui Betuel tatăl mamei tale, și ia-ți o nevastă de acolo dintre fiicele lui Laban fratele mamei tale. 26. Prin urmare ia aminte ca nu cumva să uiți pe Domnul Dumnezeul tău și toate căile Lui în ținutul în care mergi, și să ajungi legat de oamenii ținutului și să urmezi vanității și să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău. 27. Dar când tu vii în ținut slujește acolo Domnului, nu te întoarce la dreapta sau la stânga de la calea pe care eu ți-am poruncit-o ție și pe care tu ai învățat-o. 28. Și fie ca Atotputernicul Dumnezeu să îți acorde favoare în văzul oamenilor pământului, ca tu să poți lua acolo o nevastă conform alegerii tale; una care este bună și dreaptă în căile Domnului. 29. Și fie ca Dumnezeu să îți dea ție și seminței tale binecuvântarea tatălui tău Avraam, și să te facă roditor și să te înmulțească, și fie ca tu să devii o multitudine de oameni în ținutul în care tu mergi, și fie ca Dumnezeu să te cauzeze să te întorci în acest ținut, ținutul locuirii tatălui tău, cu copii și cu mari bogății, cu bucurie și cu plăcere. 30. Iar Isaac a terminat poruncind lui Iacob și binecuvântându-l, și i-a dat lui multe daruri, împreună cu argint și aur, și l-a trimis; iar Iacob a ascultat de tatăl și mama sa; el i-a pupat și s-a ridicat și a mers la Padan-Aram; iar Iacob avea 77 de ani când a ieșit afară din ținutul Canaan din Beerșeba. 31. Și când Iacob a plecat să meargă în ținutul Haran, Esau l-a chemat pe fiul său Elifaz, și în secret i-a vorbit spunând: Acum grăbește-te, ia-ți sabia în mâna ta și urmărește-l pe Iacob și treci înaintea lui în drum, și pândește-l, și ucide-l cu sabia ta într-unul din munți, și ia tot ce îi aparține lui și vino înapoi. 32. Și Elifaz fiul lui Esau era un om activ și expert cu arcul precum tatăl său îl învățase, și era un vânător cunoscut la câmp și un om viteaz. 33. Și Elifaz a făcut precum tatăl său îi poruncise lui, și Elifaz avea la acea vreme 13 ani, iar Elifaz s-a ridicat și a mers și a luat zece din frații mamei sale cu el și l-a urmărit pe Iacob. 34. Și l-a urmărit îndeaproape pe Iacob, și l-a pândit la granița ținutului Canaan vizavi de orașul Sihem. 35. Iar Iacob l-a văzut pe Elifaz și pe oamenii lui urmărindu-l, iar Iacob a stat nemișcat în locul prin care mergea, să își poată da seama ce era aceasta, căci nu cunoștea acest lucru; și Elifaz și-a scos sabia și a avansat în continuare, el și oamenii lui, către Iacob; și Iacob le-a spus lor: Ce are de-a face cu voi de ați venit aici, și ce înseamnă aceasta că voi mă urmăriți cu săbiile voastre. 36. Și Elifaz a venit aproape de Iacob și a răspuns și i-a spus lui: Astfel tatăl meu mi-a poruncit, iar acum prin urmare eu nu voi devia de la ordinele pe care tatăl meu mi le-a dat; - și când Iacob a văzut că Esau îi spusese lui Elifaz să se folosească de forță, Iacob atunci s-a apropiat și l-a rugat pe Elifaz și pe oamenii lui, spunându-i lui: 37. Iată tot ceea ce am și ce tatăl și mama mea mi-au dat, luați-le la voi și plecați de la mine, și nu mă ucideți, și fie ca acest lucru să vă fie socotit ca dreptate vouă. 38. Și Domnul a făcut ca Iacob să găsească favoare în văzul lui Elifaz fiul lui Esau, și al oamenilor lui, iar ei au ascultat de vocea lui Iacob, și ei nu l-au ucis, iar Elifaz cu oamenii lui au luat tot ce aparținea lui Iacob împreună cu argintul și aurul pe care îl adusese cu el din Beerșeba; ei nu i-au lăsat nimic lui. 39. Iar Elifaz și oamenii săi au plecat de la el și s-au întors la Esau la Beerșeba, și i-au spus tot ce se petrecuseră lor cu Iacob, și i-au dat lui tot ceea ce ei luaseră de la Iacob. 40. Și Esau a fost indignat de Elifaz fiul său, și de oamenii lui care erau cu el, deoarece ei nu îl omorâseră pe Iacob. 41. Iar ei au răspuns și i-au spus lui Esau: Deoarece Iacob ne-a implorat în această chestiune să nu îl ucidem, mila noastră a fost stârnită către el, și noi am luat tot ce îi aparținea lui și ți l-am adus ție; - iar Esau a luat tot argintul și aurul pe care Elifaz îl luase de la Iacob și l-a pus în casa sa. 42. La acea vreme când Esau a văzut că Isaac îl binecuvântase pe Iacob, și îi poruncise lui, spunând, să nu iei o nevastă dintre fiicele lui Canaan, căci fiicele lui Canaan erau rele în văzut lui Isaac și al lui Rebeca; 43. Atunci a mers el la casa lui Ismael unchiul său, și pe lângă nevestele sale de dinainte a luat-o pe Maclat fiica lui Ismael, sora lui Nebaiot, de nevastă. Capitolul 30: 1. Și Iacob a mers continuând drumul său către Haran, și a ajuns până la Muntele Moria, și a zăbovit acolo toată noaptea lângă orașul Luz; iar Domnul i-a apărut acolo lui Iacob în acea noapte, iar El i-a spus lui: Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac tatăl tău; meleagul pe care tu stai Eu îl voi da ție și seminței tale. 2. Și iată Eu sunt cu tine și te voi păstra pe tine oriunde vei merge, și Eu voi înmulți sămânța ta precum stelele cerului, și Eu voi cauza ca toți vrăjmașii tăi să cadă înaintea ta; iar când ei vor face război cu tine ei nu vor prevala asupra ta, și Eu te voi aduce iarăși la acest ținut cu bucurie, cu copii, și cu multe bogății. 3. Și Iacob s-a sculat din somnul său și s-a bucurat mult de viziunea pe care o văzuse; și el a pus numele acelui loc Betel. 4. Și Iacob s-a ridicat din acel loc cu totul bucurat, și când el mergea picioarele îi păreau ușoare lui de veselie, și el a mers de acolo la ținutul copiilor estului, și s-a întors la Haran și s-a așezat lângă fântâna păstorilor. 5. Și el acolo a găsit niște oameni plecând din Haran să își hrănească turma lor, iar Iacob le-a pus întrebări, și ei au spus, noi suntem din Haran. 6. Iar el le-a spus lor: Îl cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor? Și ei au spus: Noi îl cunoaștem pe el și iată fiica lui Rahela vine acum să hrănească turma tatălui ei. 7. Pe când el încă vorbea cu ei, Rahela fiica lui Laban a venit să hrănească oile tatălui ei, căci ea era o păstoriță. 8. Și când Iacob a văzut-o pe Rahela fiica lui Laban, fratele mamei lui, el a alergat și a pupat-o, și și-a ridicat vocea și a plâns. 9. Și Iacob i-a spus lui Rahela că el este fiul lui Rebeca sora tatălui ei, iar Rahela a alergat și i-a spus tatălui ei, iar Iacob a continuat să plângă deoarece el nu avea nimic cu el să aducă la casa lui Laban. 10. Și când Laban a auzit că fiul surorii sale Iacob venise, a alergat și l-a pupat și l-a îmbrățișat și l-a adus în casă și i-a dat pâine, iar el a mâncat. 11. Iar Iacob i-a relatat lui Laban ceea ce fratele său Esau îi făcuse, și ceea ce fiul lui Elifaz îi făcuse pe drum. 12. Și Iacob a locuit în casa lui Laban timp de o lună, iar Iacob a mâncat și a băut în casa lui Laban, și apoi Laban i-a spus lui Iacob: Spune-mi care va fi plata ta, căci cum îmi poți sluji tu pentru nimic? 13. Și Laban nu avea fii ci doar fiice, iar celelalte neveste și slujnice ale sale erau încă sterpe în acele zile; și acestea sunt numele fiicelor lui Laban pe care nevasta sa Adina i le născuseră lui; numele celei mai mari era Lea iar numele celei mai mici era Rahela; și Lea avea ochii gingași, dar Rahela era frumoasă și chipeșă, iar Iacob o iubea pe ea. 14. Iar Iacob i-a spus lui Laban: Eu îți voi sluji ție șapte ani pentru Rahela fiica ta mai tânără; - iar Laban a consimțit la aceasta și Iacob i-a slujit lui Laban șapte ani pentru fiica lui Rahela. 15. Și în al doilea an al locuirii lui Iacob în Haran, care este anul 79 al vieții lui Iacob, în acel an a murit Eber, fiul lui Șem, el avea 464 de ani la moartea sa. 16. Și când Iacob a auzit că Eber era mort s-a mâhnit enorm, și a lamentat și a jelit după el multe zile. 17. Și în al treilea an al locuirii lui Iacob în Haran, Bosmat, fiica lui Ismael, nevasta lui Esau, i-a născut lui un fiu, iar Esau i-a pus numele Reuel. 18. Și în al patrulea an al locuirii lui Iacob în casa lui Laban, Domnul l-a vizitat pe Laban și și-a amintit de el datorită lui Iacob, și fii i-au fost născuți lui, iar primul lui născut era Beor, al doilea era Alib, iar al treilea era Coraș. 19. Și Domnul i-a dat lui Laban bogății și onoare, fii și fiice, și omul a sporit mult datorită lui Iacob. 20. Și Iacob în acele zile îi slujea lui Laban în tot felul de treburi, în casă și la câmp, iar binecuvântarea Domnului era în tot ce îi aparținea lui Laban în casă și la câmp. 21. Și în al cincilea an Iehudit a murit, fiica lui Beeri, nevasta lui Esau, în ținutul Canaan, iar ea nu a avut fii ci fiice doar. 22. Și acestea sunt numele fiicelor ei pe care i le născuseră lui Esau, numele celei mai mari era Marzit, iar numele celei mai mici era Puit. 23. Și când Iehudit a murit, Esau s-a ridicat și a mers la Seir să vâneze pe câmp, ca de obicei, iar Esau a locuit în ținutul Seir pentru mult timp. 24. Și în al șaselea an Esau a luat de nevastă, pe lângă celelalte neveste ale sale, pe Alibama, fiica lui Zebeon hivitul, iar Esau a adus-o pe ea la ținutul Canaan. 25. Și Alibama a zămislit și i-a născut lui Esau trei fii, Ieuș, Iaalan și Cora. 26. Și în acele zile, în ținutul Canaan, a fost o ceartă între păstorii lui Esau și păstorii locuitorilor ținutului Canaan, căci vitele și bunurile lui Esau erau prea abundente pentru ca el să rămână în ținutul Canaan, în casa tatălui său, și ținutul Canaan nu îl putea susține din pricina vitelor lui. 27. Și când Esau a văzut că certurile sale au sporit cu locuitorii ținutului Canaan, s-a ridicat și și-a luat nevestele sale și fiii săi și fiicele sale, și tot ce îi aparținea lui, și vitele pe care el le poseda, și toată proprietatea pe care el o adunase în ținutul Canaan, iar a plecat de la locuitorii ținutului la ținutul Seir, iar Esau și tot cele ce îi aparținea lui au locuit în ținutul Seir. 28. Dar din când în când Esau mergea să vadă pe tatăl și pe mama sa în ținutul Canaan, iar Esau s-a amestecat prin căsătorie cu horiții, și el și-a dat fiicele sale fiilor lui Seir, horitul. 29. Iar el a dat-o pe fiica sa cea mai mare Marzit lui Anah, fiul lui Zebeon, fratele nevestei sale, și pe Puit i-a dat-o lui Azar, fiul lui Bilhan horitul; și Esau a locuit la munte, el și copiii săi, și ei erau roditori și s-au înmulțit. Capitolul 31: 1. Și în al șaptelea an, serviciul lui Iacob în timpul căruia slujise lui Laban a fost împlinit, iar Iacob i-a spus lui Laban: Dă-mi nevasta mea, căci zilele serviciului meu sunt împlinite; - și Laban a făcut astfel, iar Laban și Iacob au adunat toți oamenii acelui loc și au făcut un ospăț. 2. Și seara Laban a venit la casă, iar apoi Iacob a venit acolo cu oamenii ospățului, și Laban a stins toate luminile care erau acolo în casă. 3. Și Iacob i-a spus lui Laban: Pentru ce ne faci tu acest lucru? Iar Laban a răspuns: Așa este obiceiul nostru să facem în acest ținut. 4. Iar apoi Laban a luat-o pe fiica sa Lea, și a adus-o la Iacob, și el a venit la ea și Iacob nu știa că ea era Lea. 5. Și Laban i-a dat fiicei sale Lea pe slujitoarea sa Zilpa ca slujnică. 6. Și toți oamenii de la ospăț știau ceea ce Laban îi făcuse lui Iacob, dar nu i-au spus aceasta lui Iacob. 7. Și toți vecinii au venit în acea noapte la casa lui Iacob, și au mâncat și au băut și s-au veselit, și au cântat înaintea lui Lea la tamburine, și cu dansuri, iar ei au răspuns înaintea lui Iacob: Helea, Helea (Este Lea, este Lea). 8. Și Iacob a auzit cuvintele lor dar nu a înțeles însemnătatea lor, ci a crezut că așa ar putea fi obiceiul lor în acest ținut. 9. Și vecinii au vorbit aceste cuvinte înaintea lui Iacob în timpul nopții, și toate luminile care erau în casă Laban le-a avut în acea noapte stinse. 10. Și dimineața, când lumina a apărut, Iacob s-a întors la nevasta sa și a văzut, și iată era Lea care stătuse la pieptul său, iar Iacob a spus: Iată acum eu știu ceea ce vecinii au spus noaptea trecută, Helea, au spus ei, iar eu nu am știut-o. 11. Și Iacob l-a strigat pe Laban, și i-a spus lui: Ce este aceasta ce tu mi-ai făcut mie? Cu siguranță ți-am slujit ție pentru Rahela, și de ce m-ai înșelat tu și mi-ai dat-o pe Lea? 12. Iar Laban i-a răspuns lui Iacob, spunând: Nu astfel se face în locurile noastre să o dăm pe cea mai mică înaintea celei mai mari, acum prin urmare dacă tu dorești să o iei pe sora ei de asemenea, ia-o la tine pentru serviciul pe care tu mi-l vei sluji pentru încă șapte ani. 13. Și Iacob a făcut astfel, și a luat-o pe Rahela de nevastă, și i-a slujit lui Laban încă șapte ani, iar Iacob de asemenea a venit la Rahela, și a iubit-o pe Rahela mai mult decât pe Lea, iar Laban i-a dat-o ei pe slujitoarea sa Bilha ca slujnică. 14. Și când Domnul a văzut că Lea a fost detestată, Domnul i-a deschis pântecele ei, iar ea a zămislit și i-a născut lui Iacob patru fii în acele zile. 15. Iar acestea sunt numele lor, Ruben, Simeon, Levi și Iuda, și ea apoi a terminat de zămislit. 16. Și la acea vreme Rahela era stearpă, și nu avea urmași, iar Rahela a invidiat-o pe sora ei Lea, și când Rahela a văzut că nu-i zămislește niciun copil lui Iacob, a luat-o pe slujnica ei Bilha, iar ea i-a zămislit lui Iacob doi fii, Dan și Naftali. 17. Și când Lea a văzut că a terminat de zămislit, ea de asemenea a luat-o pe slujnica ei Zilpa, și i-a dat-o lui Iacob de nevastă, iar Iacob de asemenea a venit la Zilpa, și ea de asemenea i-a născut lui Iacob doi fii, Gad și Așer. 18. Și Lea iarăși a zămislit și i-a născut lui Iacob în acele zile doi fii și o fiică, iar acestea sunt numele lor, Isahar, Zabulon, și sora lor Dina. 19. Iar Rahela era încă stearpă în acele zile, și Rahela s-a rugat Domnului la acea vreme, și a spus: O Doamne Dumnezeule amintește-ți de mine și vizitează-mă, te rog, căci acum soțul meu mă va alunga, căci eu nu i-am născut lui niciun copil. 20. Acum o Doamne Dumnezeule, ascultă implorarea mea înaintea Ta, și vezi nenorocirea mea, și dă-mi copii precum la una din slujnice, ca eu să nu mai port reproșul meu. 21. Și Dumnezeu a auzit-o și i-a deschis pântecele, iar Rahela a zămislit și a născut un fiu, și ea a spus: Domnul a îndepărtat reproșul meu, iar ea l-a numit Iosif, spunând: Fie ca Domnul să mai îmi dea un fiu; - iar Iacob avea 91 de ani când ea i-a născut lui. 22. La acea vreme mama lui Iacob, Rebeca, a trimis pe doica ei Debora fiica lui Uz, și doi din slujitorii lui Isaac la Iacob. 23. Iar ei au venit la Iacob la Haran și i-au spus lui: Rebeca ne-a trimis la tine ca tu să te întorci la casa tatălui tău la ținutul Canaan; - iar Iacob a ascultat de ei în aceasta ceea ce mama lui grăise. 24. La acea vreme, ceilalți șapte ani în care Iacob îi slujiseră lui Laban pentru Rahela fuseseră împliniți, și a fost la capătul a 14 ani care îi locuise în Haran că Iacob i-a spus lui Laban: Dă-mi nevestele mele și trimite-mă, ca eu să merg la ținutul meu, căci iată mama mea mi-a trimis vorbă din ținutul Canaan ca eu să mă întorc la casa tatălui meu. 25. Iar Laban i-a spus lui: Nu așa te rog; dacă eu am găsit favoare în văzul tău nu mă părăsi; stabilește-mi plata ta iar eu ți-o voi da ție, și rămâi cu mine. 26. Și Iacob i-a spus lui: Aceasta este ceea ce îmi vei da mie ca plată, ca eu în această zi să trec prin toată turma ta și să iau din ea fiecare miel care este bălțat și pătat și care sunt maronii dintre oi, și dintre capre, și dacă tu vei face acest lucru pentru mine eu voi reveni și voi hrăni turma ta și o voi îngriji ca la început. 27. Iar Laban a făcut astfel, iar Laban a dat deoparte din turma sa toate cele ce Iacob le spusese și i le-a dat lui. 28. Și Iacob a pus tot ceea ce el scosese din turma lui Laban în mâinile fiilor săi, iar Iacob hrănea restul turmei lui Laban. 29. Și când slujitorii lui Isaac pe care el îi trimisese la Iacob au văzut că Iacob atunci nu se întoarce cu ei la ținutul Canaan la tatăl lui, ei atunci au plecat de la el, și s-au întors acasă la ținutul Canaan. 30. Iar Debora a rămas cu Iacob în Haran, și ea nu s-a întors cu slujitorii lui Isaac la ținutul Canaan, și Debora a locuit cu nevestele și copiii lui Iacob în Haran. 31. Și Iacob i-a slujit lui Laban cu șase ani mai mult, iar când oile au născut, Iacob a luat din la ele pe acelea care erau bălțate și pătate, precum el determinase cu Laban, și Iacob a făcut astfel la Laban timp de șase ani, iar omul a sporit din abundență și el avea vite și slujitoare, și slujitori, cămile, și asini. 32. Și Iacob avea 200 de grupuri de vite, iar vitele sale erau de mărime mare și de înfățișare frumoasă și erau foarte productive, iar toate familiile fiilor oamenilor doreau să ia câteva din vitele lui Iacob, căci ele erau extrem de prospere. 33. Și mulți din fiii oamenilor au venit să procure parte din turma lui Iacob, iar Iacob le dădea lor o oaie pentru un slujitor sau o slujitoare sau un asin sau o cămilă, sau orice Iacob dorea de la ei aceia îi dădeau lui. 34. Și Iacob a obținut bogății și onoare și posesiuni prin aceste tranzacții cu fiii oamenilor, iar copiii lui Laban l-au invidiat pentru onoarea lui. 35. Și de-a lungul timpului el a auzit cuvintele copiilor lui Laban, zicând: Iacob a luat tot ceea ce era al tatălui nostru, și din ceea ce era al tatălui nostru el a căpătat toată gloria lui. 36. Și Iacob a privit înfățișarea lui Laban și a copiilor lui, și iată nu era spre el în acele zile precum fusese înainte. 37. Și Domnul i-a apărut lui Iacob la trecerea celor șase ani, și i-a spus lui: Ridică-te, pleacă înafara acestui ținut, și întoarce-te la meleagul locului tău de naștere iar Eu voi fi cu tine. 38. Și Iacob s-a ridicat la acea vreme și și-a urcat copiii și nevestele sale și toate cele ce îi aparțineau lui pe cămile, și el a plecat să meargă la ținutul Canaan la tatăl său Isaac. 39. Iar Laban nu știa că Iacob plecase de la el, căci Laban în acea zi fusese la tunsul oilor. 40. Și Rahela a furat figurile tatălui ei, și le-a luat și le-a ascuns pe cămila pe care ea stătea, și a pornit. 41. Și aceasta este maniera figurilor; luând un om care este întâiul născut și omorându-l și luând părul din capul lui, apoi luând sare și sărând capul și ungându-l cu ulei, apoi luând o mică tabletă de cupru sau o tabletă de aur și scriind Numele pe ea, și punând tableta sub limba lui, și luând capul cu tableta sub limbă și punându-l în casă, și aprinzând lumini înaintea lui și plecându-se jos lui. 42. Și la vremea aceea când se plecau jos la el, le vorbea lor în toate aspectele pe care ei le întrebau de la el, prin puterea numelui care era scris în el. 43. Iar unii le făceau ca figuri de oameni, de aur și argint, si mergeau la ele în timpuri știute de ei, iar figurile primeau influența stelelor, și le spuneau lor lucruri viitoare, și în acest aspect erau figurile pe care Rahela le-a furat de la tatăl ei. 44. Și Rahela a furat acele figuri care erau ale tatălui ei, pentru ca Laban să nu cunoască prin ele unde Iacob plecase. 45. Și Laban a venit acasă și a întrebat referitor la Iacob și casa lui, iar el nu era de găsit, și Laban a căutat figurile sale să afle unde plecase Iacob, și nu le putea găsi, și el a mers la alte figuri, și le-a întrebat pe ele iar ele i-au spus lui că Iacob fugise de la el la tatăl lui, la ținutul Canaan. 46. Și Laban atunci s-a ridicat și i-a luat pe frații și slujitorii săi, și a plecat și l-a urmărit pe Iacob, și l-a ajuns în Muntele Gilead. 47. Și Laban i-a spus lui Iacob: Ce este aceasta ce tu mi-ai făcut mie să fugi și să mă înșeli, și să duci fiicele mele și copiii lor precum captivi luați cu sabia? 48. Și nu mi-ai îndurat ca eu să îi pup și să îi trimit cu veselie, și tu ai furat zeii mei și ai plecat. 49. Iar Iacob i-a răspuns lui Laban, spunând: Deoarece m-am temut ca tu nu cumva să iei fiicele tale cu forța de la mine; iar acum cu oricare vei găsi zeii tăi acela va muri. 50. Și Laban a căutat figurile și a cercetat în toate corturile și în mobila lui Iacob, dar nu le-a putut găsi. 51. Și Laban i-a spus lui Iacob: Vom face un legământ împreună și va fi o mărturie între mine și tine; dacă tu vei îndurera pe fiicele mele, sau vei lua alte neveste pe lângă fiicele mele, chiar Dumnezeu va fi un martor între mine și tine în această chestiune. 52. Iar ei au luat pietre și au făcut o grămadă, iar Laban a spus: Această grămadă este un martor între mine și tine, - prin urmare a pus numele locului acela Gilead. 53. Iar Iacob și Laban au oferit sacrificii pe munte, și au mâncat acolo lângă grămadă, și au zăbovit în munte toată noaptea, iar Laban s-a sculat devreme dimineața, și el a plâns cu fiicele sale și le-a pupat, și s-a întors la locul său. 54. Și el s-a grăbit și l-a trimis pe fiul său Beor, care avea 17 ani, cu Abicorof fiul lui Uz, fiul lui Nahor, iar cu ei erau 10 oameni. 55. Iar ei s-au grăbit și au mers și au trecut pe drum înaintea lui Iacob, și au venit pe un alt drum la ținutul Seir. 56. Și ei au venit la Esau și i-au spus lui: Astfel a spus fratele și ruda ta, fratele mamei tale, Laban fiul lui Betuel, spunând: 57. Ai auzit tu ceea ce Iacob fratele tău mi-a făcut mie, care întâi a venit la mine dezbrăcat și gol, iar eu am mers să îl întâmpin, și l-am adus la casa mea cu onoare, și l-am făcut pe el mare, și i-am dat lui pe cele două fiice ale mele de neveste și de asemenea pe două din slujitoarele mele? 58. Și Dumnezeu l-a binecuvântat datorită mie, iar el a sporit din abundență, și a avut fii, fiice și slujitoare. 59. El are de asemenea un număr mare de turme și cirezi, cămile și asini, de asemenea argint și aur din abundență; și când el a văzut că averea lui a crescut, el m-a părăsit în timp ce eu am mers să tund oile mele, și s-a ridicat și a fugit în secret. 60. Și și-a urcat nevestele și copiii lui pe cămile, și a luat toate vitele lui și proprietatea pe care a dobândit-o în ținutul meu, și și-a ridicat chipul să meargă la tatăl lui Isaac la ținutul Canaan. 61. Iar el nu mi-a îndurat să pup pe fiicele mele și pe copiii lor, și a dus fiicele mele precum captivi luați prin sabie, și el de asemenea mi-a furat zeii și a fugit. 62. Și acum l-am lăsat în muntele pârâului Iabucului, pe el și toate ce îi aparțin lui; nu îi lipsește nimic. 63. Dacă este dorința ta să mergi la el, mergi atunci și acolo tu îl vei găsi, și tu îi poți face lui precum sufletul tău dorește; - iar mesagerii lui Laban au venit și i-au spus lui Esau toate aceste lucruri. 64. Și Esau a auzit toate cuvintele mesagerilor lui Laban, iar mânia sa a fost mult aprinsă împotriva lui Iacob, iar el și-a amintit de ura sa, iar mânia sa ardea înăuntrul său. 65. Și Esau s-a grăbit și și-a luat copiii și slujitorii săi și sufletele casei sale, fiind 60 de oameni, și a mers și a adunat pe toți copiii lui Seir horitul și pe oamenii lor, fiind 340 de oameni, și a luat tot acest număr de 400 de oameni cu săbii scoase, și el a mers către Iacob să îl ucidă. 66. Iar Esau a împărțit acest număr în mai multe părți, și a luat pe cei 60 de oameni ai copiilor săi și pe slujitorii săi și sufletele casei sale ca o ceată și i-a dat în grija lui Elifaz fiul său cel mai mare. 67. Și cetele rămase le-a dat în grija celor șase fii ai lui Seir horitul, și el a pus pe fiecare din oameni deasupra generațiilor și copiilor lor. 68. Și toată această oaste a mers precum era, iar Esau a mers printre ei către Iacob, și i-a mânat pe ei cu viteză. 69. Iar mesagerii lui Laban au plecat de la Esau și au mers la ținutul Canaan, și au venit la casa lui Rebeca mama lui Iacob și Esau. 70. Și i-au zis ei, spunând: Iată fiul tău Esau a plecat împotriva fratelui său Iacob cu 400 de oameni, căci el a auzit că venea, și a plecat să facă război cu el, și să-l ucidă pe el și să ia tot ceea ce are. 71. Și Rebeca s-a grăbit și a trimis 72 de oameni din servitorii lui Isaac să-l întâmpine pe Iacob pe drum; căci ea a spus: Prin întâmplare, Esau poate să facă război în drum când se întâlnește cu el. 72. Și acești mesageri, care aparțineau lui Rebeca, au mers pe drum să-l întâmpine pe Iacob. Ei l-au întâlnit pe drumul pârâului pe partea opusă a pârâului Iabuc, iar Iacob a spus când i-a văzut pe ei: Această oaste este destinată pentru mine de la Dumnezeu, și Iacob a pus numele acelui loc Macnaim. 73. Și Iacob cunoștea pe toți oamenii tatălui său, și i-a pupat și i-a îmbrățișat și a venit cu ei, iar Iacob i-a întrebat referitor la tatăl și mama sa, iar ei i-au spus: Ei sunt bine. 74. Și acești mesageri i-au spus lui Iacob: Rebeca mama ta ne-a trimis la tine, spunând: Eu am auzit, fiul meu, că fratele tău Esau a pornit împotriva ta la drum cu oameni din copiii lui Seir horitul. 75. Și prin urmare fiul meu, ascultă de vocea mea și vezi cu sfatul tău ce tu vei face, iar când el va veni către tine, imploră-l, și nu îi vorbi aspru lui, și dă-i un cadou din ceea ce tu posezi, și din acelea cu care Dumnezeu te-a favorizat pe tine. 76. Și când el te va întreba referitor la treburile tale, nu ascunde nimic de el, poate că el se va întoarce de la mânia lui împotriva ta și prin aceasta vei salva sufletul tău, pe tine și toate cele ce îți aparțin, căci este datoria ta să îl onorezi pe el, căci el este fratele tău mai mare. 77. Și când Iacob a auzit cuvintele mamei sale pe care mesagerii i le spuseseră lui, Iacob și-a ridicat vocea și a plâns amar, și a făcut precum mama sa atunci îi poruncise lui. Capitolul 32: 1. Și la acea vreme Iacob a trimis mesageri la fratele său Esau către ținutul Seir, și i-a vorbit lui cuvinte de implorare. 2. Și le-a poruncit lor, zicând: Astfel să spuneți domnului meu, lui Esau, - astfel spune slujitorul tău Iacob, să nu își imagineze domnul meu că binecuvântarea tatălui meu cu care el m-a binecuvântat pe mine s-a dovedit benefică mie. 3. Căci am fost în acești 20 de ani cu Laban, iar el m-a înșelat și a schimbat plata mea de zece ori, precum a fost spus deja domnului meu. 4. Și i-am slujit lui în casa sa foarte laborios, iar Dumnezeu apoi a văzut nenorocirea mea, truda și munca mâinilor mele, și El m-a cauzat să găsesc grație și favoare în văzul lui. 5. Iar eu apoi prin marea milă și bunătate a lui Dumnezeu am căpătat boi și asini și vite, și slujitori și slujitoare. 6. Și acum vin la ținutul meu și la casa mea la tatăl meu și mama mea, care sunt în ținutul Canaan; iar eu am trimis la tine să fac cunoscut domnului meu toate acestea pentru a găsi favoare în văzul domnului meu, ca el să nu își poată imagina că prin mine am obținut avere, sau că binecuvântarea cu care m-a binecuvântat tatăl meu mi-a beneficiat mie. 7. Și acei mesageri au mers la Esau, și l-au găsit la granițele ținutului Edom mergând spre Iacob, și 400 de oameni din copiii lui Seir horitul stăteau cu săbiile scoase. 8. Și mesagerii lui Iacob i-au spus lui Esau toate cuvintele pe care Iacob le spusese lor referitor la Esau. 9. Și Esau le-a răspuns cu mândrie și dispreț, și le-a spus lor: Cu siguranță am auzit și adevărat mi-a fost spus mie ceea ce Iacob i-a făcut lui Laban, care l-a exaltat în casa sa și i-a dat fiicele sale ca neveste, iar el a născut fii și fiice, și a sporit abundent în avere și bogății în casa lui Laban prin mijloacele lui. 10. Și când el a văzut că averea sa era abundentă și bogățiile sale mari el a fugit cu toate ce îi aparțineau lui de la casa lui Laban, și a dus fiicele lui Laban de la fața tatălui lor, precum captivi luați prin sabie, fără a-i spune lui de aceasta. 11. Și nu numai lui Laban i-a făcut Iacob astfel, ci de asemenea și mie mi-a făcut așa, și de două ori m-a înșelat, și să fiu eu tăcut? 12. Acum prin urmare eu am venit în această zi cu oștile mele să îl întâmpin, și îi voi face lui conform dorinței inimii mele. 13. Iar mesagerii s-au întors și au venit la Iacob și i-au spus lui, am venit la fratele tău, la Esau, și noi i-am spus toate cuvintele tale: Și astfel el ne-a răspuns nouă, și iată el vine să te întâmpine cu 400 de oameni. 14. Și acum află și vezi ce tu vei face, și roagă-te înaintea lui Dumnezeu să te izbăvească pe tine de el. 15. Și când el a auzit cuvintele fratelui său pe care le rostise mesagerilor lui Iacob, Iacob s-a temut mult și a fost îndurerat. 16. Iar Iacob s-a rugat la Domnul Dumnezeul său, și a spus: O Domnul Dumnezeul părinților mei, Avraam și Isaac, Tu mi-ai spus mie când am plecat de la casa tatălui meu, spunând: 17. Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac, ție Eu îți dau acest meleag și seminței tale după tine, iar Eu voi face sămânța ta precum stelele cerului, și tu te vei împrăștia către cele patru părți ale cerului, iar în tine și în sămânța ta vor fi toate familiile pământului binecuvântate. 18. Și Tu ai stabilit cuvintele Tale, și mi-ai dat mie bogății și copii și vite, precum celor mai mari dorințe ale inimii mele Tu ai dat slujitorului Tău; Tu mi-ai dat tot ceea ce am cerut de la Tine, încât nu mi-a lipsit nimic. 19. Și Tu apoi mi-ai spus, întoarce-te la părinții tăi și la locul tău de naștere iar Eu încă voi face bine cu tine. 20. Și acum că am venit, și Tu m-ai izbăvit de Laban, eu voi cădea în mâinile lui Esau care mă va ucide, da, împreună cu mamele copiilor mei. 21. Acum prin urmare, O Doamne Dumnezeule izbăvește-mă, te rog, de asemenea și din mâinile fratelui meu Esau, căci eu mă tem mult de el. 22. Și dacă nu este deloc dreptate în mine, fă-o de dragul lui Avraam și tatălui meu Isaac. 23. Căci eu știu că prin bunătate și milă am căpătat eu această avere; acum prin urmare eu te rog pe Tine să mă izbăvești în această zi cu bunătatea Ta și să-mi răspunzi. 24. Și Iacob a încetat să se roage la Domnul, și el a împărțit oamenii care erau cu el cu turmele și vitele în două cete, și i-a dat o jumătate în grija lui Damesec, fiul lui Eliezer slujitorul lui Avraam, ca o ceată, cu copii lui, iar cealaltă jumătate el a dat-o în grija fratelui lui Elianus fiul lui Eliezer, să fie ca o ceată cu copii lui. 25. Iar el le-a poruncit lor, spunând: Păstrați-vă la distanță cu cetele voastre, și nu veniți prea aproape unul de celălalt, și dacă Esau vine la o ceată și o ucide, cealaltă ceată la distanță de ea va scăpa de el. 26. Și Iacob a zăbovit acolo în acea noapte, și în timpul întregii nopți el le-a dat slujitorilor săi instrucțiuni referitoare la forțe și copiii săi. 27. Iar Domnul a auzit rugăciunea lui Iacob în acea zi, și Domnul atunci l-a izbăvit pe Iacob din mâinile fratelui său Esau. 28. Și Domnul a trimis patru îngeri din îngerii cerului. Iar ei au mers înaintea lui Esau și au venit la el. 29. Și acești îngeri i-au apărut lui Esau și oamenilor lui ca 2.000 de oameni, călărind pe cai gătiți cu tot felul de instrumente de război, iar ei păreau în văzul lui Esau și a oamenilor lui a fi împărțiți în patru oști, cu patru căpetenii la ele. 30. Și o oaste a mers și l-au găsit pe Esau venind cu 400 de oameni către fratele său Iacob, și această oaste a alergat spre Esau și oamenii săi și i-au îngrozit pe ei, iar Esau a căzut de pe calul său alarmat, și toți oamenii săi s-au separat de el în acel loc, căci erau foarte înspăimântați. 31. Și toată oastea striga după ei când ei au fugit de la Esau, și toți războinicii răspundeau, spunând: 32. Cu siguranță suntem slujitorii lui Iacob, care este slujitorul lui Dumnezeu, și cine atunci poate sta împotriva noastră? Și Esau le-a spus lor batjocoritor: O atunci, domnul și fratele meu Iacob este domnul vostru pe care eu nu l-am văzut în acești 20 de ani, iar acum că în această zi am venit să îl văd, voi mă tratați în maniera aceasta? 33. Și îngerii i-au răspuns lui spunând: Dacă Iacob de care tu vorbești nu era fratele tău, noi nu am fi lăsat rămas pe niciunul dintre tine și oamenii tăi, dar doar datorită lui Iacob noi nu le vom face nimic lor. 34. Iar această oaste a trecut de la Esau și oamenii săi și a plecat, iar Esau și oamenii săi se depărtaseră de ei aproape o leghe când a doua oaste a venit spre el cu tot soiul de arme, și ei de asemenea i-au făcut lui Esau și oamenilor săi precum prima oaste le făcuseră lor. 35. Și când ei o lăsaseră să continue, iată a treia oaste a venit spre el iar ei erau toți îngroziți, și Esau a căzut de pe calul său, și toată oastea a strigat, și au spus: Cu siguranță suntem slujitorii lui Iacob, care este slujitorul lui Dumnezeu, și cine poate sta împotriva noastră? 36. Și Esau din nou le-a răspuns batjocoritor, spunând: O atunci, Iacob domnul meu și domnul vostru este fratele meu, și de 20 de ani eu nu i-am văzut înfățișarea, și auzind în această zi că el vine, am mers în această zi să îl întâmpin, și voi mă tratați în maniera aceasta? 37. Iar ei i-au răspuns lui, și i-au spus: Dacă nu era Iacob fratele tău precum tu ai spus,noi nu am fi lăsat nicio rămășiță din tine și oamenii tăi, dar datorită lui Iacob de care tu ai vorbit a fi fratele tău, noi nu vom face imixtiune cu tine sau cu oamenii tăi. 38. Și a treia oaste de asemenea a trecut de la ei, iar el totuși a continuat drumul său cu oamenii săi spre Iacob, când a patra oaste a venit către el, și ei de asemenea i-au făcut lui și oamenilor lui precum ceilalți îi făcuseră. 39. Și când Esau a văzut răul pe care cei patru îngeri îl făcuseră lui și oamenilor lui, el a devenit foarte înspăimântat de fratele său Iacob, iar el a mers să îl întâmpine în pace. 40. Iar Esau și-a ascuns ura împotriva lui Iacob, deoarece se temea pentru viața lui din pricina fratelui său Iacob, și pentru că și-a imaginat că cele patru oști pe care le zărise erau slujitorii lui Iacob. 41. Și Iacob a zăbovit în acea noapte cu slujitorii săi în cetele lor, și s-a hotărât cu slujitorii săi să-i dea lui Esau un cadou din tot ce avea cu el, și din toată proprietatea sa; iar Iacob s-a sculat dimineața, el și oamenii săi, și au ales dintre vite un cadou pentru Esau. 42. Iar aceasta este câtimea cadoului pe care Iacob l-a ales din turma sa să dea fratelui său Esau; și el a ales 240 de capete din turme, și el a ales din cămile și asini 30 din fiecare, și din cirezi a ales 50 vite. 43. Și le-a pus pe toate în zece cârduri, și a pus fiecare gen de unul singur, și le-a dat în mâinile a zece din slujitorii lui. 44. Iar el le-a poruncit, și le-a spus lor: Păstrați-vă la distanță unul de celălalt, și lăsați loc între cârduri, iar când Esau și aceia care sunt cu el vă vor întâlni și vă vor întreba pe voi, spunând, ai cui sunteți voi, și unde mergeți, și cui aparține toată aceasta dinaintea voastră, le veți spune lor, suntem slujitorii lui Iacob, iar noi venim să-l întâmpinăm pe Esau în pace, și iată Iacob vine în urma noastră. 45. Și aceea ce este înaintea noastră este un cadou trimis de la Iacob la fratele său Esau. 46. Și dacă vă vor spune vouă, de ce el întârzie în urma voastră, din a veni să întâmpine pe fratele său și să vadă fața lui, atunci le veți spune lor, cu siguranță el vine voios în urma noastră să-și întâlnească fratele, căci el a spus, eu îl voi liniști cu cadoul care merge la el, și după aceasta eu voi vedea fața lui, poate el mă va aproba. 47. Așadar tot cadoul a trecut în mâinile slujitorilor săi, și a mers înaintea sa în acea zi. Iar el a poposit în acea noapte cu cetele sale lângă granița pârâului Iabuc, iar el s-a sculat în toiul nopții, și și-a luat nevestele și slujitoarele, și toate cele ce îi aparțineau lui, și în acea noapte el le-a trecut peste vadul Iabuc. 48. Și când el trecuse pe toate cele ce îi aparțineau lui peste pârâu, Iacob a fost lăsat de unul singur, și un om l-a întâlnit pe el, și s-a luat la trântă cu el în acea noapte până la crăparea de zi, și cavitatea coapsei lui Iacob a fost dislocată prin lupta cu el. 49. Și la crăparea de zi omul l-a lăsat pe Iacob acolo, și l-a binecuvântat și a plecat, iar Iacob a trecut pârâul la crăparea de zi, iar el șchiopăta pe coapsa sa. 50. Și soarele s-a ridicat asupra lui când trecuse pârâul, iar el a venit la locul vitelor și copiilor săi. 51. Și ei au continuat până la amiază, și pe când ei mergeau cadoul se transmitea înaintea lor. 52. Și Iacob și-a ridicat ochii și a privit, și iată Esau era la distanță, avansând cu mulți oameni, aproape 400, iar Iacob era foarte înspăimântat de fratele său. 53. Și Iacob s-a grăbit și a împărțit copiii săi nevestelor și ucenicelor sale, iar pe fiica sa Dina el a pus-o într-un cufăr, și a dat-o în mâinile slujitorilor săi. 54. Iar el a trecut înaintea copiilor săi și nevestelor sale să întâmpine pe fratele său, și s-a plecat jos la pământ, da s-a plecat jos de șapte ori până când s-a apropiat de fratele său, iar Dumnezeu a făcut ca Iacob să găsească grație și favoare în văzul lui Esau și a oamenilor lui, căci Dumnezeu auzise rugăciunea lui Iacob. 55. Și frica de Iacob și teroarea lui au căzut asupra fratelui său Esau, căci Esau era foarte înspăimântat de Iacob pentru ceea ce îngerii lui Dumnezeu îi făcuseră lui Esau, iar mânia lui Esau împotriva lui Iacob a fost schimbată în bunătate. 56. Iar când Esau l-a văzut pe Iacob alergând spre el, el de asemenea a alergat către el și l-a îmbrățișat, și s-a lăsat pe gâtul lui, și s-au pupat și au plâns. 57. Și Dumnezeu a pus frică și bunătate către Iacob în inimile oamenilor care au venit cu Esau, iar ei de asemenea l-au pupat și îmbrățișat pe Iacob. 58. Și de asemenea Elifaz, fiul lui Esau, cu cei patru frați ai săi, fii ai lui Esau, au plâns cu Iacob, și l-au pupat și l-au îmbrățișat, căci frica de Iacob căzuse asupra lor toți. 59. Și Esau și-a ridicat ochii și a văzut femeile cu urmașii lor, copiii lui Iacob, mergând în urma lui Iacob și plecându-se de-a lungul drumului lui Esau. 60. Iar Esau i-a spus lui Iacob: Cine sunt aceștia cu tine, fratele meu? Sunt ei copiii tăi sau slujitorii tăi? Și Iacob i-a răspuns lui Esau și a spus: Ei sunt copiii mei pe care Dumnezeu grațios i-a dat slujitorului tău. 61. Și pe când Iacob vorbea lui Esau și oamenilor lui, Esau a privit toată ceata, și i-a spus lui Iacob: De unde ai luat tu toată ceata pe care eu am întâlnit-o noaptea trecută? Iar Iacob a spus: Să găsesc favoare în văzul Domnului meu, este aceea ce Dumnezeu grațios a dat slujitorului tău.62. Și cadoul a venit înaintea lui Esau, iar Iacob l-a presat pe Esau, spunând: Ia te rog cadoul care l-am adus domnului meu, - iar Esau a spus: Pentru ce este aceasta menită mie? Păstrează aceea ce tu ai pentru tine. 63. Iar Iacob a spus: Este datoria mea să dau toate acestea, căci eu am văzut fața ta, că tu încă trăiești în pace. 64. Și Esau a refuzat să ia cadoul, iar Iacob i-a spus lui: Te implor domnul meu, dacă acum am găsit favoare în văzul tău, atunci primește cadoul meu din mâna mea, căci eu am văzut prin urmare fața ta, precum de aș fi văzut o față divină, căci ai fost încântat de mine. 65. Și Esau a luat cadoul, iar Iacob de asemenea i-a dat lui Esau argint și aur și bedelion, căci l-a presat atât de mult încât el le-a luat. 66. Și Esau a împărțit vitele care erau în ceată, și a dat jumătatea oamenilor care veniseră cu el, căci ei veniseră angajați, iar cealaltă jumătate el a dat-o în mâinile copiilor săi. 67. Și argintul și aurul și bedelionul el le-a dat în mâna lui Elifaz fiul său cel mai mare. Iar Esau i-a spus lui Iacob: Să rămânem cu tine, și noi vom merge încet împreună cu tine până când tu vii la locul meu cu mine, ca să putem locui acolo împreună. 68. Și Iacob i-a răspuns fratelui său și a spus: Eu aș face precum domnul meu îmi spune mie, dar domnul meu știe de copii că sunt gingași, iar turmele și cirezile cu odraslele lor care sunt cu mine, merg doar încet, căci dacă ar merge repede ar muri toate, căci tu știi povara și oboseala lor. 69. Prin urmare să treacă domnul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi continua încet de dragul copiilor și ai turmei, până când ajung la locul domnului meu în Seir. 70. Și Esau i-a spus lui Iacob: Eu voi lăsa cu tine din oamenii care sunt cu mine să aibă grijă de tine pe drum, și să poarte oboseala și povara ta, - iar el a spus: Pentru ce domnul meu, dacă pot găsi grație în văzul tău? 71. Iată eu voi veni la tine la Seir să locuim acolo împreună precum tu ai spus, mergi tu atunci cu oamenii tăi căci eu te voi urma pe tine. 72. Iar Iacob i-a spus aceasta lui Esau pentru a-i depărta pe Esau și pe oamenii lui de el, astfel ca Iacob să poată apoi merge la casa tatălui său în ținutul Canaan. 73. Și Esau a ascultat de vocea lui Iacob, și Esau s-a întors cu cei 400 de oameni care erau cu el pe drumul lor către Seir, iar Iacob și toate cele ce îi aparțineau lui au mers în acea zi până la extremitatea ținutului Canaan înăuntrul granițelor lui, iar el a rămas acolo ceva timp. Capitolul 33: 1. Și la ceva timp după ce Iacob a plecat de la granița ținutului, a venit în ținutul Salem, în orașul Sihem, care este în ținutul Canaan, iar el s-a odihnit în fața orașului. 2. Și a cumpărat o parcelă din terenul care era acolo, de la copiii lui Hamor, oamenii ținutului, pentru cinci shekeli . 3. Iar Iacob acolo și-a construit o casă, și și-a întins cortul acolo, și a făcut staule pentru vitele sale, prin urmare el a numit acel loc Succot. 4. Și Iacob a rămas în Succot un an și șase luni. 5. La acea vreme unele din femeile locuitorilor ținutului au mers în orașul Sihem să danseze și să se veselească cu fiicele oamenilor orașului, iar când ele au mers, atunci Rahela și Lea, nevestele lui Iacob cu familiile lor, de asemenea au mers să privească veselia fiicelor orașului. 6. Și Dina fiica lui Iacob de asemenea a mers cu ele și le-a văzut pe fiicele orașului, iar ele au rămas acolo înaintea acestor fiice în timp ce oamenii orașului stăteau lângă ele să le privească veselia, și toți oamenii de rang mare ai orașului erau acolo. 7. Și Sihem fiul lui Hamor, prințul ținutului stătea de asemenea acolo să le vadă. 8. Și Sihem a văzut-o pe Dina fiica lui Iacob stând cu mama ei înaintea fiicelor orașului, iar domnița l-a încântat mult , și el acolo a întrebat pe prietenii săi și pe oamenii săi, spunând: A cui fiică este aceea care stă printre femei, pe care eu nu o cunosc în acest oraș? 9. Iar ei i-au spus lui: Cu siguranță aceasta este fiica lui Iacob fiul lui Isaac evreul, care a locuit în acest oraș de câtva timp, și când s-a raportat că fiicele ținutului mergeau să se veselească ea a mers cu mama și slujnicele ei să stea printre ele precum tu vezi. 10. Și Sihem a privit-o pe Dina fiica lui Iacob, și când el s-a uitat la ea sufletul lui a devenit fixat asupra lui Dina. 11. Iar el a trimis și a făcut să fie luată prin forță, iar Dina a venit la casa lui Sihem și el a luat-o forțat și s-a culcat cu ea și a umilit-o, iar el o iubea enorm și a pus-o în casa lui. 12. Și ele au venit și i-au spus chestiunea lui Iacob, și când Iacob a auzit că Sihem o pângărise pe fiica sa Dina, Iacob a trimis 12 din slujitorii săi să o aducă pe Dina din casa lui Sihem, iar ei au mers și au venit la casa lui Sihem să o ia pe Dina de acolo. 13. Și când ei au venit, Sihem a ieșit la ei cu oamenii săi și i-a alungat din casa sa, și nu le-a îndurat să vină înaintea lui Dina, dar Sihem stătea cu Dina sărutând-o și îmbrățișând-o înaintea ochilor lor. 14. Și slujitorii lui Iacob s-au întors și i-au spus lui, zicând: Când noi am venit, el și oamenii lui ne-au alungat, și astfel Sihem i-a făcut lui Dina înaintea ochilor noștri. 15. Și Iacob a știut mai mult de atât că Sihem o pângărise pe fiica sa, dar el nu a spus nimic, iar fiii săi hrăneau vitele sale la câmp, și Iacob a rămas tăcut până ce ei s-au întors. 16. Și înainte ca fiii săi să se întoarcă acasă, Iacob a trimis două slujitoare din fiicele slujitorilor săi să aibă grijă de Dina în casa lui Sihem, și să rămână cu ea. Iar Sihem a trimis trei din prietenii săi la tatăl său Hamor fiul lui Chidechem, fiul lui Pered, spunând, ia-mi-o pe această domniță ca să îmi fie nevastă. 17. Și Hamor fiul lui Chidechem hivitul a venit la casa lui Sihem fiul său, și s-a așezat înaintea lui, iar Hamor i-a spus fiului său: Sihem nu este nicio femeie dintre fiicele oamenilor tăi ca tu să iei o femeie evreiască, care nu este din oamenii tăi? 18. Și Sihem i-a spus lui: Doar pe ea ar trebui să mi-o iei, căci ea este încântătoare în văzul meu; - iar Hamor a făcut conform cuvântului fiului său, căci era mult iubit de el. 19. Și Hamor a mers la Iacob să vorbească în privat cu el referitor la această chestiune, și când el plecase de la casa fiului său Sihem, înainte să fi venit la Iacob să îi vorbească, iată fiii lui Iacob veniseră de la câmp, deîndată ce auziseră despre lucrul pe care Sihem fiul lui Hamor îl făcuse. 20. Iar oamenii erau foarte îndurerați referitor la sora lor, și ei toți au venit acasă aprinși cu furie, înainte de vremea strângerii vitelor lor. 21. Și au venit și s-au așezat înaintea tatălui lor și i-au vorbit lui aprinși cu furie, spunând: Cu siguranță moartea i se cuvine acestui om și casei lui, deoarece Domnul Dumnezeul întregului pământ i-a poruncit lui Noe și copiilor lui ca omul să nu jefuiască vreodată, și nici să săvârșească adulter; acum iată Sihem a și ruinat-o și a și făcut adulter cu sora noastră, și niciunul din toți oamenii orașului nu i-a spus vreun cuvânt lui. 22. Cu siguranță tu știi și înțelegi că judecata morții i se cuvine lui Sihem, și tatălui lui, și întregului oraș din pricina la ceea ce el a făcut. 23. Și pe când vorbeau înaintea tatălui lor în această privință, iată Hamor tatăl lui Sihem a venit să-i vorbească lui Iacob cuvintele fiului său referitor la Dina, iar el s-a așezat înaintea lui Iacob și înaintea fiilor lui. 24. Iar Hamor le-a vorbit astfel, spunând: Sufletul fiului meu Sihem tânjește după fiica ta; eu te rog să i-o dai lui de nevastă și să vă căsătoriți printre noi; dați-ne fiicele voastre și noi vă vom da fiicele noastre, iar voi veți locui cu noi în ținutul nostru și noi vom fi precum un singur popor în ținut. 25. Căci ținutul nostru este foarte extensiv, așadar locuiți și faceți comerț în el și luați-vă posesiuni în el, și faceți înăuntrul lui precum voi doriți, și nimeni nu vă va împiedica spunându-vă vreun cuvânt vouă. 26. Și Hamor a încetat să le vorbească lui Iacob și fiilor lui, și iată Sihem fiul său a venit după el, și s-a așezat înaintea lor. 27. Și Sihem a vorbit înaintea lui Iacob și a fiilor lui, spunând: Să găsesc favoare în văzul tău ca tu să mi-o dai pe fiica ta, și orice îmi vei spune mie aceea voi face eu pentru ea. 28. Cere-mi abundență de zestre și daruri, iar eu le voi da, și orice îmi vei spune mie aceea voi face eu, și oricine ar fi care se va împotrivi ordinelor tale, el va muri; doar dă-mi domnița de nevastă. 29. Iar Simeon și Levi i-au răspuns lui Hamor și lui Sihem fiul lui în mod înșelător, spunând: Tot ceea ce voi ne-ați spus noi vom face pentru voi. 30. Și iată sora noastră este în casa ta, dar ține-te departe de ea până când trimitem vorbă la tatăl nostru Isaac referitor la această chestiune, căci noi nu putem face nimic fără consimțământul lui. 31. Căci el cunoaște căile tatălui nostru Avraam, și orice ne va spune noi vă vom spune vouă, noi nu vom ascunde nimic de voi. 32. Iar Simeon și Levi au spus aceasta lui Sihem și tatălui lui pentru a găsi pretext, și să se sfătuiască referitor la ce era de făcut lui Sihem și orașului lui în această chestiune. 33. Și când Sihem și tatăl său au auzit cuvintele lui Simeon și ale lui Levi, le păreau bune în văzul lor, iar Sihem și tatăl său au plecat ca să meargă acasă. 34. Și când ei plecaseră, fiii lui Iacob au vorbit tatălui lor, spunând: Iată, noi știm că moartea este datorată acestor nelegiuiți și orașului lor, deoarece ei au încălcat aceea ce Dumnezeu i-a poruncit lui Noe și copiilor lui și seminței lui după ei. 35. Și de asemenea pentru că Sihem a făcut acest lucru surorii noastre Dina pângărind-o, căci asemenea scârnăvie nu va fi făcută vreodată între noi. 36. Acum prin urmare află și vezi ce vei face, și caută sfătuire și pretext ce este de făcut lor, pentru a ucide toți locuitorii acestui oraș. 37. Iar Simeon le-a spus fraților lui: Aici este un sfat adecvat pentru voi; spuneți-le să circumcidă pe fiecare bărbat dintre ei precum noi suntem circumciși, iar dacă ei nu vor dori să facă aceasta, o vom lua pe fiica noastră de la ei și vom pleca. 38. Iar dacă ei consimt să facă aceasta și o vor face, atunci când vor fi cufundați în durere, noi îi vom ataca cu săbiile noastre, precum asupra unuia care este liniștit și pașnic, și noi vom ucide fiecare persoană de parte bărbătească dintre ei. 39. Și sfatul lui Simeon i-a încântat pe ei, iar Simeon și Levi s-au hotărât să le facă lor precum a fost propus. 40. Și în dimineața următoare, Sihem și Hamor tatăl său au venit iarăși la Iacob și la fii lui, să vorbească referitor la Dina, și să asculte ce răspuns fiii lui Iacob aveau să le dea cuvintelor lor. 41. Iar fiii lui Iacob le-au vorbit înșelător lor, spunând: Noi i-am spus tatălui nostru Isaac toate cuvintele voastre, iar cuvintele voastre l-au încântat pe el. 42. Dar el ne-a vorbit nouă, spunând: Astfel i-a poruncit Avraam tatăl lui de la Dumnezeu Domnul întregului pământ, ca orice bărbat care nu este din descendența lui și care ar dori să ia pe una din fiicele noastre, să cauzeze pe fiecare om de parte bărbătească care îi aparține să fie circumcis, precum noi suntem circumciși, iar apoi i-o putem da lui pe fiica noastră de nevastă. 43. Acum noi v-am făcut cunoscute vouă toate căile noastre pe care tatăl nostru ni le-a spus, căci noi nu putem face aceasta de care voi ne-ați spus nouă, să o dăm pe fiica noastră unui bărbat care nu este circumcis, căci este o rușine pentru noi. 44. Dar în aceasta vă vom consimți, să v-o dăm pe fiica noastră, iar noi de asemenea vom lua la noi pe fiicele voastre, și vom locui printre voi și vom fi un singur popor precum voi ați spus, dacă veți asculta de noi, și veți consimțiți să fiți precum noi, să circumcideți pe fiecare om de parte bărbătească care vă aparține vouă, precum noi suntem circumciși. 45. Iar dacă voi nu veți asculta de noi, să aveți circumcis pe fiecare om de parte bărbătească precum noi suntem circumciși, precum am poruncit, atunci vom veni la voi, și o vom lua pe fiica noastră de la voi și vom pleca. 46. Iar Sihem și tatăl său Hamor au auzit cuvintele fiilor lui Iacob, și i-au încântat enorm, iar Sihem și tatăl său Hamor s-au grăbit să împlinească dorințele fiilor lui Iacob, căci Sihem era foarte atașat de Dina, iar sufletul său era ațintit la ea. 47. Și Sihem și tatăl său Hamor s-au grăbit către poarta orașului, și au adunat pe toți oamenii orașului și le-au vorbit cuvintele fiilor lui Iacob, zicând: 48. Noi am venit la acești oameni, fiii lui Iacob, și noi le-am vorbit referitor la fiica lor, iar acești oameni vor consimți să facă conform dorințelor noastre, și iată ținutul nostru este de o extindere mare pentru ei, iar ei vor locui în el, și vor face comerț în el, iar noi vom fi un singur popor; noi vom lua fiicele lor, iar fiicele noastre le vom da lor de neveste. 49. Dar doar cu această condiție vor consimți acești oameni să facă acest lucru; ca fiecare om de parte bărbătească dintre noi să fie circumcis precum ei sunt circumciși, precum Dumnezeul lor le-a poruncit lor, iar când noi vom fi făcut conform instrucțiunilor lor să fim circumciși, atunci vor locui ei printre noi, împreună cu vitele și posesiunile lor, și vom fi precum un singur popor cu ei. 50. Și când toți bărbații orașului au auzit cuvintele lui Sihem și ale tatălui său Hamor, atunci toți bărbații orașului au fost agreabili la această propunere, iar ei s-au supus să fie circumciși, căci Sihem și tatăl său Hamor erau stimați mult de ei, fiind prinții ținutului. 51. Iar în următoarea zi, Sihem și Hamor tatăl său s-au sculat devreme dimineața, și ei i-au adunat pe toți bărbații orașului lor în mijlocul orașului, și i-au chemat pe fiii lui Iacob, care au circumcis pe fiecare om ce le aparținea de parte bărbătească în acea zi si în următoarea. 52. Și i-au circumcis pe Sihem și pe Hamor tatăl său, și pe cei cinci frați ai lui Sihem, iar ei fiecare în parte s-au ridicat și au mers acasă, căci acest lucru a fost de la Domnul împotriva orașului Sihem, și de la Domnul a fost sfatul lui Simeon în această chestiune, pentru ca Domnul să poată da orașul Sihem în mâinile celor doi fii ai lui Iacob. Capitolul 34: 1. Și numărul tuturor bărbaților care au fost circumciși, era de 645 de bărbați, și 246 de copii. 2. Dar Chidechem, fiul lui Pered, tatăl lui Hamor, și cei șase frați ai săi, nu au vrut să asculte de Sihem și de tatăl său Hamor, și nu vroiau să fie circumciși, căci propunerea fiilor lui Iacob era detestabilă în văzul lor, iar mânia lor a fost mult stârnită de aceasta, că oamenii orașului nu ascultaseră de ei. 3. Și în seara celei de-a doua zi, ei au găsit opt copii mici care nu fuseseră circumciși, căci mamele lor i-au ascuns de Sihem și de tatăl său Hamor, și de bărbații orașului. 4. Iar Sihem și tatăl său Hamor au trimis să fie aduși înaintea lor să fie circumciși, când Chidechem și cei șase frați ai lui au sărit la ei cu săbiile lor, și au căutat să îi ucidă. 5. Și ei au căutat să-i ucidă de asemenea și pe Sihem și pe tatăl său Hamor, și au căutat să o ucidă și pe Dina cu ei din pricina acestei chestiuni. 6. Și ei le-au spus lor: Ce este acest lucru care l-ați făcut? Nu sunt femei printre fiicele fraților voștri canaaniții, de vreți să vă luați fiice ale evreilor, pe care nu le-ați cunoscut înainte, și veți face acest fapt pe care părinții voștri nu vi l-au poruncit vreodată vouă ? 7. Vă imaginați că veți reuși prin acest fapt care voi l-ați făcut? Și ce veți răspunde în această pricină fraților voștri canaaniții, care vor veni mâine și vă vor întreba referitor la acest lucru? 8. Și dacă fapta vostru nu va părea justă și bună în văzul lor, ce veți face voi pentru viețile voastre, și noi pentru viețile noastre, în neascultarea voastră de vocile noastre? 9. Și dacă locuitorii ținutului și toți frații voștri de-ai copiilor lui Ham, vor auzi de fapta voastră, spunând: 10. Din pricina unei femei evreiești au făcut Sihem și tatăl său Hamor, și toți locuitorii orașului, aceea cu care nu fuseseră familiarizați și care strămoșii lor nu le-au poruncit vreodată, unde veți scăpa atunci sau unde vă veți ascunde rușinea, toate zilele voastre înaintea fraților voștri, locuitorii ținutului Canaan? 11. Acum prin urmare noi nu putem suporta acest lucru pe care voi l-ați făcut, nici nu ne putem împovăra cu acest jug asupra noastră, pe care strămoșii noștri nu ni l-au poruncit. 12. Iată mâine noi vom merge și îi vom aduna pe toți frații noștri, frații canaaniți care locuiesc în ținut, și vom veni cu toții și vă vom ucide pe voi și pe toți aceia care se încred în voi, încât nu va fi lăsată nicio rămășiță din voi sau ei. 13. Și când Hamor și fiul său Sihem și toți oamenii orașului au auzit cuvintele lui Chidechem și ale fraților lui, s-au temut mult pentru viețile lor de la cuvintele lor, și au regretat ce făcuseră. 14. Iar Sihem și tatăl său Hamor i-au răspuns tatălui lor Chidechem și fraților lui, și le-au spus lor: Toate cuvintele pe care ni le-ați vorbit nouă sunt adevărate. 15. Acum nu spuneți, și nici nu vă imaginați în inimile voastre că din pricina iubirii de evrei am făcut noi acest lucru pe care strămoșii noștri nu ni l-au poruncit nouă. 16. Dar deoarece noi am văzut că nu era intenția și dorința lor de a consimți dorințelor noastre referitoare la fiica lor de faptul că noi o luaserăm, cu excepția acestei condiții, așadar noi am ascultat de vocile lor și am făcut această faptă pe care voi ați văzut-o, pentru a putea obține dorința noastră de la ei. 17. Iar când noi vom fi obținut solicitarea noastră de la ei, noi apoi ne vom întoarce la ei și le vom face lor aceea ce voi ne veți spune. 18. Vă rugăm atunci să așteptați și să zăboviți până când carnea noastră va fi vindecată iar noi din nou devenim puternici, și vom merge apoi împreună împotriva lor, și le vom face aceea ce este în inimile voastre și în ale noastre. 19. Iar Dina fiica lui Iacob a auzit toate cuvintele pe care Chidechem și frații săi le vorbiseră, și ceea ce Hamor și fiul său Sihem și oamenii orașului lor le răspunseseră lor. 20. Și ea s-a grăbit și a trimis una din slujnicele ei, pe care tatăl ei o trimisese să aibă grijă de ea în casa lui Sihem, la Iacob tatăl ei și la frații ei, spunând: 21. Astfel au sfătuit Chidechem și frații săi referitor la voi, și astfel Hamor și Sihem și oamenii orașului le-au răspuns lor. 22. Și când Iacob a auzit aceste cuvinte s-a umplut cu furie, și a fost indignat de ei, iar mânia sa a fost aprinsă împotriva lor. 23. Iar Simeon și Levi au jurat și au spus: Până la această oră mâine nu va mai fi lăsată nicio rămășiță în tot orașul. 24. Și 20 de tineri se ascunseseră, care nu au fost circumciși, iar acești tineri s-au luptat împotriva lui Simeon și lui Levi, iar Simeon și Levi au ucis pe 18 din ei, și doi au fugit de la ei și au scăpat la niște varnițe care erau în oraș, iar Simeon și Levi au căutat după ei, dar nu i-au putut găsi. 25. Și Simeon și Levi au continuat să umble în oraș, iar ei i-au ucis pe toți bărbații orașului prin ascuțișul sabiei, și nu au lăsat pe niciunul rămas. 26. Și a fost o mare consternare în mijlocul orașului, iar strigătele oamenilor orașului s-au ridicat până la cer, și toate femeile și toți copiii au plâns cu voce tare. 27. Iar Simeon și Levi au ucis tot orașul; ei nu au lăsat niciun bărbat rămas în tot orașul. 28. Și i-au ucis pe Hamor și pe Sihem fiul său prin ascuțișul sabiei, și au adus-o pe Dina de la casa lui Sihem și ei au plecat de acolo. 29. Iar fiii lui Iacob au mers și s-au întors, și au dat peste cei uciși, și au stricat toată proprietatea lor care era în oraș și la câmp. 30. Iar în timp ce ei luau prada, 300 de oameni s-au ridicat și au aruncat cu praf în ei, și i-au lovit cu pietre, când Simeon s-a întors la ei și i-a ucis pe ei toți cu ascuțișul sabiei, iar Simeon s-a întors înaintea lui Levi, și a intrat în oraș. 31. Și ei le-au luat oile și boii și vitele, și de asemenea și rămășița de femei și micuți, și i-au dus pe toți aceștia de acolo, și au deschis o poartă, și au ieșit afară și au venit la tatăl lor Iacob cu vigoare. 32. Și când Iacob a văzut tot ceea ce ei făcuseră orașului, și a văzut prada pe care au luat-o de la ei, Iacob era foarte mânios pe ei, iar Iacob le-a spus: Ce este aceasta pe care voi mi-ați făcut-o? Iată eu am obținut odihnă printre locuitorii canaaniți, și niciunul din ei nu a făcut imixtiune cu mine. 33. Iar acum ați făcut ca eu să devin respingător locuitorilor ținutului, printre canaaniți și periziți, iar eu sunt de un număr mic, și ei se vor aduna cu toții împotriva mea și mă vor ucide când ei vor auzi de lucrarea voastră cu frații lor, iar eu și casa mea vom fi distruși. 34. Iar Simeon și Levi și toți frații lor cu ei le-au răspuns tatălui lor Iacob și i-au spus: Iată noi trăim în ținut, și să îi facă Sihem surorii noastre aceasta? De ce ești tu tăcut la tot ceea ce a făcut Sihem? Și să se poarte el cu sora noastră precum cu o prostituată de pe străzi? 35. Iar numărul de femei pe care Simeon și Levi le-au luat captive din orașul lui Sihem, pe care ei nu le-au ucis, era de 85 de femei care nu cunoscuseră bărbat. 36. Și printre ele era o tânără domniță de înfățișare frumoasă și plăcută, al cărui nume era Buna, iar Simeon a luat-o de nevastă, iar numărul celor de parte bărbătească pe care ei i-au luat captivi și pe care nu i-au ucis, era de 47 de oameni, iar pe restul ei i-au ucis. 37. Iar tinerii și tinerele pe care Simeon și Levi îi luaseră captivi din orașul Sihem, au fost slujitori fiilor lui Iacob și copiilor lor după ei, până în ziua plecării fiilor lui Iacob din ținutul Egiptului. 38. Iar când Simeon și Levi plecaseră din oraș, cei doi tineri care erau rămași, care se ascunseseră în oraș, și care nu au murit printre oamenii orașului, s-au ridicat, iar acești tineri au mers în oraș și au umblat prin el, și au găsit orașul pustiit fără niciun bărbat, și doar femei plângând, iar acești tineri au strigat și au spus: Iată, acesta este răul pe care fiii lui Iacob evreul l-au făcut acestui oraș, ei distrugând în această zi unul din orașele canaanite, si nu s-au temut pentru viețile lor de tot ținutul Canaan. 39. Și acești bărbați au părăsit orașul și au mers la orașul Tapnac, iar ei au venit acolo și au spus locuitorilor Tapnacului tot ce se abătuseră asupra lor, și tot ceea ce fiii lui Iacob făcuseră orașului Sihem. 40. Și informația a ajuns la Iașub regele Tapnacului, iar el a trimis oameni la orașul Sihem să-i vadă pe acești tineri, căci regele nu i-a crezut în această pricină, spunând: Cum puteau doi oameni să devasteze un oraș atât de mare precum Sihem? 41. Iar mesagerii lui Iașub s-au întors și i-au vorbit lui, spunând: Am venit în oraș, și este distrus, nu este niciun bărbat acolo; doar femei care plâng; nici nu este vreo turmă sau vreo vită acolo, căci fiii lui Iacob au luat tot ce era în oraș. 42. Și Iașub s-a minunat de aceasta, spunând: Cum puteau doi oameni să facă acest lucru, să distrugă un atât de mare oraș, și niciun bărbat să fie în stare să stea împotriva lor? 43. Căci ceva asemănător nu fusese din zilele lui Nimrod, și nici din cele mai vechi timpuri, să fi avut loc ceva similar; iar regele Iașub al Tapnacului, a spus oamenilor săi: Fiți curajoși și noi vom merge și vom lupta împotriva acestor evrei, și le vom face lor precum ei au făcut orașului, iar noi vom răzbuna cauza oamenilor orașului. 44. Iar regele Iașub al Tapnacului s-a consultat cu sfetnicii săi despre această chestiune, iar sfetnicii săi i-au spus: Singur tu nu vei prevala asupra evreilor, căci ei trebuie să fie puternici să facă această lucrare întregului oraș. 45. Dacă doi dintre ei au devastat întregul oraș, și nimeni nu a stat împotriva lor, cu siguranță dacă tu vei merge împotriva lor, ei se vor ridica cu toții împotriva noastră și ne vor distruge pe noi de asemenea. 46. Dar dacă tu o să trimiți la toți regii care ne împrejmuiesc, și să îi lași să vină împreună, atunci noi vom merge cu ei și vom lupta împotriva fiilor lui Iacob; atunci vei prevala tu asupra lor. 47. Iar Iașub a auzit cuvintele sfetnicilor săi, iar cuvintele lor i-au încântat pe el și pe oamenilor lui, și el a făcut astfel; Și regele Iașub al Tapnacului a trimis la toți regii amoriților care erau împrejurul Sihemului și Tapnacului, spunând: 48. Mergeți cu mine și asistați-mi, iar noi îi vom bate pe Iacob evreul și pe toți fiii lui, și îi vom distruge de pe pământ, căci astfel a făcut el orașului Sihem, iar voi nu știți de aceasta? 49. Și toți regii amoriților au auzit răul pe care fiii lui Iacob îl făcuseră orașului Sihem, și erau mult uimiți de ei. 50. Și cei șapte regi ai amoriților s-au adunat cu armatele lor, aproape 10.000 de oameni cu săbii scoase, și au venit să lupte împotriva fiilor lui Iacob. Iar Iacob a auzit că regii amoriților se adunaseră să lupte împotriva fiilor săi, și Iacob se temea mult, și îl îndurera. 51. Iar Iacob a exclamat împotriva lui Simeon și lui Levi, spunând: Ce este această faptă pe care ați făcut-o? De ce m-ați rănit, să aduceți împotriva mea toți copiii Canaanului să distrugă pe mine și pe casa mea? Căci eu eram la repaus, chiar eu și casa mea, iar voi mi-ați făcut acest lucru mie, și ați provocat pe locuitorii ținutului împotriva mea prin procedurile voastre. 52. Și Iuda a răspuns tatălui său, spunând: A fost pentru nimic că frații mei Simeon și Levi au ucis toți locuitorii Sihemului? Cu siguranță a fost deoarece Sihem ne umilise sora, și a încălcat porunca Dumnezeului nostru către Noe și copiii lui, căci Sihem a luat-o pe sora noastră prin forță, și a comis adulter cu ea. 53. Iar Sihem a făcut tot acest rău și niciunul din locuitorii orașului nu a interferat cu el, să spună, de ce vei face tu aceasta? Cu siguranță de aceea frații mei au mers și au nimicit orașul, iar Domnul l-a dat în mâinile lor, deoarece locuitorii lui încălcaseră poruncile Dumnezeului nostru. Este atunci pentru nimic că ei au făcut toate acestea? 54. Iar acum, de ce ești tu speriat sau îndurerat, și de ce ești tu nemulțumit de frații mei, și de ce este mânia ta aprinsă împotriva lor? 55. Cu siguranță Dumnezeul nostru care a dat în mâna lor orașul Sihem și pe oamenii lui, El de asemenea va da în mâinile noastre pe toți regii canaaniți care vin împotriva noastră, iar noi le vom face lor precum frații mei au făcut Sihemului. 56. Acum fii liniștit în legătură cu ei și alungă temerile tale, dar încrede-te în Domnul Dumnezeul nostru, și roagă-te la El să ne ajute și să ne izbăvească, și să dea vrăjmașii noștri în mâinile noastre. 57. Iar Iuda a strigat la unul din slujitorii tatălui său: Mergi acum și vezi unde acei regi, care vin împotriva noastră, sunt situați cu armatele lor. 58. Și slujitorul a mers și s-a uitat în depărtare, și a mers vizavi de Muntele Sihon, și a văzut toate oștile regilor stând în câmpuri, iar el s-a întors la Iuda și a spus: Iată regii sunt situați în câmp cu toate oștile lor, un popor extrem de numeros, precum nisipul de pe malul mării. 59. Iar Iuda i-a spus lui Simeon și lui Levi, și tuturor fraților săi: Întăriți-vă și fiți fii ai vitejiei, căci Domnul Dumnezeul nostru este cu noi; nu vă temeți de ei. 60. Stați înainte fiecare om, gătit cu armele sale de război, arcul său și sabia sa, iar noi vom merge și vom lupta împotriva acestor bărbați necircumciși; Domnul este Dumnezeul nostru, El ne va salva pe noi. 61. Și ei s-au ridicat, și fiecare s-a gătit cu armele sale de război mari și mici, 11 fii ai lui Iacob, și toți slujitorii lui Iacob cu ei. 62. Și toți slujitorii lui Isaac care erau cu Isaac în Hebron, toți au venit echipați cu tot soiul de instrumente de război, iar fiii lui Iacob și slujitorii lor, fiind 112 oameni, au mers să se războiască cu acești regi, iar Iacob de asemenea a mers cu ei. 63. Și fiii lui Iacob au mers la tatăl lor Isaac fiul lui Avraam la Hebron, care este Chireat-Arba, spunând: 64. Roagă-te te implorăm pentru noi Domnului Dumnezeului nostru, să ne protejeze de mâinile canaaniților care vin împotriva noastră, și să îi dea în mâinile noastre. 65. Și Isaac fiul lui Avraam s-a rugat Domnului pentru fiii săi, și a spus: Doamne Dumnezeule, Tu i-ai promis tatălui meu, spunând, Eu voi înmulți sămânța ta precum stelele cerului, și Tu de asemenea mi-ai promis mie, și stabilește Tu Cuvântul Tău, acum că regii Canaanului vin împreună, să facă război cu copiii mei pentru că ei au comis violență. 66. Acum prin urmare, O Doamne Dumnezeule, Dumnezeul întregului pământ, pervertește te rog sfatul acestor regi ca ei să nu lupte împotriva fiilor mei. 67. Și impresionează inimile acelor regi și ale oamenilor lor cu teroarea de fiii mei, și adu jos mândria lor, și ca ei să se poată întoarce de la fiii mei. 68. Și cu mâna Ta puternică și cu brațul Tău întins izbăvește pe fiii mei și pe slujitorii lor de ei, căci puterea și tăria sunt în mâinile Tale să faci acest lucru. 69. Iar fiii lui Iacob și slujitorii lor au mers spre acești regi, și s-au încrezut în Domnul Dumnezeul lor, și în timp ce ei mergeau, Iacob tatăl lor de asemenea s-a rugat la Domnul și a spus: O Doamne Dumnezeule, puternic și exaltat Dumnezeu, care a domnit din zilele din vechi, de atunci până acum și pentru totdeauna.70. Tu ești El care stârnește războaie și le face să înceteze, în mâna Ta sunt puterea și tăria să exalți și să aduci jos; o fie ca rugăciunea mea să fie acceptabilă înaintea Ta ca Tu să te poți întoarce spre mine cu milosteniile Tale, să impresionezi inimile acestor regi și ale oamenilor lor cu teroarea de fiii mei, și îngrozește-i pe ei și pe oștile lor, și cu marea Ta bunătate izbăvește-i pe toți aceia care se încred în Tine, căci Tu ești cel care poate aduce oameni și neamuri sub puterea noastră. Capitolul 35: 1. Și toți regii amoriților au venit și și-au luat pozițiile pe câmp să se consulte cu sfetnicii lor referitor ce trebuia făcut cu fiii lui Iacob, căci încă se temeau de ei, spunând: Iată, doi din ei au ucis tot orașul Sihem. 2. Și Domnul a auzit rugăciunile lui Isaac și Iacob, iar El a umplut inimile tuturor acestor sfetnici regali cu mare frică și teroare încât ei în mod unanim au exclamat: 3. Ești prostuț în această zi, sau nu este deloc înțelegere în tine, de te vei lupta împotriva evreilor, și te vei încânta tu în propria ta distrugere în această zi? 4. Iată doi din ei au venit la orașul Sihem fără frică sau teroare, și au ucis toți locuitorii orașului, încât niciun om nu a stat împotriva lor, și cum vei fi capabil tu să lupți împotriva lor toți? 5. Cu siguranță tu știi că Dumnezeul lor este extrem de duios cu ei, și a făcut mărețe lucruri pentru ei, precum nu au fost făcute din zilele din vechime. Și dintre toți zeii naeamurilor nu este niciunul ca El care poate face precum mărețele Lui fapte. 6. Cu siguranță El l-a izbăvit pe tatăl lor Avraam, evreul, din mâna lui Nimrod, și din mâna tuturor oamenilor lui care de multe ori căutaseră să îl ucidă pe el. 7. El l-a izbăvit de asemenea din focul în care regele Nimrod îl aruncase, iar Dumnezeul său l-a izbăvit din el. 8. Și cine altcineva poate să facă asemenea? Cu siguranță a fost Avraam cel care i-a ucis pe cei cinci regi ai Elamului, când ei se atinseseră de fiul fratelui său, care în acele zile locuia în Sodoma. 9. Și l-a luat pe slujitorul său care îi era credincios în casa sa și pe câțiva oameni, iar ei i-au urmărit pe regii Elamului într-o noapte și i-au ucis, și i-a restituit fiului fratelui său toată proprietatea lui pe care ei o luaseră de la el. 10. Și cu siguranță tu știi că Dumnezeul acestor evrei este mult încântat de ei, iar ei de asemenea sunt încântați de El, căci ei știu că El i-a izbăvit pe ei de toți dușmanii lor. 11. Și iată prin iubirea lui către Dumnezeul său, Avraam l-a luat pe singurul și prețiosul său fiu și a intenționat să îl aducă ca sacrificiu ars Dumnezeului său, și dacă nu ar fi fost Dumnezeul său care l-a împiedicat pe el din a face aceasta, el ar fi făcut-o din iubirea sa pentru Dumnezeul său. 12. Și Dumnezeu a văzut toate lucrările lui, și i-a jurat lui, și i-a promis lui că El îi va izbăvi pe fiii lui și pe toată sămânța lui din fiecare primejdie care s-ar abate asupra lor, deoarece el făcuse acest lucru. Iar iubirea sa către Dumnezeul său a înfundat compasiunea sa pentru copilul lui. 13. Și tu nu ai auzit ceea ce Dumnezeul său i-a făcut lui Faraon regele Egiptului, și lui Abimelec regele Gerarului, deoarece a luat-o pe nevasta lui Avraam, care a spus de ea, ea este sora mea, ca nu cumva ei să îl ucidă din pricina ei, și să se gândească să o ia pe ea de nevastă? Iar Dumnezeu le-a făcut lor și oamenilor lor totul despre care tu ai auzit. 14. Și iată, noi înșine am văzut cu ochii noștri că Esau, fratele lui Iacob, a venit la el cu 400 de oameni vrând să îl ucidă, căci el își amintise că luase de la el binecuvântarea tatălui său. 15. Iar el a mers să îl întâmpine, când a venit din Siria, să ucidă pe mamă cu copiii. Cine l-a izbăvit din mâinile lui decât Dumnezeul său în care el s-a încrezut? El l-a izbăvit din mâna fratelui său și de asemenea din mâinile vrăjmașilor săi, și cu siguranță El îi va proteja pe ei iarăși. 16. Cine nu știe că a fost Dumnezeul lor care i-a inspirat pe ei cu putere să facă orașului Sihem răul de care tu ai auzit? 17. Poate atunci fi cu propria lor putere că doi oameni au putut distruge un atât de mare oraș precum Sihemul dacă nu ar fi fost Dumnezeul lor în care ei s-au încrezut? El le-a spus și le-a făcut lor toată aceasta, deoarece El a vrut să-i ucidă pe locuitorii acelui oraș în interiorul propriului lor oraș. 18. Și poți tu atunci prevala asupra lor cu cei care au ieșit împreună din orașul tău să lupte împotriva întregii bande a lor, chiar dacă de o mie de ori mai mulți ar veni în ajutorul tău? 19. Cu siguranță tu știi și înțelegi că tu nu vii să lupți cu ei, ci tu vii să lupți cu Dumnezeul lor care i-a ales pe ei, și prin urmare voi toți ați venit în această zi să fiți distruși. 20. Acum prin urmare abțineți-vă de la acest rău pe care voi vă trudiți să îl aduceți asupra voastră. Și va fi mai bine ca voi să nu mergeți la bătălie cu ei, deși ei sunt doar puțini la număr, căci Dumnezeul lor este cu ei. 21. Și când regii amoriților au auzit toate cuvintele sfetnicilor lor, inimile lor au fost umplute cu teroare, iar ei erau înspăimântați de fiii lui Iacob și nu au vrut să lupte împotriva lor. 22. Iar ei și-au înclinat urechile lor la cuvintele sfetnicilor lor, și au ascultat de toate cuvintele lor. Iar cuvintele sfetnicilor i-au încântat mult pe regi și ei au făcut în consecință. 23. Iar regii s-au întors și s-au abținut de la fiii lui Iacob, căci nu au îndrăznit să se apropie de ei ca să facă război cu ei, căci erau foarte înspăimântați de ei, iar inimile lor s-au topit înăuntrul lor de la frica lor de ei. 24. Căci aceasta a purces de la Domnul către ei, căci El a auzit rugăciunile slujitorilor săi Isaac și Iacob, căci ei s-au încrezut în El; și toți acești regi s-au întors cu oștile lor în acea zi, fiecare la orașul său, iar ei la acea vreme nu s-au luptat împotriva fiilor lui Iacob. 25. Iar fiii lui Iacob și-au păstrat postura lor în acea zi până seara, vizavi de Muntele Sihon, și văzând că acești regi nu au venit să lupte împotriva lor, fiii lui Iacob s-au întors acasă. Capitolul 36: 1. La acea vreme Domnul i-a apărut lui Iacob spunând: Ridică-te, mergi la Betel și rămâi acolo, și fă acolo un altar Domnului care ți-a apărut, care te-a izbăvit pe tine și pe fiii tăi din nenorocire. 2. Iar Iacob s-a ridicat cu fiii săi și cu toate ce îi aparțineau, și ei au mers și au venit la Betel conform Cuvântului Domnului. 3. Și Iacob avea 99 de ani când a mers la Betel, iar Iacob și fiii săi și toți oamenii care erau cu el, au rămas în Betel în Luz, și el acolo a construit un altar Domnului care i-a apărut lui, iar Iacob și fiii săi au rămas în Betel timp de șase luni. 4. La acea vreme Debora a murit, fiica lui Uz, doica lui Rebeca, care fusese cu Iacob; iar Iacob a îngropat-o sub Betel sub un stejar care era acolo. 5. Iar Rebeca fiica lui Betuel, mama lui Iacob, de asemenea a murit la acea vreme în Hebron, care este Chireat-Arba, și ea a fost îngropată în peștera din Macpela pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het. 6. Iar viața lui Rebeca a fost de 133 de ani când ea a murit, și când Iacob a auzit că mama sa Rebeca era moartă el a plâns amar pentru mama sa, și a făcut un doliu mare pentru ea și pentru Debora doica ei sub stejar, și el a pus numele acelui loc Alon-Bacut. 7. Și Laban sirianul a murit în acele zile, căci Dumnezeu l-a ucis deoarece el a încălcat legământul care exista între el și Iacob. 8. Iar Iacob avea 100 de ani când Domnul i-a apărut lui, și l-a binecuvântat și i-a pus numele Israel, iar Rahela nevasta lui Iacob a zămislit în acele zile. 9. Și la acea vreme Iacob și toate ce îi aparțineau lui au călătorit de la Betel să meargă la casa tatălui său, la Hebron. 10. Iar în timp ce ei mergeau pe drum, și mai era puțin de mers până la Efrat, Rahela a născut un fiu iar ea a avut travaliu greu și a murit. 11. Și Iacob a îngropat-o în drumul spre Efrat, care este Betleem, și el a pus un stâlp asupra mormântului ei, care este acolo până în această zi; iar zilele lui Rahela au fost de 45 de ani când ea a murit. 12. Iar Iacob a pus numele fiului său care i s-a născut lui, pe care Rahela i l-a născut lui, Beniamin, căci el a fost născut în ținut pe mâna dreaptă. 13. Și a fost după moartea lui Rahela, că Iacob s-a stabilit în cortul slujnicei ei Bilha. 14. Iar Ruben a fost gelos pentru mama sa Lea din această pricină, și a fost umplut cu mânie, iar el s-a ridicat în mânia sa și a mers și a intrat în cortul lui Bilha iar el de acolo a scos patul tatălui său. 15. La acea vreme porția din dreptul de naștere, împreună cu pozițiile regale și de preoție, au fost luate de la fiii lui Ruben, căci el pângărise patul tatălui său, iar dreptul de naștere i-a fost dat lui Iosif, poziția regală lui Iuda, și preoția lui Levi, deoarece Ruben pângărise patul tatălui său. 16. Și acestea sunt generațiile lui Iacob care i-au fost născute lui în Padan-Aram, iar fiii lui Iacob erau 12. 17. Fiii lui Lea erau Ruben întâiul născut, și Simeon, Levi, Iuda, Issacar, Zebulon, și sora lor Dina; iar fiii lui Rahela erau Iosif și Beniamin. 18. Fiii lui Zilpa, slujnica lui Lea, erau Gad și Așer , iar fiii lui Bilha, slujnica lui Rahela, erau Dan și Naftali; aceștia sunt fiii lui Iacob care i-au fost născuți în Padan-Aram. 19. Iar Iacob și fiii săi și toate ce îi aparțineau lui au călătorit și au venit la Mamre, care este Chireat-Arba, care este în Hebron, unde Avraam și Isaac au sălășluit, iar Iacob și fiii săi și toate ce îi aparțineau lui, au locuit cu tatăl lui în Hebron. 20. Iar fratele său Esau și fiii lui, și toate ce îi aparțineau lui au mers la ținutul Seir și au locuit acolo, și au avut posesiuni în ținutul Seir, iar copiii lui Esau au fost roditori și s-au înmulțit enorm în ținutul Seir. 21. Și acestea sunt generațiile lui Esau care i-au fost născute lui în ținutul Canaan, iar fiii lui Esau erau cinci. 22. Și Ada i-a născut lui Esau pe primul lui născut Elifaz, și ea de asemenea i-a născut lui pe Reuel, iar Alibama i-a născut lui pe Ieuș, Iaalam și Cora. 23. Aceștia sunt copiii lui Esau care i-au fost născuți lui în ținutul Canaan; iar fiii lui Elifaz fiul lui Esau erau Teman, Omar, Zefo, Gatam, Chenaz și Amalex, iar fiii lui Reuel erau Nacat, Zerac, Șamah și Mizza. 24. Iar fiii lui Ieuș erau Timna, Alvah, Ietet; iar fiii lui Iaalam erau Alah, Pinor și Chenaz. 25. Iar fiii lui Cora erau Teman, Mibzar, Magdiel și Eram; acestea sunt familiile fiilor lui Esau conform ducatelor lor în ținutul Seir. 26. Și acestea sunt numele fiilor lui Seir horitul, locuitori ai ținutului Seir, Lotan, Șobal, Zibeon, Anah, Dișan, Ezer și Dișon, fiind șapte fii. 27. Iar copiii lui Lotan erau Hori, Heman și sora lor Timna, aceea e Timna care a venit la Iacob și la fiii lui, iar ei nu au ascultat-o, și ea a mers și a devenit o concubină lui Elifaz fiul lui Esau, și i l-a născut lui pe Amalec. 28. Iar fiii lui Șobal erau Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam, iar fiii lui Zibeon erau Aiah și Anah. Acesta era acel Anah care i-a găsit pe iemimi în pustietate când el a hrănit asinii lui Zibeon tatăl său. 29. Și în timp ce hrănea asinii tatălui său el îi ducea în pustietate în diferite timpuri să îi hrănească. 30. Și a fost o zi în care i-a adus la unul din deșerturi pe malul mării, vizavi de pustietatea oamenilor, și în timp ce îi hrănea, iată o foarte puternică furtună a venit din cealaltă parte a mării și s-a lăsat asupra asinilor care se hrăneau acolo, iar ei toți au rămas nemișcați. 31. Iar apoi aproape 120 de animale mari și îngrozitoare au ieșit din pustietate pe partea cealaltă a mării, și ele toate au venit la locul unde erau asinii, și s-au pus acolo. 32. Iar acele animale, de la mijloc în jos, erau în forma copiilor oamenilor, și de la mijloc în sus, unele aveau asemănarea urșilor, și unele asemănarea cheefasului, cu cozi în spatele lor dintre umerii lor ajungând jos la pământ, precum cozile ducheefatului, iar aceste animale au venit și au încălecat și au călărit pe acești asini, și i-au dus de acolo, și au rămas plecate până în ziua aceasta. 33. Și una din aceste animale s-a apropiat de Anah și l-a lovit cu coada lui, iar apoi a fugit din acel loc. 34. Și când el a văzut această lucrare s-a temut enorm pentru viața sa, și a fugit și a scăpat la oraș. 35. Iar el le-a relatat fiilor și fraților săi tot ce i se întâmplase lui, și mulți oameni au mers să caute asinii dar nu i-au putut găsi, iar Anah și frații săi nu au mai mers deloc la acel loc din acea zi înainte, căci se temeau mult pentru viețile lor. 36. Iar copiii lui Anah fiul lui Seir, erau Dișon și sora lui Alibama, iar copiii lui Dișon erau Hemdan, Eșban, Itran și Cheran, iar copiii lui Ezer erau Bilhan, Zaavan și Acan, iar copiii lui Dișan erau Uz și Aran. 37. Acestea sunt familiile copiilor lui Seir horitul, conform ducatelor lor în ținutul Seir. 38. Iar Esau și copiii săi au locuit în ținutul lui Seir horitul, locuitorul ținutului, și au avut posesiuni în el și au fost roditori și s-au înmulțit enorm, iar Iacob și copiii săi și toate ce le aparțineau lor, au locuit cu tatăl lor Isaac în ținutul Canaan, precum Domnul îi poruncise lui Avraam tatăl lor. Capitolul 37: 1. Și în anul 105 al vieții lui Iacob, care este al nouălea an al locuirii lui Iacob cu copiii săi în ținutul Canaan, el a venit de la Pedan-aram. 2. Și în acele zile Iacob a călătorit cu copiii săi de la Hebron, și au mers și s-au întors la orașul Sihem, ei și toate ce le aparțineau lor, și au locuit acolo, căci copiii lui Iacob au obținut teren de pășunat bun și gras pentru vitele lor în orașul Sihem, orașul Sihem fiind între timp atunci reconstruit, și erau în el aproape 300 de bărbați și femei. 3. Iar Iacob și copiii săi și toate ce îi aparțineau lui au locuit în partea terenului pe care Iacob o cumpărase de la Hamor tatăl lui Sihem, când el a venit de la Padan-aram înainte ca Simeon și Levi să fi distrus orașul. 4. Și toți acei regi ai canaaniților și amoriților care împrejmuiau orașul Sihem, au auzit că fiii lui Iacob veniseră iarăși la Sihem și că locuiau acolo. 5. Iar ei au spus: Să vină iarăși fiii lui Iacob evreul la oraș și să locuiască în el, după ce ei au ucis locuitorii lui și i-au alungat? Să se întoarcă ei acum și de asemenea să-i alunge pe aceia care locuiesc în oraș sau să îi ucidă? 6. Și toți regii Canaanului iarăși s-au adunat, și au venit împreună să facă război cu Iacob și cu fiii săi. 7. Iar regele Iașub al Tapnacului a trimis de asemenea mesageri la toți regii învecinați, la Elon regele Gaașului, și la Ihuri regele Șilohului, și la Paraton regele Cazarului, și la Susi regele Sartonului, și la Laban regele Bet-Horanului, și la Șabir regele Otnaimahului, spunând: 8. Veniți la mine și asistați-mi, și haide să ucidem pe Iacob evreul și pe fiii săi, și pe toate ce le aparțin lor, căci ei iarăși au venit la Sihem să îl posede și să-i ucidă locuitorii precum înainte. 9. Și toți acești regi s-au adunat împreună și au venit cu toate oștile lor, un popor extrem de numeros precum nisipul de pe malul mării, iar ei erau toți vizavi de Tapnac. 10. Și regele Iașub al Tapnacului a mers la ei cu toată armata sa, și a campat cu ei vizavi de Tapnac înafara orașului, și toți acești regi s-au împărțit în șapte divizii, fiind șapte oști împotriva fiilor lui Iacob. 11. Iar ei au trimis o declarație la Iacob și la fiul său, spunând: Veniți voi toți înainte la noi ca să putem avea o întâlnire împreună în câmpie, și să răzbunăm cauza oamenilor Sihemului pe care voi i-ați ucis înăuntrul orașului lor, și voi acum iarăși vă veți întoarce la orașul Sihem și să locuiți înăuntrul lui, și să ucideți locuitorii lui precum înainte. 12. Și fiii lui Iacob au auzit aceasta și mânia lor a fost aprinsă enorm de cuvintele regilor Canaanului, și zece din fiii lui Iacob s-au grăbit și s-au ridicat, și fiecare din ei s-a gătit cu armele sale de război; și erau 102 din slujitorii lor cu ei echipați în găteală de bătălie. 13. Și toți acești oameni, fiii lui Iacob cu slujitorii lor, au mers spre acești regi, iar Iacob tatăl lor era cu ei, și ei toți s-au pus pe movila Sihemului. 14. Iar Iacob s-a rugat la Domnul pentru fiii săi, și și-a întins mâinile către Domnul, și el a spus: O Dumnezeule, Tu ești un Atotputernic Dumnezeu, Tu ești Tatăl nostru, Tu ne-ai format și noi suntem lucrarea mâinilor Tale; te rog izbăvește-mi fiii prin mila ta din mâna dușmanilor lor,care în această zi vin să se lupte cu ei, și salvează-i din mâna lor, căci în mâna Ta este putere și tărie să-i salvezi pe cei puțini de cei mulți. 15. Și dă-le fiilor mei, slujitorilor Tăi, putere de inimă și tărie să lupte împotriva dușmanilor lor, să îi supună, și fă dușmanii lor să cadă înaintea lor, și nu lăsa pe fiii mei și pe slujitorii lor să moară prin mâinile copiilor lui Canaan. 16. Dar dacă pare bun în ochii Tăi să iei viețile fiilor mei și ale slujitorilor lor, ia-i în marea Ta milă prin mâinile îngerilor Tăi, ca ei să nu moară în această zi prin mâinile regilor amoriților. 17. Și când Iacob a încetat a se ruga Domnului, pământul s-a zguduit din locul său, și soarele s-a întunecat, și toți acești regi au fost îngroziți și o mare consternare i-a cuprins pe ei. 18. Și Domnul a ascultat de rugăciunea lui Iacob, iar Domnul a impresionat inimile tuturor regilor și ale oștilor lor cu teroare și groază pentru fiii lui Iacob. 19. Căci Domnul i-a cauzat să audă sunetul carelor de luptă, și sunetul cailor puternici de la fiii lui Iacob, și vocea unei mari armate îi acompania pe ei. 20. Iar acești regi au fost cuprinși cu mare teroare de fiii lui Iacob, și în timp ce stăteau în ciozvârtele lor, iată fiii lui Iacob avansau asupra lor, cu 112 oameni, cu un mare și năprasnic strigăt. 21. Și când regii i-au văzut pe fiii lui Iacob avansând spre ei, au fost loviți încă cu mai multă panică, și au fost dispuși să se retragă dinaintea fiilor lui Iacob precum la început, și să nu lupte împotriva lor. 22. Dar ei nu s-au retras, spunând: Ar fi o dizgrație pentru noi ca astfel de două ori să ne retragem dinaintea evreilor. 23. Iar fiii lui Iacob au venit aproape și au avansat împotriva tuturor acestor regi și a armatelor lor, și au văzut, și iată era un popor foarte puternic, numeros precum nisipul mării. 24. Iar fiii lui Iacob au strigat către Domnul și au spus: Ajută-ne O Doamne, ajută-ne și răspunde-ne, căci ne încredem în Tine, și nu ne lăsa să murim prin mâna acestor bărbați necircumciși, care în această zi au venit împotriva noastră. 25. Și fiii lui Iacob și-au pregătit armele de război, și au luat în mâinile lor fiecare om scutul său și javelina sa, și s-au apropiat să lupte. 26. Iar Iuda, fiul lui Iacob, a alergat primul înaintea fraților săi, și zece din slujitorii săi cu el, iar el a mers spre acești regi. 27. Și regele Iașub al Tapnacului de asemenea a venit înainte primul cu armata sa înaintea lui Iuda, iar Iuda l-a văzut pe Iașub și pe armata lui venind spre el, iar furia lui Iuda a fost aprinsă, iar mânia sa ardea înăuntrul său, și el s-a apropiat să facă luptă, în care Iuda și-a riscat viața. 28. Iar Iașub și toată armata sa avansau spre Iuda, și el călărea pe un car foarte puternic și tare, și Iașub era un om foarte viteaz, și acoperit cu fier și alamă din cap până în picioare. 29. Și în timp ce el era pe cal, trăgea cu săgeți cu ambele mâini înainte și înapoi, precum era maniera sa în toate bătăliile sale, și el niciodată nu rata locul spre care țintea săgețile sale. 30. Iar când Iașub a venit să lupte împotriva lui Iuda, și trăgând multe săgeți împotriva lui Iuda, Domnul a restrâns mâna lui Iașub, și toate săgețile pe care el le-a tras au sărit asupra propriilor săi oameni. 31. Și neținând seama de acest lucru, Iașub a continuat să avanseze spre Iuda, să îl provoace cu săgețile. Distanța dintre ei era de aproape 30 de coți când Iuda l-a văzut pe Iașub trăgând înainte cu săgețile sale împotriva lui, și a alergat la el cu mânia sa puternic stârnită. 32. Și Iuda a apucat o piatră mare de pe pământ, iar greutatea ei era de 60 shekeli, și Iuda a alergat spre Iașub, și cu piatra l-a lovit în scutul lui, încât Iașub a fost năucit de lovitură și a căzut de pe calul său la pământ. 33. Și scutul s-a spart din mâna lui Iașub, și prin forța loviturii a sărit la distanță de aproape 15 coți, iar scutul a căzut înaintea celei de-a doua oști. 34. Și regii care au venit cu Iașub au văzut la distanță puterea lui Iuda, fiul lui Iacob, și ceea ce îi făcuse lui Iașub, și se temeau îngrozitor de Iuda. 35. Iar ei s-au adunat lângă oastea lui Iașub, văzând confuzia lui, iar Iuda și-a scos sabia sa și a ucis 42 de oameni din oastea lui Iașub, iar toată ceata lui Iașub a fugit dinaintea lui Iuda, și niciun om nu a stat împotriva lui, și l-au lăsat pe Iașub și au fugit de la el, iar Iașub era încă doborât pe pământ. 36. Și Iașub văzând că toți oamenii oștii sale au fugit de la el, s-a grăbit și s-a ridicat cu teroare împotriva lui Iuda, și a stat pe propriile picioarele vizavi de Iuda. 37. Iar Iașub s-a duelat cu Iuda, plasând scut spre scut, iar toți oamenii lui Iașub au fugit căci se temeau mult de Iuda. 38. Și Iașub și-a luat sulița sa în mâna ca să-l lovească pe Iuda în cap, dar Iuda își pusese repede scutul lui la capul său împotriva suliței lui Iașub, încât scutul lui Iuda a primit lovitura suliței lui Iașub, iar scutul a fost crăpat în două. 39. Iar când Iuda a văzut că scutul său a fost crăpat, el în grabă și-a scos sabia și l-a lovit pe Iașub la gleznele lui, și i-a tăiat labele picioarelor încât Iașub a căzut pe pământ, iar sulița a căzut din mâna sa. 40. Și Iuda în grabă a apucat sulița lui Iașub, cu care i-a tăiat capul și l-a aruncat lângă labele picioarelor lui. 41. Și când fiii lui Iacob au văzut ceea ce Iuda îi făcuse lui Iașub, ei au fugit cu toții în șirurile celorlalți regi. Fiii lui Iacob s-au luptat cu armata lui Iașub și cu armatele tuturor regilor care erau acolo. 42. Iar fiii lui Iacob au cauzat 15.000 din oamenii lor să cadă, și i-au lovit precum de ar fi lovit asupra la tărtăcuțe, iar restul au fugit pentru viețile lor. 43. Și Iuda încă stătea lângă trupul lui Iașub, și l-a dezbrăcat pe Iașub de cămașa lui de zale. 44. Și Iuda de asemenea a dat jos fierul și alama cu care era gătit Iașub, și iată nouă oameni din căpitanii lui Iașub au venit să lupte împotriva lui Iuda. 45. Și Iuda s-a grăbit și a apucat o piatră de pe pământ, și cu ea l-a lovit pe unul în cap, iar craniul lui a fost fracturat, și trupul de asemenea a căzut de pe cal pe pământ. 46. Și cei opt căpitani care au rămas, văzând puterea lui Iuda, s-au înspăimântat mult și au fugit, iar Iuda cu cei zece oameni ai săi i-au urmărit, și i-au întrecut și i-au ucis. 47. Și fiii lui Iacob încă băteau armatele regilor, și au ucis pe mulți din ei, dar acei regi își mențineau poziția cutezător cu căpitanii lor, și nu s-au retras din locurile lor, și au exclamat împotriva acelora din armatele lor care fugeau dinaintea fiilor lui Iacob, dar niciunul nu voia să îi asculte, căci se temeau pentru viețile lor ca nu cumva să moară. 48. Și toți fiii lui Iacob, după ce au bătut armatele regilor, s-au întors și au venit înaintea lui Iuda, iar Iuda încă îi omora pe cei opt căpitani ai lui Iașub, și îi dezbrăca de veșmintele lor. 49. Iar Levi l-a văzut pe Elon al Gaașului avansând spre el cu cei 14 căpitani ai lui să îl ucidă, dar Levi nu o știa cu siguranță. 50. Iar Elon cu căpitanii lui s-au apropiat mai mult, și Levi s-a uitat înapoi și a văzut bătălia care îi era dată în spate, și Levi a alergat cu 12 din slujitorii lui, iar ei au mers și i-au ucis pe Elon și pe căpitanii lui cu ascuțișul sabiei. Capitolul 38:1. Iar regele Ihuri al Șilohului a venit să-i asiste lui Elon, și s-a apropiat de Iacob, când Iacob și-a întins arcul care era mâna sa și cu o săgeată l-a lovit pe Ihuri, care a cauzat moartea lui. 2. Și când Ihuri regele din Șiloh a murit, cei patru regi rămași au fugit de la posturile lor cu restul căpitanilor lor, și au pornit să se retragă, spunând: Nu mai avem putere cu evreii după ce ei i-au omorât pe cei trei regi și pe căpitanii lor care erau mai puternici decât suntem noi. 3. Iar când fiii lui Iacob au văzut că regii rămași au părăsit posturile lor, i-au urmărit pe ei, și Iacob de asemenea a venit de pe movila Sihemului de la locul unde el stătea, și ei au mers după regi și s-au apropiat de ei cu slujitorii lor. 4. Iar regii și căpitanii cu restul armatelor lor, văzând că fiii lui Iacob s-au apropiat de ei, s-au temut pentru viețile lor și au fugit până când au ajuns la orașul Cazar. 5. Și toți fiii lui Iacob i-au urmărit pe ei până la poarta orașului Cazar, și au lovit o mare lovitură printre regi și armatele lor, bătând aproape 4.000 de oameni. Și în timp ce ei băteau armata regilor, Iacob era ocupat cu arcul său, limitându-se să ucidă regii, iar el i-a ucis pe ei toți. 6. Și el l-a ucis pe regele Paraton al Cazarului la poarta orașului Cazar, iar apoi l-a ucis pe regele Susi al Sartonului, și pe regele Laban al Batcorinului, și pe regele Șabir din Macnaiama, iar el i-a ucis pe toți cu săgeți, o săgeată fiecăruia din ei, iar ei au murit. 7. Iar fiii lui Iacob văzând că toți regii erau morți și că ei erau risipiți și în retragere, au continuat să poarte lupta cu armatele regilor vizavi de poarta Cazarului, și ei au ucis încă pe aproape 400 din oamenii lor. 8. Și trei oameni din slujitorii lui Iacob au căzut în acea bătălie, și când Iuda a văzut ca trei din slujitorii lui muriseră, l-a îndurerat mult, iar mânia sa ardea înăuntrul său împotriva amoriților. 9. Și toți oamenii care au rămas din armatele regilor s-au temut mult pentru viețile lor, și au fugit și au spart poarta zidurilor orașului Cazar, și au intrat cu toții în oraș pentru siguranță. 10. Și ei s-au ascuns în mijlocul orașului Cazar, căci orașul Cazar era foarte mare si extensiv, iar când toate aceste armate intraseră în oraș, fiii lui Iacob au alergat după ei la oraș. 11. Și patru oameni viteji, experimentați în bătălie, au ieșit înainte din oraș și s-au pus la intrarea orașului, cu săbii scoase și sulițe în mâinile lor, și s-au plasat vizavi de fiii lui Iacob, și nu vroiau să le îngăduie să intre în oraș. 12. Iar Naftali a alergat și a venit între ei și cu sabia sa i-a ucis pe doi din ei, și le-a tăiat capetele într-o clipă. 13. Și el s-a întors spre ceilalți doi, și iată ei fugiseră, iar el i-a urmărit, i-a ajuns, i-a bătut și i-a omorât. 14. Iar fiii lui Iacob au venit la oraș și au văzut, și iată era încă un zid spre oraș, și ei au căutat după poarta zidului și nu au putut-o găsi, iar Iuda a sărit pe vârful zidului, iar Simeon și Levi l-au urmat, și ei toți trei au coborât de pe zid în oraș. 15. Iar Simeon și Levi au ucis toți bărbații care au alergat pentru siguranță în oraș, și de asemenea pe locuitorii orașului cu nevestele și micuții lor, ei i-au ucis cu ascuțișul sabiei, iar strigătele orașului s-au ridicat sus la cer. 16. Iar Dan și Naftali au sărit pe zid să vadă ce a provocat zgomotul de lamentare, căci fiii lui Iacob erau anxioși referitor la frații lor, și au auzit locuitorii orașului vorbind cu plânset și implorări, spunând: Luați tot ce posedăm în oraș și plecați, doar nu ne ucideți. 17. Și când Iuda, Simeon și Levi, încetaseră să lovească pe locuitorii orașului, ei s-au urcat pe zid și au strigat către Dan și Naftali, care erau pe zid, și către restul fraților lor, iar Simeon și Levi i-au informat de intrarea în oraș, și toți fiii lui Iacob au venit să aducă prada. 18. Și fiii lui Iacob au luat prada orașului Cazar, turmele și cirezile, și proprietatea, și au luat tot ce putea fi capturat și au plecat în acea zi din oraș. 19. Și în ziua următoare fiii lui Iacob au mers la Sarton, căci au auzit că bărbații din Sarton care rămăseseră în oraș se adunau să lupte împotriva lor pentru uciderea regelui lor, iar Sarton era un oraș foarte înalt și fortificat, și avea metereze abrupte care împrejmuiau orașul. 20. Iar stâlpul meterezelor avea aproape 50 coți iar lățimea lui 40 de coți, și nu era nici un loc pentru un om să intre în oraș din pricina meterezelor, iar fiii lui Iacob au văzut meterezele orașului și au căutat o intrare dar nu au putut să o găsească. 21. Căci intrarea la oraș era în spate, și fiecare om care dorea să vină în oraș venea pe acel drum și ocolea orașul, iar el apoi intra în oraș. 22. Și fiii lui Iacob văzând că nu puteau găsi intrarea în oraș, mânia lor a fost aprinsă mult, iar locuitorii orașului văzând că fiii lui Iacob veneau la ei s-au temut mult de ei, căci auziseră de puterea lor și ceea ce ei făcuseră Cazarului. 23. Și locuitorii orașului Sarton nu puteau ieși afară spre fiii lui Iacob după ce s-au adunat în oraș să lupte împotriva lor, ca nu cumva ei prin aceasta să intre în oraș, dar când au văzut că veneau spre ei, se temeau mult de ei, căci auziseră de puterea lor și ce făcuseră Cazarului. 24. Așadar locuitorii Sartonului au luat în grabă podul drumului orașului, din locul lui, înainte să vină fiii lui Iacob, și l-au adus în oraș. 25. Iar fiii lui Iacob au venit și au căutat calea care ducea în oraș, și nu au putut să o găsească, iar locuitorii orașului s-au urcat pe vârful zidului, și au văzut, și iată fiii lui Iacob căutau o intrare în oraș. 26. Și locuitorii orașului îi ocărau pe fiii lui Iacob de pe vârful zidului, și îi blestemau, iar fiii lui Iacob au auzit reproșurile, și s-au înfuriat mult, iar mânia lor ardea înăuntrul lor. 27. Și fiii lui Iacob au fost provocați de ei, și s-au ridicat cu toții și au sărit peste metereze cu forța puterii lor, și prin tăria lor au trecut întinderea de 40 de coți a meterezelor. 28. Și când ei trecuseră de metereze au stat sub zidul orașului, și au găsit toate porțile orașului închise cu uși de fier. 29. Iar fiii lui Iacob s-au apropiat să spargă ușile porților orașului, și locuitorii nu i-au lăsat, căci de pe vârful zidului trăgeau cu pietre și săgeți asupra lor. 30. Și numărul oamenilor care erau pe zid era de aproape 400 de oameni, și când fiii lui Iacob au văzut că oamenii orașului nu îi lăsau să deschidă porțile orașului, ei au sărit și s-au cățărat sus pe zid, iar Iuda a urcat primul la partea din est a orașului. 31. Iar Gad și Așer au mers sus după el la colțul vestic al orașului, iar Simeon și Levi la nord, iar Dan și Ruben la sud. 32. Și oamenii care erau pe vârful zidului, locuitorii orașului, văzând că fiii lui Iacob urcau la ei, au fugit cu toții de pe zid, au coborât în oraș, și s-au ascuns în mijlocul orașului. 33. Iar Isahar și Naftali care au rămas sub zid s-au apropiat și au spart porțile orașului, și au aprins un foc la porțile orașului, încât fierul s-a topit, iar toți fiii lui Iacob au venit în oraș, ei și toți oamenii lor, și s-au luptat cu locuitorii orașului Sarton, și i-au ucis cu ascuțișul sabiei, și nici un om nu a stat înaintea lor. 34. Și aproape 200 de oameni au fugit din oraș, și au mers cu toții și s-au ascuns într-un anume turn în oraș, iar Iuda i-a urmărit la turn și a dărâmat turnul, care a căzut asupra oamenilor, iar ei au murit cu toții. 35. Și fiii lui Iacob au mers sus pe drumul acoperișului acelui turn, și au văzut, și iată era un alt turn strașnic și înalt la distanță de oraș, iar vârful lui ajungea spre cer, iar fiii lui Iacob s-au grăbit și au coborât, și au mers cu toți oamenii lor la acel turn, și l-au găsit umplut cu aproape 300 de bărbați, femei și micuți. 36. Și fiii lui Iacob au lovit o mare lovitură printre acei oameni în turn, iar ei au fugit și s-au retras de la ei. 37. Iar Simeon și Levi i-au urmărit, când 12 oameni puternici și viteji au ieșit afară la ei din locul de unde se ascunseseră. 38. Și acei 12 bărbați au ținut o bătălie strașnică împotriva lui Simeon și Levi, iar Simeon și Levi nu au putut prevala asupra lor, și acei oameni viteji au spart scuturile lui Simeon și Levi, iar unul din ei a lovit la capul lui Levi cu sabia sa, când Levi și-a pus în grabă mâna la capul său, căci se temea de sabie, iar sabia a lovit mâna lui Levi, și a lăsat de dorit doar puțin ca mâna lui Levi să fie retezată. 39. Și Levi a înșfăcat sabia omului viteaz în mâna sa, și a luat-o forțat de la acela, iar cu ea a lovit asupra capului omului puternic, și i-a retezat capul. 40. Și 11 bărbați s-au apropiat să lupte împotriva lui Levi, căci ei au văzut că unul din ei a fost omorât, iar fiii lui Iacob s-au luptat, dar fiii lui Iacob nu au putut prevala asupra lor, căci acei oameni erau foarte puternici. 41. Și fiii lui Iacob văzând că nu puteau prevala asupra lor, Simeon a scos un țipăt tare și grozav, iar cei 11 oameni puternici au fost năuciți de vocea țipătului lui Simeon. 42. Iar Iuda la distanță a cunoscut vocea țipătului lui Simeon, iar Naftali și Iuda au alergat cu scuturile lor la Simeon și Levi, și i-au găsit luptând cu acei bărbați puternici, neputând a prevala asupra loc căci scuturile lor erau sparte. 43. Și Naftali a văzut că scuturile lui Simeon și Levi au fost sparte, și a luat două scuturi de la slujitorii săi și le-a adus lui Simeon și Levi. 44. Iar Simeon, Levi și Iuda în acea zi au luptat toți trei împotriva celor 11 oameni puternici până la vremea apusului, dar nu au putut prevala asupra lor. 45. Și aceasta i-a fost spusă lui Iacob, iar el era foarte îndurerat, și s-a rugat la Domnul lui, iar el și Naftali fiul său au mers împotriva acestor oameni puternici. 46. Iar Iacob s-a apropiat și și-a întins arcul, și a venit aproape de oamenii puternici, și a ucis trei din ei cu arcul, iar cei opt rămași s-au întors, și iată, războiul era purtat împotriva lor în față și în spate, și ei s-au temut mult pentru viețile lor, și nu au putut sta înaintea fiilor lui Iacob, și au fugit dinaintea lor. 47. Iar în fuga lor i-au întâlnit pe Dan și Așer care veneau înspre ei, și care s-au năpustit brusc asupra lor, și s-au luptat cu ei, și au ucis doi din ei, iar Iuda și frații săi i-au urmărit, și i-au bătut pe cei rămași din ei, și i-au ucis. 48. Și toți fiii lui Iacob s-au întors și au umblat prin oraș, căutând dacă puteau găsi vreun om, și au găsit aproape 20 de tineri într-o peșteră în oraș, iar Gad și Așer i-au ucis pe toți, iar Dan și Naftali i-au zărit pe restul oamenilor care fugiseră și scăpaseră din al doilea turn, și i-au ucis pe ei toți. 49. Iar fiii lui Iacob au ucis toți locuitorii orașului Sarton, dar pe femei și pe micuți ei i-au lăsat în oraș și nu i-au ucis. 50. Și toți locuitorii orașului Sarton erau oameni puternici, unul din ei ar fi pus pe fugă o mie, iar doi din ei nu ar fi fugit de 10.000 din restul oamenilor. 51. Și fiii lui Iacob au ucis pe toți locuitorii orașului Sarton cu ascuțișul sabiei, că niciun om nu a stat împotriva lor, iar ei au lăsat femeile în oraș. 52. Și fiii lui Iacob au luat toată prada orașului, și au capturat ce au vrut, și au luat turme și cirezi și proprietate din oraș, iar fiii lui Iacob au făcut Sartonului și locuitorilor lui precum făcuseră Cazarului și locuitorilor lui, și ei s-au întors și au plecat. Capitolul 39: 1. Și fiii lui Iacob au plecat din orașul Sarton, și merseseră aproape 200 coți când s-au întâlnit cu locuitorii Tapnacului venind înspre ei, căci veniseră să lupte împotriva lor, deoarece ei îl omorâseră pe regele Tapnacului și pe toți oamenii lui. 2. Astfel toți cei ce au rămas în orașul Tapnac au ieșit afară să lupte împotriva fiilor lui Iacob, și au cugetat să reia de la ei bunurile și prada pe care ei o capturaseră din Cazar și Sarton. 3. Și restul oamenilor Tapnacului s-au luptat cu fiii lui Iacob în acel loc, iar fiii lui Iacob i-au bătut, și s-au retras dinaintea lor, iar ei i-au urmărit până în orașul Arbelan, și au căzut cu toții dinaintea fiilor lui Iacob. 4. Și fiii lui Iacob s-au întors și au venit la Tapnac, să ia prada Tapnacului. Și când au venit la Tapnac, ei au auzit că oamenii Arbelanului ieșiseră afară să îi întâmpine ca să salveze prada fraților lor, iar fiii lui Iacob au lăsat zece din oamenii lor în Tapnac să prăduiască orașul, și au ieșit afară înspre oamenii Arbelanului. 5. Și oamenii Arbelanului au ieșit afară cu nevestele lor să lupte împotriva fiilor lui Iacob, căci nevestele lor erau experimentate în bătălie, și ei au ieșit afară, aproape 400 de bărbați și femei. 6. Și toți fiii lui Iacob au strigat cu o voce tare, și au alergat cu toții înspre locuitorii Arbelanului, și cu o voce puternică și năprasnică. 7. Și locuitorii Arbelanului au auzit zgomotul strigătelor fiilor lui Iacob, și urletul lor precum zgomotul leilor și precum vuietul mării și al valurilor ei. 8. Și frica și teroarea le-au cuprins inimile din pricina fiilor lui Iacob, și se temeau îngrozitor de ei, și s-au retras și au fugit dinaintea lor în oraș, iar fiii lui Iacob i-au urmărit până la poarta orașului, iar ei au venit asupra lor în oraș. 9. Și fiii lui Iacob s-au luptat cu ei în oraș, și toate femeile lor erau ocupate trăgând cu praștia împotriva fiilor lui Iacob, și în toată ziua până seara lupta a fost foarte severă între ei. 10. Iar fiii lui Iacob nu au putut prevala asupra lor, și fiii lui Iacob aproape pieriseră în acea bătălie. Iar fiii lui Iacob au strigat către Domnul și mult au căpătat putere înspre seară. Fiii lui Iacob au lovit toți locuitorii Arbelanului cu ascuțișul sabiei, bărbați, femei și micuți. 11. Și de asemenea pe rămășița oamenilor care fugiseră din Sarton, pe care fiii lui Iacob i-au ucis în Arbelan. Fiii lui Iacob au făcut Arbelanului și Tapnacului precum făcuseră Cazarului și Sartonului. Și când femeile au văzut că toți bărbații lor erau morți, s-au urcat pe acoperișurile orașului și au lovit pe fiii lui Iacob răpăind pietre asupra lor ca ploaia. 12. Iar fiii lui Iacob s-au grăbit și au intrat în oraș și au pus mâna pe toate femeile și le-au lovit cu ascuțișul sabiei. Fiii lui Iacob au capturat toată prada și bunurile, turmele și cirezile. 13. Și fiii lui Iacob au făcut Arbelanului, care este Macnaimah, precum făcuseră Tapnacului, Cazarului și Șilohului, iar ei s-au întors de acolo și au plecat. 14. Și în a cincea zi fiii lui Iacob au auzit că oamenii din Gaaș se adunaseră împotriva lor să lupte, deoarece îi omorâseră pe regele și pe căpitanii lor, căci fuseseră 14 căpitani în orașul Gaaș, iar fiii lui Iacob îi omorâseră pe toți în prima bătălie. 15. Iar fiii lui Iacob în acea zi s-au gătit cu armele lor de război, și au mărșăluit împotriva locuitorilor Gaașului, iar în Gaaș era un puternic și tare popor din oamenii amoriților, și Gaaș era cel mai strașnic și fortificat oraș din toate orașele amoriților, și avea trei ziduri. 16. Și fiii lui Iacob au venit la Gaaș și au găsit porțile orașului încuiate, și aproape 500 de oameni stând pe vârful zidului cel mai dinafară, și un popor numeros precum nisipul de pe malul mării aștepta să se năpustească asupra fiilor lui Iacob înafara orașului în spatele lor. 17. Și fiii lui Iacob s-au apropiat să deschidă porțile orașului, și în timp ce se apropiau, iată aceia care așteptau în spatele orașului s-au năpustit din locurile lor și i-au înconjurat pe fiii lui Iacob. 18. Iar fiii lui Iacob erau învăluiți între oamenii Gaașului, și bătălia era și înaintea și în spatele lor, și toți oamenii care erau pe zid, trăgeau de pe zid asupra lor cu săgeți și pietre. 19. Și Iuda, văzând că oamenii Gaașului deveneau prea grei pentru ei, a scos un țipăt extrem de străpungător și îngrozitor iar toți oamenii Gaașului s-au îngrozit de sunetul țipătului lui Iuda, și oameni au căzut de pe zid de la țipătul lui puternic, și toți aceia care erau înafara și înăuntrul orașului s-au temut mult pentru viețile lor. 20. Și fiii lui Iacob încă veneau aproape să dărâme ușile orașului, când oamenii Gaașului au tras cu pietre și săgeți asupra lor de pe vârful zidului, și i-au făcut să se retragă de la poartă. 21. Și fiii lui Iacob s-au întors împotriva oamenilor Gaașului care erau cu ei înafara orașului, și i-au lovit îngrozitor, precum de ar fi lovit în tărtăcuțe, iar ei nu puteau sta împotriva fiilor lui Iacob, căci frica și teroarea îi apucaseră de la țipătul lui Iuda. 22. Iar fiii lui Iacob i-au ucis pe toți acei oameni care erau înafara orașului, și fiii lui Iacob încă veneau aproape să facă o intrare în oraș, și să lupte sub zidurile orașului, dar nu au putut căci toți locuitorii Gaașului care au rămas în oraș înconjuraseră zidurile Gaașului în fiecare direcție, încât fiii lui Iacob nu puteau să se apropie de oraș să lupte împotriva lor. 23. Și în timp ce fiii lui Iacob au venit aproape de un colț să lupte sub zid, locuitorii Gaașului au tras cu săgeți și pietre asupra lor precum răpăielile ploii, iar ei s-au retras de sub zid. 24. Iar oamenii Gaașului care erau pe zid, văzând că fiii lui Iacob nu puteau prevala asupra lor de sub zid, au reproșat fiilor lui Iacob în aceste cuvinte, spunând: 25. Care este problema voastră în bătălie de voi nu ne puteți învinge? Puteți atunci face mărețului oraș Gaaș și locuitorilor lui precum ați făcut orașelor amoriților care nu erau atât de puternice? Cu siguranță acelora slabi dintre noi voi ați făcut acele lucruri, și i-ați ucis la intrarea orașului, căci ei nu aveau putere când s-au îngrozit de sunetul strigătelor voastre. 26. Și atunci veți putea voi lupta în acest loc acum? Cu siguranță aici veți muri cu toții, iar noi vom răzbuna cauza acelor orașe pe care voi le-ați nimicit. 27. Și locuitorii Gaașului au reproșat mult fiilor lui Iacob și îi ocărau cu zeii lor (ei ocărau și blestemau pe Dumnezeul fiilor lui Iacob, folosind numele idolilor lor în blestemele lor), și au continuat să tragă cu săgeți și pietre asupra lor de pe zid. 28. Iar Iuda și frații săi au auzit cuvintele locuitorilor Gaașului și mânia lor a fost mult stârnită, iar Iuda era gelos de Dumnezeul său în această chestiune, și el a strigat tare și a spus: Doamne, ajută, trimite ajutor nouă și fraților noștri. 29. Și el a alergat la distanță cu toată tăria sa, cu sabia scoasă în mâna sa, și el a sărit de pe pământ, și prim proeminența puterii sale, a urcat pe zid, iar sabia sa i-a căzut din mână. 30. Și Iuda striga pe zid, și toți oamenii care erau pe zid au fost îngroziți, și unii din ei au căzut de pe zid în oraș și au murit, iar aceia care erau încă pe zid, când au văzut puterea lui Iuda, s-au înspăimântat mult și au fugit pentru viețile lor în oraș pentru siguranță. 31. Iar unii erau încurajați să lupte cu Iuda pe zid, și au venit aproape să îl ucidă când au văzut că nu era nicio sabie în mâna lui Iuda, și s-au gândit să îl arunce de pe zid la frații săi, iar 20 de oameni de-ai orașului au venit să le asiste, și ei l-au înconjurat pe Iuda și au strigat cu toții asupra lui, și s-au apropiat de el cu săbii scoase, și l-au îngrozit pe Iuda, iar Iuda a strigat către frații săi de pe zid. 32. Iar Iacob și fiii săi și-au întins arcurile de sub zid, și au ucis trei din oamenii care erau pe vârful zidului, și Iuda a continuat să strige și a exclamat: O Doamne ajută-ne, Doamne izbăvește-ne, și a strigat tare cu o voce puternică pe zid, iar strigătul a fost auzit la mare distanță. 33. Și după acest strigăt, el din nou a strigat și toți bărbații care l-au înconjurat pe Iuda pe zid au fost îngroziți, iar ei fiecare și-au aruncat sabia din mână la sunetul și tremurul strigătului lui Iuda, și au fugit. 34. Și Iuda a luat săbiile care căzuseră din mâinile lor, iar Iuda s-a luptat cu ei și a ucis 20 din oamenii lor care erau pe zid. 35. Și aproape 80 de bărbați și femei încă urcau pe zid din oraș și ei toți l-au înconjurat pe Iuda, iar Domnul a băgat frica de Iuda în inimile lor, și ei nu se puteau apropia de el. 36. Iar Iacob și toți care erau cu el și-au întins arcurile de sub zid, și au ucis zece oameni de pe zid, iar ei au căzut jos de pe zid, în fața lui Iacob și a fiilor lui. 37. Și oamenii de pe zid, văzând că 20 din oamenii lor căzuseră , încă au alergat înspre Iuda cu săbii scoase, dar ei nu se puteau apropia de el căci erau îngroziți de puterea lui Iuda. 38. Și unul din oamenii lor puternici al cărui nume era Arud s-a apropiat să-l lovească pe Iuda în cap cu sabia sa, când Iuda în grabă a pus scutul său la capul său, iar sabia a lovit scutul, și când sabia a lovit scutul l-a crăpat în două. 39. Și acest om puternic după îl lovise pe Iuda a fugit pentru viața sa, de frică de Iuda, iar picioarele lui au alunecat pe zid și a căzut între fiii lui Iacob care erau sub zid, iar fiii lui Iacob l-au lovit și l-au ucis. 40. Iar capul lui Iuda îl durea de la lovitura omului puternic, și Iuda aproape că murise de la ea. 41. Și Iuda a strigat pe zid din pricina durerii produse de lovitură, când Dan l-a auzit, iar mânia sa ardea înăuntrul său, și el de asemenea s-a ridicat și a mers la distanță și a alergat și a sărit de pe pământ și a escaladat zidul, căci furia sa i-a stârnit puterea sa. 42. Și când Dan a venit pe zid aproape de Iuda, toți oamenii de pe zid au fugit, care până atunci stătuseră împotriva lui Iuda, și s-au suit pe al doilea zid. Și au tras cu săgeți și pietre asupra lui Dan și lui Iuda de pe al doilea zid și au încercat să îi alunge de pe zid. 43. Iar săgețile și pietrele i-au lovit pe Dan și Iuda, iar ei aproape au fost omorâți pe zid. Oricând Dan și Iuda fugeau pe zid, ei erau atacați cu săgeți și pietre de pe cel de-al doilea zid. 44. Iar Iacob și fiii săi erau încă la intrarea orașului sub primul zid, și nu puteau să își întindă arcurile împotriva locuitorilor orașului, căci ei nu îi puteau vedea, fiind pe cel de-al doilea zid. 45. Iar Dan și Iuda, când nu au mai putut suporta pietrele și săgețile care cădeau asupra lor de pe al doilea zid, amândoi au sărit pe al doilea zid aproape de oamenii orașului, și când oameni orașului, care erau pe cel de-al doilea zid au văzut că Dan și Iuda veniseră la ei pe al doilea zid, ei au strigat cu toții și au coborât între ziduri. 46. Iar Iacob și fiii săi au auzit zgomotul strigătelor de la oamenii orașului. Ei erau încă la intrarea orașului, și erau anxioși referitor la Dan și Iuda care nu erau văzuți de ei, căci erau pe al doilea zid. 47. Și Naftali, stârnit de furia sa, a mers cu putere și a sărit pe primul zid să vadă ce a cauzat zgomotul de strigăte pe care ei le auziseră în oraș. Iar Isahar și Zabulon s-au apropiat să spargă ușile orașului, și ei au deschis porțile orașului și au venit în oraș. 48. Și Naftali a sărit de pe primul zid pe al doilea, și a venit să le asiste fraților săi, iar locuitorii Gaașului, care erau pe zid, văzând că Naftali era al treilea care venise să le asiste fraților săi, au fugit cu toții și au coborât în oraș. Iar Iacob și fiii săi și toți tinerii lor au venit în oraș să le asiste. 49. Iar Iuda, Dan și Naftali au coborât de pe zid în oraș și i-au urmărit pe locuitorii orașului. Simeon și Levi erau înafara orașului și nu știau că poarta a fost deschisă, iar ei au urcat de acolo pe zid și au venit jos să le asiste fraților lor în oraș. 50. Iar locuitorii orașului coborâseră cu toții în oraș, iar fiii lui Iacob au venit la ei din toate direcțiile și bătălia a fost purtată împotriva lor din față și din spate, iar fiii lui Iacob i-au bătut teribil și au ucis aproape 20.000 dintre ei,bărbați și femei, niciunul din ei nu a putut sta împotriva fiilor lui Iacob. 51. Și sângele a curs din abundență în oraș, și era precum un pârâu de apă, și sângele a curs precum un pârâu înspre partea de dinafară a orașului, și a ajuns la deșertul din Betcorin. 52. Și oamenii din Betcorin au văzut la distanță sângele curgând din orașul Gaaș, și aproape 70 de oameni dintre ei au alergat să vadă sângele, și au venit la locul unde sângele era. 53. Și au urmărit dâra de sânge și au venit la zidul orașului Gaaș, și au văzut sângele purcezând din oraș, și ei au auzit vocile locuitorilor din Gaaș care plângeau, căci se ridicau până la cer, iar sângele a continuat să curgă din abundență precum un pârâu de apă. 54. Și toți fiii lui Iacob încă îi băteau pe locuitorii din Gaaș, și erau ocupați cu uciderea lor până seara, aproape 20.000 bărbați și femei. Iar oamenii din Corin au spus, cu siguranță aceasta este lucrarea evreilor, căci ei încă poartă război în toate orașele amoriților. 55. Și acei oameni s-au grăbit și au fugit la Betcorin, și fiecare și-a luat armele de război, și au strigat către toți locuitorii din Betcorin, care de asemenea s-au gătit cu armele lor de război să meargă să lupte împotriva fiilor lui Iacob. 56. Și când fiii lui Iacob terminaseră de ucis pe locuitorii Gaașului, au umblat prin oraș să dezbrace pe toți cei uciși, și venind în partea cea mai de dinăuntru a orașului și mai departe au întâlnit trei bărbați foarte puternici, și nu era nicio sabie în mâna lor. 57. Și fiii lui Iacob au venit la locul unde erau , și oamenii puternici au fugit, și unul din ei l-a luat pe Zabulon, pe care l-a observat că era un băiat tânăr și de statură mică, și cu puterea sa l-a lovit la pământ. 58. Iar Iacob a alergat către el cu sabia scoasă și Iacob l-a lovit sub șalele lui cu sabia, și l-a spintecat în două, iar trupul a căzut asupra lui Zabulon. 59. Și al doilea s-a apropiat și l-a apucat pe Iacob să îl trântească la pământ, iar Iacob s-a întors la el și a strigat către el, în timp ce Simeon și Levi au alergat și l-au lovit la coapse cu sabia și l-au doborât la pământ. 60. Și omul puternic s-a ridicat de la pământ cu tărie stârnită de furie, iar Iuda a venit la el înainte să fie pe picior sigur, și l-a lovit în cap cu sabia, iar capul i-a fost despicat și a murit. 61. Și al treilea om puternic, văzând pe companionii săi că au fost uciși, a fugit dinaintea fiilor lui Iacob, iar fiii lui Iacob l-au urmărit în oraș, și în timp ce omul puternic fugea a găsit una din săbiile locuitorilor orașului, și a apucat-o și s-a întors la fiii lui Iacob și s-a luptat împotriva lor cu acea sabie. 62. Și omul puternic a alergat la Iuda să îl lovească în cap cu sabia, și nu era niciun scut în mâna lui Iuda; și în timp ce încerca să îl lovească , Naftali a luat în grabă scutul său și l-a pus la capul lui Iuda, iar sabia omului puternic a lovit scutul lui Naftali și Iuda a fost scăpat de sabie. 63. Iar Simeon și Levi au alergat asupra omului puternic cu săbiile lor și au dat în el cu forță cu săbiile lor, iar cele două săbii au pătruns în corpul omului puternic și l-au despicat în două. 64. Și fiii lui Iacob i-au ucis pe cei trei bărbați puternici la acea vreme, împreună cu toți locuitorii Gaașului, iar ziua era aproape de amurg. 65. Și fiii lui Iacob au umblat prin Gaaș și au luat toată prada orașului, chiar și micuților și femeilor ei nu le-au îndurat să trăiască, iar fiii lui Iacob au făcut Gaașului precum făcuseră Sartonului și Șilohului. Capitolul 40: 1. Și fiii lui Iacob au dus toată prada Gaașului, și au ieșit înafara orașului în timpul nopții. 2. Ei ieșeau mărșăluind spre castelul din Betcorin, iar locuitorii din Betcorin mergeau la castel să îi întâmpine, și în acea noapte fiii lui Iacob s-au luptat cu locuitorii din Betcorin, în castelul din Betcorin. 3. Și toți locuitorii din Betcorin erau oameni viteji, unul din ei nu ar fi fugit dinaintea a 1000 de oameni, și s-au luptat în acea noapte la castel, iar strigătele lor au fost auzite în acea noapte de departe, iar pământul se cutremura de la strigătele lor. 4. Și toți fiii lui Iacob s-au temut de acei oameni, căci nu erau obișnuiți să se lupte în întuneric, și erau foarte zăpăciți, iar fiii lui Iacob au strigat către Domnul, spunând: Dă-ne ajutor o Doamne, izbăvește-ne ca să nu murim prin mâinile acestor bărbați necircumciși. 5. Iar Domnul a ascultat de vocea fiilor lui Iacob, iar Domnul a făcut ca o mare teroare și confuzie să-i apuce pe oamenii din Betcorin, iar ei s-au luptat între ei unul cu celălalt în întunericul nopții, și s-au ucis între ei în număr mare. 6. Și fiii lui Iacob, cunoscând că Domnul adusese un duh de confuzie printre acei oameni, și că luptau fiecare om împotriva vecinului său, au plecat dintre bandele oamenilor Betcorinului și au mers până la marginile castelului din Betcorin, și mai departe, și au zăbovit acolo în siguranță cu tinerii lor în acea noapte. 7. Iar oamenii Betcorinului s-au luptat toată noaptea, un om cu fratele său, și celălalt cu vecinul său, și au strigat în fiecare direcție în castel, iar strigătul lor a fost auzit din depărtare, și tot pământul s-a zguduit de la strigătele lor, căci ei erau puternici mai presus de toți oamenii pământului. 8. Și toți locuitorii orașelor canaaniților, hitiților, amoriților, hiviților, și toți regii Canaanului, și de asemenea și cei care erau pe partea cealaltă a Iordanului, au auzit zgomotul strigătelor în acea noapte. 9. Iar ei au spus: Cu siguranță acestea sunt bătăliile evreilor care se luptă împotriva celor șapte orașe; cine s-a apropiat de ei, și cine poate sta împotriva acelor evrei? 10. Și toți locuitorii orașelor canaaniților, și toți aceia care erau pe partea cealaltă a Iordanului, s-au temut mult de fiii lui Iacob, căci spuneau: Iată la fel ni se va face nouă precum acelor orașe, căci cine poate sta împotriva puterii lor mari? 11. Și strigătele coriniților erau foarte mari în acea noapte, și au continuat să se intensifice, iar ei s-au omorât unii pe alții până dimineața, și o mulțime din ei au fost uciși. 12. Iar dimineața s-a ivit, și toți fiii lui Iacob s-au ridicat la crăpare de zi și au mers la castel, și i-au ucis pe aceia care au rămas din coriniți într-o manieră teribilă, și au fost cu toții uciși în castel. 13. Și a șasea zi s-a ivit, și toți locuitorii Canaanului au văzut la distanță toți oamenii Betcorinului zăcând morți în castelul Betcorin, și împrăștiați precum stârvurile mieilor și caprelor. 14. Și fiii lui Iacob au dus toată prada pe care o capturaseră din Gaaș și au mers la Betcorin, și au găsit orașul plin de oameni precum nisipul mării, și s-au luptat cu ei, iar fiii lui Iacob i-au bătut pe ei până la vremea serii. 15. Iar fiii lui Iacob au făcut Betcorinului precum făcuseră Gaașului și Tapnacului, și precum făcuseră Cazarului, Sartonului și Șilohului. 16. Și fiii lui Iacob au luat cu ei prada Betcorinului și toată prada orașelor, și în acea zi au mers acasă la Sihem. 17. Iar fiii lui Iacob au venit acasă la orașul Sihem, și au rămas înafara orașului, și apoi s-au odihnit acolo de la război, și au zăbovit acolo toată noaptea. 18. Și toți slujitorii lor împreună cu toată prada pe care ei o luaseră din orașe, le-au lăsat înafara orașului, și ei nu au intrat în oraș, căci au spus: Poate o să fie încă mai multă luptă împotriva noastră, și ar putea veni să ne asedieze în Sihem. 19. Iar Iacob și fiii săi și slujitorii lor au rămas în acea zi și în următoarea zi în partea terenului pe care Iacob îl cumpărase de la Hamor pentru cinci shekeli, și tot ceea ce ei capturaseră era cu ei. 20. Și toate bunurile pe care fiii lui Iacob le capturaseră, erau în partea terenului, multe precum nisipul de pe malul mării. 21. Iar locuitorii ținutului i-au observat din depărtare, și toți locuitorii ținutului s-au temut de fiii lui Iacob care făcuseră acest lucru, căci niciun rege din zilele din vechime nu făcuse ceva asemănător. 22. Și cei șapte regi ai canaaniților s-au hotărât să facă pace cu fiii lui Iacob, căci se temeau mult pentru viețile lor, din pricina fiilor lui Iacob. 23. Și în acea zi, fiind a șaptea zi, regele Iafia al Hebronului a trimis în secret un mesaj regelui din Ai, și regelui Gibeonului, și regelui Salemului, și regelui Adulamului, și regelui Lachișului, și regelui Cazarului, și la toți regii canaaniți care erau sub supunerea lor, spunând: 24. Veniți la mine, și mergeți cu mine ca să putem merge la fiii lui Iacob, iar eu voi face pace cu ei, și voi forma un tratat cu ei, ca nu cumva ținuturile voastre să fie distruse de săbiile fiilor lui Iacob, precum au făcut Sihemului și orașelor dimprejuru-i, precum voi ați auzit și ați văzut. 25. Și când veniți la mine, nu veniți cu mulți oameni, ci fiecare rege să își aducă cei trei căpitani șefi, și fiecare căpitan să își aducă trei din ofițerii lui. 26. Și veniți voi toți la Hebron, și vom merge împreună la fiii lui Iacob, și îi vom implora ca ei să formeze un tratat de pace cu noi. 27. Iar toți acei regi au făcut precum regele Hebronului trimisese vorbă la ei, căci erau toți sub sfatul și comanda lui, și toți regii Canaanului s-au adunat să meargă la fiii lui Iacob, să facă pace cu ei. Iar fiii lui Iacob s-au întors și au mers la partea terenului care era în Sihem, căci ei nu și-au pus încredere în regii ținutului. 28. Și fiii lui Iacob s-au întors și au rămas în partea terenului zece zile, și nimeni nu a venit să facă război cu ei. 29. Și când fiii lui Iacob au văzut că nu era niciun semn de război, s-au adunat cu toții și au mers la orașul Sihem, iar fiii lui Iacob au rămas în Sihem. 30. Și la trecerea a 40 de zile, toți regii amoriților s-au adunat din toate locurile lor și au venit la Hebron, la regele Iafia al Hebronului. 31. Și numărul regilor care au venit la Hebron, să facă pace cu copiii lui Iacob, era de 21 de regi, iar numărul căpitanilor care au venit cu ei era 69, iar oamenii lor erau 189, și toți acești regi și oamenii lor s-au odihnit lângă Muntele Hebron. 32. Iar regele Hebronului a ieșit afară cu cei trei căpitani ai săi și cu nouă oameni, și acești regi s-au hotărât să meargă la fiii lui Iacob să facă pace. 33. Și au spus regelui Hebronului: Mergi tu înaintea noastră cu oamenii tăi, și vorbește pentru noi fiilor lui Iacob, iar noi vom veni după tine și vom confirma cuvintele tale, - iar regele Hebronului a făcut astfel. 34. Și fiii lui Iacob au auzit că toți regii Canaanului se adunaseră împreună și se odihneau în Hebron, iar fiii lui Iacob au trimis patru din slujitorii lor ca spioni, spunând: Mergeți și spionați-i pe acești regi, și căutați și examinați-i pe oamenii lor dacă sunt puțini sau mulți, și dacă sunt doar puțini, numărați-i pe toți și veniți înapoi. 35. Iar slujitorii lui Iacob au mers în secret la acești regi, și au făcut precum fiii lui Iacob le porunciseră, și în acea zi au venit înapoi la fiii lui Iacob, și le-au spus lor: Am venit la acei regi, și ei sunt doar puțini la număr, și i-am numărat pe toți, și iată, erau 288, regi și oameni. 36. Și fiii lui Iacob au spus: Sunt doar puțini la număr, prin urmare nu vom ieși cu toții la ei; - iar dimineața fiii lui Iacob s-au ridicat și au ales 62 din oamenii lor, și zece din fiii lui Iacob au mers cu ei; și s-au gătit cu armele lor de război, căci au spus: Ei vin să facă război cu noi, - căci ei nu știau că veneau să facă pace cu ei. 37. Și fiii lui Iacob au mers cu slujitorii lor la poarta Sihemului, înspre acei regi, iar tatăl lor Iacob era cu ei. 38. Iar când ei veniseră înainte, iată, regele Hebronului și cei trei căpitani ai lui și nouă oameni cu el veneau de-a lungul drumului în direcția opusă fiilor lui Iacob, iar fiii lui Iacob și-au ridicat ochii, și l-au văzut la distanță pe regele Iafia al Hebronului, cu căpitanii lui, venind înspre ei, iar fiii lui Iacob și-au luat pozițiile la locul porții Sihemului și nu au avansat. 39. Și regele Hebronului a continuat să avanseze, el și căpitanii lui, până când a venit aproape de fiii lui Iacob, iar el și căpitanii lui s-au plecat jos la pământ lor, și regele Hebronului s-a așezat cu căpitanii lui înaintea lui Iacob și a fiilor lui. 40. Iar fiii lui Iacob i-au spus lui: Ce s-a abătut asupra ta, o rege al Hebronului? De ce ai venit tu la noi în această zi? Ce necesiți tu de la noi? Și regele Hebronului i-a spus lui Iacob: Te rog domnul meu, toți regii canaaniților în această zi au venit să facă pace cu tine. 41. Și fiii lui Iacob au auzit cuvintele regelui Hebronului, și nu vroiau să fie de acord cu propunerile lui, căci fiii lui Iacob nu aveau încredere în el, căci ei și-au imaginat că regele Hebronului le vorbise înșelător lor. 42. Și regele Hebronului știa din cuvintele fiilor lui Iacob, că ei nu i-au crezut cuvintele, iar regele Hebronului s-a apropiat mai mult de Iacob, și i-a spus lui: Te rog domnul meu, să fii asigurat că toți acești regi au venit la tine în termeni amiabili, căci nu au venit cu toți oamenii lor, și nici nu și-au adus instrumentele de război cu ei, căci au venit să caute pace de la domnul meu și fiii lui. 43. Și fiii lui Iacob i-au răspuns regelui Hebronului, spunând. Trimite tu un mesaj la toți acești regi, și dacă tu ne spui adevăr nouă, lasă-l pe fiecare să vină singur înaintea noastră, iar dacă ei vin la noi neînarmați, vom ști atunci că ei caută pace de la noi. 44. Iar regele Iafia al Hebronului a trimis pe unul din oamenii săi la regi, și ei toți au venit înaintea fiilor lui Iacob, și s-au plecat jos la pământ lor, și acești regi s-au așezat înaintea lui Iacob și a fiilor lui, și le-au vorbit, spunând: 45. Noi am auzit tot ceea ce voi ați făcut regilor amoriților cu sabia voastră și cu brațul vostru extraordinar de puternic, încât niciun om nu a putut sta înaintea voastră, iar noi ne-am temut de voi de dragul vieților noastre, ca nu cumva să se abată asupra noastră precum asupra lor. 46. Așadar noi am venit la voi să formăm un tratat de pace între noi, iar acum prin urmare încheiați cu noi un legământ de pace și adevăr, că nu veți face imixtiune cu noi, în măsura în care noi nu am făcut imixtiune cu voi. 47. Și fiii lui Iacob știau că ei chiar veniseră să caute pace de la ei, și fiii lui Iacob i-au ascultat, și au format un legământ cu ei. 48. Și fiii lui Iacob le-au jurat că nu vor face imixtiune cu ei, și toți regii canaaniților le-au jurat lor de asemenea, iar fiii lui Iacob i-au făcut tributari din acea zi înainte. 49. Și după aceasta toți căpitanii acestor regi au venit cu oamenii lor înaintea lui Iacob, cu cadouri în mâinile lor pentru Iacob și fiii lui, și s-au plecat jos la pământ lui. 50. Iar acești regi apoi i-au presat pe fiii lui Iacob și i-au implorat să înapoieze prada pe care o capturaseră de la cele șapte orașe ale amoriților, și fiii lui Iacob au făcut astfel, și au înapoiat tot ceea ce ei capturaseră, femeile, micuții, vitele și toată prada, pe care ei le luaseră, și le-au trimis, și au mers fiecare la orașul lui. 51. Și toți acești regi din nou s-au plecat jos fiilor lui Iacob, și le-au trimis sau le-au adus multe daruri în acele zile, iar fiii lui Iacob i-au trimis înapoi pe acești regi și pe oamenii lor, iar ei au mers în pace de la ei la orașele lor, iar fiii lui Iacob s-au întors de asemenea la casa lor, la Sihem. 52. Și a fost pace din acea zi înainte între fiii lui Iacob și regii canaaniților, până când copiii lui Israel au venit să moștenească ținutul Canaan. Capitolul 41: 1. Iar la trecerea anului fiii lui Iacob au călătorit de la Sihem, și au venit la Hebron, la tatăl lor Isaac, și au locuit acolo, dar turmele și cirezile lor se hrăneau zilnic în Sihem, căci era acolo în acele zile loc de pășunat bun și gras, iar Iacob și fiii lui și toată casa lor au locuit în valea Hebron.2. Și a fost în acele zile, în acel an, fiind anul 106 al vieții lui Iacob, în al zecelea an de la venirea lui Iacob din Padan-aram, că Lea nevasta lui Iacob a murit; ea avea 51 de ani când a murit în Hebron. 3. Iar Iacob și fiii lui au îngropat-o în peștera din terenul Macpela, care este în Hebron, pe care Avraam îl cumpărase de la copiii lui Het, pentru posesiunea unui loc de îngropare. 4. Și fiii lui Iacob au locuit cu tatăl lor în valea Hebronului, și toți locuitorii ținutului le cunoșteau puterea lor, iar faima lor a mers de-a lungul ținutului. 5. Iar Iosif fiul lui Iacob, și fratele său Beniamin, fiii lui Rahela nevasta lui Iacob, erau încă tineri în acele zile, și nu au ieșit cu frații lor în timpul bătăliilor lor în toate orașele amoriților. 6. Și când Iosif a văzut puterea fraților săi, și măreția lor, i-a lăudat și i-a proslăvit, dar el se clasa pe sine a fi mai presus de ei, și se proslăvea pe sine deasupra lor; iar Iacob, tatăl lui, de asemenea îl iubea pe el mai mult decât pe oricare din fiii săi, căci era un fiu al vârstei sale înaintate, și prin iubirea sa pentru el, i-a făcut lui o haină de multe culori. 7. Și când Iosif a văzut că tatăl său îl iubea mai mult pe el decât pe frații săi, el a continuat să se proslăvească pe sine deasupra fraților săi, și a adus tatălui său rapoarte rele referitoare la ei. 8. Iar fiii lui Iacob, văzând toată conduita lui Iosif către ei, și că tatăl lor îl iubea mai mult pe el decât pe oricare din ei, l-au urât și nu-i puteau vorbi pașnic toate zilele. 9. Și Iosif avea 17 ani, și încă se proslăvea pe sine deasupra fraților săi, și a cugetat să se ridice pe sine deasupra lor. 10. La acea vreme el a visat un vis, și a venit la frații săi și le-a spus visul său, și le-a spus lor: Am visat un vis, și iată noi toți legam snopi la câmp, iar snopul meu s-a ridicat și s-a așezat pe pământ iar snopii voștri l-au împrejmuit și i s-au plecat lui. 11. Și frații săi au răspuns și i-au spus: Ce înseamnă acest vis pe care tu l-ai visat? Îți imaginezi tu în inima ta să cârmuiești sau să conduci peste noi? 12. Iar el oricum a venit, și a spus acest lucru tatălui său Iacob, iar Iacob l-a pupat pe Iosif când a auzit aceste cuvinte din gura lui, și Iacob l-a binecuvântat pe Iosif. 13. Și când fiii lui Iacob au văzut că tatăl lor îl binecuvântase pe Iosif și că îl pupase, și că îl iubea pe el enorm, ei au devenit geloși pe el și l-au urât cu atât mai mult. 14. Și după aceasta Iosif a visat un alt vis și a relatat visul tatălui său în prezența fraților săi, iar Iosif a spus tatălui și fraților săi: Iată eu iarăși am visat un vis, și iată soarele și luna și cele 11 stele s-au plecat jos mie. 15. Iar tatăl său a auzit cuvintele lui Iosif și visul lui, și văzând că frații lui l-au urât pe Iosif din pricina acestei chestiuni, Iacob prin urmare l-a mustrat pe Iosif înaintea fraților lui din pricina acestei chestiuni, spunând: Ce înseamnă acest vis pe care tu l-ai visat, și această mărire de sine înaintea fraților tăi care sunt mai vârstnici decât tine? 16. Îți imaginezi tu în inima ta că eu și mama ta și ai tăi 11 frați vom veni și ne vom pleca jos ție, de tu vorbești aceste lucruri? 17. Iar frații lui erau geloși pe el din pricina cuvintelor și viselor lui, și ei au continuat să îl urască, iar Iacob a păstrat visele în inima sa. 18. Și fiii lui Iacob au mers într-o zi să hrănească turma tatălui lor în Sihem, căci ei erau încă păstori în acele zile; și în timp ce fiii lui Iacob în acea zi hrăneau turma în Sihem ei au întârziat, iar timpul strângerii vitelor trecuse, și ei nu ajunseseră în Hebron. 19. Iar Iacob a văzut că fiii săi erau întârziați în Sihem, și Iacob a spus în sinea sa: Poate oamenii Sihemului s-au ridicat să lupte împotriva lor, prin urmare ei au întârziat venind în această zi. 20. Și Iacob l-a chemat pe Iosif fiul său și i-a poruncit lui, spunând: Iată frații tăi hrănesc turma în Sihem în această zi, și iată ei încă nu s-au întors; mergi acum prin urmare și vezi unde ei sunt, și adu-mi vorbă înapoi referitoare la bunăstarea fraților tăi și la bunăstarea turmei. 21. Și Iacob l-a trimis pe fiul său Iosif la valea Hebronului, iar Iosif a venit pentru frații săi în Sihem, și nu i-a putut găsi pe ei, iar Iosif a mers prin câmpul care era aproape de Sihem să vadă unde frații săi se întorseseră, și el a rătăcit drumul său în pustietate, și nu știa încotro ar trebui să meargă. 22. Iar un înger al Domnului l-a găsit rătăcind în drumul către câmp, și Iosif i-a spus îngerului Domnului: Eu îi caut pe frații mei; nu ai auzit tu unde ei hrănesc turma? Și îngerul Domnului i-a spus lui Iosif: Eu i-am văzut pe frații tăi hrănind turma aici, și i-am auzit spunând că ei vor merge să hrănească turma în Dotan. 23. Iar Iosif a ascultat de vocea îngerului Domnului, și el a mers la frații săi în Dotan și i-a găsit în Dotan hrănind turma. 24. Și Iosif a avansat spre frații săi, și până ce el venise aproape de ei, ei se hotărâseră să îl ucidă pe el. 25. Iar Simeon a spus fraților săi: Iată omul viselor vine la noi în această zi, și acum prin urmare hai și veniți să îl ucidem și să îl aruncăm într-unul din puțurile care sunt în pustietate, și când tatăl lui îl va căuta de la noi, vom spune că o fiară rea l-a devorat. 26. Și Ruben a auzit cuvintele fraților săi referitoare la Iosif, și le-a spus: Voi nu ar trebui să faceți acest lucru, căci cum ne vom ridica privirea la tatăl nostru Iacob? Aruncați-l în puțul acesta să moară acolo, dar nu vă întindeți vreo mână asupra lui să îi vărsați sângele; - iar Ruben a spus aceasta pentru a-l izbăvi din mâinile lor, să îl aducă înapoi la tatăl lui. 27. Și când Iosif a venit la frații săi s-a așezat înaintea lor, iar ei s-au ridicat asupra lui și l-au apucat și l-au trântit la pământ, și au dat jos haina de multe culori care o avea pe el. 28. Și l-au luat și l-au aruncat într-un puț, iar în puț nu era apă, ci șerpi și scorpioni. Și Iosif s-a temut de șerpii și scorpionii care erau în puț. Iar Iosif a strigat cu voce tare, și Domnul a ascuns șerpii și scorpionii în marginile puțului, iar ei nu i-au făcut vreo vătămare lui Iosif. 29. Iar Iosif a strigat din puț la frații săi și le-a spus: Ce v-am făcut eu vouă, și în ce am păcătuit eu? De ce nu vă temeți de Domnul referitor la mine? Nu sunt eu de-al oaselor și cărnii voastre, și nu este Iacob tatăl vostru, tatăl meu? De ce îmi faceți acest lucru mie în această zi, și cum vă veți putea ridica privirea către tatăl nostru Iacob? 30. Și el a continuat să strige și să-i cheme pe frații săi din puț și a zis: O Iuda,Simeon, și Levi, frații mei, ridicați-mă din acest loc de întuneric în care voi m-ați pus, și veniți astăzi să aveți compasiune asupra mea, voi copii ai Domnului, și fii ai lui Iacob tatăl meu. Și dacă eu v-am păcătuit, nu sunteți voi fiii lui Avraam, Isaac, și Iacob? Dacă ei vedeau un orfan ei aveau compasiune asupra lui, sau unul căruia îi era foame ei îi dădeau pâine să mănânce, sau unul căruia îi era sete ei îi dădeau apă să bea, sau unul care era dezbrăcat ei îl acopereau cu veșminte! 31. Și cum atunci vă veți reține mila voastră de la fratele vostru, căci eu sunt de-al cărnii și oasele voastre. Și dacă eu v-am păcătuit vouă, cu siguranță veți face aceasta din pricina tatălui meu! 32. Și Iosif a vorbit aceste cuvinte din puț, iar frații lui nu vroiau să îl asculte, nici să încline urechi la cuvintele lui Iosif, iar Iosif plângea și suspina în puț. 33. Iar Iosif a spus: O de ar fi știut în această zi tatăl meu fapta pe care frații mei mi-au făcut-o, și cuvintele pe care ei în această zi mi le-au rostit mie. 34. Și toți frații lui au auzit plânsetele și suspinarea lui în puț, iar frații lui au mers și s-au depărtat de puț, ca ei să nu mai poată auzi plânsetele lui Iosif și suspinarea lui în puț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu