O ISTORIE A ROMÂNIEI - decembrie 1989 - zilele noastre. Partea a șaptea.

 

O ISTORIE A ROMÂNIEI - decembrie 1989 - zilele noastre. Partea a șaptea

Regimul Băsescu - partea a doua:

1. Guvernul Emil Boc 1:

 Guvernul Emil Boc (1) a deținut puterea executivă în România din 22 decembrie 2008 până în 23 decembrie 2009. Din 13 octombrie 2009, când a fost demis prin moțiune de cenzură, a continuat să funcționeze interimar, fiind obligat să îndeplinească numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern. Acest guvern este succesorul Guvernului Călin Popescu Tăriceanu, pe care l-a înlocuit la finalul anului 2008. Este, de asemenea primul guvern român care a căzut prin moțiune de cenzură după revoluție, după adoptarea acestui act de către Parlament la 13 octombrie 2009.

Istoric: La data de 10 decembrie 2008, Theodor Stolojan este nominalizat de președintele Traian Băsescu în funcția de prim ministru desemnat, acesta din urmă demarând negocierile pentru formarea unei coaliții parlamentare pentru susținerea guvernului. Sprijinul parlamentar este obținut formal în data de 14 decembrie 2008 când PD-L și alianța PSD+PC ajung la un acord de guvernare intitulat „Parteneriat Pentru România”. O zi mai târziu, după semnarea acordului, Theodor Stolojan își anunță demisia. Pe 15 decembrie 2008, prim ministru desemnat devine Emil Boc, pe baza acordului deja semnat între PD-L si PSD+PC. La data de 18 decembrie 2008, premierul desemnat Emil Boc anunță componența noului cabinet. Noul guvern primește votul de învestitură din partea Parlamentului în data de 22 decembrie. Funcționarea guvernului Boc a fost defectuoasă de la început. Distensiunile dintre membrii guvernului accentuându-se odată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009. La 1 octombrie 2009 alianța PSD+PC părăsește guvernul Boc, miniștrii săi demisionând din govern. În aceeași zi, 1 octombrie 2009, PD-L își asumă susținerea unui guvern minioritar. În această formulă, guvernul era format dintr-un număr redus de miniștrii - 10 din care 8 gestionau câte două portofolii ministerial. Acest guvern a funcționat în această componență redusă până la data de 13 octombrie 2009 când va fi demis în parlament ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depusă de opoziție. Începând cu 13 octombrie 2009, guvernul în componența sa redusă, a funcționat ca guvern interimar, pe întreaga perioadă electorală, până la 23 decembrie 2009 când un nou guvern este validat si depune jurământul. Pe 14 octombrie 2009, președintele Traian Băsescu îl numește pe Lucian Croitoru ca premier desemnat, acesta demarând în aceeași zi consultări pentru obținerea susținerii parlamentare. Guvernul prezentat de Croitoru nu a primit votul de investitură în parlament. Pe 6 noiembrie 2009 în urma consultărilor, președintele Traian Băsescu îl numeste pe Liviu Negoiță ca premier desemnat, acesta încercând să formeze o coaliție politică de susținere în parlament. La 16 decembrie 2009 Liviu Negoiță, își depune mandatul, o zi mai târziu fiind anunțat numele noului premier.

Problemele de la portofoliul Administrației și Internelor: Din primele luni de mandat, au apărut probleme la conducerea Ministerului Administrației și Internelor. După ce ministrul Gabriel Oprea l-a numit pe chestorul Virgil Ardelean în funcția de director al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, Partidul Social Democrat, din care făcea parte Oprea, i-a retras acestuia sprijinul politic, deoarece numirea lui Ardelean nu a fost făcută cu acordul conducerii partidului. Oprea a demisionat la 14 ianuarie 2009 din funcția de ministru, în ciuda protestelor organizației PSD Ilfov. El și-a apărat acțiunile, spunând că „nu a acceptat să intre în minister și să ocupe funcții importante oameni impuși pe alte criterii decât competența”. Gabriel Oprea a fost înlocuit la 20 ianuarie de Liviu Dragnea la conducerea MAI, dar și acesta a demisionat după doar 13 zile, motivând că fondurile alocate Ministerului pentru anul 2009 sunt insuficiente pentru realizarea proiectelor asumate. Dupa demisia lui Dragnea, ministru al internelor a devenit vicepremierul Dan Nica. Tot ministerul internelor a fost generatorul următoarei crize politice majore. Ministrul Dan Nica a declarat la 25 septembrie 2009, la Craiova, că alegerile prezidențiale ce urmau ar putea fi fraudate și că deja nu se mai poate închiria niciun autocar pentru data de 22 noiembrie 2009, ziua alegerilor, cu referire la posibila fraudare organizată prin vot multiplu la mai multe secții de votare, anunțând că autocarele folosite în acest scop vor fi confiscate. Afirmațiile sale au fost infirmate de presă, iar apoi primul ministru Emil Boc l-a făcut pe Nica răspunzător de creșterea infracționalității în România în perioada sa de mandat și a propus revocarea sa. Dan Nica a continuat să fie susținut de PSD, care a refuzat să propună un înlocuitor, și, după ce președintele a semnat decretul de revocare, acest partid s-a retras de la guvernare, toți miniștrii săi fiind înlocuiți în guvern cu interimari de la PD-L.

2009: Al doilea mandat la Cotroceni:

 Anul 2009 începe sub spectrul organizării alegerilor prezidențiale, astfel încât toată scena politică era deja foarte tensionată. Pe măsură ce se apropia perioada campaniei electorale, apăreau tot mai multe certuri între PDL și PSD, care, oficial, se aflau într-o alianță de susținere a guvernului condus de Emil Boc. Conflictul explodează în momentul în care Traian Băsescu provoacă demiterea ministrului Comunicațiilor Dan Nica (PSD), ceea ce duce la demisia în bloc a tuturor membrilor guvernului desemnați de PSD. România se confrunta cu o nouă criză politică. În octombrie, Guvernul Boc este demis de Parlament prin moțiune de cenzură, fiind pentru prima dată, în istoria post-decembristă, când un guvern era demis de către Parlament. Acesta este momentul în care apare în scenă Klaus Iohannis/Johannis, viitor președinte al României peste 5 ani, propus la acea vreme de PSD, PNL și PC pentru funcția de premier. Traian Băsescu îl respinge însă, desemnându-l pe Lucian Croitoru. Blocajul continuă, deoarece Croitoru nu este susținut de majoritatea parlamentară, astfel că Băsescu vine cu un nou nume, Liviu Negoiță (PDL), care, bineînțeles, nu reușește să formeze o majoritate și își depune mandatul. Între timp, vin alegerile prezidențiale, iar campania electorală capătă o turnură scandaloasă, la modul propriu. Cotidianul „Gardianul” publica, în 26 noiembrie 2009, un film în care președintele Traian Băsescu părea a lovi un copil peste față, incident care ar fi avut loc în timpul unui miting electoral din 2004. Omul de afaceri Dinu Patriciu declara, în aceeași zi la un post de televiziune că, de fapt, „la mitingul de la Ploiești, din 2004, Traian Băsescu a lovit copilul de două ori: prima dată în plex și apoi peste față, așa cum apare în imaginile difuzate în presă.” Președintele îl dă în judecată atât pe Dinu Patriciu, cât și pe reprezentanții ziarului „Gardianul”, pentru „minciună și trucarea unor filmări.” Traian Băsescu a câștigat procesul cu Patriciu, în urma căruia a cerut despăgubiri simbolice de un leu. Un alt moment devenit celebru la alegerile prezidențiale din 2009 este ultima confruntare între cei doi candidați la funcția supremă în stat, Traian Băsescu și Mircea Geoană. Fostul comandant de navă a profitat de avantajul unei informații pe care o obținuse în acea perioadă, luându-l prin surprindere pe fostul ministru de Externe cu o întrebare incomodă despre vizita privată a acestuia la reședința mogulului Sorin Ovidiu Vântu - un om cu o imagine foarte proastă în România din cauza trecutului său controversat și, mai ales, datorită falimentului FNI. De altfel, se poate spune că Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale din 2009 și datorită campaniei în care tema principală a fost lupta cu „mogulii de presă” - un termen prin care șeful statului îi definea pe cei care „utilizează trusturile media pe care le dețin în bătălia politică”. De-a lungul celor două mandate, referindu-se la ei, Traian Băsescu a mai utilizat și alte expresii, precum „grupuri de interese”, „grupuri de tip mafiot” sau „rechini”. Cei vizați de aceste „ștampile prezidențiale” au fost Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță. Tot la alegerile prezidențiale din 2009 a rămas în istorie momentul de la închiderea urnelor, când Mircea Geoană aproape că sărea de bucurie, anunțând: „Am învins! Mihaela, dragostea mea …”. În acea seară, Traian Băsescu i-a răspuns râzând, din poarta PDL: „Un fleac, i-am ciuruit!”. Astfel, rezultatele finale au fost: Traian Băsescu - 50,34%, iar Mircea Geoana 49,66%.

2008-2009-2010: Criza economică și măsurile de austeritate: În 2008, când premierul Călin Popescu Tariceanu încingea PIB-ul țării, iar economia „duduia”, încep să apară primele semne ale crizei financiare internaționale și în România. Președintele Traian Băsescu face o serie de vizite-fulger la câteva companii importante, iar la final anunța că „această criză economică globală afectează România, dar avem soluții să facem ca efectele crizei să fie diminuate”. „Ar fi fost absolut nejustificat ca într-un moment în care se prefigurează tot mai clar efecte ale crizei pentru economia românească și pentru forța de muncă românească, președintele să stea la Cotroceni și să aștepte ce zic ziariștii sau politicienii angajați în campanie”, a declarat la acea vreme președintele-jucător. În primăvara anului 2009, Traian Băsescu, vizibil îngrijorat, se adresează Parlamentului, într-o analiză despre criza economică globală, precizând că se impune aplicarea unui pachet de măsuri pentru combaterea efectelor economice și sociale ale acesteia. La mijlocul anului 2010, Băsescu folosește o expresie foarte plastică pentru a descrie situația în care se afla România, referindu-se la bugetari ca la „omul gras” din economie, care trebuie „să slăbească” în continuare. În felul acesta, șeful statului făcea o previziune sumbră asupra a ceea ce urma să se întâmple: promulgarea legilor austerității, adică tăierea salariilor bugetarilor, reducerea ajutorului de șomaj și tăierea pensiilor. Toate aceste măsuri cu impact negativ asupra nivelului de viață al populației, cu impact negativ previzibil asupra popularității inițiatorului, sunt anunțate personal de Traian Băsescu, deși, în mod tehnic, aparțineau Guvernului condus de Emil Boc. Acela a fost momentul în care președintele României a pierdut tot capitalul de popularitate care îl ajutase să câștige de două ori fotoliul de la Cotroceni. 

2011: Un an ghinionist pentru Traian Băsescu: 2011 este un an nefast pentru Traian Băsescu, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este vorba despre aderarea României la Spațiul Schengen, subiect care - de această dată - poate fi pus pe lista neagră a nerealizărilor sale. În discursul anual pe care îl ține în fața ambasadorilor, președintele declara (în iunie 2011) că România cere ca aderarea sa la Spațiul Schengen să se facă în baza regulilor convenite prin tratatele UE și să nu fie tratată discriminatoriu! În zadar însă. România nu a reușit nici să intre în rândul „țărilor civilizate” din Schengen, în special din cauza opoziției anumitor state (precum Olanda) care erau nemulțumite de reforma justiției din țara noastră. Un alt episod neplăcut pentru Traian Băsescu a avut loc în iunie 2011, când, cu ocazia comemorării anexării Basarabiei de către URSS în 1940, președintele a afirmat despre Regele Mihai că abdicarea acestuia din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al României” și că regele ar fi avut, ca șef al statului, partea sa de responsabilitate pentru Holocaustul împotriva evreilor și rromilor. Aceste declarații au provocat un scandal public de proporții, iar Băsescu a fost criticat inclusiv de unii membri ai PDL, precum Toader Paleologu. În schimb, Casa Regală nu a comentat declarațiile lui Băsescu. După un an de la acest scandal, șeful statului afirma: „Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Și asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc”. Tot în 2011 începeau să apară primele semne ale „furtunii” Roșia Montană. Fără să se ferească, ba dimpotrivă, Traian Băsescu făcea campanie pentru începerea exploatărilor la Roșia Montană. El a declarat la PRO TV că, înainte de a lua o poziție publică în cazul Roșia Montană, a cerut mai multe rapoarte de la autorități și, în plus, a mers personal la fața locului unde a făcut câteva poze. Așa a ajuns la concluzia că proiectul este rentabil din punct de vedere economic. Pe de altă parte, șeful statului susținea că cei care se tem de o eventuală poluare exagerează. Drept urmare, i-a invitat pe specialiști să bea apă din iazul de la Roșia Montanaă, ca să se convingă singuri că nu exista niciun pericol.

2012: Protestele declanșate de atacul la adresa lui Arafat și numirea lui Ponta în fruntea Guvernului României: Într-un fel, există o legătură indirectă între controversele legate de exploatările de la Roșia Montană și incidentele care au avut loc în ianuarie 2012. Totul a început după ce Traian Băsescu i-a bătut obrazul în direct la TV lui Raed Arafat pentru că medicul nu era de acord cu proiectul noii legi a sănătății. Intervenția președintelui nu numai că a scandalizat opinia publică, dar a scos și lumea în stradă, atmosfera în țară fiind oricum tensionată, din cauza scandalurilor publice zilnice, legate de Roșia Montană, unde politicienii se acuzau unii pe alții de corupție și interese ascunse. Astfel, ceea ce părea la început un protest spontan, se transformă într-o mișcare organizată de solicitare a demisiei lui Traian Băsescu. Primul oraș în care s-a protestat a fost Târgu Mureș, urmat de București și alte 50 orașe din 37 de județe. Unii manifestanți s-au mobilizat cu ajutorul rețelelor de socializare precum Facebook, iar la aceste acțiuni au participat și politicieni de la USL (coaliție format din PSD-PNL+PC), care au susșinut protestele. În București au avut loc violențe între jandarmi și manifestanți, iar presa internațională a relatat că deși autoritățile au retras proiectul de reformare a legii sănătății, oamenii au continuat să iasă în stradă cerând demisia președintelui Băsescu și a premierului Boc. În februarie 2012, Emil Boc își dă demisia din funcția de prim-ministru al României, împreună cu întregul Guvern al României. El a ținut să precizeze că nu a luat această hotărâre la presiunea străzii. Ministrul Cătălin Predoiu este desemnat de președintele Traian Băsescu în funcția de prim-ministru interimar. În seara aceleiași zile, președintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Mihai Răzvan Ungureanu să formeze, cât mai curând, un nou guvern. Guvernul Ungureanu nu va rezista mult timp. Actor principal al formării Uniunii Social Liberale, împreună cu Crin Antonescu (prieteni la acea vreme) Victor Ponta devine premier în mai 2012, după succesul unei moțiuni de cenzură contra guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu. O mare surpriză în acel an a fost numirea lui Ponta ca premier de către Traian Băsescu, care se jurase că nu va face așa ceva, deoarece „Ponta nu are maturitatea necesară să fie premier”. De asemenea, cu aproximativ o lună în urmă, și liderul PSD declara că nu va accepta să fie „premierul lui Băsescu”. Era începutul unei noi epoci de certuri, scandaluri și dispute televizate între două personaje politice cheie pentru România: președintele și premierul.

A doua suspendare a președintelui României, Traian Băsescu: Una dintre primele dispute apărute a fost cea pe tema dreptului de a reprezenta România la Consiliul European. Drept urmare, conflictul este unul dintre motivele invocate, în vara anului 2012, pentru inițierea celui de-al doilea episod al suspendării președintelui României. Disputa de natură constituțională a fost declanșata de Victor Ponta, care dorea să reprezinte România la lucrările Consiliului European de la Bruxelles, unde atât președintele Băsescu cât și premierul își anunțaseră participarea la summit. Susținut de o decizie a Parlamentului care a fost declarată însă neconstituțională, la Consiliul European a fost prezent doar premierul, președintele Băsescu afirmând, pe baza deciziei Curții Constituționale, că a fost impiedicat să își exercite atribuțiile de șef de stat. Urmează a doua suspendare din funcție - „performanță” cu care nu se mai poate lăuda niciun fost șef de stat din România și poate … și din alte țări. Pe 6 iulie 2012, președintele Traian Băsescu intra oficial în cursa contracronometru de atragere a poporului de partea sa, deoarece românii urmau să decidă prin vot demiterea sa. Legea prevedea că, pentru a fi validată consultarea populară, la urne trebuiau să se prezinte jumătate dintre alegători. Drept urmare, Traian Băsescu și PDL și-au îndemnat simpatizanții să stea acasă. Rezultatul? Deși aproximativ 7,5 milioane dintre cei care au votat s-au pronunțat pentru demiterea lui Traian Băsescu, referendumul a fost invalidat de Curtea Constituționalaă, deoarece la vot s-au prezentat doar 46,24% dintre români cu drept de vot. Astfel, în august 2012 președintele Traian Băsescu se întoarce la Palatul Cotroceni pentru a-și continua mandatul, nu înainte de a face declarații care atrag atenția opiniei internaționale asupra României. Traian Băsescu a susținut că, prin organizarea referendumului de demitere a sa, „Romania a suferit pagube enorme investiționale, financiare și de imagine ca urmare a loviturii de stat”. „Convingerea mea este că cei care au organizat această lovitură de stat, eșuată prin referendum, trebuie să răspundă în fața instituțiilor statului. Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru votul lui, dar oricine poate fi tras la răspundere când emite deliberativ acte normative care blochează activitatea instituțiilor statului”. Au avut loc ulterior alegeri parlamentare, câștigate clar de USL. La sfârșitul anului 2012, pe 17 decembrie, la Palatul Cotroceni au loc consultări formale cu partidele parlamentare pentru nominalizarea premierului. Victor Ponta era singura persoană propusă de partidele câștigătoare din USL să formeze noul guvern, astfel că, pe 21 decembrie, Guvernul Ponta 2 primește votul de încredere al Parlamentului și depune jurământul în fața lui Traian Băsescu, pentru a doua oară. Ce nu știa publicul însă, era faptul că pe 12 decembrie avusese loc o întâlnire secretă între Băsescu și echipa formată din Victor Ponta, Crin Antonescu și Liviu Dragnea. Atunci, Ponta și Băsescu au semnat un document cunoscut în presă sub termenul de „pact de coabitare” - în fapt, un „acord de colaborare instituțională”, în care erau stabilite liniile directoare ale colaborării politice dintre cei doi, pentru „păstrarea stabilității țării și asigurării unui climat funcțional, bunei guvernări și asigurării încrederii piețelor internaționale”. Documentul a fost făcut public abia după mai multe zile.

2013: „Adio” PD, PD-L și „Uniți salvăm Roșia Montană”: Anul 2013 începe cu o mișcare suprinzătoare a lui Traian Băsescu, pe plan politic. Șeful statului postează pe Facebook o înregistrare video în care își ia „adio” de la PDL, partidul său de suflet, formațiunea care l-a ajutat până atunci să aibă o carieră politică deosebită. „Adio PD, adio PDL! Noi azi ne-am despărțit definitiv. Luați-vă drumul vostru, iar eu îl am pe al meu”, le transmitea, în martie, democrat-liberalilor - pregătind astfel drumul către Partidul Mișcarea Populară, noul său „copil” politic. Urmează, în toamna anului 2013, cele mai puternice proteste de stradă din Romania, de la evenimentele din ‘90, când zeci de mii de oameni strigau pe străzile marilor orașe „Uniți, salvăm Roșia Montană!”. Unii protestatari au cerut demisia președintelui Traian Băsescu și a prim-ministrului Victor Ponta, deoarece ambii erau susținători ai proiectului Roșia Montană Gold Corporation.

2014: Traian Băsescu își face bagajele de la Cotroceni: Așa cum era de așteptat, cel mai important eveniment politic al anului 2014 a fost organizarea alegerilor prezidențiale, românii având de ales între două opțiuni clare de stânga sau dreapta: Victor Ponta și Klaus Johannis. Deși s-a mândrit întotdeauna că este un exponent al valorilor de dreapta, Traian Băsescu a evitat să-l sprijine pe Klaus Johannis, ba dimpotrivă, l-a atacat în timpul campaniei electorale, amintind că fostul primar al Sibiului a fost omul propus pentru funcția de premier de către „trioul Ponta-Voiculescu-Antonescu”, adică aceiași oameni care au organizat așa-numita „lovitură de stat” din 2012, prin care s-a încercat demiterea sa. Ba mai mult decât atât, conștient că PSD nu va mai risca și a 3-a oară o încercare de demitere a sa, mai ales că mai rămăseseră doar câteva luni din mandatul său și, în plus, popularitatea sa era într-o ușoara creștere (ca urmare a redresării economice a țării), Traian Băsescu se aruncă într-o promovare electorală fără limite, în favoarea Partidului Mișcării Populare, atât la alegerile europarlamentare, cât și la cele prezidențiale. Victor Ponta a declarat la acea vreme că a fost încălcat spiritul art. 84 din Constituție, potrivit căruia, pe durata mandatului, Președintele nu poate fi membru al unui partid. Ponta a trimis o sesizare la Curtea Constituțională prin care arăta că, chiar dacă, formal, nu este membru al unui partid, prin modul său de acțiune, Președintele României se comporta ca un agent electoral, ca un membru activ al unei formațiuni politice implicate în lupta electorală. Potrivit imaginilor postate pe contul de Facebook al Elenei Udrea, în data de 2 mai 2014 președintele României a participat la o discuție într-un local din stațiunea Neptun cu conducerea Partidului Mișcarea Populară, după care s-a fotografiat cu aceste persoane pe malul mării, purtând un tricou alb cu inițialele PMP, sub sigla acestui partid, un măr și cu mesajul „Vote for PMP”. După alegerile europarlamentare, Traian Băsescu primește o lovitură puternică de imagine, când fratele sau, Mircea, este arestat - fiind acuzat de procurorii anticorupție de trafic de influență. Conform DNA, Mircea Băsescu ar fi primit 250.000 de euro pentru ca Sandu Anghel, zis și Bercea Mondial, să iasă din penitenciar. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Cu lacrimi în ochi, președintele a anunțat că între consolidarea justiției și reflexul de a-și apăra fratele, alege prima variantă. Și a cerut ca Mircea Băsescu să fie judecat ca orice cetățean și să fie condamnat, dacă a greșit. De-a lungul timpului, relația publică dintre Traian și Mircea Băsescu a părut una apropiată, normală, ca între doi frați. Gâtuit de emoție și cu ochii în lacrimi, președintele s-a dezis de Mircea Băsescu în acest scandal. Mai mult, Traian Băsescu și-a certat public fratele mai mic pentru faptul că a intrat într-un anturaj nepotrivit. Urmează un nou episod din cearta Ponta-Băsescu. În iulie 2014, negocierile dintre președinte și premier de la Palatul Cotroceni, pe tema reducerii CAS-ului cu 5%, se transformă într-un schimb de replici acide. Traian Băsescu îl acuză pe prim-ministru de iresponsabilitate, iar Victor Ponta afirmă că șeful statului a avut un comportament nepotrivit față de ministrul Finanțelor, Ioana Petrescu, prezentă și ea la consultări. Ca să arate cine are dreptate, șeful statului a făcut publică înregistrarea VIDEO completă a discuțiilor. În urma acestei înregistrări, presa observă un moment pe care îl speculează foarte puternic: cel în care Traian Basescu îi spune premierului că „avem și MTO care înseamnă 5-6 miliarde” (MTO, în engleză Medium Term budgetary Objective). Victor Ponta se blochează, neștiind cum să răspundă la o asemenea „provocare” economică. Între timp, se apropiau alegerile prezidențiale, așa că în august 2014 președintele Traian Băsescu declara că susține PMP și că Elena Udrea a fost „un ministru bun” și este „un om pragmatic, extrem de loial”, căruia îi susține categoric candidatura la Președinție. Băsescu a arătat că a fost un susținător fără rezerve al PMP, inclusiv în alegerile europarlamentare. „Ați văzut foarte bine și în alegerile pentru PE, nu m-am dat în lături de la nicio susținere, asumându-mi acest partid. Categoric, susțin candidatul la funcția de președinte al României al acestui partid”, a precizat Băsescu. Drept urmare, în septembrie, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, anunța că a început demersurile pentru a prezenta liderilor grupurilor parlamentare, atât din Senat, cât și din Cameră, inițiativa legată de suspendarea președintelui Traian Băsescu. Cererea de suspendare a președintelui României cuprindea trei elemente pentru care se dorea demiterea lui Traian Băsescu, și anume faptul că președintele s-a implicat în campania PMP, intervenția directă la președintele Comisiei Europene (în cazul comisarului european) și raporturi instituționale în forme necivilizate. Până la urmă, Tăriceanu renunță, din cauza neimplicării principalului partid de la putere, PSD. Însă în noiembrie 2014, la 10 zile după începerea oficială a campaniei electorale, președintele Traian Băsescu lovește din nou cu o declarație de scandal. El a afirmat că prezidențiabilul alianței de centru-stânga a fost ofițer de contrainformații, dar fără să prezinte vreo dovadă. Bineînțeles, Victor Ponta a negat acuzațiile.

3. Despre … „blonda” de la Cotroceni!

a. Istoria relaţiei Elena Udrea - Traian Băsescu: Dacă faptele ei concrete pe frontul propăşirii neamului nu au depăşit limitele unor anchete penale, iar ale lui au depăşit doar limitele Constituţiei, relaţia lor a intrat în legendă. Şi legenda a devenit mit în Olimpul dâmboviţean când ea a fost supranumită Elena din Troia, iscând războiul politic de patru ani, iar el a intrat în istorie drept Zeus din Cotroceni, care şi-a pus partidul şi guvernul la picioarele ei încălţate cu pantofi Jimmy Choo. Filmul începe în 2004, când frumoasa şi proaspăta soţie a omului de afaceri Dorin Cocoş este pusă cap de listă între candidaţii Alianţei PNL-PD-L la Primăria Capitalei. Elena Udrea se căsătorise cu Cocoş în decembrie 2003, la Consulatul României la New York, dar nu au făcut nuntă. „M-am ferit să îmi aleg naşii, de teama posibilelor interpretări. Aşa că am rămas nemireasă, dacă pot spune aşa. Parcă mi-ar fi plăcut să fiu”, declara Elena Udrea, explicând că, din cauza politicii, n-a mai ajuns la altar. Oare cine ar fi trebuit să-i fie naş? Naşul în politică l-a găsit oricum imediat după alegerile locale, când a intrat rapid în graţiile primarului Băsescu. Care a luat-o cu sine la Cotroceni, imediat ce a câştigat alegerile prezidenţiale în decembrie 2004. În februarie 2005, în ciuda stuporii generale, a numit-o şef peste Cancelaria Prezidenţială. Ea era membru al PNL încă din 2002, şi din partea PNL a candidat şi pentru postul de consilier municipal la Primăria Capitalei. Problemele doctrinare nu s-au pus însă în calea fericirii comune. Întrebat de ce a ales-o tocmai pe Elena Udrea dintre toţi consilierii săi cu mai multă experienţă şi greutate profesională, Băsescu a ţinut să pună în valoare atuurile ei fizice: „Mi s-a părut interesant ca pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine”. Iar când frumosul său consilier a declarat într-o emisiune televizată că Norvegia are preşedinte, Băsescu şi-a asumat el personal greşeala intrată în antologie: „Îmi asum tot, inclusiv emisiunea”.

DEMISIE DE DRAGUL LUI: În octombrie 2005, Elena Udrea şi-a dat demisia de la Cotroceni. În presă apăruseră tot mai multe dezvăluiri legate de relaţiile soţului Dorin Cocoş cu grupul Petrache-Bittner, şi pe imaginea imaculată a lui Traian Băsescu începuseră să apară pete negre. Şi începuseră să apară şi insinuări despre o relaţie „nepotrivită” între cei doi. În 13 aprilie 2005 apare în Academia Caţavencu un interviu în care Elena Udrea este întrebată dacă este iubita lui Traian Băsescu. Răspunsul ei a fost: „Ştiţi de când aştept întrebarea asta? La întrebarea asta pot să vă răspund peste zece ani?”. Astfel că ea şi-a sacrificat funcţia de dragul imaginii lui: „Astăzi, 21 octombrie 2005, am luat decizia de a demisiona din funcţia de consilier de stat în cadrul administraţiei prezidenţiale. Am constatat că ori de câte ori lupta preşedintelui împotriva marii corupţii a făcut un pas înainte, atât asupra mea, cât şi asupra altor persoane care susţin acest demers necesar, s-au declanşat atacuri profund nedrepte şi cu o virulenţă pe care numai teama de aplicare a legii o poate explica. Chiar dacă niciuna dintre acuzaţiile care mi s-au adus de mass-media nu demonstrează apartenenţa mea la vreun grup de interese economice nelegitime, nu doresc ca prin insinuările repetate la adresa mea să devin o vulnerabilitate a demersurilor preşedintelui României”. Întrebat cum comentează gestul consilierei sale, şeful statului nu a declarat nimic, spunând doar un politicos: „La revedere!”. Dar şi el şi-a sacrificat consilierii de dragul ei. Andrei Pleşu şi Renate Weber l-au părăsit pe Traian Băsescu în urma unor majore neînţelegeri cu Elena Udrea, al cărui cuvânt a avut însă cea mai mare greutate în faţa preşedintelui. Şi relaţia cu Adriana Săftoiu a fost explozivă, conflictul soldându-se cu o despărţire definitivă şi cu ranchiună între vechea consilieră de imagine a şefului statului şi administraţia prezidenţială: Adriana Săftoiu a recunoscut ulterior că la Cotroceni Elena Udrea a fost o bombă cu ceas în echipa lui Băsescu: „Nu am făcut niciodată un secret că între mine şi Elena Udrea au existat diferenţe de opinie pe anumite chestiuni, dar nu a fost singura.V-ar surprinde să auziţi că au existat astfel de diferenţe şi cu domnul Pleşu, cu doamna Renate Weber şi chiar şi cu domnul Săftoiu?”.

BILEŢELUL ROZ: După ce a plecat de la Cotroceni, Elena Udrea a devenit cea mai eficientă portavoce a lui Traian Băsescu, lansând de fiecare dată bătăliile acestuia cu inamicii - Tăriceanu, PNL, oligarhii, PSD etc. În ianuarie 2007, Elena Udrea a declanşat prima criză politică, aruncând „bileţelul roz” într-o emisiune la Antena 3. Scos din poşeta Elenei Udrea, bileţelul roz a declanşat un scandal interminabil pe scena politică, urmând o schemă care s-a repetat apoi, peste doi ani, în criza coaliţiei PSD-PD-L. Bileţelul roz a dus la ruperea Alianţei D.A., la ieşirea PD de la guvernare şi la un război perpetuu între preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu.

VIZITE NOCTURNE LA COTROCENI: Între timp, deşi nu mai era consilier prezidenţial, făcea vizite nocturne la Cotroceni, aşa cum a dezvăluit Jurnalul Naţional, Preşedinţia şi SPP, refuzând să explice scopul acestor vizite. Conform unor surse din Palatul Cotroceni, citate de presă, Elena Udrea intra foarte des în sediul administraţiei prezidenţiale, după ce şi-a dat demisia din funcţia de şef al Cancelariei prezidenţiale. Sursele amintite susţin că, timp de un an, ea şi-a păstrat chiar şi biroul din vecinătatea cabinetului lui Traian Băsescu. Întrebată despre vizitele nocturne, Elena Udrea a răspuns sec: „Nu comentez”. Întrebat şi el de ce maşina Elenei Udrea intră noaptea la Palat, Traian Băsescu a spus sec: „Spuneţi o minciună. Confundaţi o maşină cu o femeie. Eu n-aş face confuzia asta”.

ŞI PE LUMINĂ, LA SPITAL: Vizitele au continuat şi la lumina zilei, când Traian Băsescu era internat la Elias, în mai 2006. Elena Udrea i-a adus bolnavului un platou cu prăjituri, întrucât şeful statului ar fi „mare amator de dulciuri”. La plecare, ea a declarat că i-a făcut lui Traian Băsescu „o vizită de curtoazie”, în care a discutat cu şeful statului pe diverse teme, una dintre acestea fiind gripa aviară. Udrea a spus că pe durata vizitei şeful statului a mâncat jumătate din prăjiturile pe care ea i le-a adus. „Este mare amator de dulciuri”, a precizat Elena Udrea. „Am băut o cafea, am mâncat prăjituri. Am discutat despre faptul că nu are răbdare să mai stea în spital!”, a relatat fostul consilier prezidenţial. S-au mai întâlnit şi în prezenţa familiilor. Când ea a împlinit 35 de ani, Traian Băsescu şi soţia au fost la petrecerea aniversară, la Poiana Braşov. În noaptea alegerilor din noiembrie 2008 au sărbătorit victoria împreună, la o cârciumă din Bucureşti. Şi în vară s-au întâlnit „întâmplător”, la mare, la un restaurant din Neptun, de faţă fiind şi Dorin Cocoş. La plecare, după miezul nopţii, preşedintele nu a dat declaraţii presei, în schimb, Elena Udrea a simţit nevoia să precizeze, prin intermediul unui comunicat al Ministerului Turismului, că întâlnirea a fost întâmplătoare.

ÎNFIPTĂ ÎN FRUNTEA PD-L: În februarie 2006, Elena Udrea se înscrie în PD şi primeşte automat funcţia de secretar executiv. Devine rapid unul dintre cei mai temuţi lideri ai partidului, asupra ei răsfrângându-se puterea şi influenţa înaltului ei protector. În timp-record devine coordonator al filialei Constanţa din care a provenit Traian Băsescu, şi partidul o menţine în funcţie, în ciuda revoltei publice generate în organizaţie şi soldate cu demisii şi manifestaţii de protest. I se dă apoi la alegerile din 2008 un colegiu într-un fief al PD-L din Bucureşti, pentru a fi sigură că va câştiga, iar după alegeri, când s-a negociat guvernul PD-L - PSD, a fost creat special un minister pentru Elena Udrea - Turismul. Ba mai mult, angajaţii de pe două etaje ale Guvernului au fost pur şi simplu daţi afară din birouri, pentru a i se face loc noii ministrese. La data de 31 decembrie 2008, tuturor angajaţilor Guvernului de la etajele 2 şi 3 ale Palatului Victoria li s-a comunicat că trebuie să plece din birouri; fără hârtii, fără acte, fără nimic, doar să iasă. Surse din Palatul Victoria declarau că, Emil Boc a chemat la el angajaţi ai compartimentului administrativ al SGG şi le-a scris, personal, pe un bileţel, încăperile care trebuie eliberate urgent.

A DOUA CRIZĂ POLITICĂ GENERATĂ DE „NUŢI”: Telenovela a culminat cu a doua criză politică iscată, după toate aparenţele, tot din cauza Elenei Udrea. La 1 octombrie, PSD a fost forţat să iasă de la guvernare după ce social-democraţii au decis să înfiinţeze, alături de PNL, comisia de anchetă parlamentară împotriva Elenei Udrea. „Asistăm la o criză generată de orgoliul doamnei Udrea”, a explicat preşedintele PSD, Mircea Geoană, ruperea Guvernului, după ce în şedinţele Coaliţiei, Emil Boc îi somase pe pesedişti să renunţe la Comisia Udrea, sub ameninţarea că vor fi daţi afară de la guvernare. Pesediştii nu au fost daţi afară de la guvernare, ci au plecat singuri după revocarea lui Dan Nica. În scurt timp, Elena Udrea a devenit ministru peste două ministere, mai întâi plin şi interimar, pentru ca acum, când era interimar pe ambele ministere, să anunţe (ceea ce a şi făcut!) că se reîntoarce lângă Traian Băsescu, ocupându-se de coordonarea campaniei electorale a preşedintelui său.

CE SPUNE EA DESPRE EL: L-a cunoscut ca om în Cişmigiu. „Ne-am întâlnit la sediul PD unde era şi sediul Alianţei pe Bucureşti. Nu mi-am dorit să-mi fie şef, pentru că ne-a certat atât de rău, încât am rămas marcată”. „Traian Băsescu avea obiceiul ca, după şedinţele consiliului, care se desfăşurau o dată pe lună, să-i strângă pe consilierii Alianţei vizavi, în Parcul Cişmigiu. Sedinţa se termina în jur de şase şi stăteam la terasă până noaptea târziu. Era iunie, cald. Aşa l-am descoperit pe omul Traian Basescu”. „Nu am ales Cotroceniul, am ales Traian Băsescu. Întotdeauna am vrut să împing lucrurile înainte. De aceea m-am hotărât să intru în politică. (...). Aşa l-am cunoscut pe Traian Băsescu. Am crezut în demersul lui din prima clipă. De aceea l-am urmat la Cotroceni”. La Cotroceni: „A fost frumos, pentru că eram o echipă care se străduia, cu entuziasmul începutului, să facă cât mai multe. Îmi începeam ziua de muncă înainte de ora 9:00 dimineaţa. Erau sute de oameni care cereau audienţe. Preşedintele nu poate să-şi facă timp pentru toate, de aceea se întâmpla deseori ca întâlnirea cu oamenii să cadă în responsabilitatea consilierilor. Lucram multe ore după 18:00, când, oficial, se încheia programul de lucru. Dar îmi plăcea ce făceam”. Intimitate: „Eu nu ştiu cum trăieşte. Nu doarme, nu mănâncă. Din ce am văzut, îi plac ciorba de pui şi supa de pui cu găluşte”. „Mi-a spus să nu mai port decolteuri aşa de adânci.” „Traian Băsescu e fericit! Constatam aseară un lucru ... (...) pe la unşpe, douăşpe noaptea ... constatam că are nostalgia Primăriei. A iubit Primăria! Cum să spun, îi place ceea ce face acum, cred că este preşedintele pe care acest popor îl merită”. A învăţat-o testul stâlpului: „Aş vrea să vă spun înainte că eu am ales să fiu în echipa lui Traian Băsescu, întâi ca primar al Capitalei, apoi ca preşedinte, nu s-a întâmplat pur şi simplu. Puteam să aleg să rămân în echipa liberalilor lui Tăriceanu. Am crezut atunci când l-am cunoscut, şi cred şi acum, că Traian Băsescu este omul politic care vrea cu adevărat şi poate să schimbe pozitiv traiectoria acestei ţări, după 18 ani în care nu s-a întâmplat mai nimic. Este foarte greu să lucrezi pentru preşedintele ţării, pentru că presupune o imensă responsabilitate. Este şi mai greu când preşedintele este Traian Băsescu, pentru că are un ritm de muncă greu de ţinut, nu acceptă superficialitatea şi cere performanţă echipei sale. Am învăţat de la dânsul o mulţime de lucruri folositoare în politică, dar mai ales că politica este o luptă pentru lucrurile pe care le afirmi, că lucrurile pe care le afirmi trebuie să fie cele pe care le crezi şi că singurul criteriu de care trebuie să ţii cont este voinţa oamenilor. Tot de la Traian Băsescu am învăţat şi eu, ca şi mulţi colegi, testul stâlpului. Acesta spune că eşti cu adevărat politician când te aşezi la colţul străzii şi oamenii se opresc să îţi vorbească, nu trec pe lângă tine ca pe lângă un stâlp, fără să te cunoască”. Noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu: „Noi suntem urmaşii lui Traian ... ai lui Traian Băsescu”, a declarat Udrea, la Galaţi, în faţa la aproximativ 300 de persoane. „Când vorbim despre România gândim acelaşi lucru, că suntem români şi cu toţii ne iubim ţara. În ultimul an am umblat mult prin toată ţara asta şi am aflat locuri cum nici nu am gândit că există în România. Avem o ţară frumoasă, cu locuri minunate. Avem o cultură frumoasă, avem tradiţii, din păcate, nu am avut întotdeauna conducătorii care ne-au trebuit. Nu întotdeauna cei care ne-au condus în istoria acestei ţări au fost cei mai buni dintre cei pe care am fi putut să-i alegem. Suntem în acest moment în pragul celei mai mari bătălii politice care se dă în România în ultimii 20 de ani: Preşedinţia României”.

CE SPUNE EL DESPRE EA: O punea să îi aducă Constituţia: În 2005, Traian Băsescu a fost întrebat cum comentează că premierul Tăriceanu l-a sunat pe procurorul general Ilie Botoş pentru a se interesa de soarta omului de afaceri Dinu Patriciu. În acest context, Băsescu a afirmat că, în momentul telefonului lui Botoş, în biroul lui de la Cotroceni era şi un consilier de stat, pe care l-a trimis după Constituţie şi Codul Penal. Preşedintele a precizat că acel consilier a fost Elena Udrea, despre care a spus că a alergat după actele pe care i le-a cerut după ce a vorbit cu Botoş. Consilierul pe probleme constituţionale şi legislative al Preşedinţiei era însă Renate Weber. Laude: Traian Băsescu, a lăudat-o, la RRA, pe Elena Udrea pentru realizările în privinţa îmbunătăţirii imaginii României. Şeful statului român a explicat că „ceea ce face Ministerul Turismului privind promovarea României la nivel internaţional este foarte eficient”. Traian Băsescu a spus, tot atunci, că turiştii străini au fost foarte impresionaţi de România şi că nu au fost deranjaţi de starea jalnică a drumurilor, despre care a dat asigurări că „este un clişeu”. Preşedintele României a ţinut să remarce faptul că vizitatorii străini nu sunt afectaţi de starea proastă a infrastructurii naţionale, pentru că „70% din turism se face cu avionul”. Şeful statului român a declarat că a stat de vorbă cu turiştii care vin la un restaurant de lângă reşedinţa sa şi unde se ducea alături de soţie pentru a intra în vorbă cu ei. Bucuros, Traian Băsescu a constatat că „sigur că mă recunoşteau şi făceau poze cu mine”. Amuzament familiar: „Ce faci, tu, nu te mai bagi la guverne?”, i-a spus Băsescu, râzând, când a dat cu ochii de ea pe holurile sediului de campanile. „Este un guvern mic”, i-a răspuns Elena Udrea.

AP: Băsescu scade în sondaje din cauza Elenei Udrea (2009): Agenţia americană de presă Associated Press vorbea despre Udrea și influenţa politică a şefei Ministerului Turismului, dar şi despre cum Udrea îi afectează popularitatea preşedintelui. „Udrea este apropiată preşedintelui Traian Băsescu şi se spune că a acesta o consideră cel mai bun ministru al României”, comentează Associated Press. „De asemenea, (Elena Udrea - n.n.) este considerată cel mai puternic politician din România, după preşedinte, din cauza legăturilor ei cu Băsescu”, adauga prestigioasa agenţie de ştiri. În plus, reporterii americani precizau că în România vor avea loc alegeri prezidenţiale în această toamnă şi că este de aşteptat ca Băsescu să caute să fie reales în funcţia de şef al statului. Potrivit AP însă, sondajele de opinie relevă că popularitatea preşedintelui a scăzut în ultimele săptămâni, „în parte din cauza modului în care este percepută public Elena Udrea”.

b. „Îmbrăcată în roșu, cu o fustă mini provocatoare, atârnând pe biroul lui …”: Adriana Săftoiu, fost consilier prezidențial al lui Traian Băsescu, a povestit în cartea sa, „Cronică de Cotroceni”, o întâmplare care vorbește de la sine despre relația pe care fostul președinte al României o avea cu Elena Udrea. „Blonda de la Cotroceni” s-a bucurat de protecția celui care a condus România în două mandate consecutive, iar presa vremii a discutat îndelung despre presupusa apropiere dintre Băsescu și Udrea. În cartea sa, Adriana Săftoiu a adus în prim-plan un episod petrecut chiar în birocul șefului de la Cotroceni. Unul care a lăsat-o fără replică, dar care a făcut-o să înțeleagă care erau, de fapt, relațiile președintelui cu actuala condamnată în „Gala Bute”: „Pe la șase seara, m-a chemat la el (n.n. - la Traian Băsescu) în birou. Ea, îmbrăcată în roșu, cu o fustă mini provocatoare, atârnând de biroul lui. Niciun gest de a masca atitudinea deloc neoficială și nepotrivită locului. Elena m-a privit cu siguranța femeii care poate sta la propriu pe biroul șefului”, a povestit Adriana Săftoiu.

Bonus, decolteul din Polonia: O altă scenă povestită de Adriana Săftoiu s-a desfășurat într-un avion care ducea delegația României la un summit găzduit de Polonia, tot cu Elena Udrea în prim-plan: „Într-o vizită de o zi în Polonia, unde ne-a însoțit și Gyorgy Frunda, care privea cu o anumită îngăduință bustul șefei Cancelariei așezată în fața lui în aeronava prezidențială, Traian Băsescu i-a sugerat cât a putut de discret să încerce ceva mai acoperit. Spațiul era prea mic ca să nu fie auzită conversația. Elena Udrea a mărturisit că nu are bagaj cu ea, fiind o vizită cu întoarcere în aceeași zi. Dar, odată ajunși la sol, a dispărut din delegație. A reapărut în cladirea unde avea loc acel summit cu bluza schimbată, purta o helancă. Traian Băsescu nu s-a putut abține: „Acum ai exagerat cu bluza asta de mănăstire!”. Uneori aveau haz împreună”, se arată în cartea Adrianei Săftoiu.

c. Sorin Roșca Stănescu afirmă, fără echivoc, că Elena Udrea a fost amanta lui Traian Băsescu: Acesta ar fi vrut să o lase succesoare, mai apoi, la Palatul Cotroceni. Jurnalistul a făcut declarațiile în premieră, într-o ediție a  emisiunii „Marius Tucă Show”. SRS susține că a cunoscut-o pe Elena Udrea pe vremea când era amanta lui Sorin Ovidiu Vântu. Afaceristul a plasat-o în biroul Juridic de la Primăria Capitalei, pentru a fi la curent cu deciziile luate de Băsescu, primar la acea  vreme.

Marius Tucă: Despre relația șefului statului (Traian Băsescu) cu Elena Udrea, ce poți să ne spui?

Sorin Roșca Stănescu: Îți mai amintești când, Elena Udrea, chemată în fața unei comisii parlamentare și s-a făcut de râs vorbind despre o monarhie ca fiind o republică și presa a tăbărât pe ea? Atunci Traian Băsescu m-a sunat și mi-a spus că e într-o anumită relație cu ea, că ține foarte mult la ea și că mă roagă frumos să-i construiesc o imagine, ca să repar cumva lucrurile. Eu, în prostia mea, i-am zis: „trimite-o la mine, ca să văd cum e „materialul”, să văd despre ce e vorba.”

SRS: Soția mi-a spus „deșteptule, tu nu știi că ea a fost la noi în casă?” - Jurnalistul își amintește cum soția i-a atras atenția că Udrea fusese în casa lor, ca însoțitoare a lui Vântu. „A fost o mare gafă asupra căreia mi-a atras atenția soția mea, care mi-a zis: „Deșteptule, tu nu știi că ea a fost la noi în casă?”. Eu am rămas mască, „Când a fost la noi în casă?” Și-mi zice :„Mai ții minte când Vântu a fost părăsit de soție și venea cu tot felul de tipe la noi? Și eu te-am ruga să nu mai vină cu „centuriste”… Că tu-l întrebai cine sunt, și spunea „am luat-o de pe centură …” Ultima tipă cu care a fost Vântu, a fost Elena Udrea.

Elena Udrea a fost omul lui Vântu la Primărie, cu ochii pe Băsescu: Sorin Roșca Stănescu: „Atunci am făcut legătura cu toată povestea, amintindu-mi că Vântu, anterior ajungerii lui Băsescu în funcția de Președinte mi-a zis c-a plasat o gagică de-a lui șefă de cabinet și șefă la Juridic la Primărie, ca să aibă omul lui acolo și să afle ce face Băsescu …” Roșca Stănescu crede că atunci s-a declanșat tensiunea între el și Traian Băsescu, deoarece Udrea a trebuit să îi spună fostului președinte ce știa jurnalistul despre ea.

Băsescu o pregătea pe Udrea să-i fie succesoare: SRS povestește cum Băsescu l-a rugat pe consulul român de la New York să cumpere cărți politice pentru Elena Udrea. Strategia era să o pregătească, ca să devină peste zece ani succesoarea lui. „I-a spus ăluia! Și ăla a umblat ca un căpiat prin tot New York-ul și i-a făcut o bibliotecă de cărți politice Elenei Udrea …”Jurnalistul nu poate spune cu certitudine dacă relația dintre Elena Udrea și Traian Băsescu s-a încheiat. El povestește și că Dorin Cocoș se purta foarte urât cu Udrea, când erau căsătoriți. Părea o căsătorie de conveniență, de paravan.

Marius Tucă: În ce măsură relația a afectat instituțiile statului?

Sorin Roșca Stănescu: Într-o măsură decisivă, pentru că ea a făcut acolo trafic de influență, lucruri care au fost dovedite prin înregistrări, ș.a.m.d. Gândește-te la afacerea ALRO, la vânzarea de energie electrică pentru combinat. La faptul că memoriul pentru această cerință ea i l-a pus sub nas lui Băsescu, și Băsescu, cu mânuța lui a scris către ministrul Industriei că trebuie să dea un preț mai ieftin ș.a.m.d. Toate înregistrările telefonice dintre ea și cei de la ALRO, dintre Cocoș și aceștia, care au apărut în presă, au fost șterse din dosar.

d. Cristian Preda: „Complicii Elenei Udrea sunt azi pe cai mari. Băsescu, o victimă. Să ne asumăm prostiile”: Foarte puțini foști colaboratori ai Elenei Udrea vor să mai vorbească astăzi public despre ea. Unii nu vor să fie asociați cu ea, alții spun că au ieșit din viața publică și politică. Decanul Facultății de Științe Politice, Cristian Preda, fost europarlamentar, consilier la Palatul Cotroceni și membru PDL și PMP spune că nu se teme să discute despre Elena Udrea. Într-un interviu pentru Europa Liberă, actualul decan face o analiză a deceniului marcat de politicianul-vedetă.

Principalele declarații ale lui Cristian Preda: „Mediul de afaceri corupt din România a reușit să impună o vedetă a vieții noastre publice. A folosit toate relațiile toxice dintre mediul de afaceri și politică.” (…) „Cei care au fost lași și complici ai Elenei Udrea sunt pe cai mari și astăzi nu putem să facem decât să regretăm situația. Trebuie să ne asumăm prostiile făcute și erorile și să sperăm că ele nu vor fi repetate.” (…) „Băsescu nu a fost doar un susținător al Elenei Udrea, ci și o victimă a Elenei Udrea. Dacă unele lucruri decise de Udrea nu se întâmplau, cele două mandate ale lui Traian Băsescu ar fi fost privite astăzi foarte diferit. Dintr-un susținător al carierei Elenei Udrea, fostul președinte a devenit în al doilea mandat o victimă a ambiției nemăsurate și a influenței pe care Udrea a căpătat-o în politică, folosind rețelele de corupției din mediile de afaceri și din presa românească.” (…) „Udrea a rămas fidelă lui Traian Băsescu și între 2009 și 2014, când mulți îl părăsiseră pe Băsescu, într-o perioadă de guvernare de trei ani, când guvernul era susținut cu propteaua UNPR și când se creionează în opoziție alianța PSD-PNL.” (…) „Când Traian Băsescu le-a spus pedeliștilor „La revedere!”. Din acea clipă, a devenit victima Elenei Udrea.” (…) Europa Liberă: Intelectualii, dar și membrii de partid, o lăudau  pe Elena Udrea la scenă deschisă în intervalul 2009-2013. Sunt elogii pe scenă chiar ale lui Teodor Baconschi. Cristian Preda: Nu este un gest care să îl caracterizeze pe Teodor Baconschi. Nu vrea să îl scuz, dar nici să îl acuz, știu că în campaniile electorale se mai fac pași greșiți pe care poți să îi regreți ulterior foarte tare. Europa Liberă: A fost un astfel de pas greșit al lui Teodor Baconschi? Cristian Preda: Da. Europa Liberă: Gestul nu este singular. Raluca Turcan cu Kill Bill. Cristian Preda: Gesturile au fost exploatate foarte mult de adversarii politici ai lui Traian Băsescu. Europa Liberă: Dar ele există, nu le puteți nega. Cristian Preda: De acord, nu am spus că le negăm. (…)  Europa Liberă: Dumneavoastră nu vă considerați un apropiat al Elenei Udrea? Cristian Preda: Nu am fost, ba chiar am fost exclus din PMP de Elena Udrea. Am susținut-o pe Monica Macovei la prezidențialele din acel an. În PDL, am fost propus pentru excludere tot de Elena Udrea. A fost alături de mine în campanie pentru PE, asta nu voi nega niciodată. Susținerea mea pentru europene a venit de la Traian Băsescu în 2009 și în 2014. Acesta e un lucru foarte clar. (…) Europa Liberă: Cum ați descrie relația Elenei Udrea cu presa? Cristian Preda: A influențat presa în mod direct, foarte probabil corupând-o. A avut controlul asupra cel puțin unei redacții. Din ce a scris presa și nu a infirmat nimeni acest lucru este vorba de Evenimentul Zilei. (…) Europa Liberă: Modelul Udrea se repetă și astăzi? Cristian Preda: Mecanismele de care s-a folosit Elena Udrea sunt în continuare în funcțiune. Există în continuare lipsă de curaj în partide pentru a afirma o poziție independentă de cea a șefului, există în continuare oameni corupți din mediul economic care se folosesc de politică intrând în partide sau susținând anumiți demnitari pentru propriile interese private, există și superficialitate, și indolență, și lipsă de adevăr în presă. Nu mai există vedete atât de acaparatoare ale opiniei precum Elena Udrea. Sunt puțini cei care reușesc să stârnească interesul în mediul politic. (…) „Nu regret colaborarea pe care am avut-o cu Traian Băsescu și sprijinul pe care i l-am acordat. Consider că a fost din punct de vedere politic un pro-occidental și un pro-european convins. Regret că a devenit victima Elenei Udrea și că percepția asupra mandatelor sale este atât de profund afectată de interacțiunea cu Elena Udrea. O persoană care a acaparat influență folosindu-se de mecanismele menționate, de contactele sulfuroase între mediul corupt din economie și instituții profund nefuncționale.”