SESOSTHRIS AL III-LEA ȘI GEȚII DE ACUM 3500-3800 DE ANI!

SESOSTHRIS AL III-LEA ȘI GEȚII DE ACUM 3500-3800 DE ANI!

  Sesosthris al III-lea a fost  faraonul Egiptului antic, care, potrivit lui Herodot, a condus o misiune militară în anumite părți ale Europei. Sesosthris poate fi faraonul din dinastia a XII-a Senusret III sau oricare dintre faraonii războinici. După ultimele cercetări se pare că este al cincilea faraon al dinastiei a XII-a, și poate cel mai cunoscut faraon al Regatului Mijlociu. A fost unul dintre cei mai puternici faraoni ai acestei dinastii. A extins regatul prin includerea Egiptului superior și inferior, Elefantinul și Nubia de Jos.  La acea vreme, evreii/israeliții locuiau în Egipt. Evreii fuseseră robi de la începutul dinastiei a XII-a și forțați să lucreze câmpurile și să facă cărămizi pentru nucleul interior al piramidelor din dinastia a XII-a. Herodot susține că regele a supus Golful Arabiei și a învins fiecare popor întâlnit în calea sa într-o masivă campanie terestră. Faraonul i-ar fi supus pe sciți (lângă Marea Neagră) și pe geți (România, estul Serbiei și părți din Macedonia, nordul Greciei, Bulgaria) și ar fi lăsat o bandă de războinici la râul Phasis (acum cunoscut sub numele de râul Rioni, în republica Georgia) care s-ar fi așezat și ar fi format locuitorii Colchidei (care au protejat Lâna de Aur, conform mitologiei grecești).Valerius Flacus aminteşte și el de conflictul militar dintre geţi şi egiptenii lui Sesosthris, care era încrustat pe porţile Templului de la curtea regelui Aetes din ţinutul hiperboreenilor/geţilor. (Poemele Argonautice). Frecvent minimizat ca importanță, atunci când nu este contestat în integrum ca izvor istoric, Iordanes este totuși, prin cele două opere ale sale Getica și Romana - un reper important în istoriografie și, ca oricare alt izvor, înainte de a fi acceptat sau respins, trebuie supus analizei critice pentru fiecare dintre afirmațiile sale. Demersul de față își propune să supună lecturii una dintre informațiile furnizate de istoricul goto-roman de la jumătatea secolului VI d.H., citată adesea ca argument al invalidării calitative a acestei surse: mențiunea privitoare la o legendară confruntare dintre geți și egiptenii faraonului Vesosis.  Iată pasajul cu pricina care l-ar contrazice pe Herodot: „Hic ergo Gothis morantibus Vesosis, Aegyptiorum rex, in bellum inruit, quibus tunc Tanausis rex erat. Quod proelio ad Phasim fluvium, a quo Fasides aves exortae in totum mundum epulis potentum exuberant, Thanausis Gothorum rex Vesosi Aegyptiorum occurit, eumque graviter debellans in Aegypto usque persecutus est, et nisi Nili amnis intransmeabilis obstetissent fluenta vel munitiones, quas dudum sibi ob incursiones Aethiopum Vesosis fieri praecepisset, ibi in eius eum patria extinxisset. Sed dum eum ibi pusitum non valuisset laedere, revertens pene omnem Asiam subiugavit et sibi tunc caro amico Sorno, regi Medorum, ad persoluendum tributum cias subditos fecit.” În traducerea, nu întru-totul riguroasă, a lui Popa-Liseanu: „Pe când goții locuiau aici, sub conducerea regelui lor Tanausis, le-a declarat război Vesosis, regele Egiptului. În lupta de lângă râul Phasis, de unde provin fazanii, păsări ce strălucesc în toată lumea la mesele bogaților, Tanausis, regele goților, a ieșit întru întâmpinarea lui Vesosis al Egiptului și, bătându-l cumplit, l-a urmărit până în Egipt și, dacă n-ar fi fost împiedicat de fluviul Nil, care nu era de trecut și de fortificațiile pe care odinioară dăduse ordin să le facă împotriva incursiunilor etiopienilor, l-ar fi nimicit chiar în patria lui. Dar, fiindcă aici n-a putut să-i facă niciun rău, s-a întors înapoi și a subjugat aproape toată Asia pentru scumpul său amic, Sornus, regale mezilor.” Desigur, Iordanes a folosit formula goți în loc de geți, dar este de la sine înțeles că despre geți se pomenește la nivelul perioadei de acum 3500-3800 de ani. Senusret al III-lea s-a luptat și cu libienii și a invadat Nubia și Siria. Nu există dovezi că Marea Roșie a fost sub control egiptean până la dinastia ptolemeică, la două secole după ce Herodot și-a compus istoria. Mai mult, dovezile arheologice sugerează că civilizația Colchidei nu a apărut decât în jurul anului 800 î.H.. Herodot continuă istoria sa prin a spune că Sesosthris a fost păcălit de fratele său (pe care l-a lăsat în fruntea Egiptului în timp ce desfășura campania militară), care a organizat o serbare fastuoasă pentru rege și fiii săi și a dat imediat foc clădirii în care avea loc  serbarea.  Regina a instruit ca doi dintre fiii regelui să se întindă în foc, creând o rampă pentru ca ceilalți să scape. Ei, desigur, au ars până la moarte. Inutil să mai spunem că regale/faraonul s-a răzbunat pe conspiratori, dar Herodot ne scutește de detaliile sângeroase. Tot Herodot amintește că regele a fost venerat în Etiopia și că două statui uriașe ale sale au fost ridicate în afara templului lui Hephaistos (Ptah).  Mult mai târziu, când Egiptul se afla sub controlul perșilor, preotul lui Hephaistos a refuzat să-i permită regelui persan Darius să-și ridice propria statuie în fața celor ale lui Sesosthris. El i-a spus invadatorului că nu se poate compara cu faptele marelui faraon și că, prin urmare, nu-i poate uzurpa poziția. În mod surprinzător, persanul nu l-a pedepsit pe preot și a acceptat să nu-și instaleze propria statuie în fața templului. Sesosthris al III -lea a construit piramida în care a fost îngropat, la Dashur. A fost cea mai mare piramidă dintre piramidele dinastiei a XII-a (dar mică în comparație cu cele din Vechiul Regat). Bogăția și puterea Egiptului au atins apogeul în dinastia a XII-a sub Sesosthris al III-lea, dar, deoarece nu au avut succesori, Regatul Mijlociu a început să se destrame după moartea sa.

  Existența lui Sesosthris al III-lea a fost confirmată de egiptologi, care au stabilit că el a fost un faraon puternic al Regatului de Mijloc, și unul dintre conducătorii dinastiei a XII-a. Cei mai mulți specialiști consideră că Sesosthris este de fapt faraonul Khakaure Senusret al III-lea, cel care a condus Egiptul în perioada 1878-1839 î.H.. Există însă și unele voci care afirmă că Sesosthris ar fi de fapt Kheperkare Senusret I (1971-1926 î.H.). Controversa nu a fost pe deplin rezolvată, dar ambele tabere sunt de acord că Sesosthris este numele elenizat (și folosit de istoricii eleni), pentru a-l desemna pe faraonul Egiptului, fie el Senusret I-ul sau al III-lea. De fapt, lucrurile ar putea fi și mai simple, în sensul că legendarul Sesosthris ar fi categoric Senusret al III-lea, care însă în descrierea faptelor sale își aroga uneori și succese realizate de către strămoșul său Senusret I-ul. O astfel de practică era la modă în acea vreme, cu precădere în Regatul Egiptului. Vom merge pe ipotezele unu și trei și putem concluziona că expediția de la  Marea Neagră a avut loc sub Senusret al III-lea. Acesta a avut numeroase campanii militare și expediții de cucerire. Numele său era celebru în antichitate și mari conducători de mai târziu precum persanii Darius cel Mare (sec.VI î.H) sau Cyrus cel Mare (tot din sec.VI î.H), încercau, fără succes, să se compare cu el. Ne spune Heorodot următoarele: „Sesostris, regele egiptean, a supus pe locuitorii de pe coastele Golfului Arabic. Reîntors în Egipt, a strâns oaste și a supus toate popoarele ce îi ieșeau în cale ... Acest rege a fost singurul egiptean care a domnit și peste etiopieni. El a lăsat ca amintire, în fața templului lui Hefaistos, două statui de câte 30 de coți, a sa și a soției sale, și statuile celor patru copii ai lor, de câte 20 de coți fiecare. Multă vreme după aceea, preotul lui Hefaistos nu l-a lăsat pe Darius persanul să își înalțe statuia în față acestuia, zicând că el nu a săvârșit fapte atât de mari precum Sesosthris egipteanul. Căci Sesosthris, printre multe alte popoare la fel de mari cucerite de Darius, i-a supus și pe sciți, pe când Darius pe sciți nu i-a putut înfrânge”. Să nu uităm că în 514-512 î.H, Darius a condus campania contra sciților, campanie ce s-a încheiat rușinos pentru marele conducător al Persiei Ahemenide. Sesostris /Senusret al III-lea este văzut așadar ca învingător al sciților, succes neegalat ulterior de mari regi ai lumii. Marii egiptologi ai ultimelor două secole explică astfel motivul expediției egiptene în Marea Neagră: aici se găseau materiale prețioase și resurse deosebite, de care supușii lui Sesosthris aveau nevoie. Campaniile lui Senusret al III-lea erau extrem de costisitoare astfel că acesta a explorat zone  mai puțin cunoscute ale lumii, tocmai pentru a pune mâna pe noi resurse necesare finanțării armatei sale. Așa se face că Sesosthris/Senusret a ajuns și în Europa și s-a războit cu tracii și cu sciții. Faraonul apare, așadar, în scrierile lui Herodot dar și la mulți alți autori ai antichității (Plinius, Aristotel, Flavius Iosephus, Tacitus, Salustius etc). Strabon, de exemplu, îl menționa pe lista unor regi ai lumii, care ordonaseră masive strămutări de populații: „Dar migrațiile carilor, trerilor, galaților, cum și strămutările cele mari făcute de unii comandanți cum ar fi Madys scitul, Tearco etiopianul, Cobos trerul, egiptenii Sesosthris și Psamethicos sau regii perși de la Cirus la Xerxe, nu sunt cunoscute la fel de toți”. 

  Anticii și contemporanii au stabilit, în concluzie, că Sesosthris/Senusret a existat, a fost un mare conducător, că s-a luptat cu sciții și că a condus în premieră, o expediție maritimă egipteană în Marea Neagră, cu mai bine de 1000 de ani înaintea coloniștilor greci. Din păcate nu se cunosc mai multe detalii și probe legate de prezența sa și a oamenilor săi în Dobrogea antică. Nu se știe nici cât a durat expediția sa maritimă. Istoria însă este plină de surprize iar dovezi ale prezenței egiptene pot apărea oricând. Apele bătrânului Pont rămân până atunci mute, dar în adâncuri stau poate ascunse urmele vreunei epave de pe vremea marelui Sesosthris.