DESPRE DUMNEZEU ȘI SUVERANITATEA SA!

 

DESPRE DUMNEZEU ȘI SUVERANITATEA SA!

  În vasta întindere a Universului, trăiesc și se reproduc, mai mult ca sigur, foarte multe creaturi, urmând calea vieții iar și iar, respectând o lege constantă. Cei care mor iau cu ei poveștile lor, iar cei care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au murit. Și astfel, omenirea nu poate să nu se întrebe: de ce trăim? Și de ce trebuie să murim? Cine este la conducerea acestei lumi? Și cine a creat omenirea? Omenirea a fost ea creată cu adevărat de Mama Natură? Are omenirea într-adevăr controlul asupra propriei sale sorți? De mii de ani, omenirea și-a pus aceste întrebări la nesfârșit. Din păcate, cu cât omenirea a devenit mai obsedată de aceste întrebări, cu atât mai mult a dezvoltat o sete pentru știință, dar nu și pentru cunoașterea Creatorului. Știința oferă o scurtă satisfacție și o bucurie temporară omului, dar este departe de a fi suficientă pentru a elibera omenirea de solitudinea, singurătatea, teroarea și neajutorarea ascunsă adânc în sufletul său. Omenirea folosește numai cunoștințe științifice pe care ochiul liber le poate vedea și creierul le poate înțelege pentru a-și ameți inima și ași încânta orgoliul. Totuși, o astfel de cunoaștere științifică nu este îndeajuns pentru a ajuta omenirea în cunoașterea misterelor. În Ceruri, există Dumnezeu, Cel care, din veșnicie în veșnicie, deține suveranitatea peste tot. El deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și domnește peste toate ființele vii din Univers. Fapta Lui este peste tot, puterea Lui este peste tot, înțelepciunea Lui este peste tot, iar autoritatea Lui este pretutindeni. Fiecare dintre legile Universului este întruchiparea faptei Sale, și fiecare dintre ele dezvăluie înțelepciunea și autoritatea Lui. Cine se poate eschiva de la suveranitatea Sa? Și cine se poate elibera de proiectele Sale? Toate lucrurile există sub privirea Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui. Fapta și puterea Lui nu dau omenirii altă posibilitate decât să recunoască faptul că El există cu adevărat și că deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Niciun alt lucru în afară de El nu poate avea control asupra Universului, cu atât mai puțin să aibă grijă neîncetat de omenire. Indiferent dacă ești în stare să recunoști măreția lui Dumnezeu și indiferent dacă tu crezi în existența Lui, nu există nicio îndoială că soarta ta se află în rânduiala lui Dumnezeu și nu există nicio îndoială că Dumnezeu va păstra întotdeauna suveranitatea peste toate lucrurile. Existența și autoritatea Lui nu se bazează pe faptul că ele pot sau nu să fie recunoscute și înțelese de om. Numai El știe trecutul, prezentul și viitorul omului, și numai El poate hotărî soarta omenirii. Înainte ca omenirea să apară, cosmosul - toate planetele, toate stelele de pe cer - existau deja. La nivel macro, aceste corpuri cerești au orbitat cu regularitate, sub controlul lui Dumnezeu, de-a lungul întregii lor existențe, indiferent de câți ani a durat aceasta. Ce planetă merge încotro, la ce moment anume; ce planetă îndeplinește ce sarcină și când; ce planetă se învârtește în jurul cărei orbite și când dispare sau este înlocuită - toate aceste lucruri se derulează fără cea mai mică eroare. Toate pozițiile planetelor și distanțele dintre ele urmează tipare stricte, care pot fi descrise toate cu date exacte; căile pe care călătoresc, viteza și traiectoriile orbitelor lor, momentele la care se află în diferite poziții pot fi cuantificate cu precizie și descrise de legi speciale. Vreme de eoni, planetele au urmat aceste legi, neabătându-se vreodată măcar un pic. Nicio putere nu le poate schimba sau perturba orbitele sau tiparele pe care le urmează. Pentru că legile speciale care le guvernează mișcarea și datele exacte care le descriu sunt predestinate de autoritatea Creatorului, ele se supun singure acestor legi, sub suveranitatea și controlul Creatorului. La nivel macro, nu îi este greu omului să identifice unele tipare, unele date, cât și unele legi sau fenomene ciudate și inexplicabile. Cu toate că omenirea nu recunoaște că Dumnezeu există, nu acceptă faptul că totul a fost făcut de Creator și că Acesta stăpânește peste tot și, mai mult, nu recunoaște existența autorității Creatorului, oamenii de știință, astronomii și fizicienii descoperă din ce în ce mai mult că existența tuturor lucrurilor din Univers și principiile și tiparele care le dictează mișcările sunt toate guvernate și controlate de o „energie întunecată” invizibilă și vastă. Acest fapt obligă omul să accepte și să recunoască faptul că există un Atotputernic în mijlocul acestor tipare de mișcare, care orchestrează totul. Puterea Lui este extraordinară și, deși nimeni nu Îi poate vedea adevăratul chip, El guvernează și controlează totul în orice moment. Niciun om sau nicio forță nu poate trece dincolo de suveranitatea Lui. Pus în fața acestui fapt, omul trebuie să recunoască faptul că legile care guvernează existența tuturor lucrurilor nu pot fi controlate de oameni, nu pot fi schimbate de nimeni și, în același timp, omul trebuie să admită că ființele umane nu pot înțelege pe deplin aceste legi. Și acestea nu apar în mod natural, ci sunt dictate de către un Domn și Stăpân. Acestea sunt toate expresii ale autorității lui Dumnezeu pe care omenirea le poate percepe la nivel macro. La nivel micro, toți munții, râurile, lacurile, mările și întinderile de pământ pe care le vede omul, toate anotimpurile pe care le trăiește, toate lucrurile care populează pământul, inclusiv plantele, animalele, microorganismele și ființele umane sunt supuse suveranității lui Dumnezeu și sunt controlate de către Dumnezeu. Sub suveranitatea și controlul lui Dumnezeu, toate lucrurile iau ființă sau dispar conform gândurilor Lui, toate viețile lor sunt guvernate de anumite legi și ele cresc și se înmulțesc conform acestora. Nicio ființă umană sau lucru nu este deasupra acestor legi. De ce? Singurul răspuns este - datorită autorității lui Dumnezeu. Sau, ca să reformulez, datorită gândurilor și cuvintelor lui Dumnezeu; pentru că Dumnezeu Însuși face totul. Adică, autoritatea și mintea lui Dumnezeu sunt cele care dau naștere acestor legi; acestea se vor modifica și schimba în funcție de gândurile Lui, și toate aceste modificări și schimbări apar sau dispar conform planul Lui. Dumnezeu a creat această lume, El a creat această civilizație. El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al altor societăți umane. Doar Dumnezeu consolează această omenire și doar lui Dumnezeu Îi pasă de aceasta noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității sunt inextricabil legate de planurile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc în funcție de planurile lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul unei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursulacelei țări/societăți. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă. Poate că în prezent țara ta prosperă, dar dacă un conducător sau mai mulți le vor permite oamenilor din  țara ta să se abată de la Dumnezeu, atunci țara va fi tot mai privată de binecuvântările lui Dumnezeu. Civilizația țării tale va fi tot mai călcată în picioare, iar în scurt timp oamenii se vor ridica împotriva lui Dumnezeu și vor blestema Cerul. Și astfel, fără știrea omului, destinul unei țări va fi adus către ruină. Dumnezeu va ridica țări puternice pentru a lua măsuri împotriva acelor țări care au fost blestemate de Dumnezeu și ar putea chiar să le șteargă de pe fața pământului. Ascensiunea sau prăbușirea unei țări sau națiuni este determinată de disponibilitatea liderilor de a Îl venera pe Dumnezeu sau de a-și aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu și să Îl venereze pe El. Și totuși, în această epocă finală, deoarece aceia care într-adevăr Îl caută și Îl venerează pe Dumnezeu sunt tot mai puțini, Dumnezeu acordă favoruri speciale țărilor în care creștinismul este religia de stat. El le adună pe toate pentru a forma o tabără relativ virtuoasă a lumii, în timp ce țările atee sau acelea care nu Îl venerează pe adevăratul Dumnezeu vor deveni adversarele taberei virtuoase. Astfel, Dumnezeu nu numai că are un loc în rândul omenirii în care să își săvârșească lucrarea, ci, de asemenea, câștigă țări care pot exercita o autoritate virtuoasă, astfel încât să impună sancțiuni și restricții acelor țări care I se opun lui Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, tot nu există multe persoane care ies în față pentru a-L venera pe Dumnezeu, deoarece omul s-a îndepărtat prea mult de El, iar Dumnezeu a fost absent prea mult timp din gândurile omului. Vor rămâne pe pământ doar țările care practică dreptatea și se împotrivesc nelegiuirilor. Însă acest lucru este departe de dorințele lui Dumnezeu, deoarece niciun conducător de țară nu Îi va permite lui Dumnezeu să îi conducă poporul și niciun partid politic nu își va aduna oamenii pentru a-L venera pe Dumnezeu; Dumnezeu Și-a pierdut locul de drept din inima fiecărei țări, națiuni, partid de guvernământ și chiar din inima fiecărei persoane. Deși forțe virtuoase există cu adevărat în această lume, o conducere în care Dumnezeu nu are loc în inima oamenilor este fragilă. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, arena politică va cădea în neorânduială și va deveni vulnerabilă la atacuri. Pentru umanitate, a trăi fără binecuvântarea lui Dumnezeu este precum a duce o viață fără soare. Indiferent cât de asiduu vor aduce conducătorii contribuții pentru poporul lor, indiferent cât de multe conferințe virtuoase va susține omenirea, niciuna dintre acestea nu va schimba lucrurile și nu va modifica soarta omenirii. Omul crede că o țară în care oamenii sunt hrăniți și îmbrăcați, în care trăiesc împreună în pace, este o țară cu o conducere bună. Dar Dumnezeu nu este de aceeași părere. El consideră că o țară în care nimeni nu Îl venerează este una pe care El o va anihila. Mentalitatea omului este prea mult în contradicție cu cea a lui Dumnezeu. Astfel, dacă liderul unei țări nu Îl venerează pe Dumnezeu, atunci soarta acelei țări va fi una tragică, iar țara nu va mai avea niciun viitor. Dumnezeu nu participă la politicile omului, dar, cu toate acestea, soarta unei țări sau națiuni este controlată de Dumnezeu. Dumnezeu controlează această lume și întregul Univers. Destinul omului și planul lui Dumnezeu sunt strâns conectate și niciun om, țară sau națiune nu sunt scutite de suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă omul dorește să își cunoască destinul, atunci trebuie să vină în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu va face ca aceia care Îl urmează și Îl venerează să prospere și va aduce declinul și nimicirea asupra celor care I se împotrivesc și Îl resping. Destinele omenirii și ale Universului sunt strâns legate de suveranitatea Creatorului, inseparabile de planurile Creatorului. Prin legile tuturor lucrurilor, omul evlavios poate  ajunge să înțeleagă planurile Creatorului și suveranitatea Lui; prin regulile de supraviețuire, el percepe stăpânirea Creatorului; din destinele tuturor lucrurilor, el trage concluzii despre modurile în care Creatorul Își exercită suveranitatea și controlul asupra lor; și în ciclurile de viață ale ființelor omenești și ale tuturor lucrurilor, omul experimentează cu adevărat planurile și aranjamentele Creatorului pentru toate lucrurile și făpturile vii și asistă cu adevărat la felul în care aceste planuri și aranjamente înlocuiesc toate legile, regulile și instituțiile pământești, toate celelalte puteri și forțe. În lumina acestui fapt, omenirea va fi silită în Ziua Judecății să recunoască realitatea că suveranitatea Creatorului nu poate fi violată de către nicio ființă creată, că nicio forță nu poate influența sau modifica evenimentele și lucrurile plăînuite de către Creator.  Niciuna dintre creaturile lui Dumnezeu - fie din rândul omenirii, fie din lumea spirituală - nu poate folosi niciun mijloc sau nicio scuză pentru a-și aroga sau a înlocui identitatea și statutul lui Dumnezeu, fiindcă există doar unul între toate lucrurile care are această identitate, această putere, această autoritate și capacitatea de a stăpâni asupra tuturor lucrurilor: al nostru unic Dumnezeu! El trăiește și Se mișcă printre toate lucrurile; El Se poate ridica în locul cel mai înalt, deasupra tuturor lucrurilor; El Se poate smeri devenind om, venind față în față cu oamenii și împărțind cu ei și binele, și răul; în același timp, El comandă tot ceea ce există, decide soarta a tot ceea ce există și direcția în care o iau toate; chiar mai mult, El călăuzește soarta întregii omeniri și direcția pe care o ia omenirea. Un Dumnezeu ca aceasta ar trebui venerat, ascultat și cunoscut de toate ființele vii. Iar astfel, indiferent cărui grup sau tip de oameni aparții, să crezi în Dumnezeu, să-L urmezi pe Dumnezeu, să-L venerezi pe Dumnezeu, să accepți stăpânirea Lui și aranjamentele pe care El le-a făcut pentru tine este singura alegere, și este o alegere necesară, pentru orice persoană, pentru orice ființă vie.