CINE A FOST ZALMOXIS?
Despre Zalmoxis s-au scris sute de pagini, fără
a se fi lămurit pe deplin misterul acestui zeu al geto-dacilor. O să-i dăm la
început cuvântul lui Herodot, el
fiind cel care ne-a lăsat o descriere amănunțită a acestuia: „După câte am aflat de la elenii care
locuiesc în Hellespont și în Pont ( în regiunile grecești de pe litoralul Mării
Negre ), acest Zalmoxis, fiind om
ca toți oamenii, ar fi trăit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras,
fiul lui Mnesarhos. Apoi, câștigându-și libertatea, ar fi dobândit avuție multă
și, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viață
de sărăcie cruntă și erau lipsiți de învățătură, Zalmoxis acesta, care
cunoscuse felul de viață ionian și moravuri mai alese decât cele din Tracia, ca
unul ce trăise printre eleni și mai ales alături de omul cel mai înțelept al
Elladei, lângă Pythagoras, a pus să i se clădească o sală de primire unde-i
găzduia și-i ospăta pe cetățenii de frunte; în timpul ospețelor, îi învăța că
nici el, nici oaspeții lui și nici urmașii lor în veac nu vor muri, ci se
vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururea, vor avea parte de toate
bunătățile. În tot timpul cât își ospăta oaspeții și le cuvânta astfel, pusese
să i se facă o locuință sub pământ. Când locuința îi fu gata, se făcu nevăzut
din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu
ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinși de părere de rău duă el și-l
jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi iarăși în fața tracilor și așa
îi făcu Zalmoxis să creadă în toate spusele lui.” ( Herodot -„Istorii ” )
Herodot îl numește pe Zalmoxis în trei feluri. Mai întâi îi spune daimon, apoi zeu, pentru ca în capitolul următor să-l descrie drept muritor. Daimon înseamna cineva cu puteri
supranaturale ce se exprima prin manifestări pe care omul nu le putea înțelege,
fiind ieșite din ordinea firească a lucrurilor. Hesiod în „Munci si zile”
se referă la oamenii „vârstei de aur” care fuseseră muritori de rând, deși superiori
din punct de vedere moral, iar dupa moarte au devenit daimones, păzitori ai celor vii și dătători de belșug. Daimones
trimit oamenilor visele și semnele de boală și de sănătate, lor atribuindu-li-se
purificările si riturile expulzatoare de diverși ... demoni (cuvântul grecesc
„daimon” va dobândi, în cele din urmă, o conotație negativă). Ulterior denumirea
de daimon va primi un înțeles mai limpede: intermediari între zei și oameni,
bărbați divini,cum a fost considerat și Pythagoras .
Asemănarea dintre doctrina pythagoreică și cea zalmoxiană i-au
determinat pe greci să născocească legenda că Zalmoxis ar fi fost sclavul
înțeleptului grec, pentru că, spuneau ei, Grecia este școala popoarelor barbare.
Legenda este contestată chiar de Herodot care știe că Zalmoxis a trăit cu mult
înainte de Pythagoras. Strabon îl încadrează între profeți ca Orfeu și Musaios, iar Diodor din
Sicilia printre legiuitori cum au fost Zarathustra
și Moise. Orfeu a fost de origine tracică ,fiind
ulterior preluat de greci. El a reformat cultul lui Dionysos, fiind considerat fiul lui Apollo și al nimfei Caliope.
Musaios a fost învățătorul sau
elevul acestuia, nu se știe sigur, slujitor al cultului Demetrei la Eleusis,
lângă Atena. Concluzia, care se impune de aici, este că
Zalmoxis a avut o existență istorică certă.
Etimologia
numelui:
Grafia numelui comportă anumite discuții. Herodot, Platon, Mnaseas, Iordanes îl scriu Zalmoxis.
Strabon, Diodor din Sicilia, Diogene
Laertius, Iulian Apostatul au
folosit în operele lor forma Zamolxis.
Care este forma originală și care este
cea greșită? De la Vasile Parvan și
până la Mircea Eliade, toți autorii
au adoptat forma Zalmoxis. N. Densușianu, în a sa lucrare „Dacia preistorică”, este de părere că
numele ar fi compus din două elemente și un adaos grecesc: Zal-mox-is.
Primul element ar face parte din familia: zal,
zel, zil, zer, ca și zios și dios cu sensul de zeu, iar cel de-al doilea ar fi cuvântul moș din limba română și albaneză. Deci,
Zalmoxis ar fi Zeul Moș, cel mai vechi, tatăl zeilor, un zeu strămoș. ( Deus Vetus, Deus Parens, Deus Avus
în limba latină). Acest zeu al cărui nume reconstituit ar fi putut fi Zalmoș, ar fi fost principala
divinitate a geto-dacilor. Rhys Carpenter, istoric englez ce a tratat
acest subiect, susține că Zalmoxis ar fi fost un zeu-urs, referindu-se la faza totemică a religiei geto-dacice.
Subiectul rămâne în dezbatere, pentru că etimologiile propuse până acum sunt
departe de a fi satisfăcătoare.
Cotroverse
si concluzii:
Pornind de la faptul că Herodot, în primul rând, precum și alte mențiuni
literare ajunse până la noi, îl prezintă pe Zalmoxis ca pe o personalitate
istorică, un preot reformator, un legiuitor, numeroși învățați îl consideră un
profet divinizat, un fel de Dalai -lama. Nicolae
Iorga crede că este vorba de un profet și de un zeu cu numele de Zalmoxis,
între care se face confuzie. La început,spune el, a fost profet și a devenit
zeu, apoi rege. Subiectul este departe de a se fi închis.
În concluzie se poate spune că Zalmoxis nu a fost zeul suprem al
geto-dacilor, a cărui natură urano-solară ori chtoniană ( pământeană ) s-au
străduit s-o găsească atâția învățați moderni, ci un preot, un profet-fondator,
cel ce a reformat religia dacilor, sfârșind prin a fi zeificat. Același
lucru s-a întâmplat și cu Deceneu ulterior.
Al cui preot a fost Zalmoxis?
Cel mai probabil al lui Nebeleizis/Gebeleizis,
după cum spune Herodot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu