NUMELE LUI HRISTOS.

NUMELE LUI HRISTOS

    Una dintre cele mai fascinante elemente ale Bibliei este semnificaţia ataşată adeseori numelor şi titlurilor. Desigur numele şi titlurile date lui Dumnezeu Tatăl sunt multe şi ne descoperă câte ceva din caracterul Lui. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Iisus. Cred că este în regulă dacă spun că Iisus este persoana cu cele mai multe titluri din istorie! A fost numit, printer altele: „Domn, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Fiul lui David, Emanuel, Cuvântul”.  Suntem familiari, în mod special, cu numele „Iisus Hristos”. Dar să spunem că acesta este numele Lui este o greşeală pentru că nu acesta este numele Lui adevărat. Numele Lui este Iisus, sau Iisus fiul lui Iosif, sau Iisus din Nazaret. „Hristos” este un titlu. Şi acest titlu este folosit pentru Iisus mai frecvent decât oricare altul în întreaga Scriptură. Datorită frecvenţei numerice, pentru că este folosit atât de des în legătură cu Iisus am ajuns să ne gândim la el ca la numele de familie al lui Iisus, -  Iisus Hristos. Dar observaţi că uneori Biblia inversează ordinea şi vorbim despre Hristos Iisus. Cuvântul „Hristos” vine din cuvântul grecesc „Christos”, traducerea grecească a cuvântului „Messiah” din Vechiul Testament și înseamnă „Cel ce este uns”. Ne amintim când Iisus a predicat pentru prima oară în sinagogă; în acea zi textul pentru sinagogă era din Isaia 61, care spune: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul m-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi”, şi aşa mai departe. Şi Iisus după ce a citit acest text a spus adunării/sinagogii: „astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit”; astfel S-a identificat cu cele spuse de Isaia referitor la ideea de Mesia.

    Conceptul de Mesia este foarte complex. Nu este o idee simplă, ci sunt câteva fire care se împletesc în revelaţia biblică progresivă a funcţiei, caracterului şi naturii acestui Mesia care va veni şi elibera pe poporul Său Israel. Într-un fel, pentru ca Hristos să fie Mesia, El trebuie să fie Păstorul, trebuie să fie Regele, trebuie să fie Mielul, trebuie să fie Robul Lui Dumnezeu care suferă şi despre care s-a profeţit în Isaia, de exemplu. Acolo sunt multe, multe idei diferite care se îmbină într-un mod minunat. De fapt cred că una din cele mai extraordinare dovezi ale inspiraţiei divine a Bibliei este să vezi cum toate aceste idei diferite ale aşteptării mesianice găsite în Vechiul Testament se unesc şi se împlinesc într-o singură persoană într-un mod dramatic. lumii.

    Al doilea cel mai folosit titlu pentru Iisus în Noul Testament, unul de mare importanţă, este „Domnul”. De fapt, acest titlu este atât de important încât se spune că cel mai vechi crez al comunităţii creştine, - biserica primului secol - , cea mai timpurie mărturisire de credinţă, era una foarte simplă. Era afirmaţia, „Iisus este Domnul!” Aceasta era simpla mărturisire a credinţei. Şi unul din motivele istorice pentru aceasta era că în acel moment comunitatea creştină Îl adopta pe Iisus ca Domn şi acest lucru o punea în dificultate cu autorităţile romane datorită cultului împăratului din Roma, unde ca act de loialitate faţă de Imperiul Roman era necesar ca cetăţenii să recite public cuvintele „Cezar este Domnu!” Primii creştini erau foarte dedicaţi însărcinării pe care o primiseră de la Hristos şi apostoli de a fi supuşi magistraţilor civili, de a se ruga pentru împărat, de a cinsti pe împărat şi toate aceste lucruri. Şi astfel au făcut tot posibilul ca să îşi plătească taxele şi să asculte de legile statului, dar ceea ce nu puteau face era să îi atribuie lui Cezar onoarea şi regalitatea atribuită acestui termen.

    Acest termen „Domn” nu este întotdeauna folosit într-un mod atât de maiestuos în Noul Testament. De fapt este puţin confuz pentru noi pentru că sunt trei traduceri distincte ale cuvântului „Domn” care vine din grecescul Chirios. În primul rând, cuvântul „Domn” poate fi, şi a funcţionat, ca formă simplă şi politicoasă de adresare către orice bărbat. Este ca şi cum i-ai spune „Domnule” unui om. Deci când avem oameni care-l întâlnesc în Noul Testament pe Iisus pentru prima oară şi i se adresează cu „Domn” să nu ne grăbim să tragem concluzia că dintr-o dată aceştia au ajuns la înţelegerea deplină a maiestăţii lui Hristos. Se poate să i se fi adresat în mod politicos spunându-i „Domnule, aceasta este problema mea. Ce poţi face în legătură cu asta?” şi aşa mai departe. Dar cuvântul „Domn”, chiar şi în limba română, poate avea o însemnătate mai înaltă, nu-i aşa? Când cineva este numit președinte, de exemplu, ceilalţi îi se adresează cu numele „Domnule președinte”.

    Al doilea mod în care este folosit în Noul Testament este cu referire specială la un deţinător de sclavi, o persoană bogată, care avea suficienţi bani încât să cumpere servitori să lucreze pentru el. Servitorul sau sclavul era numit un doulos în Noul Testament. Nu puteai fi un doulos decât dacă aparţineai unui chirios, unui domn (stăpân). Deci aici termenul de „Domn” este folosit cu referire la un stăpân de sclavi. Acesta a fost o referire de care Apostolul Pavel a fost ataşat, nu-i aşa? De câte ori nu se descrie pe el însuşi, „Pavel, doulos al lui Iisus Hristos; servitor al Domnului Iisus.” Şi el spune despre noi: „nu sunteţi ai voştri, aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” Când mărturisim că Iisus este Domn noi înţelegem prin asta că Iisus ne deţine. El ne-a achiziţionat prin răscumpărare. Deci noi suntem posesiunea Lui când Îl numim Domn.

    Dar cea mai măreaţă întrebuinţare a termenului în Noul Testament este ceea ce numim „folosirea regală a titlului, Domn.” Bineînţeles, aceasta a fost însemnătatea pe care Cezar se gândise să şi-o atribuie lui însuşi. Şi aceasta, bineînţeles, a provocat creştinilor mare necaz. În acest sens găsim în Noul Testament afirmaţia „nimeni nu-L poate numi pe Iisus Domn decât prin Duhul Sfânt.” Aproape contrazice ce a spus Iisus Însuşi la sfârşitul Predicii de pe Munte: „mulţi îmi vor zice în ziua aceea: (ce?) „Doamne, Doamne!” N-am făcut asta şi asta în Numele Tău? Şi El a spus că se va uita la ei şi va zice: Depărtaţi-vă de la Mine voi lucrători ai fărădelegii, niciodată nu v-am cunoscut. Apoi Iisus a zis: „Acest popor Mă cinsteşte cu buzele în timp ce inimile le sunt departe de Mine.” Deci în mod clar Iisus a înţeles că o persoană îşi poate deschide gura şi să folosească frazele şi să-L numească „Domn” chiar şi în mod regal şi totuşi să nu fie mântuit! Atunci de ce spune Scriptura că niciun om nu-L poate numi pe Iisus Domn decât prin Duhul Sfânt? Putem interpreta acest lucru în două feluri. Putem spune că această frază este eliptică şi ceea ce este omis şi trebuie introdus este că nimeni nu-L poate numi cu sinceritate pe Iisus Domn decât dacă i-a fost dat de la Duhul Sfânt. Doar cei născuţi din nou au o mărturisire de credinţă autentică prin care îl numesc pe Iisus „Domn.” Sau se poate să aibă referire la timpul de persecuţie unde cei care nu erau cu adevărat credincioşi nu au vrut să-şi deschidă gurile şi să zică public „Iisus este Domn”, pentru că dacă ar fi fost prinşi făcând asta, ar fi putut deveni o torţă aprinsă în grădina lui Nero sau o atracţie în Circus Maximus. Dar în orice caz, adevărata semnificaţie a acestui titlu este găsită în traducerea lui din Vechiul Testament. Aşa cum Hristos are multe titluri în Noul Testament, aşa Dumnezeu are multe titluri în Vechiul Testament. Numele Lui în Vechiul Testament este Yahweh/Iehova. Dar citeşti texte din Biblie unde spune: „Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot Pământul!” (Ps.8:9) Sau: „Domnul a zis Domnului meu: şezi la dreapta Mea până când...” (Ps.110:1 - T.M.). Şi când citeşti aceste texte uneori vei vedea însemnări ciudate în edițiile românești ale Bibliei, uneori este scris „DOMNUL” („DOMN”) cu litere mari pentru ca următorul rând să fie cu litere mici „Domnul” („Domn”). Este acelaşi cuvânt dar este scris diferit. De ce? Pentru că atunci când este scris cu litere mari „DOMN” editorul îţi aduce la cunoştinţă secretul că acel cuvânt tradus astfel este numele lui Dumnezeu, Yahweh, numele sacru, numele inefabil, prea sacru pentru a fi rostit. Şi de câte ori vezi „Domn” (cu litere mici) indică faptul că a fost folosit un alt cuvânt evreiesc, de obicei Adon sau Adonai, o formă a acelui nume, care era cel mai înalt titlu folosit de poporul evreu pentru Dumnezeu în Vechiul Testament. Este titlul care I-a fost dat doar lui Dumnezeu. Indica faptul că Dumnezeu este Adonai, „O DOAMNE, Domnul nostru (O Yahweh Adonai al nostru), cât de mare este numele Tău pe tot Pământul!” Termenul Adonai se referă la absoluta suveranitate peste toată creaţia Lui. Ne întoarcem la Noul Testament. Citim uimitorul imn pe care Pavel îl foloseşte în al doilea capitol al epistolei către Filipeni, „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Iisus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (v. 5-7) Şi apoi care este punctul culminant al expresiei lui Pavel? „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Iisus, să se plece orice genunchi al celor din Ceruri, de pe Pământ şi de sub Pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul.” (v. 9-11) Acum există o stângăcie în acest text şi multă lume îl citeşte şi dacă i-am întreba: „Ei bine care este numele mai presus de orice nume?”  Imediat ei ar răspunde: „ei bine, Iisus.” Datorită felului în care este spus, „Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Iisus, să se plece orice genunchi...” Lui Iisus I-a dat Dumnezeu numele care este mai presus de orice nume aşa încât atunci când auzi numele lui Iisus te închini şi mărturiseşti acel nume care este mai presus de orice nume şi este numele „Domn.” Așadar, la numele lui Iisus orice genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi, ce?, că El este Domn, că El este Chirios, că El este Adonai, spre gloria lui Dumnezeu-Tatăl!

    Acestea sunt primele două titluri cel mai des întâlnite. Ca număr, titlul Mesia este folosit de sute de ori şi de asemenea de sute de ori este folosit şi Domn. Şi când ajungem la al treilea, frecvenţa scade jos la 80. Şi este titlul „Fiul Omului”. Ce este neobişnuit şi fascinant la acest titlul este că este al treilea ca număr în lista frecvenţei numelor lui Iisus în Noul Testament şi este de departe numele cel mai folosit de Iisus pentru El însuşi. Acest lucru este semnificativ.
    Unul din lucrurile cu care ne luptăm noi în viaţa de zi cu zi este că oamenii ne pronunţă greşit numele. Este o problemă de curtoazie să îi numeşti pe oameni aşa cum vor ei să fie numiţi. Şi este important pentru mine că Iisus a avut această preferinţă. Sunt 82 sau 83 referiri la acest titlu în Noul Testament şi toate în afară de trei sunt folosite de Iisus, ceea ce are chiar mai multă semnificaţie! Când cei mai mari critici vin şi încearcă să despartă textul cu atacul lor negativ asupra Bibliei, vor spune că cea mai mare parte a portretului şi imaginii lui Iisus, pe care le avem în Noul Testament, a fost creat de însoţitorii zeloşi ai lui Hristos de la începutul Bisericii. Aş spune că este ciudat că atunci când aceştia au reprodus portretul lui Iisus şi ne-au dat nouă istoria vieţii Lui, şi dacă chiar au construit ei această poveste, te-ai aştepta ca ei mai degrabă să pună în gura lui Iisus propriile lor descrieri decât ale Lui. Şi totuşi acest titlu apare de 80 de ori în Biblie în Noul Testament şi toate în afară de trei Şi le atribuie Iisus Însuşi. Şi acest lucru este semnificativ pentru că Iisus spune: aşa Mă identific Eu.

   Care este semnificaţia titlului „Fiul Omului?” Unii văd în aceasta expresia umilinţei lui Iisus. El este umil. Eu sunt doar o fiinţă umană obişnuită, de rând. Nu, nu, nu! Dacă ne întoarcem în Vechiul Testament în special la cartea Daniel, vedem viziunea pe care o are Daniel în încăperile cereşti; avem o scenă în care Dumnezeu apare pe tronul de judecată ca Cel îmbătrânit de zile. Şi El invită în prezenţa Lui pe Cel ce vine pe nori de slavă şi este numit Fiul Omului. Şi Fiului Omului îi este dată autoritatea să judece lumea. Şi aşa în folosirea acestui titlu în Noul Testament, Fiul Omului este o persoană cerească care a coborât din Cer pe Pământ şi nu reprezintă nimic mai puţin decât autoritatea lui Dumnezeu. Şi El vine să aducă criza şi judecata lumii pentru că El este Judecătorul care întruchipează vizitarea divină a acestei lumi, Ziua Domnului în ziua în care va veni Dumnezeu. Deci acesta este chiar un titlu înălţător care Îi este dat lui Iisus în Noul Testament. Şi v-aş ruga să aveţi grijă când citiţi în Scripturi, de fiecare dată când întâlniţi acest titlu „Fiul Omului”, opriţi-vă şi uitaţi-vă la context şi veţi începe să vedeţi cât de măreţ şi extraordinar este reprezentându-L pe Iisus. Fiecare nume care Îi este dat lui Iisus în Noul Testament este semnificativ. Fiecare nume are un înţeles. Fiecare nume ne descoperă ceva despre cine este El şi ce a făcut El.