IISUS - MÂNTUITORUL NOSTRU!

IISUS - MÂNTUITORUL NOSTRU!

   De Crăciun, tu sărbătorești și îți amintești despre Salvatorul tău. Ce înseamnă aceasta pentru tine? Când Iisus era în Cer, El era foarte bucuros și se juca pe pământul gol. „Când a întocmit Domnul Cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, - eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor”. Proverbe. 8:27-31

Dragostea lui Iisus pentru noi!

   În mijlocul slavei cerești, Iisus a văzut cum nenorocirea creștea după căderea în păcat, iar din această cauză, s-a născut o nevoie  mare în inima Lui. Gândește-te - dacă aș putea să ajut pe oameni! În mijlocul bucuriei, fericirii și slavei, El avea această dragoste pentru oameni. El a dorit ca să fie Salvatorul, Împăciuitorul, Sfințitorul, Marele Preot și Mijlocitorul nostru la Dumnezeu. Aceasta dorea El. Oare nu este aceasta dragoste, când tu însuți o ai așa bine, să alegi totuși să fii născut în lume, cu o natură omenească ca și noi? Prin a-Și nega toate tendințele lui rele, El a deschis o cale înapoi către Dumnezeu și împărăția Lui, și a împărțit slava Lui cu noi. Nu este oare aceasta dragoste? Să mergi întreaga cale fără să cedezi păcatului nici măcar o dată? În fiecare zi El era în pericol de a ceda și a pierde ceea ce a părăsit în Cer. Aceasta este dragostea pe care Iisus a avut-o pentru mine! Când ne-a fost oferită o astfel de dragoste, oare nu ar trebui să răspundem cu aceeași dragoste? Iisus spune mai departe: „Şi acum, fiilor, ascultaţi-Mă, căci ferice de cei ce păzesc căile Mele!”. Ai crede că toți oamenii ar vrea să-I urmeze căile? Din păcate, noi suntem atât de stricați  încât nu este așa. De aceea avem nevoie de aceste îndemnuri. De aceea avem noi nevoie să păzim ușile inimilor noastre, să dorim să trăim în apropierea Lui și să Îi auzim vocea.

El a văzut nenorocirea mea!

   Acum noi suntem în apropierea Crăciunului, un timp în care ne gândim la aceasta: de ce a venit Iisus? Gândește-te la dragostea care era în spate! El este Mântuitorul meu! El are dragoste pentru mine. El a văzut nenorocirea mea, nu doar nenorocirea oamenilor, nu, ci și a mea. El a văzut cât de ușor sunt eu ispitit, cât de puțin este nevoie ca eu să cad din dragoste. Când un copil este născut ne bucurăm pentru noua viață. Dar și acel copil are o natură omenească păcătoasă - firea pe care am primit-o după cădere, și în care nu locuiește nimic bun. De aceea crești foarte ușor în egoism, răutate și cu o poftă pentru cinste și măreție. Tot răul care s-a întâmplat în lume, s-a întâmplat prin trupurile omenești care au fost create după înfățișarea Tatălui, dar peste care Satan a primit control, prin pofte, plăceri și duhul acestui timp.

A fi păzit în dragoste:

 „Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Ef. 3:16–19. Să fii păzit într-o astfel de dragoste, și să fii înrădăcinat și întemeiat în ea, este de fapt condiția ca să fii păzit până la sfârșitul vieții fără a deveni obosit, fără să cazi din dragoste. Așadar poți merge prin viață fără să intri în perioade de oboseală, unde ești îngrijorat din cauza altor oameni și situații. Atunci vine răceală și indiferență peste tine, iar dragostea pentru ceilalți și dragostea lui Dumnezeu se răcește. Scopul este ca dragostea mereu să fie acolo și să crească! Când Pavel vorbește despre a fi „înrădăcinat și întemeiat în dragoste„ este vorba mai întâi despre o dragoste arzătoare pentru Hristos. David spune: „Doamne, Te iubesc din inimă!” Cu cât timp în urmă i-ai spus aceasta lui Iisus? Deși sunt multe lucruri cu care putem fi ocupați, noi suntem chemați să avem părtășie cu El, Fiul lui Dumnezeu, spune Pavel. Această relație de dragoste îți dă putere ca să reziști în luptele vieții, și te poți bucura în fața lui Dumnezeu. Bucuria nu dispare dacă ești păzit în dragoste.

Nașterea lui Iisus Hristos - așteptarea libertății!

    Ce ar fi fost creștinismul fără venirea lui Iisus pe Pământ? Sărbătorirea acestui eveniment îmi dă o ocazie specială de a mă gândi la motivul pentru care dragul meu Mântuitor s-a născut ca un om și la ce posibilități a deschis pentru mine și viața mea.

    Nașterea lui Iisus Hristos se întoarce la ziua în care o speranță total nouă s-a ivit pentru toți cei care erau sătui să fie robi ai propriilor pofte, plăceri și tendințe de orice fel. Da, lumina speranței a fost aprinsă pentru toți care sufereau din pricina lucrurile grele, reci și rele din propria natură, care strică pacea, strică lucrurile bune și tot ce întărește și edifică. Cel care are putere să pună totul în ordine, care a venit pe Pământ, El care este un Mester în a mântui și a elibera, El care a biruit tot întunericul și moartea și care a fost primul care a adus mesajul luminii! El, Mântuitorul, Domnul Păcii, Eliberatorul, Sfătuitorul și Cel care mijlocește pentru noi la Dumnezeu - venirea Lui smerită și săracă este motivul pentru care noi ne adunăm în aceste zile. Haideți, cu bucurie de copil să ne bucurăm pentru acest băiețel mic. Prin nașterea Lui s-au împlinit multe profeții. Prin viața Lui vom fi mântuiți acum, astfel încât și cuvintele profetice despre noi să se întâmple. Gândește-te, prin viața noastră „faptele diavolului sunt nimicite”! Noi, care înainte eram robii păcatului, putem fi eliberați prin recunoașterea adevărului despre noi înșine. Ioan 8:31-36.

• Liberi să murim față de noi înșine!

• Liberi să trăim viața lui Iisus!

• Liberi să slujim celorlalți fără egoism!

• Liberi să iubim fără nici un fel de limită!

   Ce libertate fantastică în Iisus Hristos, care poate fi experimentată de fiecare din noi. Nu este de mirare că îngerii au strigat: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle. Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Luca 2:10-14. O, cât de mult merită El predarea noastră, dragostea noastră nereținută, atenția și urechea ascultătoare! Și urechea Lui este îndreptată către rugăciunile noastre. El dorește să cineze personal cu noi. El dorește convorbire personală și părtășie cu noi - Apoc. 3:20 și 1. Cor.1:9. Hai să ne deschidem ușile inimii pentru vorbirea Lui, lumina Lui, dragostea Lui caldă și nesfârșită! Toate bucuriile lumii nu se pot compara cu a aparține Lui!

  De aceea, cu ocazia Crăciunului haideți să ne aducem  aminte de El! Să nu ne mai „închinăm” Zeului Moș Crăciun!!