CINE VA ACHITA NOTA DE PLATĂ A CRIZEI COVID 19?

CINE VA ACHITA NOTA DE PLATĂ A CRIZEI COVID 19?

 Banca Națională a României (BNR) a recomandat băncilor comerciale românești să nu distribuie dividende. Este doar o recomandare, nu neapărat o obligație, a spus Cristian Popa, membru în Consiliul de administrație al BNR. Evident, este doar o formulare elegantă. Peste tot în lume, ceea ce spune banca centrală, chiar și cu statut de recomandare, managerii băncilor comerciale vor executa rapid. De altfel, în România, câteva bănci au și anunțat că renunță la distribuirea dividendelor aferente anului trecut și, în acest sens, au modificat ordinea de zi a adunării acționarilor. Măsura de a nu repartiza dividende este logică. Bancherii știu că vin vremuri complicate, iar sistemul bancar are nevoie de lichiditate. BNR a luat deja câteva decizii și a anunțat și alte posibile măsuri pentru a menține lichiditatea pe piața financiară și în economie. Stabilitatea sistemului bancar este esențială pentru economie. În orice criză, inclusiv în cea sanitară pe care o traversăm, băncile sunt importante, pentru că oferă un tip de siguranță pentru companii și persoane fizice. Iar, prin produsele de finanțare, care pot avea garanții de stat și dobânzi subvenționate, băncile sunt esențiale pentru companiile care rezistă în piață. În același timp, băncile sunt depozitarul economiilor populației și a firmelor, ceea ce le face niște companii speciale, pentru că lucrează cu banii clienților. Ceea ce nu înseamnă că băncile nu trebuie să participe, cu măsură, la traversarea crizei. Astfel, amânarea plății ratelor este deja o decizie luată de foarte multe state europene. În România, recentele modificări ale prevederilor legale privind amânarea plății ratelor au atras critici ale reprezentanților băncilor. Problema în discuție este: cine plătește dobânda din perioada în care ratele sunt amânate? Statul, clientul sau băncile? Un interesant calcul făcut public de profesorul Bogdan Glăvan arată, în esență, că, dacă băncile nu vor încasa dobânzile pe perioada amânării ratelor, profitul lor potențial pe acest an este anulat. Dacă, desigur, băncile vor mai avea profit anul acesta. Cu toate acestea, acționarii băncilor trebuie să dea dovadă de responsabilitate, adică să accepte să nu primească dividende din profitul obținut anul trecut. Aceasta este cererea pentru sistemul bancar din întreaga lume și nu doar pentru bănci. Ci și pentru marile companii. De altfel, Banca Centrală Europeană a recomandat băncilor comerciale să nu distribuie dividendele aferente anului trecut și acestui an. Principiul este același ca în România, băncile trebuie să își conserve lichiditatea, chiar dacă la nivelul zonei euro, de exemplu, dobânzile și injecțiile de capital asigură condiții ce par suficiente pentru a exista bani pe piață. Analiștii atrag însă atenția că băncile și marile companii ar trebui să oprească operațiunile de răscumpărare a propriilor acțiuni, care sunt, de fapt, forme mascate de a plăti acționarilor o ieșire din acționariatul firmei într-un moment complicat pentru companii. În ultimă instanță, programele de răscumpărare a acțiunilor sunt și ele consumatoare de cash pentru companii. Este limpede că acționarii marilor companii și ai băncilor nu sunt deloc fericiți pentru decizia ce urmează a fi luată de a nu se plăti dividende. Investitorii pe burse țin cont totdeauna și de dividendele ce urmează a fi distribuite atunci când decid să păstreze sau nu acțiunile unei companii. Din acest punct de vedere, hotărârea de a nu distribui dividende va duce la încă o scădere a cotației acțiunilor. Dar, în comparație cu „măcelul” de pe burse din ultimele săptămâni, această știre (că nu se mai distribuie dividende) nu va avea efecte foarte mari. Acționarii marilor companii nu se bucură de decizia privind anularea plății dividendelor pentru anul 2019. Dar, prețul pe care îl plătesc aceștia este mai mic decât situația cu care se confruntă antreprenorii și salariații. Sunt domenii economice care au înregistrat scăderi drastice, între 70% și 100% din cifra de afaceri. Sunt state în care există deja două-trei milioane de persoane care se află în șomaj tehnic. Iar numărul șomerilor la nivel european este estimat că va ajunge la câteva zeci de milioane de persoane. Nu este vorba de populism, dar este clar că povara crizei trebuie împărțită. Cei „săraci” (salariații, micii antreprenori) nu mai este nicio îndoială că vor achita o bună parte a facturii crizei. De asemenea, „bogații” (managerii, acționarii marilor companii, societățile bancare) vor avea partea lor de plată la căderea economică adusă de criză. Criza din 2008-2010 ne-a arătat că povara trebuie împărțită, eventual, în mod echilibrat. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, țesutul social, deja fragil, se va deteriora și mai mult. Iar acest lucru va face ca, dincolo de cine pierde sau câștigă bani, să afecteze un lucru mult mai prețios și anume responsabilitatea socială. 

 În altă ordine de ide, se observă că, mai mulți piloni ai construcției europene au fost grav afectați de criza coronavirusului. Revenirea la situația de dinainte se anunță dificilă. Piața unică - Luate pe nepregătite de extinderea pandemiei, statele membre au blocat exporturile de materiale sanitare și medicamente. Cu toate măsurile luate în comun și cu toată insistența Comisiei Europene, preferința națională în domeniu rămâne în picioare. Președinta Comisiei Europene a fost de acord că la începutul crizei sanitare „unele state membre nu s-au gândit decât la propriile lor probleme” și a deplâns în special închiderea frontierelor interne sau interdicțiile de export de materiale medicale. Dar am acționat mult pentru a schimba aceste mentalități”, a spus ea. „Astăzi, aceste probleme au dispărut și vedem multe semne de solidaritate”, a dat ea asigurări. Totuși, Bruxelles-ul va avea mult de luptat, în viitor, pentru a se asigura că măsurile excepționale nu vor fi prelungite în mod abuziv, din considerente de protecționism economic naționale. Potrivit unei informații publicate de revista franceză L’Express, Franța ar fi „rechiziționat”, pe 5 martie, o livrare suedeză de patru milioane de măști, dintre care două milioane erau destinate Italiei și Spaniei. În temeiul „decretului de rechiziție” semnat cu două zile mai devreme, Franța a fi putut confisca toate stocurile de produse și echipamente aflate pe teritoriul său. La final, măștile destinate Italiei și Spaniei au ajuns la destinațiile lor inițiale, dar numai după negocieri dure. Un asemenea episod ar fi fost de neimaginat înainte de criză. Libera circulație a mărfurilor - În strânsă legătură cu clătinarea pieței unice, principiul liberei circulații a mărfurilor a fost grav avariat în momentul în care unele state au închis frontierele interne. Mii și mii de transporturi de marfă au rămas blocate la frontiere. O imagine cât se poate de elocventă pentru ce ar însemna o revenire la Europa frontierelor, idee susținută puternic de formațiuni populiste și de extremă dreapta. Ca răspuns, miniștrii transporturilor din UE au convenit să creeze „benzi verzi de circulație” pentru a asigura fluxul de mărfuri, în măsura posibilităților. Comisia Europeană a cerut ca verificările la frontieră să dureze maximum 15 minute, însă acest obiectiv este departe de a fi atins. „Există unele probleme, care vor fi rezolvate pentru că avem o rețea de puncte de contact la nivel european. Deci, dacă apare o situație într-un loc sau altul, ne deplasăm în ambele locuri pentru a încerca să înțelegem ce se întâmplă și s-o rezolvăm la fața locului”, a declarat Adina Vălean, comisarul european pentru transporturi. Libera circulație a forței de muncă - Nu doar fluxurile de mărfuri au fost blocate de măsurile luate împotriva pandemiei, ci și cele ale lucrătorilor. Piața unică este și una a muncitorilor transfrontalieri, mai ales în cazul slujbelor sezoniere. Franța, Germania, Italia, dar şi alte state membre resimt o penurie a mâinii de lucru, mai ales în agricultură. Culturile de sparanghel din Germania sau de roșii din Italia au mare nevoie de lucrători sezonieri, mare parte dintre ei români sau polonezi. Călătoriile rămân blocate, dar asociațiile agricole cer statelor zboruri speciale pentru aducerea angajaților. Pe de o parte, este încă un argument pentru interdependența economiilor și societăților din cadrul Uniunii Europene. Cum să mai pui granițe, cum să mai blochezi fluxuri economice și umane fără a înregistra pierderi însemnate? Este o nebunie. Dar apare o problemă. Actualul flux de lucrători dintre Est și Vest este din nou unul controlat, cu cote, la cererea expresă a unor sectoare economice. Așa cum se întâmpla înainte ca România sau Polonia, principalele furnizoare de mână de lucru sezonieră, să adere la Uniunea Europeană și să se bucure de sfârșitul perioadei de tranziție pentru accesul total pe piața muncii. În 2014, la scurt timp după terminarea acestei perioade de tranziție de șapte ani pentru România și Bulgaria, mai multe municipalități germane cereau guvernului central măsuri pentru a limita accesul românilor, temându-se că nu vor putea gestiona situația. Aceasta venea după o întreagă campanie, extrem de dură, a tabloidelor britanice, care avertizau că liberalizarea dreptului la muncă va aduce „hoarde” de milioane de români și bulgari pe Insulă. Această campanie a contribuit serios la crearea atmosferei propice Brexit-ului. Ne putem aștepta ca revenirea la situația de dinainte de pandemie să nu fie chiar simplă și multe state membre să caute să-și apere piața muncii prin abaterea de la tratatele europene. Mai ales că este de așteptat o creștere a șomajului. Spațiul Schengen - Spațiul comun fără frontiere fusese oricum grav avariat de criza refugiaților, dar și de atentatele teroriste care au lovit Franța în 2015 și în 2016. Acum, cu granițe controlate strict de fiecare stat membru și doar cu unele culoare transfrontaliere de urgență, Spațiul Schengen este pus cu totul între paranteze. Închiderea granițelor externe ale Uniunii Europene a dat o oarecare senzație de siguranță, dar nimeni nu știe când și cum se va reveni la Spațiul Schengen. Așadar, Uniunea Europeană s-ar putea confrunta foarte curând cu „revărsarea” egoismelor și intereselor naționale, în detrimental ideii de unitate europeană! Ar putea fi un preț uriaș de plătit nu doar din cauza Coronavirusului, ci și din cauza egoismului tot mai pronunțat al unor state - Germania, Olanda! Este greu de crezut, cel puțin acum, că Uniunea Europeană va supraviețui în forma ei actuală în care unele state sunt „mai egale” decât alte state.  

Recesiunea, un cost asumat al izolării: 

 Izolarea și distanțarea socială a fost răspunsul clasic al autorităților la criza medicală provocată de coronavirus, cu foarte puține excepții. Însă aceste măsuri au blocat economia, iar consumul a înghețat, în afară de cel de bunuri și servicii de strictă necesitate. Mai mult, șomajul va avea o rată extrem de ridicată ca efect al crizei. De exemplu, doar în ultimele două săptămâni din luna mai, în Statele Unite au fost înregistrați circa 40 milioane de șomeri. Asemenea cifră nu a mai fost înregistrată vreodată în Statele Unite și descrie șocul care va veni pe piața muncii în perioada următoare. Aceste cifre creează incertitudine în rândul populației angajate, scad încrederea în economie, ceea ce va avea ca rezultat o reducere și mai abruptă a consumului privat. Iar cel mai puternic șoc economic provocat de această criză este așteptat să vină în trimestrul al doilea. La finalul anului cele mai prudente estimări arată o alunecare negativă a economiei globale, de o amplitudine încă greu de estimat. Recesiunea va fi însă mult mai severă decât aceea în din vremea marii recesiuni, când cel mai mare declin anual al PIB-ului global a fost de 0,1%. Recesiunea din zona euro va fi brutală, cu mari probleme pentru Italia și Spania, țări cu economii fragilizate și în criza financiară din 2008. Să ne reamintim că împreună cu Grecia, Portugalia și Irlanda formau grupul PIIGS. Estimările privind scăderea economiei în trimestrul al doilea al acestui an oscilează între sunt între -20% și -38%, o prăbușire a produsului intern brut comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Estimările privind piața muncii urmează aceeași traiectorie, șomajul oscilând între 20% și 40%. Aceste valori sunt cu mult mai rele decât cele înregistrate în timpul crizei financiare care debutat în septembrie 2008, prin păbușirea colosului financiar Lehmann Brothers. Însă și autoritățile au răspuns pe măsură. Iar sumele vehiculate, de ajutor furnizat economiei și piețelor financiare, sunt fără precedent. Și astfel au reușit să tempereze panica. Aceasta cuprinsese piețele financiare în prima parte a lunii martie. Cum se pare că, datorită măsurilor de izolare luate, punctul maxim al crizei medicale a trecut, în Uniunea Europeană, și, de asemenea, în unele state americane, acum autoritățile pregătesc pachete economice pentru a reporni economiile. 

 Cum au răspuns Statele Unite? FED a pus la dispoziție fonduri pentru a acoperi cererea de lichiditate de pe piața monetară de 4 trilioane de dolari. De asemenea, a declarat că va achiziționa nelimitat obligațiuni suverane, precum și obligațiuni garantate cu ipoteci. Însă, de departe, cel mai mare program de sprijin al economiei realizat vreodată a fost negociat între democrați și conservatori. Acesta este în valoare de 2 trilioane de dolari (de aproape 9,5% din PIB-ul Statelor Unite) și va include inclusiv bani dați cetățenilor americani (helicopter money) și rambursări de credite de studii de către guvernul american. În prezent, este în negociere suplimentarea acestui program cu încă un trilion de dolari. În aceste condiții, programul va fi de peste 14% din PIB-ul Statelor Unite. Iar acest program pornește în condițiile în care deficitul bugetar al Statelor Unite în 2019 a fost de 4,6% din PIB. Însă Statele Unite, probabil, este singura țară din lume, având în vederea că dolarul american este cea mai cerută monedă, mai ales în timp de criză, care, chiar dacă nu are, își poate crea spațiul fiscal. Prin emitere de dolari. Practic, Statele Unite își va tipări ieșirea din criză. Și, probabil, va fi prima țară dezvoltată care va ieși din această criză. 

 Cum a răspuns Uniunea Europeană? Banca Centrală Europeană a lansat un program de relaxare cantitativă de 750 de miliarde de euro, program prin care cumpără atât obligațiuni suverane, cât și obligațiuni corporative. În același comunicat de presă, în care a anunțat aceste măsuri, Banca Centrală Europeană nu a exclus însă majorarea acestei sume, în caz că situația economică o cere. La acest program se adaugă suspendarea pactului de stabilitate, pact ce cuprindea reguli stricte de deficit bugetar. Rezultatul celor două măsuri: statele zonei euro se vor putea finanța, în euro, practic nelimitat, datorită suspendării regulii de maximum 3% deficit bugetar, și la costuri minime, datorită cumpărărilor de către Banca Centrală Europeană de obligațiuni suverane, ceea ce va ține yield-urile la un nivel scăzut. Guvernul german, care are cel mai mare spațiu fiscal din Uniunea Europeană (de exemplu, în 2019 a înregistrat un excedent bugetar de 1,5% din PIB), a anunțat un program de sprijinire a economiei de 5% din PIB, program care include inclusiv ajutoare nerambursabile către companiile germane (helicopter money pentru companii). Ce se va întâmpla la nivel internațional? Sectoare întregi de activitate au fost puternic afectate. De exemplu, transportul aerian, companiile din sectorul de ospitalitate, mallurile. Prin urmare, sunt de așteptat falimente ale unor companii în special din aceste sectoare. De asemenea, sunt de așteptat scăderi ale ratingurilor de credit atât pentru companii, cât și pentru state, dată fiind înrăutățirea situației financiare a acestora. Mai mult, având în vedere cheltuielile publice extrem de mari făcute de majoritatea statelor, este posibil ca unele dintre acestea să nu poată fi finanțate. Prin urmare, nu sunt excluse situații de încetare de plăți (default) ale statelor. Să ne reamintim criza datoriilor țărilor periferice zonei euro, care a apărut la doi ani de la criza financiară subprime. Piețele emergente, grup în care se încadrează și România, vor face față unor provocări mari, complicate de costurile mari la care se vor putea împumuta, de întărirea dolarului și de colapsul prețurilor materiilor prime. Nu în ultimul rând șomajul, care s-a inflamat într-un ritm fără precedent, va afecta negativ atât evoluția economiilor lumii, pe care o descrie, de altfel, cât și încasările statelor din taxe și impozite. Deci veniturile statelor lumii vor scădea, în paralel cu creșterea obligatorie a cheltuielilor pentru protecție socială. Deficitele bugetare vor exploda și odată cu ele riscul asociat împrumuturilor suverane. Care vor fi costurile finanțării acestor deficite? Iată o întrebare cu răspuns previzibil. Ieșirea din recesiune va fi o operațiune delicată, dificilă și îndelungată. În aceste condiții este cu atât mai bizar să auzi Guwernerul Orban vorbind despre creșterea economică „miraculoasă” a României!