EXTREMISMUL - COPILUL REBEL AL
„CORECTITUDINII POLITICE”!
Enunțat ca atare în fizică, principiul
acțiunii și reacțiunii pare să funcționeze foarte bine în științele sociale.
Exemplificator, aș putea spune. Astfel, cu cât este pusă mai multă energie în
tabuizarea unor idei, cu cât mai mult efort este investit în interzicerea unor
anumite manifestări sociale, cu atât mai tentante și ofertante ele devin. Dacă vorbim despre „corectitudinea politică”, acest
concept incomplet definit dar omniprezent, mai nou, în societate, concept care,
în dorința perfect legitimă de a combate discriminarea și ura, interzice
abordarea anumitor teme care ar putea părea jignitoare pentru o anumită
categorie socială, începe să conducă spre extremism. Dacă stăm să o analizăm, nimic nu pare a fi în neregulă, doar avem
un scop onest, nu-i așa? Ei bine, nu. Deși se spune că scopul scuză mijloacele,
de cele mai multe ori mijloacele dăunează scopului. În cazul de față, în
contextul excesului de tabuuri ale corectitudinii politice, observăm o tot mai
acută radicalizare a opiniei publice, un procent tot mai mare dintre oameni
lăsându-se ademeniți de exact acele idei interzise. Nu cred că este cazul să
dau exemple concrete în acest sens, doar trăim cu toții în aceeași lume și-n
același timp. De ce totuși se întâmplă acest lucru? Eu cred
că exact datorită tabuizării. Un subiect tabu devine, prin acest simplu fapt,
interesant, o idee interzisă atrage întrebări. Este în firea omului să fie
circumspect, sceptic, să-și pună întrebări, să nu accepte interdicții. Astfel,
omul încearcă să găsească înțelesuri ascunse chiar și acolo unde ele nu există,
să caute teorii ale conspirației și implicații oculte în orice formă de
interdicție neexplicată. Ce ar fi, deci, de făcut? Păi
eu cred că lucrurile sunt relativ clare: În loc să combatem discriminarea de
orice natură prin impunere și tabuizare, ar trebui să vorbim mai mult despre
asta. Punctele de vedere, fie și cele aberante, nu trebuie ascunse, nu trebuie
interzise, trebuie dezbătute și demontate cu argumente, folosind instrumentele
logicii. Pare simplu, nu-i așa? Din păcate nu este. De ce? Pentru că noi,
oamenii, avem uimitorul talent de a ne simți jigniți. De fapt, această latură a
mândriei umane de a căuta ofense într-un punct de vedere străin a fost cea care
a condus la tabuurile corectitudinii politice. Când vom renunța la ideile
noastre „sfinte” care nu pot fi combătute din principiu, când vom ridica vălul
sacrosanctului de pe orice subiect de discuție și când vom învăța să nu ne mai
simțim ofensați ci să discutăm pe tărâmul logicii, atunci o constrângere precum
corectitudinea politică nu va mai fi necesară. Dacă vorbim despre
discriminarea de grup, cred că cel mai simplu argument logic este acela că a
folosi ca criteriu de selecție unul arbitrar este contraproductiv. Sigur, se
găsesc oameni capabili și morali în orice grup, la fel cum se găsesc și oameni
de altă natură. A-i elimina doar pe baza apartenenței la o categorie elimină,
deci, pe lângă un risc, și o oportunitate.
Există și idei care
nu prea au de ce să fie discutate, dacă ne referim la oamenii raționali. Dacă
cineva promovează crima și tortura ca pe o psihologie de viață, este destul de
clar că acel individ are probleme psihice serioase. Nu ar trebui să interzicem
măcar aceste idei? Nu ar trebui condamnați cei care le promovează? Cel mai
probabil, ba da, ar trebui condamnați. Dar tot ar trebui să vorbim deschis
despre asta. Simpla interdicție în lipsa empatiei, în lipsa perspectivei
inverse, nu va face cu cei care au asemenea porniri malefice decât să-i
îndârjească. Există multe subiecte dificile, există multă răutate în societatea
umană. Doar interzicând exprimarea răului nu cred că avem vreo șansă să-l
învingem. Dimpotrivă. Răul trebuie lăsat să vorbească, apoi contrazis cu
argumente superioare. Societatea umană nu a evoluat, progresul tehnologic nu a
ajuns unde este acum decât datorită triumfului rațiunii și al ideilor benefice.
Deci nu am niciun dubiu că acestea pot triumfa și într-o discuție liberă. Dacă
îndrăznim să ne-o asumăm. Soluția este, așadar, calea dialogului deschis, a expunerii la
liber a părerilor și a dezbaterii. Câtă
vreme vom interzice păreri doar pentru că sunt „incorecte politic”, acestea vor
dospi și, în final, vor naște extremism. Și noi suntem singurii vinovați,
pentru că suntem atât de sensibili și preferăm să tabuizăm decât să discutăm
argumentat. Sau poate pentru că ne este lene?
Foarte adevarat....
RăspundețiȘtergere