„FRAȚII POLONEZI” - DE CE AU FOST PERSECUTAȚI?

„FRAȚII POLONEZI” - DE CE AU FOST PERSECUTAȚI?

 În 1638, Parlamentul polonez a dat lovitura de graţie unei mici grupări religioase cunoscute drept Fraţii Polonezi. Una dintre bisericile acestui grup, precum şi o presă de tipărit au fost distruse, Universitatea din Raków a fost închisă, iar profesorii care predaseră aici au fost exilaţi. Douăzeci de ani mai târziu, Parlamentul a mers şi mai departe. El a ordonat ca toţi adepţii acestei grupări, care număra, probabil, în jur de 10 000 de membri, să părăsească ţara. Cum de a devenit situaţia atât de critică într-o ţară care, la vremea aceea, era considerată una dintre cele mai tolerante din întreaga Europă? Ce făcuseră Fraţii Polonezi ca să fie trataţi într-un mod atât de aspru? Totul a pornit de la o sciziune produsă în cadrul Bisericii Calviniste Poloneze. Mărul discordiei l-a constituit doctrina Trinităţii. Conducătorii mişcării progresiste din cadrul bisericii respingeau doctrina considerând-o nescripturală. Acest lucru a mâniat conducerea bisericii şi a determinat mişcarea progresistă să se desprindă de biserică. Calviniştii îi numeau pe dizidenţi arieni (de la numele preotului Arius, care în secolul IV, a contestat Doctrina Trinității), dar adepţii noii grupări preferau să-şi spună creştini sau Fraţi Polonezi. Ei sunt cunoscuţi şi ca socinieni, după Lelio Sozzini, un italian influenţat de Miguel Servetus şi al cărui nepot Fausto Sozzini (Socciani) a plecat în Polonia, devenind un personaj-cheie în cadrul mişcării. Pe vremea aceea, exista un nobil polonez pe nume Jan Sienieński care urmărea să ofere noii biserici ceea ce el numea „un loc liniştit şi retras” propice progresului. Profitând de un privilegiu special acordat de regele Poloniei, Sienieński a fundat oraşul Raków, care, mai târziu, a devenit centrul socinianismului din Polonia. Sienieński le-a acordat locuitorilor oraşului Raków o serie de drepturi, inclusiv dreptul la libertatea de închinare. Meşteşugari, medici, farmacişti, orăşeni şi nobili - aparţinând cu toţii unor confesiuni religioase diferite - au fost atraşi spre noul oraş. Pe lângă aceştia, aici au venit în număr mare slujitori religioşi din Polonia, Lituania, Transilvania, Franţa şi chiar din Anglia. Totuşi nu toţi nou-veniţii împărtăşeau convingerile religioase ale socinienilor, astfel că, pe parcursul următorilor trei ani, respectiv din 1569 până în 1572, Raków-ul a devenit scena unor interminabile dispute teologice. Care a fost rezultatul? În mişcarea socinienilor s-a produs o sciziune între cei cu vederi radicale şi cei cu vederi moderate. Şi totuşi, în pofida acestor deosebiri, convingerile lor comune aveau ceva distinct. Ei respingeau Trinitatea, nu acceptau botezul copiilor mici, nu purtau de obicei arme şi, în general, nu deţineau funcţii publice. De asemenea, negau existenţa iadului ca loc de tortură. În toate aceste aspecte, socinienii nu ţineau seama de tradiţiile religioase răspândite la acea vreme. Atât clericii catolici, cât şi cei calvini au declanşat o opoziţie aprigă împotriva acestui grup, dar socinieni au profitat de toleranţa religioasă încurajată de regii polonezi Sigismund II Augustus şi Ştefan Bathory (fost principe al Transilvaniei, unde socinienii au fost încurajați și au fondat Biserica Unitariană din provincie) pentru a-şi răspândi convingerile. 

Lucrarea monumentală a lui Budny: 

 Biblia tradusă de calvinişti, larg răspândită la vremea aceea, nu satisfăcea necesităţile a numeroşi cititori. Traducerea nu era făcută din limbile originale, ci din Vulgata latină şi dintr-o traducere franceză contemporană. Fidelitatea şi acurateţea ideilor erau sacrificate de dragul unui stil frumos. Au fost introduse multe erori. De aceea, un erudit pe nume Szymon Budny a fost invitat să corecteze traducerea. El a constatat însă că i-ar fi fost mai uşor să facă o nouă traducere a Bibliei decât să o corecteze pe cea veche. Budny şi-a început traducerea în jurul anului 1567. Când traducea, Budny analiza cu minuţiozitate fiecare cuvânt, precum şi variantele acestuia, aşa cum nu o făcuse nimeni înaintea lui în Polonia. Când textul ebraic punea probleme, el indica în notele marginale traducerea literală. Ori de câte ori era necesar, el inventa cuvinte noi şi încerca să redea textul într-o poloneză accesibilă şi comună acelor vremuri. Scopul său era acela de a oferi cititorului o traducere biblică corectă şi exactă. Această traducere completă a Bibliei realizată de Budny a fost publicată în 1572. Însă editorii i-au falsificat traducerea Scripturilor greceşti/Noul Testament. Fără să se descurajeze, Budny s-a pus din nou pe treabă realizând în următorii doi ani o versiune revizuită a Bibliei. Remarcabila traducere a Scripturilor greceşti efectuată de Budny era superioară traducerilor poloneze anterioare. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea, Raków-ul, această reşedinţă a mişcării sociniene, a devenit un centru intelectual şi religios. Aici mentorii şi scriitorii Fraţilor Polonezi îşi publicau tratatele şi lucrările. Producţia editorială a Fraţilor Polonezi a luat amploare în jurul anului 1600, o dată cu instalarea în Raków a unei prese de tipărit. Presa putea tipări în mai multe limbi atât mici tratate, cât şi cărţi voluminoase. Ca centru editorial, Raków-ul a început în scurtă vreme să rivalizeze cu cele mai renumite centre de acest gen din Europa. Se consideră că, în următorii 40 de ani, au fost tipărite cu ajutorul acestei prese nu mai puţin de 200 de publicaţii. O fabrică de hârtie din apropiere, aflată în proprietatea Fraţilor Polonezi, asigura hârtia de înaltă calitate necesară acestei literaturi. Nu după multă vreme, Fraţii Polonezi au considerat necesar să le ofere instruire coreligionarilor lor, precum şi altora. În acest scop, a fost fundată în 1602 Universitatea din Raków. La cursurile ce se ţineau aici participau atât fiii celor ce erau membri ai Fraţilor Polonezi, cât şi băieţi catolici şi protestanţi. Deşi universitatea era de fapt un seminar teologic, religia nu era singura disciplină predată. Programa şcolară cuprindea şi limbi străine, etică, ştiinţe economice, istorie, ştiinţe juridice, logică, ştiinţele naturii, matematică, medicină şi gimnastică. Universitatea era dotată cu o bibliotecă bogată, aflată în continuă extindere, graţie presei de tipărit locale. Pe parcursul secolului al XVII-lea, se părea că mişcarea Fraţilor Polonezi avea să ia tot mai multă amploare. Dar nu s-a întâmplat aşa. 

Biserica şi statul în defensivă: 

  Zbigniew Ogonowski, de la Academia de Ştiinţe din Polonia, explică: „La sfârşitul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea, situaţia arienilor din Polonia începuse vertiginos să se înrăutăţească”. Acest lucru se datora atitudinii din ce în ce mai îndrăzneţe a clerului catolic. Clerul s-a folosit de toate mijloacele posibile, inclusiv de calomnie şi bârfă, pentru a-i discredita pe Fraţii Polonezi. Acest atac a fost înlesnit de schimbarea situaţiei politice din Polonia. Sigismund III Vasa, noul rege al Poloniei, era un duşman al Fraţilor Polonezi. Succesorii săi, îndeosebi Jan II Cazimir Vasa, au sprijinit şi ei Biserica Catolică în efortul de înfrângere a Fraţilor Polonezi. Conflictul a atins punctul culminant odată cu profanarea aşa-zis intenţionată a unei cruci de către câţiva studenţi din Raków. Acest incident a constituit pretextul necesar distrugerii capitalei Fraţilor Polonezi. Proprietarul Universităţii din Raków a fost acuzat în faţa Parlamentului că „răspândea nelegiuirea” prin faptul că sponsoriza Universitatea din Raków şi presa de tipărit. Fraţii Polonezi au fost acuzaţi de activitate subversivă, de angajare în orgii şi de ducerea unui mod de viaţă imoral. Parlamentul a hotărât închiderea Universităţii din Raków şi distrugerea presei şi a bisericii care aparţineau Fraţilor Polonezi. Credincioşilor li s-a ordonat să părăsească oraşul, iar profesorii de la Universitate au fost alungaţi din ţară sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Unii dintre Fraţii Polonezi s-au mutat în regiuni mai sigure, cum ar fi Silezia şi Slovacia. În 1658, Parlamentul a hotărât ca, în decurs de trei ani, Fraţii Polonezi să-şi vândă proprietăţile şi să părăsească ţara. Mai târziu, acest termen a fost redus la doi ani. Oricine avea să continue să le împărtăşească convingerile după acea dată urma să fie executat. Câţiva socinieni s-au stabilit în Olanda, unde şi-au continuat activitatea de tipărire. În Transilvania a existat o congregaţie a Fraţilor Polonezi până la începutul secolului al XVIII-lea. La întruniri, care se ţineau chiar şi de trei ori pe săptămână, ei cântau psalmi, ascultau predici şi citeau dintr-un catehism ce fusese întocmit pentru a le explica învăţăturile. Pentru a se păstra puritatea congregaţiei, coreligionarii erau corectaţi, sfătuiţi şi, dacă era necesar, excluşi. Fraţii Polonezi, în cele din urmă însă, ei au fost risipiţi în toată Europa, fiindu-le din ce în ce mai greu să se menţină uniţi. Cu timpul, această mişcare a dispărut. Deși au fost cercetători sârguincioși ai Bibliei și au contribuit mult la îndepărtarea unor erori strecurate de-a lungul timpului, mai mult sau mai puțin intenționat, în textul Vulgatei, totuși ei s-au înscris într-un curent de gândire teologică raționalistă care respingea Trinitatea din principiu, considerând-o o „idee irațională, cu neputință de acceptat”, după cum spunea Fausto Socciani.