SITUAȚIA ECONOMICĂ ÎN LUME ȘI ÎN ROMÂNIA.

SITUAȚIA ECONOMICĂ ÎN LUME ȘI ÎN ROMÂNIA 

  Cu cele 2,12 milioane de locuri de muncă pierdute săptămâna trecută, cifra agregată a locurilor de muncă pierdute în SUA în urma COVID este de 40 de milioane. Adică un sfert din forța de muncă din SUA a rămas fără loc de muncă. PIB-ul pe primul trimestru al SUA a fost revizuit in jos, de la -4,8% la -5%. În timpul ăsta, în România: creștere economică de 0,3% în primul trimestru (din pix, adică o minciună!), și lege de rectificare bugetară care spune că PIB-ul va crește în 2020 cu 22,3 miliarde de lei față de anul 2019. Și rectificare bugetară care are în vedere doar 37.000 de șomeri în plus în 2020 față de anul 2019 (creșterea ratei șomajului de la 3,9% la 4,4%), însoțită în România de o creștere salariilor, cu 6%. Până în acest moment, cifra agregată a locurilor de muncă pierdute - contracte de munca incetate definitiv - este de 430.000 (de 11 ori mai mult decât vede guvernul, care estimează doar 37.000 de șomeri în plus la finalul anului), la care se adaugă 595.000 de locuri de muncă suspendate (estimarea mea este că maximum un sfert se vor regăsi active după reluarea activității). Cam atât despre realismul rectificării bugetare și a castelelor de nisip guvernamentale. ,,Economia nici nu trebuie repornită, ci doar revigorată”. Așa-i? Prognozele Băncii Centrale Europene sunt acum de cădere între 8 și 12% a economiei în Zona Euro. Doar Câțu vede creștere economică în lume și la noi. El spune că PIB-ul în 2020 va crește în România cu 22,3 miliarde de lei. Oare de ce mint oamenii ăștia cu lucruri ușor verificabile? Poate pentru simplul fapt că, astfel sunt „scutiți” de bătăile de cap date de conceperea unui program de relansare reală a economiei! Alt aspect demn de semnalat: guwenerul s-a împrumutat la dobânzi de 75 de ori mai mari decât Austria, de exemplu! Bancile austriece iau bani aproape gratis de pe extern și împrumută statul român la dobânzile astea! Wow! Austria se împrumută la dobânzi anuale de 0,05% (de peste 60 de ori mai mici decât România). Cehia (non-Euro), la dobânzi de 1,28% (sub jumătate față de România). Bulgaria (non-Euro), la dobânzi de 0,2%. Polonia (non-Euro), la dobânzi de 1,46%. Ratele de dobândă pe termen lung ale României sunt de 4,83%. Datele Băncii Centrale Europene demonstrează clar faptul că, ratele de dobândă la care se împrumută România sunt cele mai mari din Uniunea Europeană. Această criză nu este una financiară ci una economică. Nu băncile trebuie țintite (cum se întâmplă în România) prin măsuri de sprijinin - respectiv menținerea dobânzilor la credite la un nivel de 5 ori mai mare decât în Zona Euro, de 3 ori mai mare decât în Polonia. Ci populația și companiile! Ce au în comun toate băncile centrale ale țărilor care țintesc populația în criză și nu interesele acționarilor privați ai băncilor comerciale? Au redus imediat și semnificativ, ratele de dobândă la credite! Toate băncile centrale au redus semnificativ ratele de dobândă, pentru a ieftini creditul din economie. Excepția face BNR și Banca Centrală a Rusiei care au menținut dobânzile ridicate. Politica BNR a fost chiar mai păguboasă față de economie în raport cu modelul ei - Banca Centrală a Rusiei. Înainte de a reduce timid rata de dobândă (cu 0,5 puncte procentuale de la 2,5% până nici măcar la minimul istoric de 1,75%) în 20 martie, BNR a manipulat lichiditatea din piață, absorbind banii și scumpind dobânzile ROBOR cu 0,41 puncte procentuale anulând astfel ex-ante potențialul efect benefic asupra poverii bancare a populației și companiilor. Nici măcar Bance Centrală a Rusiei - modelul lui Mugur Isărescu, nu a manipulat astfel dobânzile în contra-populației. Ce mai este diferit între băncile centrale care au redus agresiv în criză povara bancară pentru populație și companii, prin metode de piață, și BNR, care a acționat în sens contrar, favorizând profiturile acționarilor băncilor comerciale? Niciuna dintre băncile centrale care au redus semnificativ povara bancară pentru populație nu este condusă de un fost turnător al securității. Ba din contră. Spre exemplu, Adam Glapinski - guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei, nu numai că nu a fost turnător la Securitate ca „Manole”. Glapinski a fost membru al Solidarității și opozant al comunismului, ceea ce arată că în mod real poți ajunge guvernator de bancă centrală chiar dacă nu ai fost sicofant. Glapinski a redus imediat dobânda cheie, în două rânduri, ducând-o încă din martie până la 0,5% (minim istoric). Prin urmare Polonia se împrumută la extern cu 1,46% pe an, iar România, în mod real, de 3 ori mai scump. Piețele financiare au râs în data de 19 mai de Păcală (Florin) și Manole (fostul turnător al Securității). Ei au reușit performanță printr-un mix de politici țintit să paradească populația și să favorizeze băncile comerciale, de a împrumuta România la cel mai mare multiplu față de orice economie care face ceva pentru populație și pentru companii, în criza de sănătate publică. Ei au vrut să se împrumute de 3,3 miliarde de Euro la dobânzi mari, drept pentru care piața a râs de ei. Văzând cât de mari sunt dobânzile dispuse a fi plătite de Păcală, Tândală și Manole, piața le-a oferit 13 miliarde de Euro. Orice economist de bun simț vede într-o suprasubscriere de 4 ori mai mare decât ceea ce dorește să atragă un guvern incompetent, trei lucruri: și-au găsit fraierul; dobânda oferită de stat pentru împrumut este prea mare (dacă era prea mică, oferta este sub-subscrisă, adică băncile ofereau mai puțin decât voia statul să atragă); dobânda dispusă a fi plătită de Păcală și Manole este de până la câteva zeci de ori mai mari decât în state care au adoptat legile lustrației. În final, Păcălă, Tândală și Manole au reușit să atragă doar numai 1,3 miliarde de Euro în împrumuturi pe 5 ani, la o dobândă atenție, de 3,05 puncte procentuale peste referința. S-au adăugat încă 2 miliarde de Euro în împrumuturi pe 10 ani, la o dobândă, atenție de 3,75 puncte procentuale - de 75 de ori mai mare fiind dobânda decât în Austria (0,05%) sau de 19 ori mai mare decât în Bulgaria. Asta înseamnă că toate ofertele de peste 1,3 miliarde de Euro (la 5 ani) și de peste 2 miliarde de Euro (la 10 ani) erau mai scumpe și mult mai scumpe decât 3,05% pe an, respectiv 3,75% pe an, piețele financiare râzând de cei trei: dacă sunteți dispuși să plătiți de 20 de ori mai mult decât Bulgaria, de ce nu ați plăti și mult mai mult. Mult mai mult decât orice țară non-Euro!!  Paradoxal, împrumuturile vin inclusiv de la bănci austriece, care au acces la finanțare la 0,1% sau chiar mai jos, având perspectiva dobânzilor negative, și le plasează statului român la dobânzi mai mari de 75 de ori decât costurile de împrumut ale statului austriac. Tot paradoxal, o parte din acești bani au plecat din sectorul bancar românesc, nepenalizați, întrucât Mugur Isărescu le-a asigurat ieșirea din economia României la un curs nepenalizator (a intervenit cu 10 miliarde de Euro din rezerva valutară în martie și aprilie 2020) astfel încât băncile să piardă din cauza deprecierii. După care, banii nepenalizați se întorc în România, la împrumuturi de 75 de ori mai scumpe decât cele ale statului austriac. Banci cărora și Florin le garantează profiturile, subvenționând de la stat, prin IMM Invest - nu populația și statul român - pe ele le-ar fi servit dacă Isărescu reducea semnificativ dobânzile înainte, ci profiturile acționarilor băncilor! Oribil!!!