A EXISTAT ZIUA DE ... 30 FEBRUARIE?

A EXISTAT ZIUA DE … 30 FEBRUARIE?

Pe masură ce progresele științifice ofereau posibilitatea măsurării cu o precizie tot mai mare a perioadei de rotație a Pământului în jurul Soarelui, lumea creștina din Europa Occidentală a descoperit un lucru uimitor: calendarul iulian, folosit de sute de ani, măsura timpul în mod greșit, având o eroare de trei zile la fiecare patru secole.    La douasprezece secole după ce momentul Paștelui a fost stabilit de Conciliul de la Niceea, un alt sobor bisericesc, Conciliul de la Trento, a pus la punct, în 1563, un plan pentru corectarea și fixarea datei când se sărbătorea Pastile, prin modificarea calendarului. În urmatoarele două decenii, cei mai reputați matematicieni europeni au încercat să decidă cum ar fi putut fi corectată eroarea și au prezentat un nou calendar. El păstra numărul de zile per lună și anul bisect din calendarul iulian, dar îndepărta anii bisecți din anii centenari care nu erau multipli de 400. Astfel a fost corectată discrepanța de 11 zile, care se acumulase de la Conciliul de la Niceea. Papa Grigore al XIII-lea, care a dat și denumirea calendarului nou creat (gregorian) a emis o bulă papală la 24 februarie 1582, impunând intrarea în vigoare a deciziei. Calendarul gregorian este astăzi folosit în cea mai mare parte a lumii. Dar, cum legea prin care se promulga calendarul gregorian a fost o bulă papală, inițial ea a avut efect doar în Statele Papale și a fost folosită, în alte țări, doar de reprezentanții Bisericii Catolice. Schimbarea calendarelor civile europene a avut loc în secolele ce au urmat. Statele catolice Spania, Portugalia, Uniunea Polono-Lituaniană și alte câteva state minore din Italia au adoptat noul calendar odată cu promulgarea lui de catre Papă, astfel că ziua de joi, 4 octombrie 1582 a devenit pe loc vineri, 15 octombrie. Franța, Olanda, Țările de Jos și Lumea Noua au adoptat calendarul în anul următor. Țările protestante s-au opus, inițial, noului calendar, adoptându-l abia dupa 1700. Marea Britanie și coloniile sale au fost ultimele care l-au acceptat, în 1753. Spre deosebire de celelalte țari, care au facut schimbarea brusc, eliminând cele 11 zile „în plus” o singură dată, Suedia a decis să implementeze schimbarea treptat, eliminând toate zilele în plus din anii bisecți între 1700 și 1740. Astfel, în 1700 ziua de 29 februarie a fost omisă din calendar. Dar izbucnirea Marelui Război Nordic a dus la neglijarea urmăririi schimbărilor calendaristice de către autoritățile suedeze, astfel că ulterior zilele în plus n-au mai fost eliminate. Suedia a avut propriul calendar, complet separat de cel iulian și cel gregorian, până în 1712, când proiectul a fost abandonat. Pentru a adăuga ziua pierdută și a reveni la calendarul iulian, s-a decis ca ea să fie adăugată tot lunii februarie. Așa se face că 1712 a fost singurul an în care a existat ziua de 30 februarie, doar în Suedia! În cele din urmă, țara scandinavă a trecut la calendarul gregorian, în 1753, eliminând dintr-o dată cele 11 zile în plus. Măsura a fost luată la presiunea bogaților comercianți, carora nepotrivirea calendarului local cu cel gregorian, adoptat în alte țări le îngreuna enorm afacerile. Dar ea nu a fost primită cu bucurie de mulți suedezi, care s-au plâns că li se „furasera” 11 zile din viață.     Trebuie să precizăm că în istorie a mai existat ziua de 30 februarie, în anii 1930 și 1931, după ce Uniunea Sovietică a introdus un „calendar revoluționar”, în 1929. Calendarul avea săptămâni de cinci zile, 12 luni de 30 de zile, plus cinci zile „fără lună”, la sfârșitul anului, când muncitorii primeau concediu. Abolirea săptămânii de șapte zile în favoarea celei de cinci a fost menită să crească eficiența industriei sovietice și să evite întreruperea cauzată de o zi nelucrătoare. Foarte rapid însă, Stalin și-a dat seama că metoda nu este deloc rentabilă și U.R.S.S. a revenit la calendarul gregorian.