MISTERUL DOLMENELOR!

 MISTERUL DOLMENELOR!

    „Ce este un dolmen?”, probabil vă veţi întreba. Acesta este un monument preistoric format din două sau mai multe lespezi verticale grele deasupra cărora este aşezată o lespede orizontală, de obicei formând o încăpere, care, în general, este folosită ca mormânt. Dolmenele se găsesc îndeosebi în vestul, nordul şi sudul Europei. În provincia olandeză Drenthe, dolmenele se află, în general, în zone atractive şi pitoreşti. Renumitul pictor Vincent van Gogh a scris într-una din scrisorile sale: „Drenthe este o provincie atât de frumoasă, încât aş prefera să nu o fi văzut niciodată dacă nu aş putea rămâne aici pentru totdeauna”. Iubitorii de natură, precum şi cei interesaţi de arheologie îşi văd visurile împlinite când vizitează dolmenele din Drenthe. Dar de ce ar trebui să ne intereseze nişte grămezi antice de pietre? Unul dintre răspunsuri ar fi: din curiozitate. De ce s-au opintit popoarele antice ca să mişte, să cioplească şi să ridice aceste greutăţi enorme? Unele pietre cântăresc tone întregi. Iar în acele timpuri, oamenii nu aveau macarale moderne cu ajutorul cărora să le ridice! Aşadar, ce anume putem afla despre dolmene?

Monumente megalitice:

    Dolmenele sunt clasificate ca monumente megalitice („megalit” provine din limba greacă şi înseamnă „piatră mare”). Probabil vă sunt cunoscute menhirele din Franţa, numite astfel după un cuvânt din limba bretonă care înseamnă „piatră lungă”. Pe insula Minorca din Insulele Baleare se găsesc megaliţi numiţi taulas (mese), compuşi dintr-o lespede grea aşezată orizontal pe o piatră verticală, formând astfel un T imens. Oamenii continuă să-şi pună întrebări cu privire la Stonehenge, din Anglia, un cerc de pietre foarte mari, unele dintre acestea cântărind până la 50 de tone. Aproximativ 80 de stâlpi de calcantit au fost transportaţi de la o distanţă de peste 380 de kilometri, din munţii Preseli din Ţara Galilor. Potrivit cărţii publicate de National Geographic Society, intitulată Mysteries of Mankind - Earth’s Unexplained Landmarks (Misterele lumii - Repere inexplicabile ale pământului), „oamenii de ştiinţă presupun că monumentul Stonehenge  a fost un templu care reflecta, probabil, mişcările ciclice eterne ale Soarelui, ale Lunii şi ale stelelor de pe cer”.

   În prezent, un dolmen nu mai este decât un schelet al unui monument funerar, întrucât, iniţial, aceste pietre imense erau îngropate într-o movilă de nisip sau de pământ. Descoperirile arată că dolmenul era un mormânt comun. Unele dovezi indică faptul că, într-un oarecare dolmen, au fost înmormântaţi peste 100 de oameni - un adevărat cimitir! În Olanda, s-au păstrat până în zilele noastre 53 de dolmene, 52 dintre acestea fiind în provincia Drenthe. Este remarcabil faptul că acestea nu au fost ridicate la întâmplare, ci majoritatea sunt aliniate spre est şi spre vest, având intrarea orientată spre sud, ceea ce probabil are legătură cu poziţiile Soarelui în fiecare anotimp. Constructorii antici au folosit pietre de susţinere verticale şi arhitrave mari, iar spaţiile dintre acestea erau umplute cu bucăţi mari de piatră. Dolmenele erau pavate cu piatră. Cel mai mare dolmen din Olanda, din apropierea satului Borger, este lung de 22 de metri şi încă este alcătuit din 47 de pietre. Una dintre arhitrave are o lungime de aproximativ 3 metri şi cântăreşte 20 de tone! Toate acestea dau naştere la o serie de întrebări.

Când au fost construite? De cine? Cum? De ce?:

   Răspunsurile la asemenea întrebări sunt foarte vagi deoarece nu există o istorie scrisă a Europei acelei vremi. Aşadar, putem, pe bună dreptate, să numim dolmenele monumente misterioase. Dar atunci, ce anume se cunoaşte despre ele? În orice caz, ce presupuneri se fac? În 1660, Părintele Picardt din orăşelul Coevorden, din Drenthe, a tras concluzia că acestea au fost construite de uriaşi. Cu timpul, autorităţile locale au început să manifeste interes faţă de aceste morminte. Întrucât pietrele au început să fie folosite la fortificarea digurilor, precum şi la construirea de biserici şi de locuinţe, la 21 iulie 1734, Drenthe Landscape Administration a adoptat o lege care proteja dolmenele. De-abia în 1912, mai multe dolmene au fost examinate cu mare atenţie de către experţi. În interiorul dolmenelor s-au găsit cioburi (fragmente de vase), unelte (tălpi de topoare din silex, vârfuri de săgeţi) şi podoabe, cum ar fi mărgele de chihlimbar, dar puţine rămăşiţe scheletice, întrucât acestea nu au rezistat în solul nisipos. Uneori, s-au găsit fragmente din aproximativ 600 de vase. Dacă fiecărei persoane decedate îi aparţineau două sau trei vase de mâncare, atunci trebuie să fi fost foarte multe persoane înmormântate în unele morminte. Oamenii de ştiinţă presupun că dolmenele au fost construite cu blocuri eratice din Scandinavia, care fuseseră aduse de gheţari pe parcursul erei glaciare paleozoice. Se crede că constructorii erau fermieri care aparţineau „culturii cupelor în formă de pâlnie”, numită astfel datorită formei de pâlnie a cupelor care au fost descoperite. O teorie în ce priveşte metoda de construire susţine următoarele: „Aceste pietre grele au fost probabil aşezate pe role de lemn şi trase cu ajutorul unor curele de piele. Se presupune că, pentru a urca arhitravele, a fost construită o rampă de nisip şi de pământ”. Dar nimeni nu este absolut sigur cu privire la metodele de construire. De ce nu erau morţii îngropaţi după metoda obişnuită? Ce credeau constructorii cu privire la viaţa de apoi? De ce erau depuse în morminte obiecte făcute de om? Cercetătorii nu pot decât să facă presupuneri. Întrucât dolmenele au fost construite cu mult timp în urmă, nu este posibil să se dea un răspuns exact la întrebările: Când? De cine? De ce? şi Cum?