ORDINE MASONICE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC!

ORDINE MASONICE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC!

   Istoria țării noastre cuprinde și o altă istorie, mai puțin cunoscută și cercetată, și anume cea ezoterică, inițiatică. Se pare că spațiul românesc a fost din plin receptiv la influența  anumitor ordine și societăți inițiatice cavalerești. Nu multă lume cunoaște sau nu dorește să cunoască , mai corect spus, istoria grupărilor cu caracter inițiatic din  spațiul nostru. În Transilvaniei a apărut o grupare care ținea de Ordinul Dragonului. Acesta era un ordin cavaleresc al nobililor/boierilor locali cu filiații și implicații în zona germanică, care purtau o mantie, - pe față roșie, pe spate verde -, aveau anumite sigilii, anumite simboluri - simbolul principal fiind dragonul. „Dragon” tradus în limba română de atunci înseamna … drac.  În zilele de azi biserica asociază dragonul cu diavolul. Lui Vlad Dracul nu i s-a spus niciodată Vlad Diavolul, ci Vlad Dragonul, pentru că el făcea parte din această grupare. Acesta era ordinul cu ramificații în zona Vestului. Totuși, în Răsăritul Europei s-a păstrat un ordin pitagoreic care se numea Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca există pietre tombale, pietre de mormânt ale unor voievozi, sigilii pe care găsim aceste inițiale IIVE.  Interesant a fost războiul purtat între Matei Basarab și Vasile Lupu, între munteni și moldoveni.  O cauză a acestui război a fost determinată de faptul că, Matei Basarab  aparținea Ordinului Dragonului, iar Vasile Lupu Ordinului Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Ambele ordine erau ezoterice, cu anumite filiații și alianțe. Aceste ordine cuprindeau  familii nobiliare, care păstrau și efectuau anumite ritualuri. Aceste ordine sunt foarte închise și în ziua de azi. Ordinul Dragonului s-a păstrat în zona Transilvaniei până  în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când foarte mulți membrii au emigrat în zona Europei de Vest. Ordinul Dragonului avea două ramuri: una păgână și una creștină.
  În Transilvania, masoneria templieră se pare că, a fost foarte raspândită. Sunt cunoscute loje masonice din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea, cu gradul de cavaler binefăcător, ceea ce este un specific clar, cavaleresc, al masoneriei din Transilvania.  Acest tip de masonerie a ajuns și în Muntenia prin anul 1774, pe timpul lui Moruzi, la curtea sa aflându-se un consilier italian care a înființat în zona Galațiului prima lojă masonică. Puțina lume știe că masoneria a existat și în Turcia undeva după anul 1800, fiind cunoscut faptul că o delegație a Țării Românesti a ajuns la Istambul, și acolo domnitorul Tarii Romanesti a fost inițiat de Memphis Misraim. Cât ar părea de ciudat, masoneria a intrat în spațiul românrsc și pe filieră turcă!. Acest nucleu masonic s-a dezvoltat ulterior în secolul al XIX-lea, având reprezentanți de seamă pe Alecsandri, Kogălniceanu sau Bălcescu. Cam toți pașoptiștii au fost inițiati mai mult sau mai puțin în loji pariziene sau loji germanice. Chiar celebrul Horia era mason și este cunoscut faptul că nu era un simplu țăran, ci un soi de mic burghez, avea chiar o fabrică de prelucrare a lemnului. Se pare că Horia făcea parte dintr-o lojă masonică din Viena. Există și un discurs în care se adresează împaratului cu termeni masonici!
  Tot în Transilvania au apărut rozicrucienii, - o societate foarte discretă, mult mai discretă decât restul masoneriei și care se pare că a existat în zona Ardealului prin secolele XVII-XVIII. Se spune despre Cantemir că era rozicrucian, și asta se întâmpla  pe la 1710. Se știe, însă, că domnitorul Mihai Viteazul era cu certitudine rozicrucian!